comentarii

oracole caiete amintiri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de lafemme la: 12/07/2010 22:49:13
(la: Cautari bezmetice sau bezmetismul cautarii)

nush mai... dar iete si asta pe care nu o vad pentru prima si intaiashi data:

"oracole caiete amintiri"

io zic sa ne apucam de scris compuneri:

"pentru duamna invatzatoare cu drag"

"ptr. diriga"

"ptr. mama"

"oracole/ caiete de amintiri"

si apoi sa le luam banii, nu multi, celor ineresanti de asa ceva. io zic ca cerere ar fi.
#558207 (raspuns la: #558204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme - de amari la: 14/07/2010 14:14:54
(la: Cautari bezmetice sau bezmetismul cautarii)
Multe "feluri" de vizitatori si totusi putine raspunsuri isi gasesc dand astfel de cautari:
"nu vad nu aud nu vorbesc"
"poze iasi"
"fulger"
"orient si occident"
"vanatoare de vrajitoare"
"adrian fuchs"
"facultatea dincluj"
"plans de mila"
"m-ai taie"
"TIME NEW ROMAN"
"ati reusit"
"fete singure"
"a chiui"
"madalin bossu 2000@yahoo fr"
"album foto"
"labirintul kate moss"
"fabule"
"concurs foto"
"radu tudoran fiul risipitor"
"inventii romanesti"
"love letters of great mans"
"sinonim imediat"
"durere"
"gay porno"
"curve italia imagini"
"pensie alimentara"
"oracole caiete amintiri"
"frumusetea feminina"
"frumusetea masculina"
"compunere programe tv"
cory - de tuxedo la: 06/06/2009 09:01:55
(la: Ultimul vis)
textul tau este f slab pt ca:
-este repetitiv,
-este plin de clisee,
- are sumedenie de alaturari/comparatii de termeni abstracti-chestie care nu se face,ca se pierde referentu'
-nu reuseste sa transmita nimic desi este incredibil de sentimentaloid.
-sintagme de genul "fluturi de catifea" sau "visul iubirii" sunt pertinente doar daca ai vreo 11 ani si completezi un oracol, sectiunea "amintiri".

asadar...incearca. de mai multe ori. succes.
Om - de Bitterdream la: 17/11/2010 19:40:32 Modificat la: 17/11/2010 19:41:20
(la: Confa lui bitterdream si-a lui om)
daca mai micsorezi putin mentonul si mai strangi arcurile mandibulare, seamana :)))))))))

In rest, my Dear, vreau sa-ti spun ca asa emotionata nu am mai fost din clasa a VII a, cand un coleg pe care-l iubeam in taina mi-a dat inapoi "oracolul", caietul in care imi lasase o mica poezie si un buchetel de flori, desenat cu creioane colorate chinezesti.

Dragul meu, cred ca acum nu mai indrazneste nimeni sa se mai gandeasca la alt Mister&Miss...Suntem de vis !

:)))))))
#582750 (raspuns la: #582742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de couleur ciel la: 18/09/2006 19:45:15
(la: Oracolul Cafenelei)
promit sa raspund la oracol, cand o sa am timp. bun topic, de introdus om nou pe forum.
pana atunci, poezia mea preferata din caietele de amintiri din clasa a treia:
pe nisipul de la mare
eu am scris numele tau
dar aseara a batut vantul
si l-a sters...
imi pare rau!
#146131 (raspuns la: #146010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Candva, in secolul trecut - de cosmacpan la: 22/03/2007 22:21:11
(la: Vine Pastele)
Toceam penitza prin caiete
Oracolele-s desuete
Doar amintiri si vorbe-n vant.

"Te iubesc si te ador,
Tu esti buna mea colega
Pentru tine am sa mor.....
Ghitza C. Topor"

"Dintre sutele de stele,
Ce clipesc din bolta-nalta
Am cazut, caci te iubesc
Ca Luceafarul de-alt-data"

Amintiri sunt si acele,
vorbe-n slove potrivite,
Mos Craciun si Iepurila
Vor scrisoarea sa-mi recite.

Unde esti dorinta, trendy
Dai ocol cu-un patru ori patru
Ca un Al Pacino, dandy,
Palaria si bastonul,
Un Chevaliere mai hatru.

#179696 (raspuns la: #179637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andra, - de Intruder la: 07/10/2007 18:06:10
(la: portret 2)
ce sa zic? am o parere buna despre tine.
dohh, e ca la oracol cand intrebi colegii, prietenii, dusmanii, invidiosii ce parere au despre stapanul (stapana) acestui oracol?
maica-mea, care pastreaza TOTUL, are oracolul meu din clasa VIII-a la fel cum are si caietele de citire si aritmetica din clasa I-a, desenele, cosuletele din plastilina, felicitarile de 8 Martie, primul meu stilou chinezesc, primele masinute si papusile sor'mii bagate intr-o cutie (nu-s la vedere pen' ca le-a jumulit moi ca si capra de sor'mea mi-a demontat trenuletul cu care se juca tata), cravata de pionier, clasoarele cu timbre si pietroaiele eliminate din rinichii mei, acum 2 ani...TOT!

revenind on topic...tu ce parere ai despre mine?
ti-as fi recunoscator daca ai da dovada de sinceritate si-ai recunoaste ca-s bun-frumos-dejtept-talentat...daca nu ma vezi asa, sa nu scrii nimic!

hai sa pun niste versuri pentru "oracolul" tau...:)

cand amintirile-n trecut
incearca sa ma cheme,
ma var adanc in asternut
si marai de placere.

tu departe, eu departe,
doua dealuri ne desparte
doua dealuri si-o valcea
si-un etaj de cafenea.

al tau coleg,
intruder

bafta la examenul de treapta, muah-muah!
ne revedem dupa douazeci de ani de Dumas, toti, in acelasi loc...etc...

PS: maan...cat sunt eu de neortodox, nu-mi permit sa spun ca nechezolul nu-i ca (scuzati) cafeaua.
de remarcat totusi, ca maan e aici demult, de pe vremea cand Racovitan se juca cu galetusa si lopatzica la nisip!...se juca omul linistit, facea castele si redute si vine maanu' nost' cu lopatzica ei si mai vin si altii si se-apuca de pus scoici si pietricele pe garduri. cand am venit eu, era totul gata...lift, leagane, chiosc cu ziare, perdelute, lirliac in vaze, cesti, ibric, mese, scaune, foteluri, fanfara militara. tu ai venit in urma mea, ai gasit si napolitane!
...pai nu? :)
#241051 (raspuns la: #241024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de imyself la: 26/05/2010 20:02:25
(la: Pentru ca...)
eu ma refeream la acele oracole devenite mai tarziu caiete cu amintiri pe care cei mai in varsta le am mai prins prin clasele v viii. Ce vremuri!
in fond, alea erau primele bloguri.
ps: mi ar placea ca cineva sa deschida un topic cu titlul: oracolele sau caietele cu amintiri - primii fiori ai dragostei sau primele bloguri.
as face o eu dar am inteles ca nu am suficient nivel pt asta.
#544354 (raspuns la: #544313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asadar - de imyself la: 29/06/2010 17:37:04
(la: Atonala)
rime ca mine-bine-tine sunt specifice caietelor de amintiri, oracolelor, manelelor, etc. Nu adevaratilor poeti. Asa mi au zis si mie maharii de pe poezie.ro.
Intrus - de adina.petre la: 10/03/2011 23:45:26 Modificat la: 10/03/2011 23:47:25
(la: Propun o lume cu pereţi de sticlă)
dadusem dublu comentar si d-aia am zis ca "ma repet".

de cand se face psht de fata cu toti?
de cand oamenii sunt liberi sa faca cum doresc. daca mie imi intra clientu' in cabinet cu 50 de oameni de mana, si-mi zice ca asa vrea el terapie, cu toti aia de fata, e doar alegerea mea (criterii de etica si alti dinozauri de care mai ziceam) daca il iau in terapie asa sau nu.
tocmai de-aia zic, in primul rand trebuie vazut cine este practicantul din spatele hocus-pocusului. pentru ca sunt teribil de multi indivizi cu diploma. multi mai putini oameni insa.

nu zic, si eu am observat ce spun si andre si Honey...in europa, facebook si retelele de socializare online au alt rol si alt statut. oamenii isi dau informatiile reale, fac afaceri, organizeaza evenimente, intalniri, sedinte, se invita la zile de nastere, se felicita de copiii si promovari, isi vand produsele pe facebook si alte online networks.

la noi, facebook inca nu a depasit stadiul de oracol sau caiet de amintiri, un soi de blog mai interactiv, un soi de nechezol scaldat molatec in soarele de duminica. la noi, internetul inca nu e luat in serios, oamenii nu au incredere de cele mai multe ori in cele mai banale si safe chestii legate de tehnologie, dar lasa bucurosi in casa sarlatani "de la gaze". (doar un exemplu in fuga)

in plus, exista o anumita categorie de oameni care isi gasesc confortul si consolarea in spalarea asta mocirloasa publica. cu cat mai multe awww-uri de compatimire, cu cat mai multi il vor privi ca pe o biata victima neajutorata care lupta si apoi razbeste sau decade iar, nu? - cu atat se va simti mai important. e si asta o foame de reflectoare, o biata si banala nevoie de atentie...din pacate ea vine si se muleaza pe cealalta nevoie perfect umana si banala, aia de recunoastere publica, care da in grandoare si combinata cu prostia si avididatea pentru senzational, da tiparul Dan Diaconescu. :)

aduse impreuna fac doctorul cristian andrei si terapie in direct, in grup, in public, la televizor. jos cenzura! yuhuuuuu

noi nu suntem normali
noi nu suntem normali
ura draguta mea
noi nu suntem normali

:D
#601605 (raspuns la: #601560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce amintiri va trezeste o eu - de Ingrid la: 05/11/2003 08:59:52
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Ce amintiri va trezeste o eugenie?
O amintire dulce si trista.Totusi gustul cremei nu l-am mai regasit, probabil este inimitabil, semana putin a halva.
Amintiri legate de fotografie - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 05:53:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Frumoasa, nu stiu. Orice fotografie iti lasa o amintire frumoasa cind o faci... cel putin asta e senzatia dupa ani. Amintiri... Memorabile: mineriadele, se vad si pe situl meu. Ciudate: cred ca tot mineriadele... si revolutia sau ce a fost...
#4131 (raspuns la: #4114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce amintiri va trezeste o eugenie - de (anonim) la: 16/11/2003 06:01:26
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Nu-i nevoie sa-mi trezeasca amintiri .Eugenii se gasesc la orice chiosc si astazi multi romani in pauza consuma eugenii chiar daca nu mai au gustul de altadata .
Este insa cea mai ieftina gustare ca si odinioara si multi romani nu-si pot oferi mai mult.
#4390 (raspuns la: #3338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu chiar amintiri - de tavita la: 05/04/2004 04:01:05
(la: Marea Neagra, amintiri)
Cand ma gandesc la Marea Neagra imi vin in minte amintiri cu mine pe vremea cand nu existam.Imi doresc mult de tot sa fi trait cam cu 100 ani in urma.Cred ca era foarte frumoasa marea pe atunci!
amintiri - de Alice la: 04/07/2004 09:39:59
(la: Amintiri din Copilarie)
ma gandeam azi, in preajma unor prieteni draji, c-ar fi lucru nemaipoment dac-am putea sa ne-alejem amintirile ... nu ne plashe cutare ... zvrrr cu ea la cosh ...sa baji foarfeca in cedeul cu amintiri cum bine zicea ...

cat ii despre copilarie ... well, cum se spune pe la mine, la moldova, n-as da nimic, ma prinde egoismul si de multe ori n-as povesti nik, de teama ca saracesc - evident nu-i ashea ...nu-s saraca, rar om mai bogat!:)

ne-au prins la furat, ca ne duseram cu biciletele, devreme-n zori, si-am intrat in lanul de floarea-soarelui (niste dihanii de plante ca mi se tot parea c-ausi ma prinde de gat o frunza si-mi ie viatza!) am decapitat ce-am gasit mai flanic si-am inceput a le bate, sa scoatem semintele!
ne-au prins, zic, doi paznici, ne-au dezbracat la chiloti si-au confiscat tot ce-aveam la noi, dupa ce ne-au legitimat cu doua bete la cur ... de caciula.
ne-au uns bine cu vaselina de tactoare si ne-au dat drumul.
mamaaaaa, asa umilinta m-am ferit a mai pati de-atunci ... lacramez azi, gandindu-ma.
is aici, intr-un cotlon, sub masutza scunda cioplita de cari - ii locul meu secret cand ii iubirea prea mare sau deznadejdea bate-n porti poruncitoare.
uneori nu m-as intoarce ...al dreaq freud, il si-aud analizand pozitia asta cu genunchii la gura, naiba sa-l ia de frustrat!
de-obicei arunc un ochi in lumea voastra 'a celor mari' si-mi zac in barba ca nu-i inca timpul sa trec pragul.

n-am ani multi, n-am ani putini.
am ANI cand buni, cand prosti ...cu timpul am ce am - asta-i, prin excelenta, un cretin.
dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
amintiri - de Pisicutza la: 27/07/2004 12:35:10
(la: Sechele)
Amintirile sunt cele ce ne tin in viata,cele ce ne insufla o mica speranta in vremi de restriste...Felicitari Alice...Citindu-ti povestioara parca mi-adusei aminte de o parte fericita din copilaria mea.Felicitari!
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Amintiri aduse de valuri... - de DESTIN la: 04/09/2004 07:11:44
(la: Marea Neagra, amintiri)
...din largul marii,sparte in digul uitarii.

Intaia oara cand am vazut marea a fost in vacanta mare,treceam clasa a-III-a A.(asa scria pe eticheta caietului)

Aveam aproape 9 ani,ehe!!! ai mei m-au dat la scoala la 7 ani neimpliniti.

Tot atunci m-a vazut si marea pe mine... cum aratam gol...asa cum ma purtau ai mei pe plaje...

Imi placea apa,stateam si zbenguiam cat ma lasau ai mei,eu ii tot rugam ca mai vreau in apa...aveam si program de plaje "obligatoriu".

Joaca in nisipul fin ce intra peste tot,la baie eram controlat daca m-am spalat bine...mai gasea mama ceva nisip...la "inspectia"de seara.

Porumbul fiert ce se vindea pe plaje tanjeam la el ...insa parintii nu-mi cumparau...imi spuneau:tu nu vezi cine il vinde?eram ascultator...imi cumpara inghetata si mie imi placea.

Da odata aud pe plaje:

-Plesnivar foamea de floricele calde ,va rog!!!

era un tuciuriu...nici nu am mai intrebat daca imi cumpara...il vad pe tuciuriu ca se apropie de noi si zice:

-Plangeti copii sa va ia parintii floricele ,va rog!!!

Nici eu nici sora mea nu am plans...ne bufnise rasul...

Scoicile adunate dupa marimi si forme...eu preferam pe cele mari...sora mea aduna pentru margele...

Intr-o seara am facut o boacana,i-am luat punga cu scoici (melcisori)a sorei mele si le-am sfaramat...asa!!! marunt de tot...ca nisipul.Ce nebunii mai faceam...

La namol,ne manjeam ca nu ne mai cunosteam...care mai e fata si care mai e baiat...si eram mai multi...aveam si imaginatii...la indemnul parintilor...

Acuma...marea a ramas aceiasi, noi ne-am schimbat...cat te pretuiesc copilarie!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20979 (raspuns la: #20844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...