comentarii

optinere viza turistica canada pret


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Anisia, - de PROUDFRECKLED la: 12/09/2008 17:36:20
(la: Oameni din viata mea - Lucian)
In Montreal intilnesc des persoane care intreaba in ce limba vorbesti (engleza sau franceza) vinzatoare in magazin oficialitati chiar cetateni care doresc o informatie. De cite ori sunt romani care-mi adreseaza intrebarea pe strada, ma opresc si intreb si eu la rindul meu..."da de ce ma intrebi?" in romaneste.:) Inca n-am intilnit un roman care sa faca reclama la un produs sau sa faca voluntar pentru armata salvarii, sau sa intrebe de un loc vizitat de turisti cu harta in mina. Doar cersetori.:(
Iesirile din metrou sunt locuri mostenite, lasate cu testament.:) Nu vorbesc despre romani, ei sunt putini, inca este nevoie de viza pentru Canada. Vorbesc despre localnici. Sunt extrem de inventivi. Imbraca uniforma de lucrator SPCA (protectia animalelor) de ex. si umbla la cersit.

Cind se aduna bani oficial pentru o cauza nici unul dintre cei care fac cheta nu se indeparteaza prea mult de baza oficiala. O masina, un cort impanate cu afise, megafoane, etc. Uneori se anunta in ziarul de cartier, data si locul unde ies pompierii sa adune bani pentru copii orfani etc.
Inclin sa cred ca si-n Australia se intimpla la fel.
Lucian nu este reprezentativ pentru romanul din diaspora.
Teheran si ultimele doua piese din puzzle-ul vizelor - de zaraza sc la: 17/04/2014 11:46:24 Modificat la: 17/04/2014 12:07:51
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/teheran-si-ultimele-doua-piese-din-puzzle-ul-vizelor

"[...]Din fericire pentru mine e inca o coada considerabila si dau aici de toti calatorii care urmeaza sa plece spre est din Iran, 3 biciclisti, un german si o taiwaneza pe bicicleta, un spaniol, o familie din Franta care calatoreste cu 2 copii intr-un motor-home, un francez plecat cu autostopul pana in Thailanda,un neamt care stie si farsi, si o multime de oameni de la agentii de turism iraniene. Si cum sunt oameni la coada, primesc asigurari ca o sa intre toata lumea si ma mai linistesc. Si cum sunt ceva iranieni pe lista inaintea noastra apuc sa stau un pic de vorba cu oamenii pana cand multimea se imputineaza, toti fugind de aici la ambasada Turkmenistanului pentru a depune actele.

Viza pentru Uzbekistan a fost pana acum de departe ce mai scumpa viza de pe lista, mai ales daca pun la socoteala ca o sa petrec cam 10 zile in tara. Practic daca ai nevoie de o scrisoare de invitatie de la o agentie care costa 70 de dolari la care se adauga costul vizei, de 75 de dolari pentru o singura intrare. 15 dolari pe zi doar pentru viza pentru o tara, nu e chiar de ici de colo.

Partea buna e ca daca ai scrisoare de invitatie de la o agentie si un numar telex de la acestia, primesti viza pe loc si din momentul in care mi-a venit randul la coada nu cred ca a durat mai mult de 10 minute. Cu viza pentru Uzbekistan in buzunar, vine momentul pentru partea a doua, aplicarea pentru viza de Turkmenistan.

Turkmenistan cred ca e cea mai inchisa si mai ciudata tara din Asia Centrala, atitudine ce e reflectata in politica vizelor. Practic pentru viza turistica ai nevoie de traseu planuit si de ghid (gen Corea de Nord) astfel incat ramane viza de tranzit, de fix 5 zile, cu date fixe, pentru care trebuie sa aplici inainte de a o ridica. In cazul meu planul e sa aplic pentru ea in Teheran urmand sa o ridic in Mashad ultimul oras mare inainte de granita, folosind astfel timpul de procesare al alicatiei pentru a pedala pana acolo. Tot dintre ciudatenii, aici e nevoie de o copie color a pasaportului, astfel incat mai pierd o jumatate de ora incercand sa gasesc un copiator color in zona pentru mine si pentru francezul cu autostopul, si ajung la fix inapoi inainte de ora inchiderii, reusind astfel sa rezolv in mod nesperat doua tari intr-o zi, una complet si una partial.[...]"

alta poza nu mai era...

am si eu o intrebare - de (anonim) la: 28/10/2004 01:21:36
(la: viza de lucru pt USA)
sunt roman si locuiesc in romania. cunosc o familie din sua care doreste sa ma ajute cu tot ce trebuie ca sa ajung in sua in vizita.ori turist ori contract de munca, ori de studii, etc. are cineva idee ce tip de viza e mai usor de obtinut? sau cum pot fi mai convingator? ar fi bine sa solicit mai intai viza turist si pe urma de afaceri sau lucru?
#26575 (raspuns la: #21953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chambawamba - de Jimmy_Cecilia la: 21/12/2005 09:27:02
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Viza trebuie luata de la Ambasada yemenita, in FR costa 60 euro,
nu stiu cat de simplu se da viza turistica, eu merg cu viza de afaceri, intrari multiple.

Stiu ca anumite tururi operatoare de turism au organizat calatorii turistice, recent, in Yemen...

Exista un avion natzional, Yemenia
Eu prefer sa calatoresc cu Emirates , compagnie din Dubai (emirate arabe unite), cu escala de 1-2-3 zile in Dubai

Cu Emirates, daca ma iau din timp la rezervare, obtin mai multe reduceri
pentru costul biletului

Exemplu, ultima calatorie, clasa economica:
cu Emirates : Nice (nissa) - Sanaa dus intors cu escala in Dubai (hotelul in plus, dar Emirates se ocupa de tot), 595,00 euro,
(noapte hotel prin Emirates, mic dejun inclus: 55 euro (hotel super, altfel cost normal 110 euro)

cu Yemenia, acelasi lucru, dar Paris- Sanaa, zbor direct: 790 euro,
plus Nice-Paris bor allez-retour : 114 euro, plus o noapte hotel in Paris
(decolare la ora 7 dimineatza), 79,00 euro

In plus compagnia Emirates, zboruri exacte, servicii impecabile, asistenta totala : viza, vizite organizate in grup in Dubai, hotel...

Nu degeaba Emirates a luat toate primele premii internatzionale si Cupa de aur pentru servicii si calitate si raport calitate/pretz... actual este considerata prima compagnie de aviatzie in lume pentru calitatea serviciilor....
#96351 (raspuns la: #78340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
giocondel - de svetlana la: 26/01/2008 00:04:46
(la: casatorita cu un cetatean american)
Multumesc pentru sfat, chiar si pentru critica acordata. Insa nu am avut mare tentatie sa traesc in SUA sau altceva de genul acesta, sunt bine aranjata si la mine in tara. (Nu sunt asa de disperata, sa ma casatoresc doar pentru green card)
De fapt mam gindit si eu la ideia de a pleca cu viza turistica. Dar ma indoesc ca cei de la ambasada nu vor gasi asa informatie, ca casatoria mea in state. Ma rog, nu sunt la curent cu modul de a verifica datele, de lucratorii de la ambasada, dar poate e o solutia cea mai simpla.
Mersi pentru sugestie.

#278588 (raspuns la: #278391) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D - de svetlana la: 26/01/2008 09:51:03
(la: casatorita cu un cetatean american)
dar in cazul meu ce poti sami sugerezi, certificat de casatorie deja am dar inca nu am aplicat la serviciul de emigrare din sua, deci si green card nu am. Ce zici am sanse sa-mi dea viza turistica. La ambasada nu-mi vor refuza, din cauza prezentei acelui certificat de casatorie. Nu sunt la curent, cit de minutios cei de la ambasada verifica datele. Apoi daca-mi refuza viza, cine stire cind voi mai primi alta viza....
#278643 (raspuns la: #278620) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
loc de munca egipt - de rose_lily la: 20/03/2008 12:09:57
(la: CAUT ROMANI IN EGIPT)
Buna!Ma poate ajuta careva?Cum pot sa plec legal in Egipt in afara de viza turistica?Se gasesc joburi?
#294928 (raspuns la: #288491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loteria Vizelor for USA - de Dantimis la: 09/02/2004 13:47:34
(la: Green card pentru SUA)
Informatii foarte complete poti obtine chiar din website-ul ambasadei US in Romania:

http://www.usembassy.ro/InfoR/romana/imm2.htm

Din pacate, anul asta ai pierdut trenul pt ca inscrierile s-au facut in Nov-Dec 2003. Poti aplica insa la sfarsitul anului asta pentru anul viitor. Pe la toamna viziteaza website-ul ambasadei caci sunt sigur ca ei vor publica informatii actualizate.

Sunt convins ca USA nu are nici o prevedere specifica pentru romani in politica de imigrare. Cele mai comune metode de a primi dreptul de munca aici sunt fie cu Green Cardul, care da dreptul de sedere permanenta aici sau cu vize de genul H-1 care da dreptul de lucru pe o perioada determinata, cred ca e de 6 ani? Vezi site-ul ambasadei USA unde cred ca au informatii detailate si despre asta.

Greencardul il poti obtine prin mai multe mijloace: casatorie, rude de gradul intai, firma care sa te ajute si sa-ti ofere un loc de munca, etc. Am un prieten in Florida care a primit greencardul datorita faptului ca a primit un loc de munca de la o biserica ortodoxa de acolo.

Mai simplu e sa obtii viza de lucru H-1, dar pentru asta trebuie sa gasesti o firma care sa-ti ofere un loc de munca si sa fie de acord sa te ajute cu actele. In perioada cand era cerere mare de calculatoristi, multi au venit in felul asta. Dar multi dintre ei au trebuit sa plece inapoi cand le-au expirat contractele. Multi si-au aranjat insa sa treaca la greencard intre timp. Nu stiu ce meserii ar putea avea trecere acum, poate doar aceea de asistente medicale, caci stiu ca e criza in domeniu si peste tot sunt anunturi de angajare. Cu meseria de economist sunt convins insa ca nu vei avea nici o trecere. E plin aici de accountants. Iar sistemul economic e complet diferit fata de cel din Ro sau chiar din Europa. Deci va trebui sa iei totul de la zero in domeniul asta.

O cale, poate mai simpla, de a ajunge aici este prin Canada, asa cum am ajuns eu. Imigrezi in Canada, unde e mai usor de patruns, daca ai o meserie cat de cat buna (daca nu, poti sa minti un pic) si poti sa imprumuti de la cineva niste bani (cam multi ce-i drept). Vii, stai in Canada 3 ani, iti iei cetatenia si dupa aia poti sa mergi sa lucrezi oriunde vrei pe continentul nord-american (e o intelegere intre USA si Canada: tratatul NAFTA) daca ai ceva studii si un job cat de cat cu ceva cautare, cum ar fi inginer mecanic. Insa dupa ce te obisnuiesti in Canada, nu cred ca o sa-ti prea vina sa pleci, caci in unele privinte e mai bine decat USA. Eu am plecat din cauza serviciului si a familiei.

Nu stiu cat de folositor iti va fi aces mesaj, dar sunt convins ca mai sunt si alti romani din SUA pe acest site, unii cu informatii poate mai folositoare. Oricum, iti doresc bafta! Inceputul e cel mai greu...

Canada - de Tombola la: 17/03/2004 11:48:06
(la: Romani in strainatate)
Nu am inteles un lucru?
Citind acest forum vad ca mai toti vor sa emigreze in Canada
Ce-o fi in Canda de nu s-o gasi in alte tari?
Quebecul ca somaj este in frunte, majoritatea qubechistilor lucrind la guvernul qubecuez iar provincia este mai francofila decit Franta cu oameni ne-prietenosi si sustinuta financial de guvernul de la Ottawa.
Montrealul pe care l-am vizitat intensiv sfirsit de saptamina dupa sfirsit de saptamina este frumos dar sa nu exageram...:)
Cea ce mi-a placut ca turist a fost St Lawrence River si vechiul Quebec.
Personal cred ca multi romani vor Canada din cauza ajutoarelor sociale si gratuite si mai putin pentru slujbe fiindca somajul este ridicat.
Am aterizat in America acum 27 de ani cu 1000 de dolari in buzunar si nu am fost pe nici un ajutor social. Am fost dezgustat de birocratia si formele inutile care trebuia sa le complectez numai ca sa intru pe niste bonuri de mincare ca de un aparttament nici ca se punea vorba. Gasit o slujba dupa o luna de cautari si somaj. Din cei 1000 de dolari am inchiriat o garsoniera cu 195 de dolari pe luna plus chiria avans pe o luna.Restul i-am cheltuit pe mincare si pe benzina de la masina imprumutata de la cineva ca sa merg la interviuri plus mi-am cumparat un tv in culori,haine,pantofi,aparte de bucatarie ca mixer. toaster, ,oale ,tacimuri, cutite,farfurii si alte aiureli...:0,istalat telefon,
Sint uimit cit de multe stiu romanii cum sa intre in sistemul social de asistenta canadian.Este un plus sau un minus ? Nu stiu.
Stiu ca nu am apelat la asa ceva niciodata.

Succes la toti

Andre Morariu
#12270 (raspuns la: #12200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Thelinuxguy.. Egiptul ? - de Coralie la: 07/05/2004 04:25:50
(la: Turism in Israel)
Egiptul este o tara sigura, unde esti in securitate
Abia ma intorc, am fost cu Jimmy sa facem curse: pantofi, poshete si lucruri din piele... revine pretul la 10% din pretul european :)

Am stat 8 zile la Cairo, ne-am dus in turiste independente, cu Alitalia de la Nice, hotelul SAFIR in plin centru (4 stele internationale, 5 stele locale),
Jimmy si-a vazut prietenii si fostii colegi, care au organizat receptii pentru ea, am facut si pe turistele (revizitat multe monumente si muzee),

Bilete (avion si hotel) cumparate prin internet (advences.com) 435 euro de persoana, cu micul dejun doar inclus si viza facuta pe loc, inclusa in pret.

Transferul la aeroport si taxele de sejourX2 - adaugi 50 euro de persoana

Ne-am deplasat cu taxi, nu costa scump, mai ales daca negociezi in araba, pranzul in restaurante egiptiene, seara la prieteni..

Peste tot este cea mai mare securitate, oamenii sunt de o amabilitate extraordinara si te simti cu adevarat in securitate
Dar atentie! trebuie sa negociezi toate preturile sau trebuie sa sti unde te duci...
E adevarat ca eu am avut o buna calauza, care cunoaste Egiptul ca buzunarul ei, nu de geaba a lucrat si studiat acolo..

Asa ca te poti duce linistit, Thelinuxguy, si te asigur ca ai ce vedea!
Pentru un prim voyage este indicat sa faci un voiaj in grup organizat de 12 zile, combinat croaziera pe Nil (Assouan, Luxor, etc) cu vizita Cairo
#15081 (raspuns la: #14456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In Canada si America sint a - de (anonim) la: 17/06/2004 00:30:30
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
In Canada si America sint analfabeti in scoala - daca nu ai parinti bogati ai pus-o.
In general copiii sint mult mai tembeli si mai lenti in gandire. Dar ii invata cum sa se vanda si sa bullshiteze de mici.
Eu prefer un sistem ca in RO in care s ama futa la examene dar sa pot chiuli si sa-mi dezovolz capacitatile intelectuale si nu sistemul de tocelala cronometrata din Satte si Canada - in facultate poti fi geniu - au grija sa nu ai timp liber - chiulitul e "rau" si se pedepseste drastic.
De fapt nu este decit o propaganda ordinara de la cea mai frageda varsta in care lumea este brainwashed ca sa ridice in slavi guvernul si societatea in care traieste - cam ca pe vremea lui Ceausescu doar ca metodele sint mia perverse.
Controleaza populatia prin vanitate, mirajul banilor etc.
Ameirca - singura tara industrializata care nu a aratificat tartatul de la KYOTO? Singura tara care isi protejeaza proprii criminali de razboi in fata conventiilor internationale - singura tara care-si permite sa nu tine cont de ONU? Tara care distruge resursele unei intregi planete si dupa aia spune cu ipocirizie lumii ca au vedenii si ca ii doare-n cur?
Cu ce pret cred ca traiesc bogatii din state? Cu pretul a 40%saraci lipiti in propria tara si inca 4 miliarde in afara. Din 2 imperii a ramas unul - USSR s-a dus la vale- a ramas America.

#16313 (raspuns la: #16215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru anonimul din canada - de valico la: 24/10/2004 04:43:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu cunosc realitatea din societatea romaneasca emigrata in Canada.Desi ma indoiesc ca ar putea fi foarte diferita decat cea din Irlanda.
In 2001 cand am emigrat in Irlanda, cu sotia, un coleg de birou de la Tuborg a emigrat in Canada tot cu sotia.
Desi foarte buni profesional, primele care au gasit employment in tarile gazda, au fost sotiile noastre.Femeile sunt mai usor acceptate de bastinasi din emigratia pe care o receptioneaza, pentru ca romancele se fac placute usor si sunt muncitoare.
Bineinteles ca exista miracolul de "a avea".
Cand sotia mea are 28 si arata sexi, iar proprietarul hotelului la care e Manager, si a altor afaceri la care colaboreaza, are 36 de ani, simpatic, cu Ferrari, Jaguar XJ6 Sport, 7 case in toate tarile,normal ca poti deveni usor gelos!
Cat despre 911 nu am auzit situatii reale pana acum!
Bineinteles ca sunt femei romance care vor sa aiba mai mult: o relatie in care sa beneficieze si profesional, si material, si dpdv al familiei.
Eu cred aici, ca daca vrei sa concurezi cu alti barbati, trebuie sa recunosti ca ar putea fi o competitie intai.
O femeie compara mai mult sau mai ptin instictiv ceea ce are ea in familie cu ceea ce au altii in familiile lor.
Daca gaseste ca relatia ei cu sotul e perimata si arhaica, plicticoasa, fara pic de "flacara", pe toate planurile, inclusiv sexual, fii sigur ca va cauta sa o obtina de la un alt barbat.
Aici nu sunt deloc suparat nici egoist. Ca si barbatul ,femeia are tot o singura viata, asa ca de ce sa nu traiasca la maxim.
Sunt de parere ca trebuie sa fii competitiv ca sot. Sa aduci si bani buni in casa, mai multi ca sotia, asa cum e cazul meu, sa stii sa nu o plictisesti, sa creezi o atmosfera placuta,sa fii bun tata, etc.
Stiu irish, drept, nu romani, care discuta pe fata despre asta.
Sotia ii poate spune in fata sotului, ca aduce in casa bani putini, sa-si schimbe serviciul, sa-si caute ceva mai bun, etc, etc.
Cred ca sunt aprecieri constructive, iar efectele se vad la ei.Au familii indestulate si sanatoase, nu divorturi. Sunt foarte seriosi in casnicii, peste 70% detin proprietati si masini ultimul racnet, iar viata care o duc e ca in filme.
Nu vad nimic rau in a lua lucrurile bune de la ei, de a" colabora, coopera", in vederea obtinerii celui mai bun produs, in mica "intreprindere" care e casnicia.
Consider ca vorbim totusi despre casnicie, ca un rezultat practic de o viata a unui om. El poate arata esecul sau succesul respectivului.
Ce conteaza cate compromisuri trebuie sa faci, daca ajungi cu bine la succes, "at the end of the day"?
Incapatinarea si prostia sotului roman, de a nu accepta si solutia femeii, mi se pare stupida. Daca e eficienta economic si se justifica in toate efectele ei, solutiile femeii trebuie aprofundate si implementate.
Pana la urma nu inteleg de ce conteaza cine a avut ideea de inceput daca totul a iesit bine?
Adica fac o firma, sotia are ideea de a creea un produs nou, revolutionar, etc, il producem, vindem, ne imbogatim, si cand sa traim viata, n-o sa pot sa ma bronzez pe o plaja super, pt. ca nu o sa pot dormi noaptea ca a venit cu ideea intregului business sotia si nu eu.
Stiu, unui romani ar face asta! Nu eu!
Ce pot sa spun este ca barbatii romani nu sunt competitivi, in societatile occidentale. Se asteapta sa le vina totul pe tava, si joburile si femeile.
Si daca nu vin pe tava, sunt acri strugurii.Aceeasi problema ca si cei care stau in Ro. Nu sunt destul de motivati sa ia un job, sau o femeie.
Considera ca e sub demnitatea lor sa o ia de la "0",in tot, de la a cauta un job, la a cuceri o femeie.
Ce vrei, motivatie romaneasca:" mi se cuvine, la cat de bun sunt, de ce nu-mi da job-ul ala mie, si-l da la nemermnicul ala de national", sau :"Ce face asta fite cu mine, ca eu sunt un super, nici nu ma merita!"
Atitudine despre viata total gresita, adica "romaneasca"
Ideea de "a i se cuveni", totul, fara eforturi, e perimata stimati concetateni (barbati)!
Canada ca si Irlanda, si alte tari "vestice", permit aceasta competitie sa fie deschisa, femeia , ca si barbatul, isi poate alege in asi face casa cu orice barbat/ femeie, pe masura dorintelor, si motivatiei de a-si realiza aceste dorinte, in baza unei motivatii pe masura!
Ca in sloganul acela publicitar pt. Nike:"Daca vrei .. poti!"
Asa imi explica sotia:"Are masina de servici un Audi A8, masina care are un pret pe la 110-120.000 euro. Acasa are o Honda Accord 2L. Si imi spune:" Ce rost sa conduci/posezi o Honda Accord, chiar tehnic/estetic OK, cand exista un Audi A8. Prost sa fii sa tii cu toata ambitia sa conduci o Honda, dupa ce firma iti da un Audi A8.
Cam asa si cu sotii, ce nevasta crezi ca va sta casatorita cu un sot "depreciat estetic/moral-in conceptii, atat timp cat exista alti-"Audi A8", care se conduc super, si arata si mult mai bine, si in care arati de milioane ... $$$$$-cum spui tu.
Iar despre barbati, ca ar trebui sa faca bani? Normal ca ar trebui sa faca, tu ce propui, sa stea acasa sa creasca copiii?, sa "frece menta"?,adica tu propui sa nu faca bani?Adica pt un barbat , a face bani ar trebui sa nu fie pe lista proritatilor?
Te inseli, si in al doilea rand, eu nu fac bani numai pentru ca nevasta mea cheltuie 2000 euro pe credit carduri si eu trebuie sa le acopar, ci pentru ca imi place sa fac bani, iar ceea ce cheltuie ea, vreau si consider ca e "maruntis", in comparatie cu ce pot si cu ce intradevar fac eu!
La inceput, cand castigam putin, ma enervam sa constat ca sotia a cheltuit pe credit carduri o gramada de bani, dar acum incerc sa creez mult mai multi bani decat cheltuie ea , si decat are nevoie familia.
Atat timp cat ies in topul accestor cheltuieli cumulate, prin ceea ce castig eu , sunt ok, si sunt mandru ca familia mea isi poate permite toate astea, prin munca mea, si a sotiei, si nu incerc sa separ sa vedem cat castig eu si cat de putin sotia.
Pentru mine a devenit o competitie cu mine insumi, sa pot sa am succes atat in cariera cat si in familie.Cum ai sti cat de competitiv esti daca nu ai in viata asemenea"teste".Adica iti raspund tot eu!
Romanul se lasa pe o ureche: "Las ca merge, si la servici si acasa aceeasi placa!" Metoda lasatului pe o ureche, adica a dormi in front.
Pe aici nu se practica asta! Sorry! Aici daca dormi in front o ora, te "fura" bill-urile, iti "fura" vecinul nevasta, si stai in strada, sau la 911.
Propun la toti barbatii RO, sa se trezeasca la realitate, sa dea praful la o parte, e 2005 soon!
Lipsa de competitivitate romaneasca e de poveste. Am verificat-o chiar ieri. Dau sa transfer bani intr-o banca RO. Ma uit on-line, banii plecati din contul meu. Peste 10 zile banii s-au intors din Ro. Sun la banca mea, mi se spune, ca banca Ro, a spus ca IBAN-ul nu este valid. Sun la Banca Ro, greseala RO, banii au trebuit retreansferati catre Ro.
De la B, mi se spune ca vina ar apartiner bancii de aici. Iar banca mea, care e super intotdeauna, si care imi transfera on-line 10000 dintr-un cont in altul si la 2 noaptea in 10 secunde, spune ca intotdeauna relatiile cu RO, au "scartiit".
Cu parere de rau am incercat-o chiar pe pielea mea.
Deaia nu m-as mai intoarce acasa! Mie scarba , toate bune!!
Ar trebui sa incerci, am auzit ca si in Canada se castiga bine, .. ok, nu ca in Irlanda, dar multumitor!
#26076 (raspuns la: #25844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara viza in USA - de tzumpia la: 08/05/2005 11:57:21
(la: "Vom scapa de vizele SUA")
LOL ! Este adevarat ce scrii...am citit si eu asta ieri in EVZ.
Numai ca ma intreb de ce tocmai Romania ?
Grecia , care e de atitia ani in UE are nevoie de viza ( de turist ) in USA!
Polonia care e de 1 an in UE are nevoie de viza.

Oare se "echivaleaza" serviciul asta in functie de nr. de baze militare americane instalate pe teritoriul tarii?

Weekend placut,
"Eliminarea vizelor reprezint - de popix la: 15/05/2005 10:51:10
(la: Referitor la "vom scapa de vizele sua")
"Eliminarea vizelor reprezinta un test, ca un interviu, pe care multi nu il percep. Din regulamentul pentru conducatorii auto reiese clar ca dreptul de a conduce pe drumurile publice in Canada este un privilegiu care ti se acorda temporar. De tine depinde cit il ai. Acesta este unul din principiile de baza ale democratiilor traditionale. Adica, ai drepul sa faci orice dar nu asa cum te taie capul. Deci, ai dreptul sa calatoresti unde vrei dar intrarea pe teritoriul altei tari este un privilegiu care ti se acorda cu conditia: “cetatene daca vrei sa fi tovaras cu mine, poarta-te ca un domn”."

sunt de acord cu tine.comentariu de profunda luciditate si logica.felicitari!
Vedeti de ce nu dau eu prea m - de Danila Prepeleac Jr la: 25/06/2005 22:39:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vedeti de ce nu dau eu prea multe date personale? Pentru ca prin cafenea sunt multe “caractere” care dau in clocot foarte repede si n-as vrea ca la urmatorul contra-raspuns sa mi se puna in circa si un eventual infarct, Doamne fereste! Apoi eu nu ma consider o persoana importanta sau publica si nici nu imi place sa merg in piata sa ma urc pe o taraba si sa incep sa ma bat cu pumnul in piept, doar-doar de ma vor auzi, daca nu precupetii, macar legumele , fructele sau zarzavaturile. Sa nu ne grabim ca fata mare la ... Am mai spus ceva si despre mine, dar sa avem putintica rabdare. Aici suntem in Canada unde totul este slooow (asa zic americanii) iar eu folosesc o masina de tipul I AM CANADIAN cu trei viteze: incet, foarte incet si pi loc. Daca cineva ma sperie bag in viteza a treia.

“Sti sper ca pentru orice vizita in strainatate cetatenii romani trebuie sa dovedeasca la aeroport la plecare ca au fondurile necesare de subzistenta in strainatate pe perioada vizitei”.
Conexiunea este geniala! Vorbesc serios. Pai d’aia ma simt eu aici, dupa ani buni, ca un vizitator! Asa am fost tratat de la primul pas facut in Canada. Suspectez ca acestei tari i-ar conveni foarte mult sa transforme emigrantul in vizitator si ca face tot posibilul pentru asta. Ginditi-va la puhoiul de emigranti-turisti care ar parasi tara dupa ce si-au cheltuit fiecare zeci de mii de dolari. Ce turism fabulos! Aici am si eu o parte de vina. O mare parte din “rezon-ul” alegerii Canadei se datoreaza frumusetilor Vancouver-ului. Un coleg care facuse o vizita la sucursala firmei Pirelli, la inceputul anilor ’90, facuse niste diapozitive in relif cu niste imagini de ti se taia respiratia. Asta a fost tinta mea pina aproape de plecare. Cunosteam statisticile despre precipitatii, temperaturi, detalii despre firme din domeniul meu, geografie fizico-economica, etc. Si imi vine ideea, ca rominul in al 12-lea ceas sa studiez harta seismica. Mamaaaa care faci gogosi tu le faci tu le mirosi! Si mai si dadeau detalii despre cum sa te ascunzi sub masa la urmatorul mare cutremur care se asteapta in BC. Eu sunt adeptul lui “ce tie scris in frunte-ti pus” dar am auzit ca destinul poate fi modelat un pic si ma gindesc ca in loc sa-mi rup piciorul in Vancouver (Doamne fereste!) poate scap mumai cu un deget scrintit in Toronto.
A propos de turism, acum vreo 3 ani ma intorcem din RO. La granita intrebarile obisnuite. Din ce dirctie vii, daca ai adus bauturi alcoolice, tigari, cadouri, ce fel de cadouri, cite bagaje ai, etc. O singura data aveam doua valize mari pline cu carti si mai multe amintiri din RO. Ma trecut pe “bucla” dintre bagaje si iesire. Sunt cel putin 4 mese lungi unde se pureca bagajul. Saracii oameni! Le pusesera la vedere cele doua sticlute de votca aduse legale si ii scotoceau si in borsete. Nu am mai vazut asa ceva de pe vremea odiosului. Eu am scapat numai cu o revizualizare la raze. Luna trecuta interviul a devenit de-a dreptul obraznic. Intre granita si sala bagajelor stateau 4 dudui (duduia pamintul sub ele cind mergeau!). Urmatoarea care se libereaza incepe: De unde vii? Cat ai stat? Ai adus alcool? Dar tigari? In ce sonsta cadourile?(Avea in mina cartonasul semnat de mine, cu aceste date. Probabil era intrigata ca nu am adus nimic), etc. si dintr-o data intrebari socante: Citi bani ai la tine? Ce fel de bani? Ai dus bani la rude? Ce suma? Unde lucrezi? Ai afaceri cu “cutare” tara? (era in Pasaport o viza veche de vreo 8 ani) Cite bagaje ai? Ce ai in el? Cind ai fost ultima data plecat? ....Cind mai ai de gind sa pleci? La aceasta intrebare raspund iritat: NICIODATA... Se uita la mine cu o privire fortat blajina si imi spune: Bine ai venit inapoi! Daca nu erau toti luati la intrebari as fi putut suspecta urmarea celor scrise la cafenea (...)

Cei minus 2100 dolari reprezinta valoarea (worth) unei familii. Un fel de “ tot ce valoreaza acea familie este o paguba de 2100 dolari”. Dar de ce nu mergeti la sursa indicata de mine? Articolul se numeste “Rich, poor are even wider apart”. Sau dati-mi un numar de fax si va trimit acea parte a articolului din ziar.

Credeti ca ar sta cineva sa mai faca propaganda anti-emigrare? Sa nu fim naivi, emigrarea este foarte benefica si pentru RO. Ginditi-va ca leul, nu numai ca sta de vreo 3 ani la aceeasi valoare dar s-a mai si apreciat fata de dolarul SUA sau Euro. Aici un rol covirsitor l-a avut si acele miliarde de Euro intrate in tara de pe urma celor care”culeg capsuni”. A propos stiti cum se numesc “capsunarii” din Filipine? Eroi contemporani recunoscuti de guvernul filipinez (foarte interesant reportajul realizat de National Geographic). Poate si RO isi va schimba putin parerea in viitor. Noi vorbim despre interesul unor persoane fizice care emigreaza si care s-ar putea sa cada in plasa. Cunoaste-ti vreo tara care sa-si apere indivizii din proprie initiativa? Eu nu cunosc. Atunci? As putea eu sa spun ca cineva se simte lezat in “amorul propriu” si nu este de acord cu ceea ce se spune aici, asa din obisnuinta. Fiecare parere trebuie ascultata. Nu vreti sau nu aveti “rabdare”? In coltul din dreapta sus a ecranului exista un mic patratel marcat cu X. Faceti va rog un “clic” pe el si reveniti in lumea de basm a povestilor, mai mult sau mai putin nemuritoare, despre Canada!
#56765 (raspuns la: #56760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care viza de lucru? - de Jimmy_Cecilia la: 23/01/2006 19:49:51
(la: vacanta...la munca?!)
Din moment ce ai o invitatzie facuta in regula si ca sederea in franta este inferioara la 3 luni, nu ai nevoie de viza de lucru,
intrii ca turist, apoi patronul face aici in FR declaratiile necesare pentru a fi in legalitate
Contractul este pentru tine, (une) attestation de travail, ca sa-ti justifice deplasarea...faptul ca ai o invitatzie, inseamna ca aceasta persoana se angajeaza sa-ti asigure masa si casa, deci n-o sa ai nevoie la granitza de a justifica o suma de euroi zilnic.
A existat holocaust in Romania? o incercare de raspuns - de Bogdan la: 19/10/2003 14:48:17
(la: A existat holocaust in Romania?)
(link la text: http://www.geocities.com/alkimistul/holocaust/holonita.html )

Etimologic, cuvantul Holocaust, provine din limba greaca: Holoskaustos sau Holokauton, Holos inseamna intreg; Kaustos sau Kautos inseamna ardere, adica ardere totala. Vechea semnificatie a Holocaustului indica:

a) -sacrificiu oferit zeilor prin arderea totala a obiectului sacrificat.
b) -o distrugere completa a populatiei si a animalelor.
c) -o distrugere masiva, totala.

Ulterior, semnificatia Holocaustului s'a extins cuprinzand categorii ca pogromuri, genocid, exterminarea unei rase... Astazi, Holocaustul este identificat cu tragedia suferita de evrei in cel de-al II-lea Razboi Mondial; specific, in uciderea a peste 6 milioane de evrei in lagarele de concentrare germane afate pe teritoriul polonez: Auschwitz, Treblinka, etc. Cifra de 6 milioane de evrei arsi in crematoriile naziste a fost avansata de catre diversele "birouri" si "centre" de studii in majoritate evreiesti, ale Holocaustului. Cifra enorma de 6 milioane a fost contestata de diversi istorici si cercetatori ai fenomenelor celui de-al II-lea Razboi Mondial. Insa foarte repede, legi speciale au fost "adoptate" in majoritatea tarilor vestice din Europa precum si in St. Unite si Canada, legi care fac un criminal din cel ce contesta veridicitatea Holocaustului. Recent, un profesor pe nume Ernst Zundel, a fost condamnat la 15 luni de inchisoare de catre un tribunal din Canada pentru crima de a fi scris o carte intitulata "Holocaust, cea mai mare contrafacere a tuturor timpurilor". In aceasta carte, prof. Zundel originar din Germania, sustine ca nu a existat nici un pogrom de ucidere sistematica a evreilor in masa dupa cum n'a existat nici o gazare urmata de ardere a celor 6 milioane de evrei, in contradictie cu faptele stabilite de catre "centrele" de studii evreiesti.

Cartea prof. Zundel nu face insa obiectul articolului nostru. Un lucru ramane insa clar: nimic nu este stabilit odata pentru totdeauna. Traim intr'o epoca a relativismului, in care ceea ce pãrea adevarat ieri este dovedit ca fals astazi. Istoria nu face nici ea exceptie. In cazul Romaniei regula pare inversata. Ceea ce pãrea adevarat ieri se incearca a se dovedi fals astazi. De exemplu, astazi diversele "centre" de studii evreiesti incearca sa acrediteze ideia cã în Romania dinaintea si in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial ar fi existat un holocaust evreiesc [in miniatura cu cel din Germania] ce ar fi consemnat aproximativ 400.000 de evrei dupa unii, 600.000 dupa altii. Cifrele sunt in evidenta contradictie cu datele oficiale ale anchetelor guvernamentale din acele timpuri. Iata ce gasim in "Encyclopedia Iudaica Jerusalem" la pagina 1472: "Garda de Fier tinea conferinte si demonstratii studentesti deseori acompaniate de razmerite anti-evreiesti in care distrugeau sinagoge, magazine si ziare evreiesti ca in Oradea-Mare si Cluj [1922] si in Timisoara [1938] ... In perioada Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliata cu regele Carol al II-lea, a comis masacre impotriva evreilor in special in Moldova. La 6 Septembrie 1940, Garda de Fier proclama Statul National-Legionar impreuna cu Ion Antonescu. Imediat au fost promulgate legi pentru eliminarea evreilor din viata politica, culturala si economica a Romaniei. Telul final al Garzii de Fier era deportarea tuturor evreilor [N.R. -deportare deci, nu ucidere]. O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie [in special in Ploiesti si Constanta]. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice [Iunie 1941], fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi [29 Iunie 1941] si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime".

Deci sã recapitulãm:

In timpul rebeliunii, legionarii au ucis 120 de evrei in Bucuresti si 30 de alti evrei in provincie. Totalul "pogromului" dela Iasi, "trenurile mortii", etc. s'au soldat cu 7.500-10.000 de victme. Adunând ajungem la cifra maxima de 10.150 de evrei, victime ale Holocaustului in Romania. Cifra este data de catre "centrele" evreiesti de studii de atunci.

Dupa cifrele oficiale ale guvernului Antonescu, care nici el nu putea fi banuit de iubire fata de legionari, rebeliunea s'a incheiat cu 416 morti, 370 in Bucuresti si 46 in provincie, din care 120 erau evrei. In perioada 6 Septembrie 1940 si 20 Ianuarie 1941, tot dupa datele guvernului Antonescu, legionarii au facut 73 de victime in majoritate formate de grupul celor detinuti la Jilava pentru crimele comise contra tineretului tãrii. Niciunul nu era evreu. Nu putem decat sa constatam discrepanta chiar in cifrele de atunci maximum 10.150 de evrei, si enorma cifra maxima de 600.000 de evrei prezentata astazi de catre forurile evreiesti mondiale.

Analizand statisticile prezentate, un fapt se desprinde cu claritate: Miscarea Legionara, vânatã de regele Carol al II-lea pana in Septembrie 1940 si de generalul Antonescu dupa Ianuarie 1941 este scoasa din cauza. Ramane deci singura imputatie de ucidere a 120 de evrei in timpul rebeliunii declansate de generalul Antonescu. Desigur, victime au fost [416 morti], dar acesta este pretul platit cand doua forte se confrunta armat. Gloantele nu selecteaza pe cei ce se afla pe strazi in timpul unui conflict. Dovada: au murit de 4 ori mai multi crestini decat evrei. Si daca mai adaugam si faptul ca la acea data atat Basarabia cat si Ardealul de Nord nu mai erau sub jurisdictia Romaniei, credem ca afirmatiile celor ce arata ca in Romania ar fi existat un Holocaust al evreilor ce ar fi devorat circa 600.000 de evrei sunt marcate nu numai de exagerari arbitrare si iresponsabie, dar si de o falsitate ce raneste adanc sensibilitatea poporului roman în sânul cãruia comunitatea evreiasca a avut si are o pozitie privilegiata unica in intreaga lume. Notiunea de Holocaust indeamna la respect si compasiune fata de victime, la repulsie si oroare fata de calai si la hotarîrea de a lupta pentru ca asemenea lucruri sa nu se mai repete. Avem in fata Holocaustul crestin comis de catre Comunismul International care a devorat pana acum peste 140 de milioane de victime si continua sa ucida in ritm accelerat nu numai crestini dar si musulmani, budhisti, mozaici...

140 de milioane oferite pe altarul Satanei spre arderea totala. In acest context, motivul refuzului Presedintelui R. Reagan de a vizita fostul lagar german din Dachau ar trebui sa dea serios de gandit celor ce incearca sa foloseasca tragedia umana in scopuri speculative. Problema actuala este una de supravietuire a fiintei umane. Este nevoie de un efort urias, comun, al tuturor natiunilor spre a distruge Comunismul International. Toti avem nevoie unii de altii, crestinii de evrei si evreii de crestini, ori indifernent de ce alta religie ori natie. Prezentarea denaturata a adevarului nu ajuta aceasta cauza. Problema "Holocaustului evreiesc" in Romania va ramane deschisa tuturor cititorilor nostri dela care asteptam date documentate spre o eventuala publicare.


AUREL Lupescu
"LIBERTATEA", New York
Director: Nicolae Nitã
Anul 3, Nr. 33-34, Aprilie-Mai 1985
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Prin a arata un exemplu bun. - de relu la: 29/10/2003 18:47:06
(la: Romani in strainatate)
Vezi, citeodata e prea dificil sa intervii. Cred ca urmatorul principiu din punct de vedere al binelui ar fi sa ii tu insati un exemplu pentru ceilalti romani, si sa nu-ti apleci fruntea. Am o prietena care e mai in contact decit mine cu comunitatea romana. De fapt si sora-mea e. Si ea cind se afla in compania unor romani ca si aceia pe care i-am descris, cu toate ca e de acord cu atitudinea lor, ea doar tace cind ii aude ce spun. Eu, in schimb, ii iau la intrebari: de ce cred ei ca lucrurile sint asa proaste? Si, sub deghizarea unuia care nu a auzit asa timpenii inainte, le cer referinte exacte, si apoi, dupa ce m-am hotarit ca mi-au dat indeajuns material, le spun parerea mea, in acord cu ceea ce mi-au spus ei. De exemplu, cind aud: 'Canada nu are nici o istorie, arhitectura e stupida, si muzeurile sint de rahat' eu zic: 'Te inteleg; cind erai in Austria, ai fost la muzeul cutare? E fain de tot si intradevar nu se compara cu cel din Toronto' 99% din cazuri nu au fost la nici un muzeu. Dar se pling ca, daca le pica fisa sa mearga, muzeul e acolo.

Cam asta poti face, cu unii. Dar daca intr-adevar ajungi in compania cea mai de jos (hoti, tilhari), atunci poate e timpul sa te intrebi cum ai ajuns in asa companie. Cind am ajuns in Austria am fost intr-un lagar de emigranti (pensiune) in Linz. Erau doua echipe de hoti: albanezi si romani. Hoti profesionali; furau si vindeau la 1/2 de pret. Fiind acolo la inceput fara drept de lucru, n-am putut sa ma mut, si i-am observat. Pe aia nu poti sa-i schimbi, e parerea mea. Dar dupa ce am gasit de lucru, m-am mutat in oras, departe de anturajul acela. Inchipuieti, un roman de-al nostru, cind eram in pensiune, mi-a furat un aparat de foto pe care il adusesem sa il vind pentru un coleg de lucru (austriac). Sub pretextul ca vrea sa se uite la el, la luat in camera la el. A doua zi a disparut cu citiva altii, si cu aparatul care nici nu era al meu. A trebuit sa platesc colegul pentru un aparat care nici macar n-a ramas cu mine. Da, un compatriot drag de-al nostru.
-R
#2606 (raspuns la: #2597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...