comentarii

oras sat rau


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Utopie - de Andrea M. la: 07/01/2004 10:26:54
(la: Clujenii din diaspora)
Celui care a facut pasul (care pas?)...
da-mi voie sa-ti spun ca ceea ce scrii tu e o utopie (daca e sa-i gasesti totusi un sens). A spune ca vrei sa faci bine unei tari sau unui popor e cam mult. Eu m-as limita la chestiuni concrete, simple. Ca de exemplu a deschide o afacere care sa ajute economia locala a unui oras/sat in Romania. Sau a investi in afaceri deja existente. Sau a convinge pe altii sa o faca. Sau a favoriza parteneriate culturale cu alte tari. sau, sau, sau... Dar ma intreb: e chiar asa de simplu? Pentru a face un gest cat de mic in acest sens trebuie sa treci peste o masa birocratica enorma care iti va seca jumatate din resursele materiale (depinde cate ai!) si mai ales tot elanul de a mai face ceva.
Cat despre intoarcerea in tara... E greu de luat o decizie (eu inca sun ca ma voi intoarce, dar inca nu cunosc pretul... asa ca aman decizia). Si e foarte accentuata senzatia ca nu esti dorit in tara ta, ca te intorci dar la ce: nu ai un loc de munca si nici macar sansa sa obtii cinstit unul opentru care esti calificat. Si apoi chiar daca il obtii (riscand iarasi o parte din banii agonisiti in anii de exil voit), esti oare lasat sa profesezi asa cum ai invatat tu pe unde ai fost? Auzeam de la un coleg dintr-o tara mica din Asia o poveste draguta, care as dori sa se aplice si Romaniei: tara lui il trimitea (pe banii statului) sa invete in occident pentru ca apoi sa se intoarca si sa aplice ce a invatat in tara lui. Eu m-as multumi sa ma lase sa fac asta, chiar daca nu mi-a dat nici un ban pentru a ma specializa.
As vrea sa fac ceva pentru tara mea si pentru poporul meu. Sa de-a Dumnezeu sa pot si mai ales sa ajung vremurile in care voi fi lasata sa fac ceva!
Vrei dieta care sa functionez - de mya la: 03/01/2005 07:11:21
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Vrei dieta care sa functioneze...zici. Uite ce cred expertii in materie: Ei zic ca un anumit tip de dieta nu se potriveste tuturor. Fiecare dintre noi are indicatori diferiti, indicatori care influenteaza rapiditatea cu care te ingrasi sau slabesti. In afara de indicatorii de baza, ca de exemplu inaltimea si varsta...mai conteaza si sexul, genele, metabolismul, masa musculara, etnicitatea,dorinta de a face sport, tipul de viata, atitudinea ...pana si locul unde traiesti (oras, sat etc.). Asa ca, ideal ar fi ca fiecare om sa-si faca singur regimul lui, fiindca el isi cunoaste cel mai bine organismul, mintea si vointa. Bine, bine...o sa ziceti...si io de unde sa stiu ce sa mananc ca sa slabesc. Si sa ma mentin!!!

Pai exista cateva principii pe care daca le urmezi, ai rezultate. Cu cat urmezi mai multe, cu atat rezultatele sunt mai spectaculoase si de durata.

Uite cateva:

- sa nu sari nici o masa;
- sa manaci putin si des (de 4-5 ori/zi daca poti);
- sa nu mananci fructe cu alta mancare, ci doar fructele goala la o masa (din zi);
- sa bei multa apa/ceai fara zahar (2-3 l pe zi);
- sa nu bei nimic in timpul mesei si nici cu o ora inainte sau dupa masa;
- sa faci miscare OBLIGATORIU atunci cand faci cura de slabire fiindca daca nu faci si sport slabesti NUMAI din masa musculara si nu din grasimi (sunci). Daca o sa tineti cura de slabire timp de o luna fara sa miscati un deget, o sa fiti slabi dar cu grasimi atarnande (cosmar!). Ce miscare? Pai de la mers rapid pe jos cate 20 de minute, pana la tras de fiare zilnic cate 40 de minute. Atentie, cine vrea sa traga de fiare sa se duca la o sala si sa discute cu un antrenor personal mai intai. Fiecare miscare se face intr-un anumit fel, conteaza respiratia, felul exercitiului, numarul de repetari, etc. E o arta, daca esti afon in asta si te duci totusi la sala si ridici ce apuci pe acolo...poti sa ai surpriza ca in final nu ai slabit cat ai fi vrut sau chiar deloc. Ba te apuca si hernia, ufff.
- sa nu bei alcool, cafea, sa nu fumezi...sau macar sa faci toate astea in proportie cat mai mica posibil. Sunt excitante si "chinuie" stomacul.
- sa nu mananci dulciuri (din zahar rafinat) ci doar din fructe (uscate) sau miere;
- sa nu mananci nimic ce e alb (paine, paste, orez, etc.). Exista pe piata, chiar si in Romania, paine neagra (graham eventual), faina neagra (la magazinele mai destepte) si paste si orez inchise la culoare;
- sa halesti carne de pui (fara pielita) sau peste slab. Fierte sau gratar. Foarte bun e tonul (in conserva)...culturistii mananca mult ton :))). Da' nu insemna ca daca mananci ton - faci muschi, nu;
- sa mananci cat mai multe fructe si legume. Strugurii, bananele si perele sunt de evitat (aport mare de calorii). Cele mai bune sunt citricele (portocale, grepfruit). Ananasul e ideal da' costa...in Romania. Dintre legume de evitat cartofii. Foarte bune: legumele verzi in mod special broccoli si fasolea verde. Dar si restul legumelor: conopida, morcovi, marar, patrunjel, etc. Ce vreti voi! Fierte sau crude, fara sosuri si rantasuri;
- se recomanda consumul de nuci si alune insa in cantitati mici zilnic (cateva nuci de ex. nu cu zecile);
- se recomanda masaj-ul corpului cu un burete dur (in timpul dusului) pana se inroseste pielea. Ideal e masajul abdomenului, coapselor...ce sa mai ...unde e sunca cea mai groasa. Masajul se face prin miscari circulare.

Pot sa mai scriu aici da' ma opresc brusc cu insiruirea. Nu am mai scris ca nu tre' sa mancati cartofi prajiti, tocane si fripturi de porc ca asta stie toata lumea. Cred ca deja sunteti socati. Greu, nu?

Daca faceti macar cateva din chestiile de mai sus + sport, sunteti pe calea cea buna! Nu va asteptati la rezultate extraordinare peste 4 zile. Cu cat slabiti mai incet, cu atat e mai sigur ca pierdeti din grasime si nu din masa musculara. Si cu cat dureaza mai mult cura, cu atat va obisnuiti mai bine cu ea si ajungeti pana la urma sa va placa si nu sa fie un chin.

Succes si perseverenta!
................................................
Era pe vremuri o reclama in Romania la nu stiu ce pijama de plastic in care cica te imbracai, dormei si slabeai. O imbecilitate. Reclama pe care o facea firma suna asa: "Slabiti dormind!"

Asa ar vrea si oamenii sa slabeasca...fara eforturi, fara cure, fara sport, fara nimic. Schimbati-va modul de viata si felul in care va hraniti si faceti miscare. Asta e MARELE secret. Varsta nu are nici o legatura, conteaza perseverenta.

Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dushanbe, orasul care se inchide de trei ori pe zi - de zaraza sc la: 23/05/2014 12:32:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/dushanbe-orasul-ce-se-inchide-de-3-ori-pe-zi

"Din Dushanbe nu am inteles prea mare lucru caci nu sunt foarte multe lucruri interesante de vizitat prin oras si l-am colindat mai mult cu treaba. Un lant nou de gasit in bazarul de bicicleta, camera de schimb, cartela de Tadjikistan si schimbatul banilor, cam acestea au fost preocuparile pentru ziua petrecuta acolo. Per total cred ca mi s-a parut cel mai vestic oras dintre cele intalnite pe drum pana acum, desi ghidul si wikipedia spun ca Tadjikistanul ar trebui sa fie in urma suratelor din Asia Centrala.

Tot presedintele iubit ales pe viata arata pe toate cladirile, si fata de celelalte tari oamenii aici inchid tot orasul cand presedintele se deplaseaza dintr-o parte in alta. Un efectiv de impresionant de militieni se desfasoara si cu 20 de minute inainte de a veni masina oficiala golesc strazile si bulevardele. Si chiar se intampla de 2-3 ori pe zi, iar cu gazda la care am stat, Veronique sta destul de aproape de bulevardul principal am avut si eu parte de inchiderile regulamentare.

Tot in Tadjikistan am vazut pentru prima data si masini scumpe. De fapt aici cred ca in comparatie cu celelalte tari de pana acum diferenta dintre saraci si bogati e mult mai mare, si in vreme ce Dushanbe arata chiar modern satele arata mai rau decat in tarile prin care am trecut pana acum. Iar mare parte din bani vine din traficu cu droguri, caci aproape toata productia de opiu si heroina ce vine din Afganistan spre Europa trece prin Tadjikistan. Se estimeaza ca aproximativ 50% din economie e finantata si are legatura cu traficul de droguri.
[...]"

Un membru al familiei gazduitoare
Image and video hosting by TinyPic
#651880 (raspuns la: #651879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luam o plasa mare... - de (anonim) la: 31/12/2003 14:00:54
(la: imaginea romanilor peste granite)
Imaginea romanilor...
Stiti cum se spune...mai de graba vezi paiul din ochiul altuia decit birna din ochiul propriu.
Sunt multe probleme de rezolvat in tarisoara noastra, dar, sa fim seriosi, unde nu sunt probleme?! Sa vad si eu tara aia, ca zau emigrez cit ai zice peste! Dar nu e chiar asa...
Cea mai murdara toaleta pe care am vazut-o in viata mea a fost nu una din Piata Ferentari sau Obor, ci una din centrul Manchester-ului (ma intelegeti...din centrul comercial al acestui oras englez)...Avea (in cer scuze...)rahat pina si pe clante, apa nu curgea, iar lumina...lipsa! Eram cu o chinezoaica si ne-am crucit amandoua si am iesit in cea mai mare viteza inainte sa murim de scirba amindoua sau sa vomitam...Imi spunea: "Nici macar in satele de munte din China (asa comunista cum o injura toti), uitate de Dumnezeu si de lume, nu vezi asa ceva, dar in centrul unui oras ca acesta..."
Imi pare rau ca nu am facut poze acelei latrine, cum fac si gentilii englezi cind vin pe aici si vad ceva in neregula...
Am trait printre ei ceva timp si am vazut "civilizatia" britanica nu numai in imaginile "high society" pe care si le prezinta mereu, ci si in viata simpla a englezului...Am vazut gunoaie aruncate pe marginea strazii la intimplare, am vazut scutece cu rahat aruncate in mijlocul parcurilor...Copii isi termina inghetata si arunca ambalajul fara nici o problema pe jos, de fata cu parintii lor, carora putin le pasa...Am vazut politia intirziind...aici chiar ma bufneste risul, daca mai bine de 2 ore de la raportarea furtului din casa vecinilor, se mai poate numi intirziere...A fost necesara interventia primarului (prietenul nostru bun, de altfel)ca in final, dupa atitea ceasuri sa apara si echipajul politiei...Scena "foarte civilizata" aduce a ceva de pe meleagurile noastre, nu?
Am vazut animale (cai si nu caini, ca pe la noi) batute si tratate si bestialitate si apoi lasate pe margine drumului in agonie...
Si multe altele...
Imaginea Romaniei...ar putea fii mai buna...Sunt multi insa factorii implicati...Insa sunt unii care cu buna stiinta si cu rea vointa o prezinta truncheat, murdarit si...exclusiv asa...
Insa, sa nu cadem in plasa de a crede ca noi suntem undeva f. jos si ceea ce e in afara e frumos, roz, perfect si...foarte civilizat...!
Asta e imaginea care vrea sa ni se creeze...Acel unghi sau acea oglinda putin deformata a realitatii creeata mai ales de mass-media ca sa prinda in plasa pe cine e gata sa cada...

As vrea din suflet sa ajunga la voi mesajul acesta, adica sa fie publicat...
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trebuie sa va contrazic - de Dantimis la: 11/02/2004 17:46:18
(la: Poporul roman si furtul.)
Imi pare rau dar trebuie sa va contrazic aici!

Furtul nu este caracteristic poporului roman ci furtul este caracteristic saraciei! Furtul si saracia merg mana in mana. La toate popoarele sarace o sa observi acest fenomen. Nu ati vazut ce s-a intamplat in Irak dupa ce Sadam si fortele de ordine au disparut? Pana si copii de 5-6 ani mergeau pe strazi incarcati de bunuri furate... in fata camerelor de filmat! In America am venit in contact cu indivizi de toate natiile. Si unii imi povestesc ce se mai intampla prin tarile lor de bastina, tari sarace ca si Romania. Te ingrozesti! Nu demult imi povestea un indian din Delhi cum de fiecare data cand merge acasa trebuie sa-si lase barba si sa poarte haine cat mai jerpelite sa para cat mai amarat sa nu-l jefuiasca cineva de la aeroport pana ajunge la parinti acasa. La lucru, un coleg bulgar imi povestea amuzat cum lui tatal lui cineva i-a furat... gardul de scandura, iarna trecuta. Daca va uitati un pic peste gard la tarile sarace din jur, si ele se confrunta cu acelasi fenomen, ceea ce dovedeste afirmatia de la inceput.

Imi amintesc cand eram copil la bunici la tara in jud Mures: ei nici macar nu aveau incuietori la usa de la casa. Plecam de-acasa la munci sau la oras si casa ramanea descuiata si singura, uneori chiar zile intregi. Niciodata cineva din sat nu s-ar fi plans ca i s-a fi furat ceva. Nu, nu era un sat de unguri, de fapt nici nu cred ca era picior de ungur cateva sate-mprejur (asa ca nu stiu o boaba ungureste, din pacate). Doua dealuri mai incolo era un mic sat de tzigani, dar culmea pana si aia erau cinstiti. Cand le trebuia cate ceva veneau si se tocmeau cu bunica si o ajutau la lucru in schimb. Prea frumos ca sa fie adevarat? Credeti-ma ca nu exagerez nici un pic. Nu stiu cum o fi azi pe acolo caci nu am mai fost din '89 din pacate. Asa ca asta m-a crescut cu convingerea ca romanul este un om cinstit si muncitor din fire, atata timp cat munca cinstita ii asigura hrana familiei si un trai decent.

Furtul si vandalismul sunt crime grave, dar nu poti sa spui ca sunt trasaturi caracteristice poporului roman. Ia de exemplu un francez sau un italian si pune-l in situatia romanilor. Ia-i taxe 40% din salariul si asa mic si cumpara-ti masina noua din banii lui. Ce zici? Nu crezi ca ti-ar sparge parbrizul "din greseala" cu o piatra? Ba mai rau, italianul cred ca ar folosi gloante in loc de pietre :)

Bafta

Dan

Coralie - de (anonim) la: 21/04/2004 11:29:38
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Ai dreptate Coralie, nu am raspuns la intrebarea pusa. Scuze, scuze, scuze..
Scopul este chiar schimbarea de opinii...un "uff" anume nu am inca..probabil am sa am ca deh..fiecare om are unul in viata.
Nu ma cataloga please, pentru ca mesajul tau asa spune printre rinduri, sa nu catalogam, sa nu atacam. Ma mir ca tu ai facut-o..dar in fine.
Vrei sa stii ceva, chiar o admir pe Jimmy desi nu o cunosc, dar doar a .."obosit" un pic cu mesajele pline de rautate si suparare impotriva romanilor.Vezi tu, ea are deci un ..anume"uff"... Dar sa o las pe Jimmy in liniste pentru ca sincer, dupa ce am scris mesajul mi-a parut rau. Mi-am zis ca intradevar nu am de unde sa stiu ce i-a oferit ei viata, mi-am mai spus ca face parte dintr-o alta generatie si deci ..altele sint ideile, si mi-am mai spus in final ca fiecare om are dreptul la opinia lui..ca ea nu are cum sa fie ca mine si nici eu ca ea...deci..mi-a parut rau..
Iti inteleg si tie supararea, am mai recitit mesajul meu si nu mi s-a parut asa de agresiv, doar ca fiecare persoana vede agresivitatea diferit. (spre exemplu in tara in care traiesc a ridica tonul la un copil inseamna "a agresa verbal"..mie nu mi se pare acelasi lucru doar pentru simplul fapt ca m-am nascut si am crescut pina la o anumita virsta intr-o alta tara in care ridicatul tonului la un copil nu era o agresivitate) deci pot sa te inteleg sincer daca mesajul meu ti s-a parut agresiv.

Despre invidie si gelozie...sa fim seriosi Coralie...aveam mare pretentie de la tine (citindu-ti mesajele in timp ajunsesem la concluzia ca esti un om ce vede cu claritate o multime de lucruri).
Ok sa zicem ca m-am ..scuzat destul...

Subiectul acestui forum era:"cit de uniti sunt romanii din strainatate". Este o intrebare dificila recunosc, si raspunsul fiecaruia depinde de felul de a fi, de intimplarile avute, de greutatile care viata le-a adus in calea fiecaruia. In orasul in care eu sint nu exista o "unire, apropiere" a tuturor romanilor din oras...firesc right? Dar sint grupuri si grupuri. Iar in fiecare grup, oamenii se ajuta, se cearta, se impaca..mai greu e drept dar se intimpla si asta.
Da, noi ne-am imprietenit cu o familie intilnita la supermarket si suntem prieteni inca dupa 8 ani..si da, nu mai suntem in relatii extraordinare cu prieteni cunoscuti in copilarie si care emigrind au fost ajutati de noi...Ei si ce?!?!? E o regula undeva? Nu, nu sunt reguli..totul depinde de felul de a fi al oamenilor, de cit de deschisi sunt sau de cit de mult isi doresc sa fie privat. Unii romani te ajuta altii nu..putem face o regula?? Putem categorisi?
Asa este, trebuie sa existe in mare parte aceleasi idealuri, cit de cit aceleasi opinii, un nivel apropiat de educatie...da, tocmai de aceea am spus ca exista grupuri si grupuri...Si cei din cadrul grupului se ajuta intre ei. Exista grupul meu, al lui Jummy, cel al Coraliei....al lui X si Y si etc..
In tara in care traiesc acum, exista o localitate cu nume romanesc care acum..parca 5 ani a implinit 100 de ani. Un sat intreg de undeva din Ardeal a emigrat in urma cu 100 de ani. Au avut o festivitate enorma, la intrarea in localitate erau stegurile romanesti, in casele de tip romanesc existau plitele romanesti..in fine..nu asta e important. Ce m-a uimit atunci a fost rapiditatea cu care oamenii se imprieteneau. Erau straini unul pentru altul, se intilneau pentru prima data si totusi faceau cunostinta, schimbau adrese si numere de telefon....Erau emigranti proaspeti si erau si persoane in virsta de 70, 80, 50..nascute, crescute departe de Romania, si care doreau sa ajute pe cei mai noi..A fost o atmosfera absolut superba, sa vezi atitia romani la un loc comunicind, schimbind impresii, unii cerind ajutor si oferind ajutor...Acolo si atunci nu a mai fost vorba de grupuri si grupulete...a fost vorba de romani adunati la un loc dintr-o multime de orase..dar probabil a fost doar un caz unic sau poate nu. Nu stiu daca in final cineva a ajutat pe altcineva, dar ce am vazut atunci a fost extraordinar.

Fara invidie, gelozie si agresivitate...:-))
va saluta Ivy.
#14248 (raspuns la: #14221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































fiecare lucru isi are rostul lui - de nicky la: 17/06/2004 11:18:08
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
cred ac traditiile au un loc (sau ar trebui sa aiba) un loc bine determinat in constiinta fiecarui popor. doar ele ne pastreaza ca natie distincta fata de celelalte. mie imi pare rau ca nunta nu ami e o traditie decit cu numele, ca foarte multe lucruri s-au schimbat si , intr-adevar, unii fac nunta doar de ochii lumii, sa se vada care e mai breaz din satul sau orasul lui. eu consider ca obiceiurilwe rominesti de3 nunta, asa cum am citit in carti sau mi-au povestit bunicii, erau foarte interesate si meritau pastrate. nu intra aici in discutie violenta mirilor in noaptea nuntii si alte chestii de genul acesta.
pt Desdemona, Stefan, Destin - de django la: 30/06/2004 13:21:55
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Ieri se puiblicase in Jurnal un amplu rep. despre lautari, aviz amatorilor de Zavaidoc, Faramita, Siminica, Ploiesteanu.
Is case mari si ciudate, mie nu mi se par rele, cred ca le/as gasi o utilitate... vezi si viata lui Ludwig al II lea al Bavariei. Oamenii pot gasi ciudate si variate intrebuintari barlogurilor lor, le pot construi pt un scop pe care il vor asocia mai apoi.
Sunt case de tigani la Cluj, in cam. Baciu(unde vin si OZN.uri), la Gilau( care cica insemna paduchios.. vezi imprumut din tiganeste, pt cine nu crede), la Aghires fabrici si sat, Huedin, cum bine se sublinia etc. In Ardeal, pe unde am umblat eu populatia se metiseaza greu, stau toti despartiti. Vezi spre ex. comuna Sancari de langa Huedin(unguri si romani), mai sus cu 8 km Calatele , cu variantele sale: Calatele padure/ pt tigani, Calatele pt romani si Satul nou/ pt pocaiti tigani si pocaiti romani. Tiganii din Calatele padure sunt ciupercari, cauta buruieni, zmeurari, etc. Calatele e un exemplu tipic de apertheid, natural, firesc, normal.
Cei din zona aceea umbla cu oale, zmeura, ciuperci, buruiene, jgheaburi. Umplu oalele cu nuci si schimba nuca pe masura cu care au masurat.
In principiu consider ca tiganii au de pierdut daca se impreuneaza cu roamanii( si la propriu si figurat), ei trebuie sa ramana tigani, sa aiba scoli separate, cartiere separate, etc.
Ieri am vazut 2 tigani tineri de la org. Romano Sunno?, maro cum sunt pakistanezii, cu o minge de fotbal pe beton, jucau fotbal tenis. Le statea rau, pe bune. Erau imbracati in haine de oras( nemtesti, cum spuneau mai demult taranii). Vedetri cu romanii ce s/a intamplat. Au pierdut port, obiceiuri, ungurii ce se mai strofoaca dar nu le iese nici lor pasienta...

Muzeul Satului - 18 decembrie - de Dinu Lazar la: 19/12/2004 08:55:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost interesant la Muzeul Satului.
Convocate de prin tara, au fost aduse pentru teveurile care nu se duc pe acolo citeva formatii populare - mai curind, citeva grupuri de tarani care au jucat cu toate accesoriile, obiceiurile, si datinile, o seara si o dimineata de Craciun, cu naturalete si buna voie.
In anumite limite atmosfera a fost grozava si s-au putut face imagini foarte interesante, pe care altfel e foarte greu sa le aduni, mincind cauciucele pe drumurile mocirloase ale patriei.
Nelipsiti de la aceste evenimente, fotografii amatori, cei profesionisti si posesorii de aparate, au exersat si ei cum au putut o viziune sau alta.
Fotografii profesionisti ii recunosti de la o posta; fie noapte fie zi, ei pun blitul indreptat in sus - de parca in aer liber ar veni ceva lumina inapoi pe subiect din cerurile blitzuite - si se baga la gramada, nenorocind unghiurile mai interesante, fara sa le pese ce e in spate sau daca cumva incurca pe unu` care e in alt loc; sa-si faca el treaba, ca restul e o adunare de muci cu aparate si nu conteaza.
Fotografii amatori romani fac aproape la fel; cum majoritatea nu au decit aparate fara teleuri si se baga aproape, acopera orice posibilitate a altuia de a face ceva din aceiasi directie, se gindesc mult, vreo doi ani, se uita prin aparat inca o glaciatiune, asteapta sa le vina o idee, fac o poza, se uita inca o mie de ani la ecranul CCD - dar tot de acolo, sa nu credeti ca se da la o parte - si intre timp dansu` s-a terminat.
Privind din exterior, pe un tapsan de o mie de metri patrati cu mai multe formatii populare, vezi momente cind cirdul, cioporu, gasca de fotografi merg ca ulii intr-o parte si in alta, deranjindu-se reciproc, si facind riguros aceleasi imagini. Cei care se intreaba mai care e parerea mea, ce fac eu aici, ce vreau sa arat, cu ce vreau sa ramin, se vede ca sunt mai putini.
Extrem de multe aparate digitale, adica peste 95% din ce era acolo, dar si doua Leica s-au vazut ( un 3G si un M3) si cam putine teleuri pentru bogatia de subiecte care erau.
Subiectul a fost dificil de acoperit; foarte mult public peste tot, megafoane, turta dulce, moartea cu coasa si capra si calutii se miscau brownian, cele citeva unghiuri posibile erau rezervate tevereurilor, ce mai era liber era plin de fotografi care nu se miscau de la punctu` fix nici mitraliati, si in acest balamuc totusi domnul Dipse a reusit sa faca citeva imagini foarte personale ( poate putin cu umbrele prea duse in subexpunere?) si sa realizeze o povestire cu stil aparte a unor cadre care categoric arata altfel decit ce facura altii.
O sa pun si eu pe un server azi ceva imagini; acum imi pare rau ca nu am fotografiat si atmosfera reala, cablurile de microfon si toata nebunia cu lumea si ce mai era acolo; data viitoare...
#31945 (raspuns la: #31937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fie painea cat de rea... - de gigi2005 la: 12/03/2005 02:58:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
De fapt tema noastra nu este integrarea ci cum o vom suporta cu mentalitatile noastre "ancorate" (vorba unui clasic in viata) intr-un trecut de care nu vom scapa decat dupa ce ultimul supravietuitor al holocaustului comunist va muri. Si nici atunci nu putem spune ca ideile lui nu ne vor urmari. Comunismul a modelat personalitati, mai ales pe caracterele slabe sau ariviste, dar cred ca nu el poarta toata vina pentru firea noastra. Suntem latini iar zicala "Sa moara si capra vecinului" vine din negura vremii. Si mai ales suntem legati foarte mult de valorile materiale; implinirea cea mai mare a unei familii este casa, apoi masina. Suntem legati de pamant si avem un exacerbat simt al proprietatii precum si un orgoliu nemasurat.
Acum cu integrarea, o casa devine un vis indepartat. Dar sa-ti spun drept, atata timp cat castig suficient sa-mi platesc chiria, de ce mi-ar trebui o casa?
Bunicii si parintii mei au prins perioada antebelica si interbelica. Nici unul nu s-a plans ca era rau. Si atunci era saracie, dar nu murea nimeni de foame. Comunismul a rupt taranul de la plug, l-a luat de la tara si l-a adus la oras, i-a dat o casa l-a bloc, i-a luat pamantul la colectiv iar pe el l-a bagat in fabrica. Iar daca era suficient de prost, l-a trimis la scoala de partid sa-l faca sef. O natie este compusa din mai multe categorii sociale iar taranul isi are rolul lui. Acum el ingroasa randurile somerilor iar inginerii, baieti destepti si cu carte multa, pleaca la cules de capsuni prin tzari, auzi, civilizate. Daca ar fi fost lasat la vatra lui acum eram departe.
Gheorghe a lu' Marin Roibu ar fi facut avere la tzara pentru ca ta'su a muncit. Bunicul meu a fost un astfel de om. A avut 120 de oi, carciuma in sat, han mare la rascruce, undeva in Teleorman. Bunica tesea la razboi, tata mare vindea tzolurile si lua pamant. Mama si frati'so Gheorghe aveau dreptul la o prajitura din galantarul de la han, restul era pentru vanzare. Cu banii tineau afacerea si cumparau pamant. Avea tractor si combina, avea cai, oameni angajati. Cand a inceput razboiul nemtii au tras la ei la han. L-au rechizitzionat iar tata mare si mama mare i-au servit. Cu copiii (mama si frati'so) se purtau frumos. Dupa 23 august au venit rusii. Mancau si beau ca porcii. Dupa ce razboiul (de fapt rusii) l-a lasat aproape sarac, in cativa ani si-a revenit. Avea un han cunoscut in 6 judete, 80 de oi si 56 ha de pamant. Prima data i-au darimat hanul sa faca sosea. Era dat dracu' Marin, facuse avere, ia sa-i luam noi jucaria, sa vedem, moare? N-a murit Marin, a ramas cu oile si pamantul. Facea brinza, tragea lana in fire, ducea la oras. Si lua pamant.
Pana i le-a luat pe toate. Ca sa nu-i ia statul degeaba pamantul, l-a dat el de pomana, cu acte de impropietarire, la taranii de lucrau pentru el. Un pogon, doua, a dat asa vre-o 30 de pogoane. Sa traiesti nea' Marine, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Dupa ce i-a luat statul tot, aia la care le daduse pamantul spuneau: pai oricum il lua statu' asa ca nu facusi mare branza ca ni-l detesi! Frate, era inainte de comunism. Cei mai inversunati dusmani ai lui au fost cei pe care i-a ajutat.
Marin Roibu s-a descurcat oricum. A ramas cu 40 de oi din care isi tinea familia si cu lotul ajutator. Mama a venit la oras ca acolo nu mai avea ce sa faca, Gheorghe s-a facut zidar pe urma a lucrat la colectiv. Va intreb pe voi: va puteti inchipui cum ar fi evoluat o astfel de familie daca era lasata la vatra ei?
Iar Gheorghe, cand era seceta mai mare si parjolise porumbul, in loc sa se vaite pentru el, comenta: sa vad ce face "a lu' Mitu" acu' ca i s-a uscat tot porumbu'!? Si au trecut peste el 50 de ani din care 30 de comunism, de cand muncea cot la cot cu tata mare.
Asta e firea romanilor!
Proverbe... - de Honey in the Sunshine la: 22/04/2005 22:54:22
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
1)ulciorul nu merge de doua ori la apa/minciuna are picioare scurte
2)decat la oras codas, mai bine-n satul tau fruntas
3)cine se scoala devreme, departe ajunge
4)nu lasa pe maine ce poti face azi
5)cand pisica nu-i acasa , soarecii joaca pe masa
6)nu da porcilor margaritare
7)ce tie nu-ti place altuia nu-i face
8)pisica blanda zgarie rau/cainele care latra nu musca
9)unde-s doi puterea creste (iar dusmanul nu sporeste.. hehe )
10)cine sapa groapa altuia cade singur in ea
11)rade ciob de oala sparta
12)sa moara si capra vecinului... (dar cred ca asta e mai mult urare romanesca decat proverb :) )

si oh.. mi-au mai venit cateva sute in minte.. pentru un moment eram la tara cu bunicii.. :)ei mereu vorbeau in pilde.. dar ma opresc aici.. las si pe altii! :)
Poze de nunta - de Dinu Lazar la: 20/08/2005 18:06:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"dar capatul asta de industrie mai are un drum tare luuuung de parcurs. M-am uitat printre pozele de nunta a citorva prieteni si nu mi-a venit sa cred, ca s-au platit bani pentru serviciul respectiv. Asa numitul fotograf, nici macar nu stia sa-si foloseasca camera de fotografiat, ce sa mai vorbim de compozitie, claritate..."

Stimata doamna, aveti perfecta dreptate.
Dar am sa va povestesc doua mici intimplari adevarate, ca sa vedeti ca lucrurile stau mult mai rau...
Prima intimplare, traita de mine: mergeam acum citiva ani mai des la munte int-un singur sat; ziua colindam pe coclauri si noaptea stateam la o gazda, familie de intelectuali; fata gazdei se marita; ei stiau ca sunt fotograf; ma roaga sa le fac niste poze. Le spun ca eu nu merg la biserica sau la sfat ( dintr-o data am vazut ca le cad plombele, adica cum adica) si ca o sa fac niste poze la petrecerea din cortul din curte.
Si vin eu la munte cu fundal "frunze de toamna" pictat manual, doua blituri de studio cu umbrela si soft box, si fac 10-15 poze bunicele la miri, sa aiba de la nea fotografu.
Pozele au iesit din punctul meu de vedere bine. Le dau. Vad ca le cad fetele. Imi spun: pot eu cumva sa le dau filmul, ca vor sa faca si niste poze color. Ma asez pe un scaun, cer pozele, ma uit la ele: erau color, bine facute tehnic. Pai ii intreb: da astea nu sunt color? Nu, astea sunt bune, imi spun ei, si imi arata ce facuse fotograful adus cu bani grei de la oras: niste porcarii violete, cu fete verzi, sau complet portocalii.
Alea erau standardul intelectualilor satului pentru poze color.
Alta chestie; i s-a intimplat unui amic care avea un studio; vin la ei unii sa faca poze la o nunta; vine nashu sa ia pozele: bre, pai noi d-aia venitaram la Bucuresti, sa va bateti joc de noi? Dar de ce nene? Pai poze d-astea faceam sinoi; noi vrem poze profisioniste! Da stimate domn, si cum sa fie ele?
Cu zimtzi, nene, sa aiba zimtzi! Poza fara zimtzi nu e buna!

Bun, acum analizind segmentul de wedding photography, cred ca suntem in fata unui tavalug in fata caruia nu se poate face nimic; romanul normal, cind e vorba de poze de nunta, vrea poze la sfat, la biserica, la bairam; in rest a disparut moda cu poza de nunta la fotograf - daca va vine sa credeti, in Bucuresti NU MAI EXISTA NICI UN STUDIO FOTO PENTRU POPULATIE - si de poze cu mirii si neamurile la mare, la munte, la apus de soare pe tapshan, nici vorba nu poate fi - nu intereseaza pe nimeni.
In alta ordine de idei, sunt atit de multi ciubucari care fac poze care plac la popor cu o suta de dolari nunta, incit mi se pare imposibila dezvoltarea unui business.
Sigur, daca vine cineva si baga un milion de $ intr-un studio ca lumea, unde sa fie niste fotografi buni, sau foarte buni, alta ar fi situatia; deocamdata suntem la aza de poze cu zimtzi colorate.
Eu tot sper sa vina cineva de afara sa mai sparga ghetzurile pe aici...
#66857 (raspuns la: #66520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumos, frumusete - de Intruder la: 22/09/2005 09:17:09
(la: Ce este frumosul?)
frumos este un rasarit de soare la Marea Neagra...
frumos este apusul in m-tii Retezat...
frumoasa este Valea Cernei...
frumos este sa stai culcat pe spate intr-o padure de pini...
frumoasa este ziua de salariu...
frumos este sa nu te trezesti singur dimineata...
frumoasa este o femeie dupa care te abtii sa nu intorci capul dupa ea, pe strada...
frumos este atunci cand ploua dupa o saptamana de vara torida...
frumoasa este albia unui rau acoperita de ceata...
frumosi sunt caii salbatici...
frumos este parul unei femei, rebel si ravasit de vant...
frumos este orasul Paris cu toate ale lui...
frumos este sa mergi prin frunze uscate, toamna...
frumos este un tablou de Rembrandt...
frumoase sunt satele olandeze...
frumoasa este tineretea...pe cat de frumoasa, pe atat de efemera...
frumos este un gest firesc de mangaiere...
frumoase sunt unele femei cand se trezesc dimineata...
frumoasa este ziua cand ai aflat ca ai luat un examen greu...
frumoasa este o livada inflorita...
frumos este o piesa de Shakespeare jucata de o trupa buna de actori...
frumos este cand iti cumperi cartile noi pe care ti le-ai dorit...
frumos este singur, noaptea pe o partie de schi...
frumos este cand ninge si nu-i frig afara...
frumoase sunt bisericutele de lemn...
frumoasa este ultima zi de serviciu inainte de vacanta...
frumoasa e viata daca ignori uratul din ea...

frumos este c-ati citit ce-am scris aici...:)

Emire... - de Intruder la: 16/12/2005 09:40:23
(la: Mută mortu' pe Academiei !)
ma bag si eu ca musca-n lapte...
pana la urma ai pornit de la o intamplare (banala la urma urmei), la drepturile omului...de drepturile omului nu ma leg; oricum unii au mai multe drepturi decat altii - o stim prea bine...

tu spui:
Lîngă casa mea a început zilele acestea construcţia unui bloc de apartamente de lux. Era o casă veche de mahala unde, după moartea bătrînilor ei locatari, se instalaseră nişte ţigani, care au adus după ei alţi ţigani.

pana aici, nimic rau...nu s-a construit nici bar de noapte, nici bordel, nici sala de tortura...

Trăiau, din cîte se părea, din "reciclarea" gunoaielor, aşa încît curtea spre care dădea fereastra biroului meu era mereu plină de gunoaie. Din cînd în cînd se ardeau resturile lor şi un fum gros şi pestilenţial umplea cartierul.

asa si?...iti facea placere sa aspiri mirosul de gunoaie arse?...sau crezi ca celor care locuiau in zona, le ardea pipota sa simta mirosul PESTILENTIAL de resturi provenite din gunoaie?...eu sunt fumator, insa ma deranjeaza cateodata si mirosul de tigara...cum este sa fie vara si sa deschizi un geam si sa-ti intre in casa miros de gunoaie arse?...crezi ca-i placut?

Drept closet aveau o gaură în pămînt, sub cerul liber, aşa încît adesea, cînd mă uitam şi eu pe fereastră, un ţigănuş pe vine îmi făcea amical cu mîna. Vara devenise un adevărat pericol, roiuri de muşte intrau pe ferestre, mirosul era insuportabil, focarul de infecţii era la cîţiva metri de noi.

sunt sigur ca nu era o priveliste de admirat...daca acel loc era un focar de infectii plin cu muste care se asezau pe fecale si apoi zburau intr-o bucatarie din apropiere sau se asezau pe fata unui copil mic, care-i problema?...cetatenii care platesc taxe si impozite la Primarie nu-s obligati sa tolereze in apropierea lor closete publice sau fum de resturi menajere, sa fim seriosi!...tu singur ai spus ca ''mirosul era insuportabil''.

Toţi vecinii erau furioşi, dar nimeni nu îndrăznea să cheme Poliţia şi Sanepidul. Unul a făcut-o totuşi, în numele nostru, al tuturor. Nu a venit nimeni.

oare de ce n-au indraznit?

După o vreme a venit însă un antreprenor, care a cumpărat terenul de la nişte moştenitori pierduţi prin ţară şi le-a dat bani ţiganilor ca să se mute. Pentru a fi mai convingător, i-a lăsat pe bărbaţi să recupereze cărămizile din demolare, iar pe "şeful" lor l-a angajat ca portar pe perioada lucrărilor. Restul au plecat undeva, într-un sat, unde aflaseră că ar fi ceva locuri libere.
Am fost fericiţi cu toţii.


mi se pare corect ca proprietarul terenului sa aiba dreptul sa-si vanda bunul cui are bani sa cumpere...si mi se pare corect ca antreprenorul sa cumpere si sa dispuna cum doreste de investitia facuta...tot pe la drepturile omului intra si chestia asta...
cei care stateau acolo, n-au fost dusi intr-un lagar de concentrare si nici in ocna de sare...
s-au dus intr-un sat si satele sunt populate de oameni, nu de monstrii... la tara, isi pot sapa fara grija o groapa in pamant pentru nevoi fiziologice si daca au si un acoperis deasupra sa nu-i ploua sau ninga, e ok...in oras duceau o viata rurala, nu?...pai mi se pare corect sa stea la tara...

in rest ai dreptate pe undeva...insa totusi, am si eu impresia ca multi tigani nu vor sa evolueze si se cantoneaza in traditii depasite...probabil ca tu ai trait intr-un mediu civilizat si modern (se cunoaste dupa cum scrii) dar nu toti sunt ca tine sau macar pe jumatate ca tine...stim toti ca exista clanuri unde fetele sunt maritate imediat ce devin ''apte'' sa dea nastere unui copil, ca nu sunt lasate sa aiba decizii proprii, ca unii copii nu pun scoala pe primul plan, etc...
te vad un om cu carte si fara complexe legate de origine...oameni ca tine ar trebui sa stea de vorba cu acei tigani de care ne ferim toti...bineinteles ca delincventi sunt si printre romani si printre evrei si printre francezi si printre unguri si printre englezi si printre parlamentari...

in incheiere as vrea sa-ti pun o intrebare: care ar fi fost solutia TA pentru tiganii aceia?

multumesc pentru atentie...:)

p.s.
esti un om curajos pentru ca nu-ti negi originea; multi recurg la chestia asta si nu din saracie sau frica...;)
___________________________________
semper idem...
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
duca-se! - de proletaru la: 09/03/2006 14:44:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
... am plecat! cheia e sub prag!


regretele mele nu sunt legate de regim. daca e sa ma raportez la felul in care traiam consider ca am avut noroc de o barza lenesha care m-a scapat din cioc cu 2000 de Km prea aproape de est. inainte de 89 am trait un coshmar fara nimic bun in el. am facut o scoala de rahat (in fapt) dar care era foarte buna la acea data. pentru mine n-a fost.
n-ar de sa imi para rau dupa ceva in sensul asta.

regretele sunt legate de prieteni, camarazi, anii aia de nebunie cu iz adolescentin. am avut un grup de prieteni extraordinari. acum suntem imprastiati in toate colturile lumii. apucam sa ne vedem o data la 2 ani si sa ascultam aceleasi benzi cu muzica buna. cineva mai pastreaza inca un magnetofon pentru asta. regret ca aveam niste ani cu care nu ma voi mai intalni. ce n-am facut pana acum e din pacate pierdut.
ii inteleg pe cei care regreta acei ani. au fost personaje care au aderat cu trup si suflet acelui regim. nu-i pot invinovatii. asa au crezut ei. din cauza lor unii au muri, si-au pierdut averile, au fost deportati, schingiuiti, familiilor distruse. au murit nevinovati, suflete inocente. imaginati-va puterea pe care o avea un primsecretar de judetz! acum se mira lumea ca au murit de inima in pushcarii. asa e ... au murit de inima. erau un fel de zei cu putere de viata si moarte si unii (cel putin aia din CPEx) au ajuns colegi cu borfasi in aceeasi celula. saltul e prea mare.
cum sa nu regrete Vasile de la mine din scara vremurile comuniste?
i-a dat partidu' apartament la bloc cu apa calda si curent electric, servici, posibilitatea sa mearga vara la mare in concediu. din tzaran cu 2 clase a facut liceul la seral, s-a calificat in uzina, era cineva. a ajuns la oras, visul parintilor lui, se plimba pe bulevarde largi si nu pe ulitze pe care tre sa mergi pe picioroange cand ploua. era un om implinit, a primit mai mult decat visa, fara sa dea prea multe in schimb. avea un cuvant de spus in organizatia de partid, putea lua atitudine, punea lumea la punct. era un tovarash de nadejde!
dupa 89 lucrurile au revenit incet la normal... nu-ti mai e dator nimeni, nu mai primesti nimic fara transpiratie.
asteptarile lui au continuat insa sa creasca... visa la vila, la masina mai buna, la concedii pe dincolo. tzeapa! n-a facut nimic sa le aiba. a stat sa i le dea statul.
a injurat ca s-a inchis fabrica, a injurat cand a trebuit sa-si puna ceas de apa si nu mai putea sa lase apa sa curga in nestire. a mai injurat cand vecinii si-au schimbat masinile, termopanele, cand a inceput lumea sa iasa in concediile la care el doar visa.
il inteleg pe Vasile. si voi il intelegeti. cu ce e el vinovat ca l-au trezit vremurile la realitate? e un anonim intr-un mic apartament de bloc, cu mobila veche, cu frigiderul aproape gol, nu-l mai vrea nimeni si nici el nu mai vrea pe cineva. e satul de umblat la shomaj. ii e sila sa si viseze. are doar regrete. fiu-su a plecat cu visele. si le-a implinit iar acum e atat de patruns de noile vise incat a uitat de bietul Vasile.
Vasile si-a facut datoria. si-a dat copilul la scoala, l-a facut om. facea si asta parte din vis.
Din ciclul:va place isteria? - de dulcineea la: 16/03/2006 13:15:55
(la: "Americanii sunt prosti")
Pentru moderatorii acestui site:ne mai suportati?
Si acum back to you miss Fefe:)
ca sa raspund la punctul 1 cum zi numerotat tu:stau actualmente intr-un bloc cu 2 etaje,construit in 1954 din caramida special destinat soldatilor sovietici:)))cred ca de aia a rezistat.Am trait cand eram mica intr-o casa de caramida construita in 1987,care inca nu s-a daramat.Nu am nevoie sa mut peretii?Tu ii muti?:))Cat despre din ce se construiesc casele cele mai scumpe in Romania ,raspunsul este:caramida si BCA(nu stiu daca stii ce e BCA dar revin daca te intereseaza).Casele de lemn sunt cel mai ieftine,costa cam 40.000 euro o casa,cele de caramida ajung la 80.000 euro.Te invit pe centura Bucurestiului sa vezi ce case se construiesc:)))Te invit pe la Becali si in cartierul ala superluxos unde un american ca tine e sarac lipit.Dar eu nu fac parte din acea categorie.Cei de care zici tu de la Oradea sunt si ei niste romanasi care au facut niste bani castigati din greu prin Occident si au hotarat sa-si faca si ei o casa cat de cat cu o economie.Mai intereseaza=te de casele din Romania ca nu esti tocmai in tema.Cat despre cele din America nu zic ca nu ai putea avea dreptate.Se poate sa fie mai multe din caramida.Eu am fost intr-un orasel numai ,in America, unde erau toate din lemn cu exceptia downtownului.Asa o fi cum zici.Ai dreptate cu flexibilitatea lemnului,asta o stiam mai demult,dar eu prefer casele din caramida(subliniez caramida,care e diferita de betoanele pe care le crezi tu!)
2.Stiu doi ingineri constructori,unu e prietenu meu pe care vad ca trebuie sa-i arat si lui comentariul ca pana acu am vorbit din ce mi-a mai povestit el si din teoriile pe care mi le tine de doi ani de zile si al doilea e un amic care asta nu lucreaza in santier ci face planuri!pentru ca este proiectant.Deci un santierist draga mea nu face el planuri pe care si le aproba singur!E cineva platit special sa le faca!Aceste planuri sunt aprobate de firma constructoare,iar cel ce ajunge in santier cum e prietenu meu decat executa.Da semneaza note de comanda:adica:aduceti-mi ba,azi trei metri de sarma si doua kile de vopsea ca sa dau pe peretele asta!Cat despre planuri--multe din ele sunt facute de arhitecti sau ingineri proiectanti care se pricep sa deseneze:))si sa implice in proiect norme si reguli care asa sunt in standardul de stat si in normele de siguranta .Iti mai povestesc si altele dupa ce ma informez mai in amanunt referitor la acest subiect.
3."Tin sa te anunt ca nu consumul de bezina afecteaza aerul ci arderea ei, si daca o Dacie nu are arderea cum trebuie degeaba consuma numa 1 litru la fiecare 100Km."La ardere m-am referit si eu.Deci care va sa zica masina ta care consuma 20 litri la suta benzina,e mai putin poluanta ca a mea care consuma 8 litri de benzina in oras si 9 litri de gaz(care e cel mai nepoluant combustibil exceptand combistibilii bio ,electricitatea)atunci cand vreau sa merg pe gaz?.Te anunt ca in functie de combustibili care sunt cele mai nepoluante:cea pe diesel e cea mai poluanta,dar avantajul motoarelor pe motorina e ca sunt puternice si au consumul mic(iti spune ceva 5 litri de motorina in oras cu toate normele de poluare-ma refer la cele europene ca vad ca daca e sa auzi ceva de cele romanesti nu crezi?),dupa care e mai putin poluanta benzina si apoi cel mai nepoluant gazul-GPL dintre acesti combustibili,dar care are dezavantajul ca nu "trage "asa masina,deci nu o sa urc muntii cu o masina pe gaz ci cu una pe motorina.Bun Trabantu asta....:)))Motor in doi timpi-numai nemtii puteau inventa o smecherie ca asta.Stii cu ce se alimenteaza Trabantul?Cu un amestec de ulei si benzina!Foarte poluant judecand dupa fum.Dar Trabantul e o masina din anii 50 cred.Sa stii ca in Romania exista si masini noi:)))Pacat ca nemtii nu au dezvoltat smecheria asta cu Trabantu pe un ulei de rapita care e unul din combustibilii de viitor,si nepoluant adica.De unde stii ce masini se aduc in Romania?Tu nu intelegi ca nu le inmatriculeaza daca nu au asta cu euro 3 sau 2 sau dracu sa le pieptene?Mi-am luat de curand masina si m-am interesat .Nu puteam sa iau din Germania orice masina la mana a doua,decat alea cu ultimele tehnologii.Trebuie sa-ti fac o poza la o ora de varf intr-o intersectie din Bucuresti sa vezi ce masini sunt pe strada!
Cine ti-a zis ca la sate e apa infecta?O fi la aia cu inundatiile,nu zic nu,dar ce la voi la New Orleans bea lumea apa din balta?
Imi fac pantofii in fiecare zi,da e adevarat.De fapt mint:ii spal mai intai.Asta e oarecum discutabil,avem drumuri nenorocite si nu e astfalt peste tot si nu exista strada far ao cladire in constructie care impute si ea zona.Dar banuiesc ca tu stai in oras.Aia de la tara din Montana poarta tocuri pe drumurile de macadam?:)))(asta e o rautate:)),si zic asta pentru ca prin Bucuresti sunt stradute unde e ca "la tara".Si cu asta cu cianurile in Dunare:))Dar la voi cand mai esueaza cate un tanc petrolier?Eu nu stiu exemple concrete dar o sa ma interesez!Dar cand mai dau americanii cate o bomba prin Balcani cu nu stiu ce radioactiv in ea?Nu pot sa dea si ei niste bombe simple?Fara nimica radioactiv?Foarte frumos ca sunt opera si teatru si institutii de cultura pe acolo,dar nu peste tot,unde am fost eu nu am vazut,dar se poate sa fi fost(cei la care am fost ziceau ca nu e in orasu lor).Multumesc pentru informatia cu China,este interesant de stiut.:)
4.Pretul carnii era pentru Romania,dar vezi nu stiu la care carne te referi,peste,pui,porc,vita,dar daca formulezi o intrebare precisa ma duc la magazin sa imi notez;))
5.E ok ,ai dreptate,nu te contrazic,mi se pare ca am mai zis mai sus de opera.
6.Eee asta pleaca de la o ipoteza gresita!Aceea ca in Romania toti suntem tzatze ca vedem din intamplare ce masina si-a luat vecinu,sau ca are o gagica noua.Pai sa -ti zic de ce ne uitam:ca sa ne luam si noi masini bune ca vecinu,iar cu gagica sa stim sa strangem banii cand ne cheama la nunta.In rest sa-ti zic o intamplare:eram in America acu 7 ani la niste rude.Si intr-o zi am plecat singura in oras caci mie imi place sa mai umblu de nebuna.Cand ma intorc(de dimineata eu nefiind atenta pe unde isi ascund astia cheile si cum se deschide usa zicand ca "ce poate fi asa de greu")am ramas pe afara."On the porch" adica ,si am stat si eu vreo ora pana au venit ai mei.Ca sa aflu de la astia cand se intorc ca se intamplase ceva:vecina ii sunase sa le zica ca e cineva pe veranda si ca mai intai a vrut sa verifice ca voia sa sune la politie dar a vazut ca sunt pasnica.:)))
7.La acest subiect prefer sa ma abtin sau sa se deschida alt topic cu subiecte istorice si militare.Si stii de ce ma abtin?Profu meu de istorie din liceu avea o vorba cu care si-a inceput prima lectie:"Istoria o scrie cel ce are puterea!"(adica scrie cum vrea el si ce vrea el).Cat despre libertate si democratia americana:)))e ca intr-o fabula,ei sunt egali numai intre ei si cu ei,restul lumii nu au aceleasi drepturi(vezi cazul Teo Peter).
Si acum cateva intrebari rautacioase inaintea carora tin sa precizez din rasputeri ca nu simpatizez tara de cacat in care ma aflu asa cum poate ai impresia:1.Plangi cand se canta imnul american?Sau urasti chiar asa de rau Romania ca ai inceput sa iubesti America?
2.Pe la voi se simte lumea in siguranta cand trece strada?Ca pe noi nu ne omoara nimeni(cine sa omoare niste prosti?)
3.Rudele tale din Romania(poate ca nu mai ai,dar oricum merita sa intreb) ar pleca in America?Parintii,fratii,etc?(sper ca nu am fost atat de rautaciosa cu aceasta intrebare ,iar daca am fost imi cer scuze).
Cam atat,ma mai gandesc eu si daca imi vine ceva in cap te anut.Oricum e interesanta discutia,dar mi-ar face placere sa nu mai existe isterie ci sa decurga ca pe un ton de comunicare.Te saluta,Dulcineea!:)
#111626 (raspuns la: #111554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...