comentarii

onomatopee


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Crezi - de Alice la: 18/10/2003 12:39:11
(la: Test de limba engleza.)
ca daca le spui bancul in romaneste vor rade mai multi?
Cel mult doi!:)
Nu stiu decat ce pot imita din filme!
Pune-i sa-ti povesteasca ceva in romaneste! Ai sa fii uimit de multimea de interjectii si onomatopee. N-au cuvintele lor, nu stiu sa se exprime, nu vor sa afle nimic despre ei insisi.
Nu stiu nici limba lor!!!
Pt Daniel - de ninel la: 10/11/2003 13:57:10
(la: Propun sa fie dati afara troll-ii si poluantii)
Scarz? Ce inseamna? Ai vrut sa zici scars (intr-o engleza de cartier) ori scartz (onomatopee laica derizorie)? Prea ambiguu pentru mintea-mi nu prea telepatica...
#3926 (raspuns la: #3916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rien - de popix la: 28/05/2005 23:49:51
(la: Cum devii/aflii ca esti si cum e sa fii homosexual ?)
nu trebuie sa te mire faptul ca exista o ignoranta crasa in ceea ce priveste subiectul.si in afara de asta prejudecati infinite si minte ioc.lumea este foarte "morala" si vedein homosexualitate un virus mai abitir ca Hiv-ul...

cu toate ca am scris mult pe la alte conferinte similare, nu m-am putut abtine sa raspund si aici.as fi avut pretentii de la cei ce traiesc in lumea lasa zisa libera.dar onomatopeele lui "horica" m-au dat pe spate.


Alta gigi: - de Paianjenul la: 31/07/2005 02:39:22
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In martie 1988, imi povesteste Zoltan, un tip din Cluj, la care tocmai ma aflam in vizita:

"Cam prin anul ... (n-am catadicsit sa retin acesat detaliu - nota mea, Paianjenul) bunicii meu urmau sa se mute dintr-un sat de pe linga Sibiu, in Sibiu. Au umblat in sus si-n jos sa gaseasca o casa care sa le placa, si au gasit una care se cam potrivea cu bugetul si nevoile lor... casa unui fost circiumar despre care se spunea ca fusese omorit chiar acolo... si despre care casa se auzeau tot felul de povesti stranii. Cum bunicii mei nu credeau in 'bazaconii', au cumparat casa, au pus-o la punct, si foarte multumiti de noua achizitie, si-au vazut de viata lor - spre mirarea vecinilor de cartier - netulburati de nimic si nimeni... Intr-o dimineata, iesind in curte, bunicul observa ca lemnele de foc cumparate cu luni in urma si stivuite gospodareste in tot acest rastimp, sint imprastiate prin toata curtea. Primul lucru care i-a trecut prin cap au fost frinturi de povesti auzite despre actuala lor locuinta inainte de cumparare... Fara sa se impacienteze, a chemat un vecin-doi, i-a rugat sa-l ajute sa stivuiasca lemnele la loc, si cu asta-basta... pina in dimineata urmatoare cind scena avea sa se repete... In dimineata a treia... aceeasi poveste. Batrinul a decis sa lase lemnele imprastiate sa vada ce se intimpla a patra zi... A patra zi - ai ghicit! - lemnele erau stivuite la loc... Circul a incetat pentru o vreme... apoi s-a reluat in alta forma, de data asta in casa... Cum stingeau lumina seara la culcare, cum in pod incepeau sa se auda tot felul de zgomote: oracait de broaste, suierat de trenuri, lovituri de ciocane, vijiit de vinturi, etc... iar in lumina slaba care patrundea prin ferestre de afara, parca tavanul se vedea unduindu-se puternic, ca apa stirnita de vint... Cind aprindeau lumina, totul se linistea... si in tavan nici urma de vre-o fisura... pe podea nici urma de vre-o granula de nisip sau var cazut din tencuiala... Intrigat de toata aceasta poveste, fratele bunicii care nu incetase sa-i ridiculizeze pina in acest moment, a decis sa petreaca o noapte in compania bunicilor... Inutil sa-ti povestesc cum a reactionat imediat dupa stingerea luminii, la inceperea "concertului" de onomatopee... A sarit la intrerupator, a aprins lumina... si... dus a fost... A durat si asta cit a durat... lucrurile s-au linistit din nou pentru o vreme... apoi... intr-o zi, in amiaza mare, cum bunica statea linga soba de gatit invirtind in rintas, aude catelul de linga ea chelalaind, si-l simte cum se retrage speriat sub rochia ei de sasoaica, lunga pina la pamint... Privind in jur, vede lada de zestre dintr-un colt al incaperii cu capacul ridicat, iar in lada, un bust de barbat imbracat in negru, cu o punga de bani intr-o mina, si cu degetul aratator de la cealalta mina, facindu-i semn sa mearga inspre el... In clipa aceea batrinei i s-au "taiat" picioarele si a cazut lesinata la podea...".


...Nu mai retin ce s-a intimplat dupa acel episod cu casa respectiva, ci doar ca bunicii prietenului meu, satui de asemenea experiente, s-au mutat de acolo in alta parte...

...Si, din nou o intrebare: oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?...
#62625 (raspuns la: #62605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuze - de om la: 10/05/2006 16:32:02
(la: ce-i prea mult ... strica ?)
pentru joaca copilareasca pornita de la efortul de a intelege. Sunt sigur ca eu cat si ceilalti "detectivi" nu am gandit cu rautate, a fost doar o refulare generata din lipsa de intelegere a textului cu pricina. Sper sa nu se interpreteze negativ, scuze anticipate!!!

Cri, tu m-ai inspirat = tu esti muza mea sau mai bine zis esti Richelieu (cardinalul din umbra) ... oooo (se vrea onomatopee misterioasa :))

mya, ai dreptate = ups, iar nu am rezistat si am intrat in categoria vorba lunga saracia omului ;))
#121474 (raspuns la: #121422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de alex andra la: 21/07/2006 14:37:32
(la: Muzica Rock!)
Vedem lucrurile total diferit, din pacate sau din fericire:)) Eu nu vorbesc din perspectiva specialistului in muzica, dar am un ce avantaj al lecturilor teoretice despre literatura si despre arta in general. Deci imi place sa cred ca stiu despre ce vorbesc:P
Se pare ca tu patesti cu muzica ce patesc eu cu literatura: absenta privirii proaspete, nealterate de cunoastere. Tu zici ca e un avantaj, eu zic ca e o povara. Mi-e dor de lecturile "inocente" de dinainte de cunoastere. Bucuria sincera a lecturii, a descoperirii unui univers in sine, fara consideratii de natura formala, stilistica, de constructie etc. Bucuria aia curata, pura. In literatura n-o mai pot avea:( O caut insa aproape cu disperare in muzica. Nu reusesc nici aici decat partial, caci vrand nevrand filtrul ratiunii intra in actiune, macar pe usa din dos:)
Ca poti filozofa in jurul muzicii, de acord, dar asta vine post factum. Poti face un fel de hermeneutica muzicala, dar doar detasandu-te de "sentimentul" de muzica, daca intelegi ce vreau sa spun. In momentul auditiei faci analiza doar in mod artificial, impus, cu buna stiinta, rupand vraja, incantatia. Ori care e scopul muzicii? Sa-si etaleze "itele" si "nodurile" ori sa te "transporte" in alte sfere?
O ultima problema. Revin la chestia cu sensul, cu intelesul, cu povestea pe care o transmite muzica clasica. Dupa cum prezinti tu lucrurile, muzica ar fi o arta mimetica, care are drept model realitatea: muzica imita susurul unui izvor, cantecul unei pasari si alte bla bla-uri de acelasi gen. Ma faci sa zambesc. Exista si asta, fara indoiala, dar e cea mai primitiva forma de muzica, scuza-ma. Se ridica un pic deasupra onomatopeelor. (Aici o sa-mi atrag eu o multime de obiectii de la fanii mimesisului in arta). E exact acelasi lucru ca in pictura: unii apreciaza drept arta valabila doar pictura care copiaza cat mai exact realitatea, adevaratii cunoscatori dimpotriva, sunt atrasi de diferitele tipuri de "deviatie" in raport cu "norma". Una peste alta, eu personal nu cred in caracterul mimetic al muzicii adevarate. De aia spuneam ca muzica nu e "poveste", ci incantatie.

Lost without music in a world of noises
#134539 (raspuns la: #134334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandra draga - de tatiku la: 22/07/2006 01:02:08
(la: Muzica Rock!)
...iar nu pot sa fiu de acord cu tine...Se pare ca ne intelegem ca cucii.
Hai sa o luam sistematic:
1- Muzica E filozofie daca stii sa o asculti. Cand o sa am mai mult timp & chef, o sa ma gandesc mai bine la subiectul asta destul de amplu.
2- Satisfactia e cu mult mai mare daca cea ce asculti e de calitate, ai senzatia implinirii si a geniului. Simti ca esti aproape de ceva...
3- Eu ma bucur de celalalte arte asa cum te bucuri tu de muzica. Un film bun, o piesa buna, o pictura pe care o cred eu buna imi lasa o stare mult peste agreabila, sa zicem, insa nu ma transporta la Dumnezeu precum muzica. Spre deosebire de tine, eu ii gasesc sensuri, povete, continut, teme de reflexie si meditatie, intr-un ambalaj ce il stiu mestesugit cu aleasa arta. Si nu uita, am cantat de la 6 ani. In ultimii ani am cantat numai si numai din genii. Nu crezi ca asta iti schimba un pic perceptia? De fiecare data cand cantam Mozart, de exemplu, ma simteam transportat si gaseam noi si noi sensuri. Mimetism la un artist? Hm, pai nu ai rezista in meseria asta. Nu poti pacali aici, mai ales ca materia ta de prelucrare e creatia Domnului, prin mainile unor bieti muritori. Esti mort si ingropat daca nu patrunzi dincolo de partitura. Stiu ce zic!
4-Stiu la o adica sa fiu si analitic, sa ascult o bucata muzicala si sa iti trag o analiza contrapunctica sau armonica sau de tehnica orchestrala si sa-ti vorbesc ore si ore. Dar aia e alta stare, la lectiile de la conservator. In viata nu le ai. Dar o compozitie neingrijita te plictiseste imediat.

Aici e buba cu muzica efemera, rock, pop etc. Nu are nimic interesant dpdv muzical si deci ma deranjeaza lipsa unei tehnici in a o gandi! ...ca sa nu mai zic de absenta muzicalitatii, a tensiunilor, a elementelor de surpriza, a sonoritatilor interesante, a combinatilor orchestrale sau a virtuozitatilor. Si ce gasesc? Pulsatii violente in mare parte, chitari distors vibrate nenatural, tobe care au mereu si mereu aceiasi functiune, amestecul ignar de tobe, chitari, bass si eventual o clapa electronica, asadar cam acelasi sound, diferit un pic de la trupa la alta prin voci timbrate diferit sau cu un stil diferit, mama, ce plictiseala...
Crezi ca nu as vrea sa-mi placa? crezi ca nu as vrea sa nu mai dau prilej atator amici din alte bresle sa nu ma creada snob si ingamfat pentru ca nu pot, nu vreau si nu sunt apt sa le ascult muzica? Oo, ba as vrea sa ma scutur de placeri ascultand Pink Floyd si Ledd Zepellin, si Beatles, si Rolling Stones, si manele si cuplete cu Stela si Arsinel...Dar nu pot. De ce?
Gandeste-te la puritatea sunetului unei orchestre neamplificate, la infintele resurse si combinatii ce le ai la dispozitie prin arta celor ce au studiat de mici copii adevarata muzica.
Multi dintre marile nume de cantareti de muzica usoara ( Elvis, Tom Jones, Cher, Carey, cealalta canadianca urata, imi scapa numele acum, Lascar, help!) au regretat toata viata ca nu au putut face muzica clasica pentru ca, sa-ti spun un secret!, e placerea cea mai mare in viata sa ai contact direct cu geniile! (Shht! asta eu o stiu bine de tot!) Din pacate ei stiu ca satisfactia unei arii de Verdi bine cantate ( si Doamne, ce greu e, ce greu eeee! ! ! ), nu se poate compara din punct de vedere spiritual nci macar cu milioanele din cont sau cu intreg stadionul celor de la NY Giants in picioare si urland. E o senzatie metafizica. Esti in levitatie si TU esti cel ce faci si pe altii sa zboare, dar helas, niciodata cel din stal nu poate sa inteleaga focul ce te prinde.
Vezi? Acum tu m-ai starnit si am facut o adevarata pledoarie aici pentru ceea ce fac desi modestia ar trebui sa ma retina...
Asa ca tocmai mie sa-mi spui ca fac onomatopee...:) parca nu merge, zau...
...si adminul asta rau care ma posteaza in 16 ore... Ce ma fac eu cu el (dansul)....
#134642 (raspuns la: #134539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de alex andra la: 24/07/2006 14:40:05
(la: Muzica Rock!)
Ai dreptate cu intelegerea ca intre cuci:)) Stii de unde provine ? Ca vorbim despre chestii diferite:)))

Mimetism la un artist? Hm, pai nu ai rezista in meseria asta. Nu poti pacali aici, mai ales ca materia ta de prelucrare e creatia Domnului, prin mainile unor bieti muritori. Esti mort si ingropat daca nu patrunzi dincolo de partitura. Stiu ce zic!

Pai eu nu vorbesc despre mimetismul interpretului. El n-ar putea imita decat eventual alt interpret. Eu spun ca muzica nu e arta mimetica. Eu spun ca muzica adevarata nu imita realitatea, ci creeaza o alta realitate. Mai spun ca muzica aceea care imita sunete din realitate, asemeni onomatopeelor, e muzica inferioara, care nu e capabila sa se inalte la ideea despre care vorbesti tu.

Asa ca tocmai mie sa-mi spui ca fac onomatopee...:) parca nu merge, zau...

Unde am spus eu asta? Ia sa vedem...

Dupa cum prezinti tu lucrurile, muzica ar fi o arta mimetica, care are drept model realitatea: muzica imita susurul unui izvor, cantecul unei pasari si alte bla bla-uri de acelasi gen. Ma faci sa zambesc. Exista si asta, fara indoiala, dar e cea mai primitiva forma de muzica, scuza-ma. Se ridica un pic deasupra onomatopeelor.

E limpede ca n-am spus nimic despre arta ta muzicala. N-am vorbit nici o clipa despre interpeti, ci despre muzica. So...?

Lost without music in a world of noises
#135158 (raspuns la: #134642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri - de vania la: 10/08/2006 12:07:46
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
excelent, cri. iti dai seama cum suna Valkyria la cascade si Muzica apelor in susotitul mototolit al valurilor? cat despre problema macanitornitorintica, eu zic ca, daca nu i-am lasa, ar fi singura populatie nefericita din Amberleea. si apoi, ce exercitiu de imaginatie poate sa iasa intre Mozart si Bizet - i-am repartizat temporar la rauri, pana la urmatoarea rotatie - si onomatopeele (ornitorinci)lor...
#138388 (raspuns la: #138379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hieroglifa - de picky la: 15/11/2006 10:30:54
(la: joc)
Adrian Fuchs :

este chintesentza ideii.

Ce este onomatopeea ?
#157306 (raspuns la: #157300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Onomatopeea - de thebrightside la: 15/11/2006 14:06:42
(la: joc)
Manifestare a bestiei din noi.

Ce e circul?

Doamne ajuta sa nu nimeresc scurtatura!
#157366 (raspuns la: #157306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
all - de bluevoice la: 06/12/2006 07:59:00
(la: DOMNULE, CU TOT RESPECTU' : ESTI UN BOU !)
buna dimineata! se discuta...bovin?auditie placuta la onomatopee!:)ca...de! ardelenii-s crescatori mai aprigi.
#161680 (raspuns la: #161666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Picky - de alex andra la: 11/12/2006 17:38:17
(la: DUPLICITATEA)
Hai ca pe melopee, onomatopee si cucurbitacee ti le-am suflat de sub nas. Sa te vaz ce ma scoti :P:P:P

Lost without music in a world of noises
#162765 (raspuns la: #162721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limpezire - de anisia la: 20/01/2007 23:35:33
(la: Versuri la comanda)
intr-un bob de roua
noua
gasit-am, drept ii, cu uimire
limpezire.
gandurilor de trei ori
amintirii
de sub nori
firelor de par carunt
si pasitului marunt.

sa imi spuneti despre... onomatopee.








___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceasi inaltime...
#170110 (raspuns la: #170099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de alex andra la: 21/01/2007 00:54:39
(la: Versuri la comanda)
Mergand pe shine-ncet, feroviar,
Mancand zalud un pumn de caviar,
Pe margine de shantz umplut cu apa,
Un gand sprintar ma bantuie, imi scapa,
Exclam cu zel si-avant de azalee:
Da doamne cârd de onomatopee ! :)))

compromis

Lost without music in a world of noises
#170136 (raspuns la: #170119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 21/01/2007 15:42:12
(la: Doar zborul)
Adrian Fuchs :

NUU. Aia-s doar in trecere prin valtoarea telecabinei.

Desigur ca in lumina celor expuse si intru elanul anamnezei, se poate vorbi si de asimilarea pe cale de consecinta a onomatopeelor. In alte cuvinte, cablul de la telecabina precum si rezonanta sa, pot duce la o nemaipomenita rabufnire a unor impulsuri cerebralo-introductive, pe calea ajungerii catre recolta de rozmarin, in scopul coronitelor si a aromirii mieilor ce tocmai se pregatesc sa parvina.
Nu trebuie uitat nici ca, fireste cu toate rezervele disponibile, multitudinea de factori abuziv exprimati, pot aduce cu ei la suprafata centuriilor, tot atat de multa meteahna precum lasatul de abandonare.
Per a contrario, eleronul-spate si talangile, vor fi asiduu exploatate in scopul inabusirii promoroacei. Nu trebuie evitat nici suspinul suspinat deja.
#170321 (raspuns la: #170305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 22/01/2007 02:25:24
(la: Doar zborul)
Aia-s doar in trecere prin valtoarea telecabinei.
Adica un fel de rebeliune a piticilor furibunzi, la vederea telecabinei care urca fara ei?

Asimilarea onomatopeelor e un proces in plina desfasurare. Ajunge sa citesti unele mesaje ale unor autori in conflict cu ora de plecare a telecabinei, ca sa ai explicatia rabufnirilor cerebralo-introductive de care vorbesti si a caror imagine as intregi-o cu gustul implementat de rozmarin al mieilor inca neparveniti. Daca vrei, un fel de fast-food al circumvolutiunilor.

Suprafata centuriilor, redusa deja prin decimare, s-ar reduce si mai mult prin selectia abandonarii. Nu ca ar fi un efect colateral nedorit...

Cat priveste promoroaca, atata cata mai este dupa trecerea turmelor de paricopitate cu coarne de stiropor, va trebui colectata cu grija intru inlesnirea urcatului cu ajutorul eleroanelor, a caror libertate de miscare e uneori serios redusa de undele provocate de talangile-semnal, talangile-lozinci si talangile vacilor.

Suspinul suspinat, deci spinul sus pe pin, cred ca nici nu poate fi evitat, chiar daca teama de catalogari ii face pe multi sa considere suspinul nesuspinat ca fiind mai atractiv. Inutil sa amintesc aici, ca asta este o inselatorie ieftina a piticilor furibunzi din introducere. Culmea e, ca uneori le reuseste.
Din fericire nu pentru mult timp.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#170427 (raspuns la: #170321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 22/01/2007 11:34:42
(la: Doar zborul)
Adrian Fuchs :

Evrika. Acum totul e clar. Pana si obscurul pornirii crestomatiei.

Onomatopeele de la purcederea catre inalturi a telecabinei, suspinele pinilor de sus fara spini si pavoazarea cu scanduri trufashe, devin asimilabile si nesatzioase.

Da. Nu-i colateral defectu', ci purpuriu. Centuriile decimate putand oricand sa o ia de la capatul holului inspre aselenizare.

As vrea sa adaug o precizare mentionata drept observatie adaugata spre lamurire, edificatoare si dumirinda. Anume ca. Promoroaca este de provenienta decrepita. Asta explicand si evacuarea intempestiva a enzimelor din maduva spiritului de incendiu. In neputintza arbitrar controlata de catre formidabila pendulare a unui nou sortiment de branzoaice, desigur in asentimentul canotorilor. Contributia vacilor fiind evidenta si de neabsorbit.

Ca element de nou, as propoza neabatut, aceleasi omniadiacente sclipiri ale pancreatinei.

#170485 (raspuns la: #170427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 27/01/2007 15:10:14
(la: Doar zborul)
Onomatopeele de la purcederea catre inalturi a telecabinei, suspinele pinilor de sus fara spini si pavoazarea cu scanduri trufashe, devin asimilabile si nesatzioase.
Iar asimilarea se petrece in spiritul legilor naturale - bineinteles nescrise altundeva decat pe platina instinctului.

Nu-i colateral defectu', ci purpuriu. Centuriile decimate putand oricand sa o ia de la capatul holului inspre aselenizare.
Exact aselenizarea e punctul nevralgic, nedezmintit nici dupa ce in dotare au fost introduse si antinevralgicele. Din pacate, rezultatele scontate nu s-au putut atinge, datorita intunericului de dupa luna.

Promoroaca este de provenienta decrepita.
Promoroaca e si ea ramolita, daca provenienta e?

Contributia vacilor fiind evidenta si de neabsorbit.
Daca nu chiar de nestramutat!
Cat despre pendularea noilor branzoaice, ea depinde in mare masura de cerere: Fiind cererea asa mare, oferta trebuieste adaptata, ceea ce duce in consecinta la sporirea numarului de vite pe km patrat.
Doar uneori - nejustificat desigur - am senzatia unei oferte care inabusa cererea (in masura in care exista vreuna).

Ca element de nou, as propoza neabatut, aceleasi omniadiacente sclipiri ale pancreatinei.
Intru totul de acord!
Retina pancreatica este un element omniesential, din pacate mult prea des ignorat in goana acerba dupa titluri telenoveliane.
In ce priveste sclipirile, ele sunt un contrast placut la orbirea provocata de dintii de aur ai sustinatorilor branzoaicelor de mai sus.

__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#171528 (raspuns la: #170485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...