comentarii

omului si a naturii eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul nu e o greseala, dar are greseli... - de zaraza sc la: 14/04/2006 19:23:18
(la: Omul, o greseala?)
Pacat ca n-am intrat mai repede pe aici, nu conteaza cum se cheama o conferinta, ar trebui sa intru pe ea ca oamenii o fac interesanta...Un exemplu de ce e in stare omul...:)

Plaminii si creierul?-eu cred ca aceste capacitati sint pentru cazuri extreme...ce argumente aveti ca mai demult erau folosite, ca s-au atrofiat? Poate ca marea capacitate a plaminilor ii protejeaza de actiunile nocive din exterior...dilueaza aerul toxic ce il inhalam uneori...Creierul il folosim poate cind intr-o fractiune de secunda ne revedem intreaga viata...Ca sa nu mai amintesc de textul ala: "Omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Domnului"...in ce sens...tot El stie...

Dumnezeu a sustinut undeva ca a creat ceva perfect? Stiu ca a zis ca e multumit...Poate si el a ocolit strategic perfectiunea, a facut ceva care sa se dezvolte, iar la sfirsitul stabilit de el...iar o sa-mi sara in cap unii...parerea mea este ca va urma fericirea vesnica si pedeapsa vesnica. Dar va rog nu-mi dati replica la asta, nu spun decit ce stiti si voi din biblie...Pina atunci...gindesc ca si voi...

Jennifer-eu nu ma ascund in spatele credintei ( am spus ce aveam de spus in directia asta, sa revenim pe pamint...sa putem discuta constructiv), credinta se ascunde de tine...gata...daca vrei...
Eu accept strigatul stiintei, de fapt si eu strig, strig impotriva poluarii, impotriva relelor practici care sint nenumarate...

Nu stiu cit de pozitiv si-a pus omul mintea cu natura, ca' in trecutul indepartat oamenii reuseau sa se integreze in circuitul naturii, deseurile erau absorbite, dar stiinta ne-a "ajutat" sa facem mai multe si mai nocive deseuri...Acum aceeasi stiinta este chemata sa ne salveze de deseuri etc. Intrebarea este daca vom reusi sa ne mobilizam in timp util si sa nu distrugem ireversibil natura in mijlocul careia traim si prin care traim.

Altfel...sint o multime de ipoteze despre ciclicitate, putem discuta la infinit despre ce a facut omul, dar ma doare ca nu pot diminua cumva efectele greselilor comise de om de-a lungul timpului...sau sa le impiedic pe cele viitoare...Sa fim uniti in aceasta directie, indiferent ce ne desparte...

cere si ti se va da
#117264 (raspuns la: #117228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#147779, de om - de Baloo_ la: 26/09/2006 20:20:27
(la: actionati ecologic la nivelul vostru?)
energia solara si eoliana produce CO2
Transformarea energiei eoliene si a celei solare in energie electrica nu este insotita direct de emisie de CO2:
- vantul invarte rotorul cuplat cu un generator de curent electric;
- razele solare actioneaza asupra semiconductorului din celula solara, transfera energie electronilor si golurilor separandu-i si asa se produce diferenta de potential, deci prin inchiderea circuitului electric energia electrica.
Amandoua tehnologii sunt "curate" de emisie CO2, au in plus avantajul ca nu folosesc sau consuma alte materii. De unde stii de emisie de CO2 nu-mi explic. Ma refer strict la procesul de transformare in energie electrica. Ramane problema constantei si a rentabilitatii economice...
Sunt si eu de parere, centralele atomice sunt de departe cele mai "potrivite", necesita insa o disciplina solida. Erau mai demult sperante in plasma, dar vad ca s-a renuntat la idee.

P.S. Apropos National Geographic: am citit un articol despre renumitele national parks. Se avertiza inaintea autodiscriminarii omului vis á vis "natura ideala".


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#147865 (raspuns la: #147779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de M a o la: 19/05/2007 18:02:50 Modificat la: 19/05/2007 18:03:12
(la: Va e frica de moarte?)
Te rog sa nu-mi spui ca omul este deasupra naturii, adica ar fi supranatural ;))
:) Dimpotriva, cred ca mai degraba este nenatural:)
#198712 (raspuns la: #198694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
gabi.boldis impreuna cuvintele... - de AlexM la: 30/07/2004 10:26:07
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
...si spuse:
--------------------------------------------------------------------
dar daca vi se pare sexy o statuie greceasca inseamna ca stampele kamasutra le-ati califica ca porno, ori nu e vorba despre asta.
--------------------------------------------------------------------

nici eu. Faceam numai o oarece diferenta deoarece puristi religiosi considera si o tsâtsâ goala un aspect "pornografic". Kama Sutra râmane ce este si nu intra la capitolul pornografie, ca orice alt lucru care chiar daca arata pozitii si organe sexuale, daca destinatia pentru care este facut este de a "educa", atunci nu poate fi considerat pornografic prin definitie.

---------------------------------------------------------------------
Daca sarbatorile care le invocati, vechi ca si umanitatea sunt incarcate, exact cum spuneti, de mister si de simboluri, azi impreunarea nu are nici un final, domnule draga.
---------------------------------------------------------------------

sensul ar fi placerea. Si placerea nu e de condamnat prin prisma unor idei preconcepute sau prin propriul gusto atat timp cat cei care cauta sa o aibe nu deranjeaza pe nimeni si o obtin prin ei insashi.

Mai departe:
---------------------------------------------------------------------
Personal am tot respectul pentru femei, insa siliconul, fitness-ul, liftingul, libidoul cultivat, senzualitatea de parada si ¨pozele sexy¨ coboara femeia de rangul de mama la acela de papusa Barbie.
---------------------------------------------------------------------
1) de ce femeia trebuis a sa fie numai "mamã" si nu in primul rând un om , om care prin natura sa poate deveni la dorintsã (in mod normal) si mamã? "Mama" este numai un aspect al unei femei, numai o parte din ea dar reducand-o numai la categoria mama, facem din ea un sclav, nu un om.
2)ati putea explica ce intelegeti Dv prin "libidou cultivat" si care ar fi aspectele negative ale unui astfel de libido?

AlexM


Mai departe spuserati
#18581 (raspuns la: #18576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru tine - de Vajra la: 01/10/2004 17:09:56
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Mya,

Pentru inceput vreau sa te rog sa citesti cu atentie tot mesajul si tot ceea ce vreau sa-ti spun (o sa urmaresc sa fiu cat mai scurt:) ).
Am citit parerile tale despre Tantra de pe acest forum, si am vazut ca stii cate ceva despre domenuil Yoga si spiritualitate, si vreau sa te intreb ceva, simplu si direct: daca sexualitatea este ceva inferior, adica este un "pacat" si nici intr-un caz nu poate fi folosita ca metoda de evoluite spirituala: DE CE A CREAT DUMNEZEU OMUL INZESTRAT CU ORGANE SEXUALE SI CU TOATE TRAIRILE CE TIN DE ACEASTA? Daca sexualitatea este inferioara si degradanta pentru fiinta umana, sau in cel mai bun caz incompatibila cu spiritualitatea, crezi ca DUMNEZEU, care ESTE PERFECT, ar fi permis acesta, inzestrandu-l pe om cu ceva care sa-l opreasca pe acesta din evolutia lui spirituala, sa-l limiteze si sa-l blocheze? Sexualitatea este o parte integranta, fireasca a fiintei umane, iar negarea acestui aspect echivaleaza cu o “mutilare” a tot ceea ce suntem. A integra intr-un mod intelept sexualitatea consider ca este chiar de o importanta majora pentru evolutia spirituala, iar faptul ca de atatea mileniii acest aspect a fost omis, ascuns, nediscutat a dus la actuala situatie penibila in care omul intelege si practica sexualitatea. Acesta a generat de fapt decaderea omului, pentru ca el s-a scindat (in propria minte si atitudine bineinteles) in corp si tot cee ce tine de el pe de o parte, si spiritul care este opus lui pe de alta parte. In realitate noi suntem un intreg, in care corpul este un vehicul si un templu al spiritului. Ignoranta, necunoasterea, frustrarile, tensiunile, slabiciunile si impuritatile propriei miniti (acesta datorita indepartarii de legile tainice divine care exista in om si in natura) au facut ca omul sa priveasca propriul corp si sexualitatea ca pe ceva inferior si degradant, sau in cel mai bun caz incompatibile spiritualitatii. Eu zic ca "pacatul" si "degradarea" sunt in realitate stari ale mintii impure, orientari ale acesteia, care ne fac sa gresim, si sa folosim prost inzestrarile si energiile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat (chiar corpul uman). Stii cum se spune: "Ii judeci pe ceilalti si lumea prin prisma propriilor limitari si defecte". La fel este si cu sexualitatea si Tantra. Numai cel care A APLICAT SI CUNOASTE IN MOD DIRECT SI PROFUND PRIN EXPERIENTA DIRECTA, poate sa sustina ceva si sa emita o parere competenta. Restul nu sunt decat speculatii si pareri mai mult sau mai putin corecte referitoare la acest domeniu (si asta este valabil de fapt in orice alt domeniu al cunoasterii umane – la experienta directa ma refer).
In realitate, sexualitatea (ma refer la inzestrarea omului cu organe sexuale, cat si la toata gama de trairi, stari si energii care o insotesc - la modul natural si firesc bineinteles) este o inzestrare divina, fireasca, pe care Dumnezeu a daruit-o omului. Ca omul a ajuns sa degenereze, sa involueze, si sa "murdareasca" sexualitatea, care in mod natural este divina, este problema omului, sau mai bine zis a MINTII acestuia, care proiecteaza asupra realitatii (inclusiv a sexualitatii) propria imperfectiune, limitare, frustrare care a generat apoi ce se numeste pacat. Asa am putea spune si despre actul de a manca ca este ceva degradant pentru om, ca sunt oameni care mananca ca niste animale, si ca astfel a manca poate sa fie o cauza a involutiei. Dar in realitate stim prea bine ca nu este asa. A MANCA, A DORMI, A FACE DRAGOSTE (nu am spus sex), si orice alta actiune profund umana, naturala, fireasca poate deveni o adevarata modalitate de a evolua, si de a-L cinsti pe Dumnezeu, daca sunt facute cum trebuie, adica in MOD CONSTIENT SI PERFECT CONTROLAT, si in acelasi timp daruindu-le Lui, ca pe niste adevarate acte de adoratie si sacrificiu, si nu ca niste actiuni instinctuale si inconstiente. Daca ne gandim bine si profund, vedem ca orice faptura vine pe lume prin actul iubirii (al sexualitatii), iar acest lucru ascunde in el o mare TAINA DIVINA, si anume ca la nivel uman, energia sexuala si actul erotic contin insasi PUTEREA DE A CREA A LUI DUMNEZEU, PUTEREA CREATOARE DIVINA (ea fiind singura energie umana capabila de “a da” viata). Si, prin intermediul erosului, la nivel fizic, corporal, se manifesta beatitudinea divina, traita la un nivel grosier, ca PLACERE. Dar, sursa acesteia, pentru cel care are mintea suficient de pura si puternica pentru a percepe, este chiar EXTAZUL SI IUBIREA DIVINA care sunt caracteristicile fundamentale ale lui Dumnezeu. De aceea fiintele umane, si chiar toate creaturile, cauta placerea erotica, pentru ca isi "cauta" starea de fercire, de implinire, de totalitate, de extaz, pentru a fi COMPLETE. Iar in timpul fuziunii amoroase obisnuite, acesta stare este traita pentru o clipa, in timpul orgasmului. Din acest punct, maestrii tantrici au gasit solutia geniala de a folosi insasi sexualitatea si amorul pentru a declansa starea de extaz spiritual (samadhi) prin controlul energiei sexuale, care astfel nefiind risipita, poate prelungi starea de orgasm, si astfel intensitatea trairilor (placerea, fericirirea si implinirea care apare) devine atat de mare incat fiinta isi transcende egoul si mintea (datorita suspendarii oricaror fluctuatii a mintii) si poate patrunde intr-un mod sublim in starea divina a extazului spiritual (samadhi). Bineinteles ca acest proces implica cum am mai spus un control perfect al actului sexual (respectiv al energiei sexuale), care acum nu mai este doar o banala interactiune sexuala comuna, inconstienta, dominata de instinct, ci este un act perfect constient, spiritualizat. Aceasta spiritualizare a actului sexual este chiar acest mod de a fii PERFECT CONSTIENT si PERFECT CONTINENT (adica a controla perfect energia sexuala, atat din partea barbatului, care nu ejaculeaza deloc oricat ar dura actul erotic, cat si din partea femeii, care nu isi pierde potentialul prin descarcare), si de a transmuta si sublima prin vointa si puterea de concentrare a celor doi, energia sexuala bruta (ex: sperma in cazul barbatului) in energie si “ridicarea” (sublimarea) acesteia prin canalele subtile de energie (in principal pe coloana - Sushumna Nadi) in planurile superioare (centrii superiori de energie) - planul vointei, afectiv, mental si chiar spiritual. Vezi asadar, ca o astfel de practica nu poate fi facuta de o fiinta gregara si comuna (adica de o fiinta nespirituala), ci doar de cei cu adevarat puternici spirituali, puri si pregatiti printr-o intensa practica a metodelor yoghine (asanas, pranayama, dharana, dhyana etc.). De aici si ineditul unei astfel de abordari, rezervata doar celor putini, puternici spiritual si puri, cu o minte perfect controlata, stapini pe sine si pe simturile lor - asa ca, o astfel de practica a ramas foarte secreta, si putin promovata pentru cautatorii spirituali obisnuiti, care urmeaza calea clasica, a abstinentei, si care evident, datorita practicii si daruirii ajung si ei la realizarea sprituala, dar pe un alt drum (asa cum au facut Sri Yogananda, Swami Shivananda si altii mari maestrii). Si sa stii, ca si tantricii care nu sunt suficient de puternici sa abordeze de la inceput o astfel de prcatica, sunt si ei abstinenti o perioada pana ajung sa isi controleze suficient de bine mintea si energiile (inclusiv energiile sexuale). Si atunci, normal ca cei care urmeaza calea clasica a abstinentei, necunoscand aceste secrete si mai ales NEAVAND INITIEREA SI INDRUMAREA COMPETENTA A UNUI MAESTRU CARE A PRACTICAT CU SUCCES ACESTA CALE, si neavand nici experineta practica, sa respinga si chiar sa considere ciudata aceasta cale, sau chiar o cale gresita. Dar, ei ori nu sunt destul de pregatiti, ori nu li se potriveste (cum a fost cazul maestrilor care au urmat calea abstinentei), pentru a o practica. Repet, numai cel care a practicat-o, fiind pregatit, ii stie valoarea si veridicitatea spirituala. Am facut acesta prezentare oarecum tehnica si mai lunga tocmai sa fie cat de cat clar cum sunt lucrurile de fapt cu Tantra, si mai ales cu asa-zisa Tantra de Mana Stanga (Tantra, ca si cale este mult mai complexa si mai vasta decat doar aceste specte legate de sexualitatea spiritualizata, ea cuprinzand foarte multe scoli si curente: - Tantrismul Indian, printre care la loc de cinste se afla SHIVAISMUL KASHMIRIAN - despre care se cunoaste atat de putin chiar si de catre orientalisti si yoghini, al carui mare maestru a fost ABHINAVAGUPTA, care vorbeste clar despre valoarea sexualitatii ca practica illuminatorie – dupa prescriptiile tantrice bineinteles; Tantrismul Tibetan - VAJRAYANA - calea Traznetului, aici reprezentativa fiind scoala Kagyupa - linia maestrilor Marpa si Milarepa initiata de Marii Maestrii indieni Mahasiddha Tilopa si Naropa, care au abordat acest aspect al erosului, mai putin Milarepa - vezi vietile celor 84 de Mahasiddhasi etc.; un alt mare maestru tibetan despre care se stie prea putin in Occident si care a practicat Tantrismul de mana stanga si care a initiat numeroase femei pe calea sirituala si respectiv in tainele erotismului spiritualizat, a fost Drukpa Kunley, renumit pentru puterile sale paranormale si pentru modul neobisnuit si lipsit de prejudecati in care se manifesta iluminandu-i pe cei pregatiti, tibetanii pastrandu-i si astazi o vie recunostinta; alt mare maestru al Tantrei de Mana Stanga a fost renumitul maestru indian care a adus intreaga traditie tantrica si buddhismul in Tibet, Padmashambava, cunoscut de asemenea pentru puterile paranormale extraordinare pe care le-a manifestat si prin care a facut ca Tibetul a devina un pol al spiritualitatii, "convertind" aproape intreaga populatie tibetana de atunci care era de religie Bon, si exemplele pot continua cu astfel de mari maestri tantrici care au practicat exceptionalele metode tantrice inclusiv uniunea sexuala mistica, dupa invataturile tantrice secrete, initiind numerosi discipoli pe acesta cale). Dar cel mai important aspect in uniunea sexuala in tantrism, pe langa controlul perfect al sexualitatii, este IUBIREA si TRANSFIGURAREA. Adica barbatul isi transfigureaza iubita in Iubita Divina, in Femeia ca arhetip universal si cosmic – Shakti, iar femeia isi transfigureaza iubitul in Iubitul Divin, in Barbatul ca arhetip universal si cosmic – Shiva, iar Iubirea dintre cei doi este chiar Iubirea Divina (vezi lucrarile si articolele lui M.Eliade despre yoga,tantrism si sexualitatea mistica). Uniunea lor, a celor doi iubiti devine astfel divina, chiar cosmica, unind la nivel uman principiile polar opuse universale Feminin si Masculin, Yin si Yang, intr-o deplina armonie. Astfel, iubirea dintre cei doi nu mai este limitata si profana ci divina, ei putand face dragoste ore in sir (5,6,7 ore sau chiar mai mult) fara sa apara penibila pierdere de energie ca in cazul obisnuit, ei fiind pe deplin impliniti pe toate planurile. Femeia, cat si barbatul pot trai nenumarate orgasme controlate (fara descarcare), care acum nu sunt limitate doar la zona genitala, ci se raspandesc in tot corpul fizic cat si in corpurile subtile, generand trairi exceptionale, cei doi savurand astfel fericirea si beatitudinea divina. Ei isi descopera atunci adevarata esenta care este divina, transcenzand orice limitare a mintii si a sufletului; chiar si sexualitatea este atunci transcensa, prin folosirea acesteia ca un instrument. Asta este ideea fundamnetala in Tantra de mana stanga (in privinta sexualitatii): a folosi, cu intelepciune de catre cel pregatit, tocmai sexualitatea pentru a o transcende in final in fericirea Sinelui (acest principiu se regaseste de exemplu in Aikido, unde se foloseste tocmai forta adversarului pentru a-l invinge; sau in homeopatie in tratarea bolilor; sau acest principiu apare in zicala populara: “Cui pe cui se scoate” etc.)
Cam aceasta ar fi, descrisa intr-un mod cat de cat accesibil gandirii occidentale aspectul amoros si sexualitatea abordata in cadrul tantrismului, si dupa parerea mea acesta este modul divin si spiritual de a privi cat si de a practica amorul. In rest, totul tine de experienta personala si de practica, caci numai ele te pot edifica definitiv despre acest aspect. Eu iti doresc, si doresc din inima la toata lumea sa reuseasca sa-si transforme astfel viata, printr-o transformare a modului in care se priveste si se practica amorul, transformandu-l dintr-o cauza a decaderii intr-o sublima modalitate de a evolua. Sa gasesti o fiinta umana de sex opus pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca, si cu care SA FACI DRAGOSTE (nu sex) in modul in care descrie Tantra, cu iubire, continenta, transfigurare si sublimare este o mare Gratie, care iti va modifica fundamental existenta, prin descoperirea a ceea ce este divin si a fost intotdeauna divin in fiinta umana si univers. Adevarata spiritualitate inseamna in realitate a aduce lumina divina si de a manifesta-o in orice actiune umana benefica si armonioasa care se incadreaza in ordinea natural divina a firii. Totul este sfant, totul este divin, din ce a creat Dumnezeu, doar noi am perveriti modul in care ne-am raportat si respectiv actionat in ceea ce priveste lumea, inclusiv sexualitatea. Si astfel, putem ajunge la trairea directa, nemijlocita a faptului ca, in esenta, nu este nici o diferenta intre Samsara si Nirvana.
Eu sper ca ai avut rabdare sa citesti tot ce ti-am scris, si sper de asemenea sa-mi si raspunzi.

Pa.
#23898 (raspuns la: #23513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intradevar, pana acuma si eu - de costin.A la: 19/10/2004 22:47:31
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
intradevar, pana acuma si eu am ajuns la concluzia asta: omul este in general prost. si IQ-ul are de prea putine ori legatura cu lipsa de prostie a unui om. (liiceanu zicea ceva in sensu asta in Despre Limita).
si nu sint de acord nici cu cel ce zice mai sus ca omul este in natura lui nobil ect.
inteligenta este in primul rand produsul educatiei. educatie care i s-a oferit sau, eventual si-a insusit-o singur cel in cauza.
si ca atitudine asupra prostilo, eu, unu, nu am inca o atitudine clara asupra prostiei evidente/dezgustatoare, dar in orice caz tinde sa se cristalizeze tendinta de a folosi dispretul si distantarea resemnata.
resemnata pt ca, seriso vb acuma, cum ar arata o lume in care nu ar exista prosti, vanitosi etc etc? astfaltul si cladirile peste 3-4 etaje ar fii probabil o raritate.
prostia mai subtila se gaseste in masura mai mica sau mai mare in fiecare dintre noi.
ca atitudine in prezenta unui om vadit mai inteligent ca tine,o alta reactie decat admiratia si dorinta de a gasi raspunsuri prin intermediul lui, mi se pare total ridicola.


etc.etc.etc
#25619 (raspuns la: #25477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Infidelitate - de Cassandra la: 13/04/2005 22:08:48
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Fidelitatea in relatiile inter-umane implica onestitate in respectarea unui ‘acord’, de exemplu promisunea matrimoniala sau de exclusivitate in relatiile sentimentale si sexuale (monogamia). Dar este omul monogam prin natura sa? Biologii si-au dat seama de mult ca monogamia nu este in natura speciilor in general, iar Homo sapiens nu face exceptie. Pina si mitul lebedelor monogame (vrei monogamie, cauta-ti o lebada) s-a stins! Ca urmare fidelitatea sexuala la speciile monogame din punct de vedere social, nu este la ordinea zilei. Cu toate astea omul are nevoie pentru avantajele sale, sa mentina in general o societate de tip monogamic.

Pe baze biologice se crede ca barbatul este mai predispus la infidelitate dar ultimele stiri spun ca femeia poate fi cel putin la fel de infidela perechii sale. Daca infidelitatea sexuala masculina poate fi oarecum ‘inteleasa’ biologic, intrebarea este – de ce femela (femeia) imperecheata social cauta relatii sexuale in afara relatiei de pereche?

Vorbind de infidelitate sexuala si sentimentala, daca sintem angajati intr-o relatie bazata pe iubire in care afectul nostru apartine persoanei iubite, nu am putea sa ne simtim bine cautind sex in alta parte (sau cel putin asa cred). Iar daca iubirea s-a sfirsit, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este – merita sa continuam aceasta relatie? Si daca merita, pentru cine si de ce?

Nu numai ca nu e usor sa vorbim despre infidelitatea personala dar in multe situatii e greu sa o acceptam. De aceea vom auzi mereu ‘explicatii’ si justificari care nu sint altceva decit incercari de autoinselare, de a continua cu orice pret o relatie care este destinata esecului. In alte cazuri acordul initial se schimba si capata caracter ‘contractual’ din multiple interese – criterii economice, stabilitate, copii... asa incit pentru unii merita. Dar pentru altii nu.

In orice caz important este ca infidelitatea apare atunci cind unul din parteneri incalca acordul reciproc oricare ar fi acesta. Consecintele sint mai mult sau mai putin grave in functie de toleranta pe care cel afectat o are la infidelitate (gelozie). Gelozia este un sentiment foarte putin rational. Pentru unii e foarte grav cel mai mic accident sexual, altii pot accepta accidente sexuale dar niciodata lipsa de exclusivitate in sentimente.

Vedeti ce teapa colosala si-a tras tara in '89 ? - de Gheorghe Doja la: 09/01/2006 16:20:45
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Vedeti ce teapa colosala si-a tras tara in '89 ? Ni se urise cu binele... Si cit de naivi eram... Credeam ca sistemul comunist nu ne lasa sa ne organizam mai bine ca societate... Ignoram cu totul faptul ca omul de la natura este o fiara ticaloasa, balamuta si bezmetica... Epoca comunista ramine singura cu adevarat luminoasa in istoria Romaniei... Cind s-a putut munci, respira si avansa... Si Ceausescu a crezut sincer ca ceea ce face este bine si este pentru propasirea tarii... Ceausescu n-a avut un plan B, evenimentele l-au luat pe nepregatite si-a trait o mare dilema ajungind apoi o prada usoara intre maslele si balele insingerate ale sacalilor. Ceausescu a fost un mare patriot! Cu romanii a trebuit el sa faca un pic pe nebunu'... Cumva sa le dea impresia ca e mai nebun ca ei. Pentru ca altfel nu i-ar fi putut controla si impidica sa se canibalizeze cum au facut-o sute de ani in istorie si cum o fac si azi.


zaraza - de jeniffer la: 11/04/2006 23:19:23
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
tot nu inteleg cine ti-a lasat posibilitatea sa te mintuiesti si in ce scop,iar religia este un cult,o filozofie cu practicile ei,nu oamenii.am impresia ca ideile negative sint facute de unii oameni care se ascund in spatele dumnezeului tau,caci el este totul si nu se pot condamna aceste sisteme de conducere ce religia ne-a lasat in mostenire.eu sint multumita cu ceea ce viata ne pune la dispozitie si capacitatile mele de om,nu am nevoie sa multumesc pentru toate acestea decit omului si mamei naturi.daca omul nu descoperea chimia,daca omul nu aplica legile stiintei pentru a crea inca si inca,ce ar fi facut omul,ne-ar fi asteptat pe noi sa descoperim ca pamintul este rotund?
#116842 (raspuns la: #116765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Depinde ce intelegi prin para - de jeniffer la: 31/07/2006 22:37:47
(la: ATEISM)
Depinde ce intelegi prin paranormal, daca este altceva decit capacitatile omului si a naturii.
#136874 (raspuns la: #136861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de jeniffer la: 30/08/2006 11:41:32
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Ateismul nu este o secta si apara ideea ca omul exista datorita naturii. Religiosii din timpuri au stiluri de scriere care pot impresiona, religia propusa de Isus era poate revolutionara fata de celelalte, in acele timpuri unde nu se cunostea nimic despre mediu, dar din cauza ei este mort. Cind nu crezi ca omul este capabil de creatie, poate veni din faptul ca nu-l cunosti, altfel ai respecta spiritul lui.
#142137 (raspuns la: #142123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de irisz la: 17/09/2006 21:54:02
(la: Omul, mamifer monogam ?)
In sens invers:
- negatia ocazionala devine convingere pe un teren propice, altfel cum ne-am motiva pasii? corsetul exista insa independent de faptul ca il recunostem sau nu, ca il simtim sau nu, ca il vrem sau nu. in fond ingradirile, regulile morale sunt necesar, dar sa nu spunem ca omul e de natura sa o fiinta monogama pentru ca uneori se autoconvinge ca chiar ar putea sa fie.

- posibilitatea existentei unui singur segment este un caz de exceptie, cazul corsetului, al obisnuintei, al unui soi de negare

- musulmancele le-a amintit doar feminista din mine care a simtit ca subiectul este tratat f. "masculin"

atunci parerea ta raspunzand la intrebarea conferintei este ca.... (aici urmezi tu)

ps. fragmentul intr-adevar suna altfel, pentru ca presupune un spatiu tridimensional, care - vorbind de viata - imi este mai drag decat imaginea unei drepte impartita in segmente
#145925 (raspuns la: #145771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irisz - de latu la: 18/09/2006 00:25:46
(la: Omul, mamifer monogam ?)
In sens invers:
negatia ocazionala devine convingere

Depinde de frecventa ocaziilor. N-am inteles ce legatura are asta cu tema, dar ok, si mie imi place cateodata sa teoretizez.

corsetul exista insa independent de faptul ca il recunostem sau nu
Asa o fi. Dar a sti de existenta lui, e deja un pas in directia buna.

dar sa nu spunem ca omul e de natura sa o fiinta monogama
Cine a zis asta?`
Eu am scris: "In teoria eliberata de normele de morala, acele corsete stanjenitoare tindem definitiv spre poligamie."

- posibilitatea existentei unui singur segment este un caz de exceptie, cazul corsetului, al obisnuintei, al unui soi de negare
Mult mai simplu: O iubire ca aceea pe care o cautam toti, poate determina existenta unui singur segment.
Desigur, sunt mai multe posibilitati.

musulmancele le-a amintit doar feminista din mine
Nimeni nu-i perfect..:-)

atunci parerea ta raspunzand la intrebarea conferintei este ca
Vezi citatul de mai sus.

P.S fragmentul intr-adevar suna altfel, pentru ca presupune un spatiu tridimensional
Un fragment de text, este mai putin tridimensional, dar tot un fragment. La fel o bucata de stanca filiforma.
Un segment mi se pare mai bine determinat, avand un inceput si un sfarshit. De aia l-am ales.
Poti sa-i zici fragment daca vrei, asta fiind o discutie - zic eu - mai mult marginala.

__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#146020 (raspuns la: #145925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu - de delfin81 la: 18/11/2006 10:00:47
(la: Altruism? Egoism?)


poate ca nu trebuie sa ii impaci. isi rezolva singuri bubele .
in ceea ce priveste "infantilismul" ... :) , sa fim seriosi . cati ani are ?
poate e alta natura ... poate nu privesti tu din unghiul potrivit .
sau poate ca fortand intelegerea unor lucruri nu vei face decat sa le deformezi . intelegerea nu va veni niciodata fortat ...
" ca sa fii perfect trebuie sa intelegi multe lucruri, iar sa le intelegi prea repede risti sa nu le intelegi bine " . multe vin prin acceptare ...durerea vine numai din incapacitatea de a accepta diverse evenimente , realitati . asa cum omul e un mincinos in esenta ...si cei care stiu sa nu se minta pe ei sau altii sunt "iluminatii" din cate m-am documentat eu mai recent .

iar in fragmentelul tau... crezi ca el ar putea fi altruist ...?
un om care face rau ... va fi temut , si exista oameni care nu au nevoie sa se teama . au alte nevoi . nu au nevoie de lupte ...cu ei sau altii , lucru care cere energie pe care ei o pot folosi in alt mod, mai constructiv ...vor plus de energie , nu minus .
si asta se vede la oboseala fizica si psihica , in care nu stii de unde sa o mai aduni . cum sa te centrezi mai mult pe aceasta autogenerare .
iar o cerere ca aceea nu e decat o presiune , deci un mod de a pierde energie ... pe o directie nedorita . ca si a face fata jignirilor, minciunilor, ipocriziilor , jocurilor si lectiilor impuse de altii .
si o atitudine copilareasca , poate avea multe interpretati.
de la substraturi psihologice pana la o atitudine , inteligenta in viziunea mea , ca generator esential de energie , prosteasca poate in viziunea altora . nu conteaza decat scopul si a nu face rau altora ... in caile gasite pt a obtine rezultatele dorite .

e greu sa crezi in cineva care se baga in viata ta . din punctul meu de vedere , o incredere pierduta e apoape imposibil de recuperat . eu imi pun palaria in cap si am plecat , ca si la alte forme false si ieftine de exprimare : minciuni , ipocrizii ..."teatru "...si lista e lunga .
in ceea ce priveste ca ea mananca aiurea si doarme la fel...e vba numai de optimizare . un om agitat prin natura , sau hiperactiv in termeni stiintifici , nu are conditiile necesare sa se concentreze decat cand ajunge la un anumit nivel de oboseala sau liniste interioara .
e vorba de o conditie necesara. un grad mediu de oboseala e bun unori. aduce veselie si o mai mare capacitate de a face fata "piedicilor" . acesti oameni se vor izola pt a castiga aceasta liniste ... vor fugi mereu de agitatia care nu le-ar aduce nimic bun .
cu mancarea , ai auzit de oameni cu pasiuni ? stii ca ei pot sa nu manance nimic zile ...prinsi in ceva ce ii intereseaza ?

deci sunt explicatii si explicatii ...si moduri diferite de abordare ...mod pe care eu la tine in vad in un mod socant de superficial .



delfin81 - de Cri Cri la: 19/11/2006 00:09:05
(la: Altruism? Egoism?)
Scuze de intarziere, dar m-a cam luat vartejul si m-am ratacit printre cuvinte si puncte... de vedere, de suspensie, de pe "i"-uri.
Asa...
poate ca nu trebuie sa ii impaci. isi rezolva singuri bubele .
Clar, nu incerc eu sa-i impac. Incerc sa-mi impac doar mie sentimentele contradictorii.

in ceea ce priveste "infantilismul" ... :) , sa fim seriosi . cati ani are ?
poate e alta natura ... poate nu privesti tu din unghiul potrivit .
sau poate ca fortand intelegerea unor lucruri nu vei face decat sa le deformezi . intelegerea nu va veni niciodata fortat ...

Am destule exemple care sa-mi permita sa sustin ca infantilismul nu e chestie de varsta ci de atitudine in fatza vietii. Si-mi cer scuze pentru al meu care ma impinge a dori sa inteleg. Poate chiar deformand. Poate, de fapt, incercand sa evit eventualele deformari provocate de subiectivismul meu, motiv pentru care am ales sa-i adaug subiectivismul vostru. :)

Adevarat, acceptarea atenueaza durerile si ii admir din toata inima pe "iluminatii" de care spui, conditia ar fi aceea de sublimare. Fiindca simpla lipsa a simtirii nu-i decat o moarte a sufletului. M-am plimbat prin "Elizeele" acesteia si am observat ca perfectiunea nu are nimic interesant.

iar in fragmentelul tau... crezi ca el ar putea fi altruist ...?
Uite ca mi-a trecut prin minte. De ce nu? E asa de greu de confundat acest lucru cu prietenia dezinteresata?
Nu o lipsa de energie ar fi in el, ci un surplus... nu crezi? O energie sufocanta riscand sa ramana fara obiect, fara satisfactia pe care ti-o da a te darui. Nu crezi in oameni care au nevoie de un mobil al vietii, altul decat propria persoana?
Acum, daca implicam si posibilele pareri ale celor din jur, complicam. Adevarat, ei nu sunt singuri pe lume, insa n-am putea presupune ca nu le pasa?
Ai simtit vreodata ca "ai spate"? Ca exista cineva obiectiv care iti sustine dreptatea dar te si trage de maneca atunci cand gresesti? Poate ca nu face nici una nici alta, dar simti ca e acolo si, la o adica...
Ai avut nevoie de "spatele" acesta? Da, poate ca necesitatea aceasta vine din nesiguranta, poate din infatuare. Poate nici una nici alta; te-ai trezit cu el fara a-l cere, insa te-ar destabiliza daca nu l-ai mai simti. Poate ca ea e "spatele" acesta, nimic mai mult.

E cam (prea) transanta chestia cu "mi-am pus palaria...". Prea da, ca motiv al lipsei de iubire, neincrederea. Prietenia o pierzi "pe motiv de...", dragostea parca nu.

in ceea ce priveste ca ea mananca aiurea si doarme la fel...e vba numai de optimizare . un om agitat prin natura , sau hiperactiv in termeni stiintifici , nu are conditiile necesare sa se concentreze decat cand ajunge la un anumit nivel de oboseala sau liniste interioara .
e vorba de o conditie necesara. un grad mediu de oboseala e bun unori.aduce veselie si o mai mare capacitate de a face fata "piedicilor" . acesti oameni se vor izola pt a castiga aceasta liniste ... vor fugi mereu de agitatia care nu le-ar aduce nimic bun .

Aici nu te contrazic, cu amendamentul ca acestea nici nu par a oferi perspective de viata lunga si sanatate infloritoare. Zic si eu. Asta presupunand ca am inteles bine, si anume ca "fuga de agitatie" la care te referi inseamna "autoobosire" in scopul fructificarii creativitatii si domolirii agitatiei interioare.

cu mancarea , ai auzit de oameni cu pasiuni ? stii ca ei pot sa nu manance nimic zile ...prinsi in ceva ce ii intereseaza ?
Hmm... vad unul cel putin o data pe zi ;)

Imi pare rau ca par asa superficiala :(


--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#158078 (raspuns la: #157934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mao/latu - de om la: 19/05/2007 15:59:25 Modificat la: 19/05/2007 16:01:28
(la: Va e frica de moarte?)
revenind la:
-latu - credinciosi ... pacat...autoflagelare: Irma a dat un raspuns pe care si eu il cred valabil. In plus, autoflagelarea (in general, impunerea de restrictii /teste personale) la adevaratii credinciosi este o forma de impinge a propriilor limite spre autocunoastere/autodepasire si nu de acceptare/constientizare a pacatelor acumulate in cursul vietii . Dau un exemplu ca nuca in perete (dar pe intelesul tuturor): atletii/gimnastii se antreneaza asiduu, uneori iau forme de autotortura...si asta numai in scopul depasirii nivelului lor fizic prezent. Pt credinciosi corpul fizic (o forma a pacatului dintai) nu este decat o forma de tranzitie si acum ajungem la...

-atei. mao"... la urma urmei, o transformare evolutiva, fara legaturi supranaturale, fara contributii ale unor creatii inutile precum zeitatile " = pana la urma buba este cum se defineste supernaturalul/necunoscutul, in rest cred ca toate drumurile merg la roma ;))
Te rog sa nu-mi spui ca omul este deasupra naturii, adica ar fi supranatural ;))
#198694 (raspuns la: #198676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cher - fatalism? - de Muresh la: 10/06/2007 16:43:11
(la: sarut mina stapine)
Domnul spune: "ajuta-te si te-oi ajuta".
Uneori nici nu mai trebuie sa intervina.Dar si a te baza exclusiv pe cel de sus e blastfemie si prostie.
Da. Si una si alta.
"justificare" o fi fi ea - legile omului sau legile naturii, dar importa asta numai daca inveti ceva.
Eu spun: "bine Doamne asta este parerea ta dar nu sunt de acord cu tine."
Just, caci cum stiu care e parerea Lui.
Penca asa zice Popa?
Penca asa scrie la Carte?
Si daca e o metafora acolo?
Citind Biblia ma linistesc.
Sorbind Natura, creeatia Lui, tot asa.
Daca-s linistit, mi-s puternic si imi folosesc cu incredere mintea si inima.
E o vorba la noi:
"De ce nu fu.. pe strada?
Ca sa nu te fu.. lumea cu sfaturi".
Moartea?
Sunt morti umblatori si vi morti de multisor.
#204806 (raspuns la: #204750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de M a o la: 06/12/2007 09:38:10
(la: Una buna, pe zi.)
Nu-i nimic, mergem cu ala de marfa. Io mi-am dorit sa fiu un om greu da' natura a-nteles altfel sensu' si-a zis: Ia d-aci!
#263262 (raspuns la: #263256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorin - de tatiku la: 12/04/2008 09:22:04
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
Raspunsul tau dat lui Om e de natura sa ma sperie; tu chiar nu ai nici o dilema, nici o framantare? Esti absolut sigur ca totul e utopic, fals si "o prostie"? Vorba aia, si daca exista totusi?
A lua Biblia mot-a-mot inseamna a nu intelege absolut nimic din mesaj. Acolo e concrentrata esenta fiintari noastre si tu o gandesti ca pe o nuvela de Agarbiceanu... Nu numai ca deranjeaza punerea in lumina a Bibliei, in varinta ta, dar te duce pe tine insuti pe un drum gresit.
#301891 (raspuns la: #301771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...