comentarii

omul la nevoie se cunoaste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sufletul e o fantasma - de ionel la: 22/03/2004 14:08:45
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
12432 pt medina: Chestia cu 21 grame este un mit. Vezi explicatia in engleza la http://www.snopes.com/religion/soulweight.asp

Cat despre suflet, este greu de spus exact ce este sau daca exista. Pentru cei credinciosi sufletul exista si este nemuritor. Pentru unii (inclusiv subsemnatul), sufletul este (foarte probabil) doar o iluzie autoamagitoare. Dupa mine, omului i-a fost daruit de natura o calitate aproape unica fata de celelalte vietuitoare: reflexivitatea, un sistem de feedback ce ii augmenteaza puterile, dar ce ii distortioneaza sensurile in acelasi timp (vezi efectele antropomorfismului excesiv). Aceste distortii au creat eventual iluzia existentei sufletului.

Daca acepti ca natura singura a creat omul (chiar daca ALTCINEVA sau ALTCEVA a creat natura), atunci sufletul este o fantasma si chiar samanta distrugerii naturii. De ce? Pt ca acum omul nu-si mai cunoaste lungul nasului si-si imagineaza ca natura nu-i decat o fiara ce trebuie inlantuita si biciuita dupa voie, si nicidecum sursa existentei lui. Sa nu mai zic ca distortiunile mintii omului au inventat alte concepte mult mai daunatoare: zei atotputernici, a caror existenta pune natura automatic pe un loc secundar, subaltern, sau chiar irelevant.

Pe scurt, eu cred ca omul este virusul ultim din sanul naturii, iar ideea sufletului si a zeilor atotputernici (desprinsi de natura) este mutatia de baza ce a inceput numaratoarea inversa pt natura (si om inclusiv). Ce este extraordinar este ca aceasta viziune a omului ce-si taie craca de sub el, este codificata cu o mie de ani inaintea lui Iisus, chiar in mitul antic grecesc al genezei: Chronos=timpul se razvrateste impotriva parintilor lui: Uranus=spatiul si Gaia=natura; in ultima instanta Zeus=omul il subordoneaza pe tatal sau, Chronos.

Addendum pt cei credinciosi:

Nu-i nevoie sa va alarmati. In cateva secunde va veti autoconvinge ca eu sunt Iuda, ori intr-o ureche sau am pitici pe creier si voi stiti mai bine. Este imposibil ca un Ion oarecare sa patrunda esenta existentei si a naturii, si miliardele de noi sa fim gresiti, nu? Pt crestini, putina tamaie, cateva matanii si rugaciuni si-orice banuiala va fi amutita. Pt protectia maxima, va recomand un "Ptiu, necuratule!" si cateva cruci.

Inainte ostasi! Directia nu conteaza, indrazneala de a banui este lucrul diavolului si in plus impiedica mantuirea, nu? De ce sa incercam sa descoperim adevarul amar cand este servit deja preparat in portii suculente si mai mult decat indestulatoare la bufetul religiilor? Ignoranta daca-i imbracata in haine frumoase (albe, negre, sau cu fir de aur), are graiul dulce (canta foarte armonios si la unison in lacasuri frumos mirositoare, cu geamuri colorate si sonoritate aproape perfecta) si exista de milenii, nu poate fi un fals, nu?
----
The fool doth think himself wise, but the wise man knows himself to be a fool.
#12581 (raspuns la: #12432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rolul spiritualitatii crestine pentru dinisor, - de DESTIN la: 04/09/2004 19:58:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Rolul spiritualitatii crestine,la nivelul fiintei umane,este cel de a depasi opozitia dintre ratiune si iubire,ce a provocat numai suferinta in lumea zilelor noastre.

Faptele rele,aceste actiuni ale "FORTE ALE RAULUI",(cum eu le numesc) sunt rezultatul abuzului de ratiune in totala uitare de iubire.

Mai mult chiar, au aparut ideologii care au inlocuit iubirea cu ura de rasa sau ura de clasa, provocand atatea distrugeri si suferinte spirituale si materiale ca si adevarate hecatombe umane.

Rolul spiritualitatii crestine este cel de a inalta cu ea catre Creatorul ei, caci nu numai omul dar si intreaga creatie este menita sa devina cer nou si un pamant nou in Imparatia lui Dumnezeu.

Credinta crestina nu inseamna izolare,ci comuniunea omului cu Dumnezeu si intreaga creatie in Hristos.

Nimeni nu pune la indoiala aspectele pozitive ale culturii moderne secularizate,dar din multe puncte de vedere, in special morale si spirituale, modernismul nu inseamna progres,ci intoarecere la omul cel vechi,la omul cazut prin propria trufie,dinainte de Hristos,atunci cand se imbata cu iluzia inaltarii lui prin firea proprie.

Adevarata modernitate este cea adusa de Hristos odata pentru totdeauna,anume moartea omului vechi,scufundat in propriul lui egoism si renasterea omului nou in Hristos,prin miracolul prefacerii egoismului in iubire,prin viata in Hristos si prin urmarea lui Hristos.

Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal.

Invatatura noastra de credinta dispune de valorile spirituale care ne permit sa depasim sfidarea care ne vine din partea lumii secularizate.

Pentru aceasta este inca nevoie sa cunoastem bine aceasta actualitate si sa traim in viata noastra de zi cu zi,pentru a o marturisi nu numai cu vorba,dar si cu fapta,fiindca numai astfel vom deveni credibili.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21025 (raspuns la: #21002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lantul slabiciunilor - de anisia la: 31/03/2005 10:55:36
(la: Daca Internet nu e, nimic nu e...)
Teodora, asa-i omul... are nevoie permanenta de a se informa. Asta este data de setea de cunoastere. Care la randul ei este baza progresului. Care totodata este factor important in perpetuarea speciei si nu numai.
#41357 (raspuns la: #41354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unde vezi tu reguli impuse in arta? fiecare e liber sa creeze cum il taie capul, pentru sine insusi, sau pentru un public. sau ambele.

Asa cum orice opera de arta realista muncita 40 de ani si fara subiect, de exemplu:"madona cu pruncul", nu semnifica nimic,si nu poate cere nimic de la privitor decat respect pentru rabdarea omului care a facut-o., sau stima pentru indemanare.

nu stiu la care madona cu pruncul te referi, dar cum poti spune ca nu semnifica nimic? madona cu pruncul e un simbol in sine. si in functie de cum alegi sa pictezi madona cu pruncul, poti spune o gramada despre viziunea ta asupra a nenumarate aspecte care ar implica macar tangential acest simbol.

e adevarat ca poti si sa nu spui nimic, si doar sa copiezi madona cu pruncul dupa o carte postala (dar cred totusi ca nu despre asta vorbeai).

Un artist adevarat nu este cel care compune o opera pentru ca asta a invatat sa faca, ci un personaj care are ceva de spus si alege un anumit mod de exprimare pentru a comunica.Dar asta nu suna a amenintare pentru cei care pledeaza pentru experienta in domeniu,pentru cei care ocupa o functie de unde sunt capabili sa impuna regulile pe care le vor?

nu prea inteleg ce treaba are functia cuiva cu arta si artistul. tot tu ziceai mai sus ca artist e ala care simtea nevoie acuta de expresie. pai atunci de ce are nevoie de aprobarea cuiva "din functie"?

Dadaistii s-au revoltat impotriva criteriilor de evaluare din acea vreme pentru ca li se parea absurd sa fie limitati in creatia lor.Au facut poezii extragand cuvinte dintr-un saculet tocmai pentru a sfida acele criterii referitoare la modul in care alegi sa exprimi ceea ce ai de spus.

tre' sa corectez ceva: dadaistii n-au fost artisti. au fost anti-artisti si activisti, adica n-au creat mare lucru, doar s-au revoltat. nu se revoltau numai impotriva regulilor de expresie, se revoltau, punct. negau totul, orice ordine a lucrurilor, orice sens, estetica, idee. vroiau sa spuna ca lumea trebuie acceptata ca fiind absolut intamplatoare, random. acest concept a revolutionat arta, intr-adevar, si multi artisti s-au lasat influentati de acest suflu nou, dar dadaistii initiatori nu s-au remarcat prin cine stie ce alese opere de arta.

S-au gasit altii sa spuna in zilele noastre ca metoda exprimarii in versuri este depasita.
S-a format astfel o regula care,desi nescrisa, impiedica oamenii sa se exprime liber, la fel ca si acum 200 de ani.


depinde. daca te apuci azi sa faci versuri ca enachita vacarescu, ma tem ca nu vei avea mare succes. de ce? enachita era star pentru publicul de la vremea aia, azi e preferabil sa faci versuri pentru publicul actual, daca vrei sa te citeasca lumea. dar daca tii neaparat, nu cred ca te opreste nimeni sa versifici ca el.

din tot ceea ce spui, sunt de acord cu ideea ca totul pe lume e de fapt simplu, dar cam atat.

ca sa vezi si sa recunosti simplitatea, e nevoie de cunoastere. ca sa ajungi la esenta, tre' sa treci prin filtrari succesive, sa rafinezi iar si iar tonele de invatatura. privind asa, n-as zice deloc ca invatatura e inutila.

lipici - de cico la: 08/09/2005 00:27:57
(la: Stiinta sub microscop)
n-am prea inteles ce cauta ARTA asa deodata in discutia asta (banuiesc ca esti sub influenta conferintei tale, eu n-am avut timp s-o citesc dar poate-o fac). Ma voi referi doar la ce-ai zis in general, cautind sa le leg de problematica stiintei.

omul are nevoie de reguli si pentru a se simti bine , le pune si acolo unde nu este cazul.

Exact asta spuneam si eu, ca "reguli" si "limite" in calea cunoasterii sint cel mai adesea create artificial. Iar cei care aduc in discutie asa-zisele "aspecte negative ale stiintei", nu vad ca stiinta n-are saraca nici o vina, ca e tot OMUL cel care o foloseste intr-un fel sau altul. Problema de ETICA se-aplica la multe altele, ia si religia ca-i la fel (de bine sau rau, depinde pe mina cui incape). Deci intrebarea (pt mine) nu-i "cit frinam stiinta si accesul la cunoastere", ci "cum schimbam omul" ;)

eu nu ma impiedic de lucruri de genul acesta.E pierdere de vreme.Parca ar fi o piedica pusa in drum intentionat, ca oamenii sa uite pe unde sa mearga.

100% de acord. Si CHIAR E o piedica pusa intentionat ;)
#70520 (raspuns la: #70518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



draga cassandra - de wp la: 16/03/2006 13:15:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Sunt de acord sa lasam la o parte logica si teoriile. Sunt prea multe si rumegandu-le pe toate oricum nu ajungem nicaieri.
Revenind la morala nu sunt de acord ca ea poate exista si fara divinitate.
Fara divinitate, ce sau care, este baza comuna a moralitatii, in viziunea ta, mai ales ca ea poate diferi in functie de zona geografica, perioada istorica etc.? Te referi cumva la constiinta?
Referitor la ideea daca teistii sunt sau nu mai morali decat ateii, nu cred ca sta in masura nimanui sa judece acest lucru, pentru ca gandul si inima semenilor nostri nu o cunoastem. Si apoi ce insemna termenul de "credincios"? Este oare suficient sa afirm "da, cred"?
Da, omul are nevoie de Dumnezeu, dar el nu-l poate crea, nici macar prin lumea ideilor. Omul este capabil sa-L cunoasca pe Dumnezu, sa-L experieze, in primul rand prin dobandirea atributelor Sale. Atunci si numai atunci, poate realiza, prin cunoastere, daca exista Dumnezeu sau nu.
Atat timp, cat omul se crede centrul universului, ca si specie, dar mai ales ca individ singuratic, autodidact si atotstiutor, el se afunda in mandrie; mandrie care, rupe orice legatura dintre el si Creatorul sau si care poate sa-l aduca in starea in care, sa creada ca de fapt el la creat pe Dumnezeu si nu invers. Astfel, el nu poate nici macar sa faca primi pasi spre credinta, pentru ca, orice efort si initiativa este zadarnicita din start. Unii, incearca prin studiu sa-L cunoasca, dar asta nu este suficient. Insa trebuie sa recunosc, este si asta o optiune...pe care am trait-o personal.

Ca si incheiere, am o nedumerire personala; de ce oameni care sunt atei afirma intotdeauna, ca cei care cred, au nevoie de credinta pentru ca, le este frica de viata, dar mai ales de moarte?

Paul


#111677 (raspuns la: #111627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
pentru...rational rose - de liana68ro la: 22/07/2006 11:40:36
(la: In cautarea adevarului)
"Conceptia asta vine din religiile orientale si nu e deloc noua. Poate ca suna frumos, dar asta nu inseamna ca e si adevarat. Tot ce tine de om e relativ, ceva imuabil nu are cum sa existe intr-o minte trecatoare care nu are in sine repere absolute. Poate fi doar asumat si acceptat. Asta a fost de fapt ispita Diavolului in Eden: nu veti muri, veti cunoaste binele si raul, veti fi ca Dumnezeu, adica veti avea aceste repere morale in voi, nu veti mai avea nevoie de Dumnezeu pt ele, veti fi independenti. Sounds familiar?"

nu stiu de unde vine
dar exista in noi, asa simt
nu este un "imubail" al nostru, al fiintelor umane
este pur si simplu
asa cum exista legea gravitatiei exista si un "regulament" de functionare a ceea ce Dumnezeu a pus in fecare ditnre noi, ca sa stim sa ajungem "acasa", candva
asa cred
nu tin neaparat sa conving si nu propovaduiesc

raul si binele, in acceptia noastra, sunt doua notiuni cam prea relative ca sa le folosesti ca repere
omul are nevoie de repere
adevarul imuabil este tocmai divinitatea care ne-a creat pe toti
a cauta adevarul inalta parte mi se pare pierdere de energie
ceea ce noi inclinam sa numim justitie divina este tocmai o aplicare a unor legi firesti.. ne transformam in fiecare clipa, evoluam sau involuam, invatam din greseli, devenim mai "buni" sau mai "rai"
peu importe
suntem doar ca o zvacnire de apa intr-un ocean, fiecare
dar toti laolata suntem nelinistea de pe creasta valului sau apa intinsa si limpede sun clarul de luna

se pare ca fiecare civilizatie a ajuns sa "atinga" gratia divina in felul ei, dupa demersuri si o logica ce mie imi scapa, din necunoastere profunda sau din lene de a studia sau gandi suficient
ce pot sa-ti spun este ca atunci cand iti pipai" starea asta de fericire interioara care coboara in tine din sfera divina, adevarurile umane au alta valenta
devii mai intelegator cu semenii, iti dais eama ca anumite :zbateri: umane sunt derizorii
si cred ca abia acum inteleg cu adevarat sensul cuvintelor cheie folostie in scrierile religioase
nu este coborare lenta in moarte, cum ironic ma comenta un prieten ceva mai tanar
descoperirea starii de gratie nu exclude bucuria de a trai printre semeni
nu te face itrnansigent si moral si rigid
dimpotriva
ar fi greu sa explic in cuvinte
Lazarev nu poate fi privit ca un "mistic" in sensul curent
omul face niste demersuri interioare spre sine si sper semeni , cumva intr-un mod mai mai mult "stiintific" decat mistic
cu o finete psihologica abslut ajutatoare

nu te invata sa traiesti moral sau bine
te invata sa supravietuiesti acelui gol indefinibil care nu poate fi umplut decat de iubirea pentru Dumnezeu
apoi nu te vei mai simti niciodata singur
pe mine m-au bulversat religiile, oricare dintre ele, prin absolutizarea adevarului lor..
ca persoana cu formatie relativ tehnica, am cautat un mecanism care sa le poata face comprehensibile pe toate
si marturisesc ca pana la Lazarev nu am gasit
personal recunsoc ca aceste scrieri m-au ajutat sa invat despre mine si oameni intr-un fel care mi-a salvant niste ani de intrebari si framantari
m-as bucura sa se intample si altor oameni sa descopere lucruri care sa ii faca mai apoi sa simta ca "acum stiu" ceea ce trebuia stiut dintotdeauna..
se pare ca unii, mai bnorocosi, se nasc cu acest sentiment sau il dobandesc devreme
alti bajbaie o vreme
cine cauta, va gasi, cu siguranta


hgrancea - de jeniffer la: 25/08/2006 22:29:57
(la: Intrebari pentru atei)
Sufletul este memoria eului care face sa ai constiinta de tine si sa traiesti senzatii si idei. Descrierea mediului inconjurator, care inca se perfectioneaza, intereseaza oamenii din vechime si astazi cunoastem galaxiile si compozitia sistemului nostru solar. Miliarde de ani, formatia planetelor, primul semn de viata, stramosul omului incepe sa mearga. Omul are nevoie sa inteleaga, sa aiba raspunsuri, asa zeul este nascut. Gratie religiei, credinciosii au raspunsuri facute la intrebari existentiale dar adevarul care corespunde realitati trebuie privit in fata, de aceea nevoia de cunoastere a omului nu a incetat cu religia. Ateismul este nascut prin cunoastere pentru ca se potriveste simtirii. http://kosmos.chez-alice.fr/etdieu.htm
#141346 (raspuns la: #141091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cipriano ISTORIA CARE NE MANTUIESTE - de Jianu Neridan la: 14/09/2006 00:04:28
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
crestin
Salut Lucius.Am citit comentariul tau si as vreasa meditezi la urmatoarele: Dumnezeu nu doreste ca omul sa traiasca in necunoastere.Dumnezeu spune CAUTATI, CERCETATI, DEZVOLTATIVA.
In Ioan 5:39 Mantuitorul spune ..."carcetati Scripturile"... .Prima nevoie a omului este mantuirea adica cunoasterea si trairea vietii asemenea lui Isus. Vezi Epistola 1 Ioan 2:6.Dar nu numai ptr. mantuire vrea Dumnezeu sa ne straduim noi, ci si pentru stiinta.Dumnezeu este Creeatorul universului si el vrea ca noi sa-l descoperim, Biblia spune ca "in vremea din urma cunostinta va creste" si a crescut in toate domeniile.
Acum este adevarat ca unii care spun ca sunt religiosi -chiar zic ei apartin sistemului- au compromis prin poftele si ingustimea mintii lor ideea de Dumnezeu.Domnul Hristos ii numeste morminte varuit care nici ei nu intra in Imparatia lui Dumnezeu nici pe altii nu-i lasa care ar vrea sa intre.
In Matei Isus spune:< Nu orisicine-Mi zice "Doamne Doamne!" va intea in Imparatia cerurilor ci cel care face voia Tatalui Meu care este in ceruri.>
Cat despre popoarele distruse de Israel acestia isi aruncau copiii in foc, erau destrabalati din cale afara, foloseau vrajitoria, erau chiar posedati de demoni -Citeste Victor Kernbach- Mituri si legende sa intelegi mai bine contextul.Dumnezeu a vorbit si Cananitilor dar acestia nu au vrut sa asculte.
Sa stii ca oricine poate face parte din Poporul ales, si Dumnezeu nu face discriminari.
Daca vrei o sa discutam ce inseamna sa faci parte din poporul ales.
#145076 (raspuns la: #144524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#145076, de Jianu Neridan la - de kroko la: 17/09/2006 08:32:27
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
#145076, de Jianu Neridan la Thu, 14/09/2006 - 00:04
.Dumnezeu spune CAUTATI, CERCETATI, DEZVOLTATIVA.
In Ioan 5:39 Mantuitorul spune ..."carcetati Scripturile"... .Prima nevoie a omului este mantuirea adica cunoasterea si trairea vietii asemenea lui Isus.

-in locul lui m-as fi rezumat la "cautati ,cercetati,dezvoltati-va" fara sa-ti arate unde sa cauti.
-care e criteriul dupa care te iei cand spui "Prima nevoie a omului este mantuirea adica cunoasterea si trairea vietii asemenea lui Isus." ? de exemplu prima mea nevoie nu e asta . "Trairea vietii asemenea lui Isus" ... basme , de ce ar vrea cineva sa isi traiasca viata dupa un tipar ? de ce sa fie sclav al unei datorii imprimate in instinct ? de ce nu si-ar trai fiecare viata dupa cum alege si nu dupa cum ii spune un purtator de cuvant de-al lui Dumnezeu - tu . hai sa domesticim omul , sa stea cuminte si sa faca ce ii spunem .
#145761 (raspuns la: #145076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce credeti in Dumnezeu? - de Motzoc la: 17/09/2006 16:18:12
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
1.IL poti cauta o viata intreaga prin propriile capacitati,prin toate "ustensilele" trupesti (gandire,logica...), dar daca noi nu cunoastem nici acum, capacitatea omului, nu-L vom cunoaste nici pe EL...
totusi, scormonind stiintele si propriile ganduri,se poate ajunge la un moment de "pauza" in care sa poti avea satisfactia de a "prinde adevarul de picior" insa ac. satisfactie este frivola intr-un final...
2.Il poti "simti".Dar atunci sa-i ramai fidel.

Nu am nevoie sa stiu,....daca ar fi sa ne intrebam cine l-a creat pe Dumnezeu, am merge mai departe si ne-am intreba cine l-a creat pe acel ceva care l-a creat pe Dumnezeu si tot asa mai departe pana cand undeva va trebui sa ne oprim...dar unde?....cine e Creatorul suprem a tot ce e creat?...o forta divina tot exista.....ar fi culmea sa spunem ca omul le-a creat pe toate, nu e el centrul universului (fiindca mai sunt si alte forme de existenta in univers)....deci, indiferent cine e pt voi acel Ceva care le-a creat pe toate un lucru e sigur:exista o cauza si un efect conform principiului cauzalitatii....si cauza pe care o stim noi e Dumnezeu care ni s-a revelat, care e mai presus de toate, nu e creat, nu are inceput, nici sfarsit, exista din vesnicie in forma Sa treimica...El e cel de la care porneste totul, Cel care nu e creat de nimeni, El fiind capul creatiei...e punctul de la care "misca" totul (conform principiului care sustine ca exista un punct final in univers de la care porneste totul)...sunt argumente destule, nu ma pun acuma sa le spun pe toate...e greu de inteles si de cunoscut in adevar taina existentei lui Dumnezeu si nu vom putea niciodata sa cunoastem in deplinatate aceasta taina fiindca suntem creaturi, nu creatori!....asta nu inseamna ca nu putem aspira spre cunoastere, cu cat cunoastem mai mult, cu atat suntem mai aproape de divinitate....si dupa cum spunea Blaga, calea spre cunoastere e numai iubirea ....prin iubire ajungi sa cunosti, sa intelegi....

"Lumina fie-ti calea
Si sufletul Iubire,
De acum inainte
Traieste-n Fericire!"
Clerik - de jeniffer la: 16/11/2006 12:27:53
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
tampenie e gandul ca TU, creatie, poti cumva sa-ti percepi CREATORUL. Mai mult al tau, daca te crezi creat de cineva si nu de natura.

creatorul nu este creierul omului, e prea relativ prin definitie ca sa o poata face. Omul este creator, de ceea ce face societatea noastra, printre care si scrierea despre zeu. Absurda este ideea sa te crezi altceva decit esti.

erezie se numeste faptul ca Tu creatie, pui intrebari Creatorului despre cine l-a facut. Cum se numeste increderea in fantasme, care s-ar ocupa din cer de tine? Iti lipseste cunoasterea istoriei omului, de la aparitia lui.

E NORMAL CA NU POTI SA-L PERCEPI. EL ESTE INFINIT, TU ESTI FOARTE LIMITAT. El este doar simbolul spiritului creator omenesc, inchipuit din vechime de oameni, care nu cunosteau inca aparitia vietii.

prin definitie omul este imperfect; atunci cum ar putea creierul UMAN sa creeze un concept perfect, ce transcende dincolo de el. Literatura prin inchipuiri si idoli a interesat omul de la inceputul scrierii.

desigur, lipsa de cultura religioasa, tu ai nevoie de cunoasterea istoriei reale a pamintului, nu de o istorie metaforica pe care nu stii sa o intelegi.
#157588 (raspuns la: #157522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am hotarat sa-ti raspund la toate intrebarile! - de anisia la: 18/07/2007 00:46:44
(la: PRIETENIE)
Care sint de fapt prietenii ?
- 'ai de te-ntzeleg si cand esti cu curu-n sus :)

Cine sint ei ?
- ei!

Am si eu oare unul ?
- nu stiu. ai?

Cine pot fii acesti prieteni ?
- curajosii!

Sint eu oare prietenul cuiva ?
- daca tu nu stii, eu de unde sa stiu?

Dar prietenii au si ei alti prieteni ?
- in marea majoritate a cazurilor, da.

Ce este un prieten adevarat ?
- un om adevarat.

Care e definitia unui prieten ?
- cel ce la nevoie te cunoaste.

Poti chema un prieten la orice ora ?
- tu poti. dar vine? - asta e intrebarea!

Un prieten e la orice ora disponibil ?
- incearca, si ai sa afli.

Sint eu disponibil la orice ora ?
- esti?

Ce inseamna o prietenie ?
- ai mai intrebat.

Sa poti vorbi foarte deschis ?
- sincer, e musai!

Sa asculti ?
- sa.

Sa ai sfaturi bune ?
- mai degraba pareri. lasa omul sa hotarasca singur.

Sa iti imprumute pina si ultima camasa ?
- daca e curata, da :)

Sa dai imprumut orice,si oricind ?
- ei, nu chiar orice. ca doar n-ai sa-ti dai si jumatea :D

Sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ?
- ca muschetarii?

Cind incepe o prietenie ?
- cand te astepti mai putin.

Cit dureaza o prietenie ?
- cat nu te astepti.

Au voie prietenii sa faca orice ?
- nu.

Prietenii pot face parte din familie ?
- pot.

Unde se gaseste un prieten ?
- chiar sub nasul nostru, dar nu ne prindem mereu.

In copilarie ? La scoala ? La facultate ? La servici ? Pe strada ? La cumparaturi ?
La spital ? Acasa ? In autobuz ? La masa ? La o petrecere ? De Anul Nou ? De ziua ta ? De ziua mea ? Pe hol ? La strand ? Pe plaja ? In hotel ? La munte ? In tara sau in strainatate ?
- da, la toate.

Cind gasesti un prieten ?
- daca esti norocos, cand ai nevoie. daca nu, cand are el nevoie. de tine. sau de ceva de la tine.

Cind esti mic in curte ? Cind inveti sa te dai cu bicicleta pentru prima oara ? Cind
cazi ? Cind te joci ? Mergind spre scoala ? Venind de la scoala ? La foame ? La sete ? La necaz ? La bucurie ? Pe viata si pe moarte ?
- cand si cand.

Cattallin2002 - de zaraza sc la: 03/10/2007 09:00:23
(la: gandul cautarii)
Daca-mi permiti, ma voi lega de acest comentariu al tau. Setea de cunoastere, nevoia de cautare, gaseste intrebari oriunde. Cartea gasita cuprinde in ea intrebarile altuia, naste intrebari pentru tine, te trimite la alta/e carte/i.


Inainte cunoasterea exacta, stiintifica, era accesibila unui numar restrins de persoane. Cei mai multi cunosteau mediul inconjurator prin intermediul bisericii, deci erau invatati care e scopul omului, al omenirii, era o cunoastere la nivel macro.
Acum informatia este accesibila oricui, invatam legile stiintei, logicii, dar ramine pe planul doi lamurirea rostului nostru si al lumii. Omul are nevoie sa stie care e rostul lui pe pamint, dar raspunsul e lasat la voia intimplarii, a multiplelor credinte care sint practic accesibile in orice colt de pe pamint.

#239169 (raspuns la: #239109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRIETENI - de Areal la: 24/12/2008 15:22:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Dusmanii lui Dumnezeu sunt intotdeauna falsi prieteni ai omului.
Cel ce-si doreste prieteni sa faca bine sa fie prietenos!
Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. - N. Iorga
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Vei ramane fara prieteni daca vei cauta sa ai unul fara defecte.
Exista un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de iubire. - N. Iorga
Prietenul care tine mereu mortis sa-ti indrepte greselile, nu-ti este de fapt prieten, ci critic.
Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.
Daca au fi altcineva, te-ai imprietenii cu tine?
Prietenia este o floare cu o crestere lenta.
Cand cineva a ajuns in sfarsit sa se cunoasca bine pe sine nu se mai mira de ce are asa de putini prieteni.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care ... nu si-i face.
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si totusi te iubeste.
Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi. -Benjamin Disraeli
Prietenii adevarati nu traiesc in armonie, cum cred unii, ci in melodie. -Henry David Thoreau
Nu te osteni sa faci cunostinta cu altii; asigura-te insa ca meriti ca altii sa doreasca sa faca cunostinta cu tine.
Prietenii sunt aceia care te intreaba: "Ce mai faci?" si doresc cu adevarat sa-ti asculte raspunsul.
Daca poti cumpara prietenia cuiva, nu se merita!
Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Fa-ti prieteni mai inainte ca sa ai nevoie de ei.
Prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate.
Prietenia este cimentul care tine lumea impreuna.
Fiecare prieten reprezinta o parte din inima ta care nu s-a nascut pana ce n-ati facut cunostinta.
Prietenii sunt aceia care inca vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.
Cainele este prietenos atata vreme cat da mai mult din coada decat din gura.
Un prieten adevarat este cea mai buna oglinda.
Un prieten este o persoana cu care poti tace confortabil.
Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.
Calitatea de indragostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite si nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit in taina, creand chiar alesului/alesei impresia de politicoasa indiferenta.
Prietenia se afla insa la polul opus: fara reciprocitate e vorba goala si fala usoara. Ea dainuie exact atat cat cei in cauza se recunosc unul pe altul drept prieteni.
Spre deosebire de dragoste, care poate inflori la bine, dar da adesea indarat la greu, daca nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie creste proportional cu necazurile unuia dintre prieteni. Intr-un fel, aceasta legatura de sange spiritual e mult mai tare decat cea de sange propriu-zisa, numita rudenie.
Ca prietenia se manifesta la greu ar putea sa para o trasatura in favoarea ei. Proverbul cu prietenul care „la nevoie" se cunoaste consfinteste aceasta aparenta.
De la lozinca iubitorilor de „adevar": "Amicus Plato sed magis amica veritas" pusa in circulatie de Ammonius Saccas in Viata lui Aristotel si numai partial justificata de un fragment din Etica nicomachica, cei care-si fac un tel din a-si critica prietenii - si la bine si la rau - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur ca misiunea prieteniei este critica „In numele adevarului". Prietenia ar trebui sa aiba incredere ca, mai devreme sau mai tarziu prietenul va descoperi singur acest adevar, daca nu il stie deja. Daca arta sau stiinta au nevoie de critica avant toute chose, exemplele literare ne arata ca arta sau stiinta prieteniei are nevoie si de altceva. De incredere si sprijin la bine, caci nimic nu e mai greu de indurat decat temuta zi de dupa succes. - Ioana Parvulescu
Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fi prietenul meu - Albert Camus
Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.
Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu n-as sari impreuna cu ei,
ci m-as duce jos sa-i prind in brate.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Luam cai diferite in viata, dar oriunde am merge, luam cu noi si cate o particica din fiecare.
Tatal mereu obisnuia sa spuna ca, daca atunci cand mori, daca ai avut cinci prieteni adevarati, atunci "ai stiut cum sa traiesti."- Lee Iacocca
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
#377210 (raspuns la: #376855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de zaraza la: 14/05/2010 20:49:48 Modificat la: 14/05/2010 20:50:47
(la: Cum e turcu’i si pistolul)
dar singura iesire viabila pt pacient ar fi ca doctorii sa NU mai ia spaga de la sine putere, respectandu-si juramantul lui Hippo ;)


uite, vorbeam ultima oara cand am fost in ro cu o doctorita, care isi facuse cabinet si pe alaturi presta si ca medic de salvare. care credea ea ca sunt problemele in sistem:

- banii se scurg prost, la cine nu trebuie. vine omul ca s-a lovit putin la cap, pac, facem CAT scan (care costa imens), ecografii, asa, din oficiu si gratis. dar medicului ii platim 4 lei actul medical.
- spitalele gem de aparatura noua, pe care nu stiu sa o utilizeze eficient iar pesonalul moare de foame
- salvarea vine la 8 apeluri din 10 la oameni care nu au nevoie de salvare. omul are nevoie de o aspirina sau de o injectie, suna la salvare, ca salvarea e obligata sa vina. tipa cu care am vorbit zicea ca au clientii lor, oameni care au prins spilul, stiu ca se inregistreaza convorbirile si salvarea TREBUIE sa vina, si joaca comedia bolnavului inchipuit pana vine si-i da aspirina sau ii face injectia. si daca nu i-o face, suna pana i-o face, ca au si oamenii aia de pe salvare o rabdare si la un moment dat isi baga picioarele. si nu, nu exista nici un mod de a penaliza apelurile de genul asta.

si tot asa...
#541630 (raspuns la: #541622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de Catalina Bader la: 22/11/2003 01:58:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
prietenul la nevoie se cunoaste
eu sunt fericita: am patru prieteni adevarati
prietenie: sa poti sa gandesti pentru el mai mult decat pentru tine
da mai mult, vei primi mai mult
#4885 (raspuns la: #4864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu siguranta in Romania - de (anonim) la: 02/12/2003 12:25:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca as castiga aceasta suma cu siguranta as pleca in prima secunda in Romania si m-as folosi de acesti bani incat sa-mi asigur un viitor prosper acolo. Romania e tara noastra, lasand la o parte problemele trecatoare, ea are un potential fenomenal. Nu inteleg cum se mai poate numi roman acela care nu vrea sa mai traiasca in Romania chiar si atunci cand ar dispune de asemenea suma. Inteleg pe cei ce pleaca din ratiuni financiare dar altfel mi se pare de neconceput. Eu intotdeauna cand ies din tara mi se pare ca totul e sinistru si bunastarea occidentala nu mai face doi bani pentru mine. Oare este de ajuns sa-ti indesi stomacul in timp ce preaslavesti o alta tara si te adancesti porceste in non-valoare? Omul are nevoie de transcendenta orginii si a pamantului iar atunci cand asta lipseste e ca si cum ai sectiona o bucata din el.

Eu unul astept sa-mi iau cetatenia tarii unde locuiesc de 4 ani (4 ani de chin din viata mea, chin si foame spirituala nu materiala) si ma intorc in tara definitiv sfidand pe toti trepadusii diasporei romanesti care nu pot concepe asemenea atitudine. Pentru mine este ceva firesc. Nu exagerez in patriotism, dar mi se pare evident ca orice om sa traiasca in cultura lui, in tara lui cat timp nu e razboi, foamete sau mai stiu eu ce dezastru. Puneti mana la munca, lasati lamentatiile si faceti ceva pentru tara asta, concret, sa se ridice nivelul de trai, luptati pe toate caile impotriva coruptiei si a mizeriei si nu va lasati descurajati de nimic. Romanului ii lipseste spritul de sacrificiu si indrazneala, el da fuga in America, tara tuturor deziluziilor si a multiculturalismului bolnavicios atunci cand vede ca da putin de greutati.
Nu uitati dragii mei ca Romania e viitorul, oricat ati vrea sa o uitati sau sa va descotorositi de ea, va va urmari, va va macina un dor in cel mai ascuns cotlon al inimii, iar viata in alta parte nu va va tihni niciodata.

Sa construim deci o Romanie a tuturor romanilor, care sa domine Europa de est! Daca n-am putea n-as mai fi zis asta... Dar stiu ca se poate! Daca toti am avea aceiasi determinare de neclintit s-ar schimba mult mai rapid situatia dar lasitatea este pe primul loc la emigrantul roman. Nu ma preocupa decat Romania, acum pot sa discern, am vazut toata lumea! Sa lasam vorba si sa facem ceva concret!
#5845 (raspuns la: #2008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...