orasel

Acuma fefelino, ori este "orasel" ori este "mare" :) Hai ca mi-a placut combinatia de cuvinte.

Cica pe unde stau eu, oraselul nu este nici mare, dar nici mic, si pe zi ce trece creste tot mai mare. Linga "oraselul" meu este un alt "orasel" care de fapt este "orasel" universitar. Deci imagineazati demografia si selectia de oameni care ar vrea sa bea o cafea sau un ceiuc bun si sa manince o "prajiturica cu mere si cu nuci", o savarina, sau o felie doua de Chec. Marimea orasului nu are nimic de-a face cu puterea comertului, ci mai degraba "the demand" sau mai bine zis "the people" care vor sa cumpere ce ai tu de vinzare. Hai sa luam doua orasele ca exemplu. Carmel, un orasel pe coasta Pacificului, este un orasel care are mai putin de 5,000 de locuitori, dar unde or-si-ce fel de business merge trasnet. Turismul fiind foarte foarte mare prin zona aia. Deci numarul de persoane care poate sa-ti cumpere tie o prajitura si o cafea este mult mai mare decit intr-un orasel care poate e numai la 50 de mile distanta dar pe unde nu merge nici un turist. Deci, toata ideia se bazeaza pe 'demand-ul' care exista intr-un oras unde-ti deschizi un business. La o rascruce de drumuri, binenteles ca merge un restaurant unde sa poti servi toate cele trei mese. Intr-un oras unde lumea este mult mai orientata pe familie si pe timpul petrecut acasa, acolo merge o pizzerie care sa ieie comenzi pentru dus acasa. Intr-un oras studentesc, cafenele unde studentii sa vina sa-si faca aprovizionarea de cafeina sau un loc unde sa poata sa se intilneasca cu prietenii. Deci c-am astea sint regulile. Eu zic ca clubul fefelinelor tre sa se stabileasca in California. :)

Romanostrainii

Periodic, din Romania se rup bucati care aluneca spre Vest. Ca sa scape de marea de saracie de acasa, vreo 2 milioane de romani au luat drumul Occidentului, unde, cu disperarea celor pe jumatate inecati, se agata de orice slujba posibila. Iar romanii pleaca, de regula, unde le-au spus rudele si prietenii ca e bine. De aceea, dupa ani de plecari in sir indian, din casa in casa, acum Milano poate spune ca are un "mic Bacau" la periferie. In Nepos


Periodic, din Romania se rup bucati care aluneca spre Vest. Ca sa scape de marea de saracie de acasa, vreo 2 milioane de romani au luat drumul Occidentului, unde, cu disperarea celor pe jumatate inecati, se agata de orice slujba posibila. Iar romanii pleaca, de regula, unde le-au spus rudele si prietenii ca e bine. De aceea, dupa ani de plecari in sir indian, din casa in casa, acum Milano poate spune ca are un "mic Bacau" la periferie. In Nepos, o mica localitate din Bistrita-Nasaud, lumea e mai asezata, asa ca oamenii au luat drumul Spaniei cu preotul in frunte. Si, ca sa se simta ca acasa, au pus in bagaje pancarta cu numele localitatii pe care au plantat-o undeva langa Madrid. "Botezul" unor orasele din Spania cu nume romanesti nu e deloc o gluma, cum pare la prima vedere. Din cei o suta si ceva de mii de locuitori ai Castillon-ului, un orasel langa Valencia, 25.000 sunt romani. In Coslada figureaza in actele primariei 10.000 de romani, dar fiecare ins cu hartii oficiale mai tine in spate alti 7-8. La fel, poluri de concentrare ale romanilor exista peste tot in Europa, din Italia, unde muncesc 300.000 de compatrioti, pana in Irlanda. In mod firesc, pe langa concentrarea in anumite zone, s-au produs si specializari. Un exemplu clasic in acest sens, care e deja pomenit de sociologi, e cel al osenilor ajunsi la Paris. Primii oseni au aparut in capitala Frantei in 1992, cand a sosit o "echipa de cercetare" compusa din 7 barbati. Osenii, fiind seriosi si muncitori, s-au specializat in vanzarea ziarelor si au trimis vorba in sat ca "e bine". Apoi, au urmat valuri de emigranti. Acum, din cei 1.000 de vanzatori romani de ziare din Paris, 770 sunt oseni, iar 53 sunt din Maramures, adica din vecini. Una peste alta, cele 2 milioane de oameni care muncesc cate 8-9 luni pe an in strainatate trimit in tara miliarde si miliarde de dolari. Practic, acesti bani tin in viata subreda economie romaneasca, dar pretul platit este mare. Nici cinci la suta din emigrantii nostri temporari n-au plecat cu forme legale, prin Oficiul pentru migratii a fortei de munca sau printr-o agentie de plasare. Aproape toti sunt "turisti" care, odata trecuti de Curtici, s-au indreptat spre santierele si docurile occidentale. Acesti muncitori "la negru" se transforma deseori, de dragul celor 400 de euro pe care-i trimit lunar familiilor de acasa, in niste sclavi moderni care muncesc 12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. In tara, Guvernul munceste de zor pentru integrarea in Uniunea Europeana, dar i-a cam uitat pe romanii care sunt deja acolo. Acesti oameni sunt chelnerii, bucatarii, constructorii si agricultorii Europei, dar sunt si cetateni romani. Acesti romani, cand se imbolnavesc vin acasa si doresc, la batranete, o pensie. Dar plata contributiilor nu e un lucru simplu. La ora actuala, printr-o ordonanta de urgenta, emigrantii nostri temporari au posibilitatea sa incheie o asigurare facultativa de pensie sau de sanatate. Dar, pentru asta, trebuie sa vina in tara, unde cozile la ghisee sunt lungi si unde timpul nu costa la fel de scump ca in Occident. Nimeni nu s-a gandit sa ofere posibilitatea incheierii acestor asigurari in strainatate prin firmele care efectueaza transferuri bancare din strainatate in Romania. Asta, in ciuda faptului ca bugetul asigurarilor sociale e pe butuci si ca, daca doar 100 de mii de "straini" ar cotiza pentru pensii, Casa de Pensii ar incasa lunar 6 milioane de dolari. La fel se intampla lucrurile si cu contributiile de sanatate si de somaj. A lucra pe slujbe de chelner sau agricultor in Europa nu e deloc o rusine. Asa au facut italienii, dupa razboi, asa au facut irlandezii intre cele doua conflagratii mondiale. Dar, pentru a trece mai departe, la slujbe mai calificate, e nevoie de o strategie nationala. Executivul ar trebui sa stie precis ce slujbe se cauta si se vor cauta in urmatorii ani in Uniunea Europeana si sa adapteze planurile de invatamant in consecinta. De asemenea, mai trebuie compatibilizate diplomele, dar si competentele, pentru a produce si sudori si doctori la standarde UE. Apoi organigrama institutiilor statului care se ocupa de "straini" ar trebui sa fie proportionala cu numarul acestora. Totusi, Oficiul pentru migratii are doar 70 de oameni, iar Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor n-are decat 3 angajati cu drept de autentificare a acestora. Daca lucrurile vor merge la fel de lent ca pana acum, fara sa se tina seama ca anul 2007 se apropie repede, romanii vor cara mult timp, de acum incolo, tava prin Europa.



Marius NITU


Continutul acestui site este proprietatea SC Adevarul SA.
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este posibila numai cu acordul
SC Adevarul SA.

Karina, Romania arata trista si fatalmente resemnata. Oamenii ei merg cu capetele in jos, au uitat ce inseamna solidaritatea. Fiecare pentru el. Sa-ti indulcesc imaginea ei ? Pentru asta ar trebui sa-ti vorbesc despre lucruri care n-au de-a face cu buletinele de stiri: depre Trei Ierarhi de la Iasi, despre Peles, despre Cheile Bicazului, despre oamenii de la tara, sufletisti si deschisi, despre oraselele mici de provincie, curate si cu muscate la ferestre dar imbatranite, despre tinerii minunati care incearca sa faca mai mult pentru ei si despre ceilalti... Autenticul romanesc... Imediat dupa revolutie credeam ca-l simt,ca-l cunosc. Acum simt doar miros de fast food, fast culture, fast life...
Adevarul meu... inseamna ceilalti. Inseamna ce e mai bun in ei, ceea ce trebuie scos la suprafata, ceea ce trebuie indreptat, la randul lui, spre alti oameni. Adevarul meu e credinta in prietenie, in capacitatea oamenilor de a se autodepasi, in "impreuna". Ma opresc pentru ca deja devin pompos :)
Adevarul meu romanesc: credinta ca neamul meu nu inseamna o mana de parveniti, ca neamul meu isi merita locul in istorie si momentele de mare glorie, cu care putine popoare se pot lauda, ca neamul meu va reusi sa dea la o parte zgura si sa evolueze spre o natiune civilizata, dar fara sa copieze simulacrul ei de la altii.

Karina, Romania arata trista si fatalmente resemnata. Oamenii ei merg cu capetele in jos, au uitat ce inseamna solidaritatea. Fiecare pentru el. Sa-ti indulcesc imaginea ei ? Pentru asta ar trebui sa-ti vorbesc despre lucruri care n-au de-a face cu buletinele de stiri: depre Trei Ierarhi de la Iasi, despre Peles, despre Cheile Bicazului, despre oamenii de la tara, sufletisti si deschisi, despre oraselele mici de provincie, curate si cu muscate la ferestre dar imbatranite, despre tinerii minunati care incearca sa faca mai mult pentru ei si despre ceilalti... Autenticul romanesc... Imediat dupa revolutie credeam ca-l simt,ca-l cunosc. Acum simt doar miros de fast food, fast culture, fast life...
Adevarul meu... inseamna ceilalti. Inseamna ce e mai bun in ei, ceea ce trebuie scos la suprafata, ceea ce trebuie indreptat, la randul lui, spre alti oameni. Adevarul meu e credinta in prietenie, in capacitatea oamenilor de a se autodepasi, in "impreuna". Ma opresc pentru ca deja devin pompos :)
Adevarul meu romanesc: credinta ca neamul meu nu inseamna o mana de parveniti, ca neamul meu isi merita locul in istorie si momentele de mare glorie, cu care putine popoare se pot lauda, ca neamul meu va reusi sa dea la o parte zgura si sa evolueze spre o natiune civilizata, dar fara sa copieze simulacrul ei de la altii.

da, iti multumesc pt. ca mi-ai amintit ce am simtit azi cand mergand cu nepotelul meu la "oraselul copiilor" am ramas inmarmurit vazand doar cateva fiare aruncate alandala de colo colo in chip de tobogane si balansoare... si mi-a sarit inima din loc vazand scarile de fier pe care trebuiau sa urce copiii si care erau adevarate capcane in care s-ar fi putut accidenta. ce sa mai zic? traiasca partidul! traiasca cei care il formeaza! nici parcuri nu mai avem ca le-au transformat in parcari, banci sau spatii comerciale. de fapt ce le mai trebuie copiilor sa se joace...?
trebuie insa sa te contrazic intr-o privinta: ceea ce citesc acum tinerii depaseste deseori imaginatia noastra! are idee cineva cam cate mesaje pornografice sau cu iz sexual inghite un copil pe zi???
in ce priveste iubirea ce sa spun? decat ca iubirea nu trebuie neaparat afisata in public- parerea mea! dragostea adevarata nu se va afisa in pozitii indecente in mijlocul targului.

PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...

E drept ce spuneti dar ca si ce scriu eu acum, impregnat de perspectiva personala.
Uite o poveste scurta su cu t^lc, sper eu.
Sant in Canada din 1989,mi-am urmat fostul sot.
Cand am primit pasaportul la serv pas. Ploiesti am inceput sa pl^ng...nu voiam sa tradez si sa plec(scrie in Biblie"locuieste in tara si fa binele"
La un an si jumatae de "aici",am vizitat parintii, a fost bine, dar nu mai era la mine.
In Canada am cunoscut saracia,mai bine zis indigenta ca sistemul social vegheaza la acoperis, sanatate si hrana.Am cunoscut si benevolatul si intr-ajutorarea...bon!Peste câtiava ani m-am recasatorit cu un fost lup de mare, care a locuit Managalia-Constanta si care nu s-a simtit acasa niciodata in Romania.
Acum, eu vin dint-un orasel sub muntos moldovenesc,poezia e in aer, cimitirul evreiesc in spatele casei, iarna miroase a mere si gutui,pian, franceza...parintii intreprinzatori si generosi...el, sotul, oras de litoral,familie saraca scoala militara, umilinte si privatiuni...
de multe ori ne-am ciondanit, perspectivele noastre fiind diametral opuse in ceea ce priveste România.
Oare nu cumva circumstantele personale nuanteaza serios perceptia de tara,perceptia de sine in lume...cine scria deja ca "venim din copilaria noastra cum am veni ditr-o tara"
Acolo era tara unde curge lapte si miere(aveam si albine)aici e tara unde am putut dezvolta oarescare demnitate necumparata si creste copiii cu o constiinta sociala vie. Si vreau sa creasca aici intr-o democratie destul de prezenta iar nu ca privilegiati in România.Mai târziu, cand vor fi mari si formati ca persoane,se vor putea intoarce in cautare de radacini sau in cautare identitara.
Fiul cel mare care are 18 ani,se investeste intr-un program de cooperare internationala in Honduras.Cel mic,7 ani,are România ca tara de bunici si de vacanta,bucataria traditionala, limba si povestile noaste.
Mai vedem!Gata acum si inimile sus!

Am cam chiulit pe cafenea si vad ca s-au strans cam multe mesaje. Nu va scriu fiecaruia in parte asa ca dau un mesaj pentru toti.
Inca o chestie, m-am hotarat sa renunt la politeturi, nu va cunosc pe nici unul si nu stiu daca meritati toti un titlu de "domn" asa ca o sa va tutuiesc pe toti fie ca va place sau nu. (sa nu considerati asta lipsa de respect din partea mea)

MIRAMASH - nu vreau ca asta sa sune agresiv, dar O spun pentru a nu stiu cata oara si cred ca ultima: nu ma deranjeaza atat de rau ca mi se reproseaza lipsa de experienta de viata, cat ma enerveaza atacul asupra ideii mele prin propria-mi persoana. Desi foarte bine intocmit nu sunt de acord in anumite privinte cu asertiunea ta. "viatza ne face mai intz.. aproape era sa spun intzeleptzi". Pai viata chiar ne face mai intelepti, atata timp cat exista o inteligenta care sa o sustina, nu am cum sa il compar pe Mircea Eliade la 70 de ani cu bunicul meu la aceeasi varsta. In ceea ce priveste popoarele fara istorie si "istovite", istovite de ce anume, de prea multe esecuri? Nu ai cum sa compari tumultul istoriei Germaniei cu piuitul Bulgariei.

TOMBOLA- daca tu crezi ca eu arunc cu patetisme nationaliste nu ai decat. Nu vad nici o provocare in a discuta cu tine (asta nu e o jignire ci o constatare).

DINU LAZAR- Nu stiu daca iti bati joc de mine prin chestiunea tribunalului dar iti promit ca o sa o fac, nu stau in Bucuresti ci printr-un orasel de prin Prahova, o sa fac o vizita candva unui tribunal din Ploiesti, macar pentru a mi-l intalni pe cel mai aspru critic. Oricum va mai dura pana acel eseu va aparea pe cafenea, sunt totusi a12a, iar termenul limita de bac si facultate se apropie, fiecare ora este pretioasa. Oricum am folosit foarte mult din timpul meu pentru cafenea (desi a fost bine folosit, nu am fost tocmai practic pentru perioada asta a anului). Insa repet, o sa aduc eseul ala.

Cat despre voi care ati fost de acord cu mine sau m-ati apreciat, mi-e teama ca acum sunt facut responsabil pentru increderea voastra.

Inainte sa am permis luam trenul sa merg la munca,(sotul m-a ducea pina la gara,sa merg pe jos imi trebuie 45 de minute) trebuie sa admit ca trenurile in anglia nu sint asa cum crezi....
Autobuzul.....da se duce pe toate stradutele,si dureaza dublu sa ajung la munca.
De cind conduc, viata mea s-a schimbat total, am libertatea sa fac ce vreau, cind vreau....nici nu pot sa ma gindesc cum am "supravietuit" fara masina!

Masinile sunt o necesitate(opinia mea).
In romania, nu am avut masina,nici parintii mei,dar totul era accesibil by foot(am locuit intr-un orasel mic.....ah si nu ne-am permis sa avem luxul de-a avea o masina)

Cea mai rea experienta....cu soferii si stilul de condus a fost in Roma, locul 2, la egalitate Paris si Bucuresti.

Sa stii ca in Anglia e foarte greu sa iei carnetul in zilele astea....
Acum 20 de ani sotul meu a condus intr-o linie dreapta pt 500 de metrii si a luat!
Da si sa-l vezi cum conducea..(e sofer bun,doar ca e un vitezoman- presupun ca vine cu masina, pe care o are)
Ca pasager folosesc invizibila frina tot timpul...
Eu cred ca Anglia e o tara unde se respecta (majoritatea) regulile de circulatie, cred ca sistemul lor e foarte bun.
Opinia cu stilul continental-'continental' de-a te baga in fata, claxona si injura la cea mai mica ezitare a altora,
Da recunosc ....sint "sunday drivers" care conduc cu 20 de mile la ora intr-o zona de 40 mile la ora...ma scot din sarite!
Si ii over-take la prima ocazie.
Dar niciodata nu am avut pe nimeni sa m-a claxoneze, sau sa m-a injure...
Nu stiu poate aici in sudul angliei soferii sunt mai civilizati...


Adelina - un sofer bun...si iubitoare a masinilor sport!

(ups nu sunt signed in -Amoore)

Draga Adelina/Amoore,

In primul rind vreau sa-ti spun ca poza pisicii ce o pui la file-ul tau personal...
este de necrezut!Zic asta pt. ca am si eu 2 pisici si una din ele,virsta de 3 ani
si adoptata este...EXACT ca o copie fidela cu a ta,aceleasi pete si culoare!!!
E ca un deja vu.Se numeste Pooghee.

Sa raspund la textul tau,nu etalez revolverul meu si deci nu-l arat nimanui,doar eu si sotia mea stim unde este si e in loc sigur,sintem destul de maturi incit sa nu ne ...jucam nici noi cu el.
Nici rudele si prieteni apropiati nu au habar de el,in afara desigur de Vern,amicul nostru navajo.
Stiu de la cumnatul meu ca si el poseda o arma,undeva in casa lui un shotgun,si este gata sa-si apere familia in caz extrem.

Stiu f.f.f. bine cite lucruri neplacute se pot petrece din cauza armelor,tu traiesti in UK si cunosc legile de acolo si le consider f.bune!!!Apropo de UK
sotia mea are un var ce traieste nu departe de Stonehenge intr-un mic orasel pe care acum l-am uitat,ea a fost acolo si London de citeva ori pina sa ne cunoastem.Sper ca intr-o zi sa mergem impreuna.

In UK legile sint altele,exemplul dat de tine desigur se refera la cum sint ele aplicate,noi insa,cum am spus in subiectul meu...traim inca in wild west si legile difera de la stat la stat.

Sint f. de acord cu tine,armele intotdeauna au adus rau si tragedii fiind in miinile unor oameni irationali insa si aici in USA ar trebui impus controlul lor prin lege....insa NRA are o mare putere si Dick(e un ..dick,iar Bush e un ...bush,intelegi la ce ma refer)Cheney si G.W.Bush sint...PENTRU legea de a avea dreptul la a poseda arme,cu exceptia....celor de assault,adica mitraliere,grenade,dar sa ai un pistol sau o pusca de vinatoare si in caz de atac la persoana sa le folosesti este...OK!Nu uita ca Dick e si ...mare vinator deci trebuie sa fie de partea NRA.Simbata trecuta a tinut la sediul lor un discurs inflacarat.
Si in plus,cei din NRA sint oameni puternici in afaceri si desigur...republicani asa ca ei suporta admin. actuala pt. interesele lor,si desigur vor vota pt. Bush....de cistiga ne-a luat dracul definitiv!

Inteleg ce vrei sa spui,te asigur insa ca doar daca nu am incotro,voi recurge la revolver,legea aici e de partea celui atacat,self defense.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Nu sunt de acord cu avortul,dar iata ca am fost pusa in fata faptului implinit!Societatea in care am trait nu imi da de ales...pur si simplu!
Copil fiind si eu ai unor parinti credinciosi si iubitori am ales calea asta doar cu gandul la ei.Stiu cat ar avea de suferit si de cate nopti planse si nedormite ar avea parte in cazul in care as pastra copilul necasatorita fiind(dar locuiesc cu prietenul).Un copil ar fi tot ce as cere de la viata,iubesc copii mult,dar din cauza prejudecatilor din Romania nu pot sa am unul pt ca nu sunt casatorita!Locuiesc intr-un orasel mic,stiti ce zice lumea:"are copil de fata mare","e o curva"...cu as putea sa accept ca parintii mei sa fie supusi la asa vorbe zi de zi!Mai mult pt ei o fac,ma gandesc la linistea lor!
Stiu ca mi-am rezervat un loc in iad si-mi plange sufletul in mine dar si parintii mei sunt importanti

Daca regret ceva?
Da: Ca nu l-au impuscat mai devreme si nu l-a luat si pe Ion Ilici cu el...
Totusi.....
... Teatru radiofonic, liceul Mihai Viteazu, Noapte buna copii,
Unda vesela, Cine stie cistiga, ziarul "Urzica", revista Secolul XX,
covrigi cu sare,Timur si baietii lui, "Los Paraguayos" in turneu,
magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Rolling Stones,
snitel la pachet in drum spre tabara, restaurantele cu mandatar,
Costinesti, La Dobrogeanu, numar si uniforma de liceu,
studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamurile la "Ion Mincu"
in iarna lui '68, Carpati fara filtru, formatia Mondial, gogoshi in Piatza
Unirii, Margareta Paslaru, sedintele de exmatriculare ale celor care
plecau cu parintii in Israel sau Germania, balul de la Arhitectura,
Liviu Ciulei, Tiriac si Nastase, "Macarale, râd in soare argintii",
prietenii plecind in Israel, au intrat rusii in Cehoslovacia, unt,
faina, pine, zahar si ulei pe cartela, oua rosii, pantaloni "supraelastici",
coteleapelordunarii, "tacimuri", babic, ghiudem, nechezol, imbracat "din pachet',
"schlafensiedeutch", Vama-Veche, blatul pe tren la Sinaia,
cantonamentele Scolii Sportive, incalzit apa pe resou, Tanta si Costel,
Zizi Serban, studentii din Cuba, repartitia, Marin Moraru si Toma Caragiu,
Miriam Raducanu, ceaun din fonta, cravata de pionier, nudism la
Sf. Gheorghe, halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la
"Albina", profiteroale, statuia lui Mihai Viteazu, Coada Calului,
penare din lemn, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele,
fier de calcat cu carbuni incinsi, uniformele scolare, tocul cu penitza,
galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul,
peretii vopsiti cu rolul, fragi din tren, Mos Gerila, televiziunea alb-negru,
dopurile din cocean, unt in frunza de brusture, Parcul Circului, creion chimic,
gutuile puse la copt pe dulap, George Vraca, asternuturi brodate de mina,
cani de tabla, L.S. Bulandra, plapumarese,spalatorese, birjari,
pantofi cu talpa de crep, policlinici cu plata, Babele,tenisul la Herastrau,
creasta din Piatra Craiului, canotaj, grohotisuri in Apuseni, sugative,
Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, piata cu gainile in custi de lemn,
Oraselul Copiilor, Ion Dacian, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu urechi,
fâsh, cicoare, somierele, Piatza Palatului, shifonierele cu oglinzi groase de
cristal, Gradina Botanica, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din cirpa,
parcul de la Sosea, sifoanele din sticla colorata, masina de tocat carne,
covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de cusut
cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer', geamuri cu flori de
gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracota fierbinte,
in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, Ciresarii, bibelouri,
statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu mere murate sau
iaurt, savarine, cishmeaua de pe strada, Nivea, borsh la borcan, trasuri,
muraturile din beci, soba cu foc din lemne, prajiturile de unleucinzeci,
lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie alb-negru,
matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza
teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Dambovitza la Cotroceni, Celentano,
defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii,
gara cu zgomote si miros de despartire... pufoaicele cenusii, bibelouri,
figurine, catei si caluti in vitrina din sufragerie, milieuri, Nivea in
cutii plate albastre, muraturile din beci, soba cu foc din lemne, Calea
Victoriei, closete in fundul curtii, copii infasati strans, Anca Calugareanu,
tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si
dezleaga farmece, Strandul Studentesc, scrobeala de rufe, albastreala de
rufe (sineala), bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, decolteu
encoeur, decolteu en bateau,cuvertura de pat, carpete de chelim,
Libraria Eminescu, tuns nemteste, Ora vesela cuStroe si Vasilache :
- Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/
sa glumeasca iar cu voi. Frank Cafea, balene, tunsoare a la garconne,
coafura paj, coafura a la Alida Vali, ciorapi tricotati, Casuta noastra/
cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii... Inghetata pe batz,
telemea de paispe, adidasi, patricieni, vata pe batz,stofa pe puncte,
loden, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume,
Cico, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Cine stie castiga,
'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, translatoarea de la cinemateca....
taxiurile Pobeda, ceasurile Pobeda... cremshniturile de la Casata... ,
Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori, Rita Pavone,
cravata de pionier... cu colturile roase, insignele FGMA, FGAPS;
laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina
Draghici, ZIS; ZIM; Molotov; GAZ, biciclete MIFA, "la canal", "la stuf",
Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Scala, Fory Etterle, spoitori,
bulibasha, chimir; militia economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu,
Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Arta Florescu, tigari Nationale,
salicilat, penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii...Cavit 9
pentru pofta de mancare, te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport,
loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, dans
la Zalomit, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la
microfon Noel Bernard, artista poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu,
Alain Delon, Simon Templar, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet',
pantofi Guban, pantaloni evazati, inele ghiul, tablouri cu sirene,
Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut?
my, my, my Delilah, Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si
populara, primele autoserviri, "Dialog la distanta", telefoane cuplate,
program de apa calda, creioane chimice si HB, 303, ascutitori chinezesti,
noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie,
braga si placinte dobrogene, frigider Zil, camera Laika, poze cu dedicatie
pe verso, Pif le chien, Paris Match... Bula si bancuri cu cutremurul,
Carul cu Bere, BTT-uri, sticla de bere Rahova, Cico,prajituri cu nume
antiapetisante "Buturuga", "Cartof", 'stewardesele' de pe ITB, 'blatul'
studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nashul', cursuri de 'socialism
stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau,
la cartofi, Foishorul de Foc, palinka, Noapte buna, copii... Maresiev,
Stahanov, Ivan Budionii, Ceapaev, Ostrovski (ala cu asa s-a calit otelul),
Fadeev, Zboara Cocorii, Fata cu parul carunt,Libelula, Piati Minuuuut...
Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tanara Garda,Norman Wisdom (sic)...
sufertash, baia comunala, stamba, Marina Voica,tesatura anti-jeg,
pantofi cu talpa de rafie/paie, ghetele de baschet cehesti,
ceasuri Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari,zarzavagii, sacagii,
tocilari, sapunul 'Cheia', magiunul, 'Cumparati curent de la IREB!',
'Dati copiilor bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut,
pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care
se vedeau bretelele de la sutien, legaturile de schi Kandahar,pantalonul-pana,
pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate,
patefonul cu ac, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac,
ierbar, raglan...
etc.etc....................

Asta fiindca, in general, nu pleaca universitarii.
Iar cei care o fac, ajung acolo cu burse de studiu.
Majoritatea romanilor care s-au dus la munca in strainatate, au facut-o ilegal si-au suportat multa vreme consecintele muncii la negru.
Evident, nu-i de ghicit cine ii angaja, unde si cat erau de exploatati.
Cat inca sunt...:(

E o prejudecata cu radacini adanci in realitate.
In oraselul in care locuiesc o buna parte a anului, un procent covarsitor lucreaza in Italia: in constructii si in agricultura barbatii, infirmiere (nu asistente medicale) si menajere - femeile.

unii capata permis de munca, cei mai fericiti cetatenie, isi aduc acolo familiile si situatia lor se schimba.

da, multi spala wc-urile in strainatate.
atat timp cat munca nu-a fost niciodata rusinoasa iar o ora de spalat buda e de zece ori mai remunerata ca ora de lucru a unui profesor de liceu ... apuca-te si condamna!

Pe mine plecarea de acasa nu m-a instrainat.Merg de doua ori pe ani si stau in functie de posibilitati.
Cand cobor pe Otopeni, in Bucuresti,se schimba totul.Dintr-o metropola cum e Londra,de pe Heathrow,nu se poate sa nu simti diferenta.Si pentru mine e dureros.Dureros sa vad saracie, oameni nealimentati(o poti vedea pe fata lor),copii tristi si batrani care de-abia asteapta sa se stinga...si nu exagerez. Ce e mai dureros este faptul ca situatia asta dureaza din cauza administratiei proaste,a celor care ne conduc inconstient,pe un drum care nu duce spre bine.
Mi-e dor de casa...Mi-e dor de prieteni,de vechea slujba(am fost profesor de engleza in tara,pe cand aici sunt un nimeni!),de familie, de oraselul meu linistit si de viata linistita de mai inainte.Dar nu imi permit.Da, pur si simplu nu imi permit sa ma intorc la un salariu de mizerie si sa contemplez neputincioasa cum altii se ingrasa(la propriu si figurat)pe umerii nostri,ai celor care intr-adevar muncim!
Daca ma intorc bucuroasa in Romania?Da sunt bucuroasa printre cei modesti care sunt adevaratii romani si care imi readuc in suflet adevaratele valori care aici, in Anglia, sunt ascunse.Imi iubesc tara si nu mi-e rusine sa recunosc nicaieri ca sunt roman pentru ca sunt un roman cinstit!
Monica Onciu

Da, ai perfecta dreptate si imi cer scuze ca am aruncat cu vorbe asa, in toate directiile. Treaba cu gainarii de la urma postului precedent a fost deplasata. Singura scuza pe care o invoc este ca sunt inconjurat. Aici in Colorado Springs aproape toti sunt republicani dar nu din convingeri gandite, ci pentru ca "mah daddy wuz a republican". Oameni care nici macar nu citesc un ziar, dar sunt foarte decisi sa-l sustina pe Bush. Oameni convinsi ca WMD au fost gasite din plin in Iraq, ca a existat o legatura foarte stransa intre 9/11 si acest razboi, oameni care nu asculta decat o singura statie de radio KVOR, unde nu auzi decat gainari (da, gainari!!!) de genul lui Rush Limbabugh, Michael Savage, Mondo, Shaun Henessy(nu sunt sigur cum se scrie numele lui) si altii ca ei.

Traiesc intr-un orasel unde multi imi spun ca nu se vor duce sa vada filmul lui Michael Moore ca nu cumva sa-l imbogateasca. Le-am oferit o copie, gratis, trasa de pe DC, dar tot NU VOR sa-l vada. Cam cat de dobitoc trebuie sa fii sa refuzi shansa de a judeca singur, si accepti sa repeti niste ineptii auzite la radio?

Deci inca o data, imi cer scuze de la toti pe care i-am putut ofensa.

Si acum sa ma intorc la RSI:

"L-am citit pe Soljenitsin si astept sa vad Gulagul din State. "

Acum nu te inteleg eu? Eu faceam referinta la teroarea care a facut posibil gulagul, teroare sustinuta de ideea dusmanului extern, oricand gata sa atace, sa infiltreze, sa submineze. Mentinerea in permanenta a fricii, "tre sa fim vigilenti", sa-ti denunti vecinul - PATRIOT act te va ajuta sa-l chiar infunzi si in puscarie fara drept la "due process"

"... cine te imputerniceste sa contesti legalitatea lui GWB... "
Si Ceusescu era ales legal si aprobat de MAN - reprezentanta poporului.
Se stiu clar circumstanntele venirii lui Bush la putere, faptul ca fratele lui e guvernator al statului Florida, stat care a "hotarat" soarta alegerilor. dupa ...cate recounts? Tie chiar nu-ti pute treaba asta?

Eu traiesc intr-un orasel de pe litoralul Cataluniei. Iar de vreo doua veri incoace, un violonist si un acordeonist romani trec din bar in bar si din terasa in terasa. Canta insa Valurile Dunarii. Si ma apuca plansul.

Si nemtii aia au venit tot de nevoie. De nevoia de a duce o viata mai linistita, nu?
Si eu traiesc intr-un orasel spaniol si realizez ceea ce inseamna ospitalitate, voie buna, solidaritate etc. Sunt fericit atata vreme cat comunitatea e sanatoasa. Pentru mine asta e cel mai important.
In general insa, sunt romani care nu stiu sa fie fericiti, pentru ca inca nu au definit fericirea sau si-o inchipuie ca pe ceva supranatural.

Sunt de acord. Sovinismul este de condamnat. Si un presedinte dedicat tarii, onest si loial, ar face foarte bine tarii, fie el chiar de origine maghiara.
Dar acest presedinte ar trebui sa fie loial si românilor in aceeasi masura in care este maghiarilor.

Jimmy_Cecilia, nimeni nu 'asmute' oamenii de rând impotriva maghiarilor. Atitudinea rezervata fata de maghiari provine din experienta personala a celor care au fost in pusi de maghiari in unele situatii inacceptabile.
Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta.
Acest exemplu nu e izolat. In Transilvania se petrec destul de des astfel de scene. Am avut rude apropiate care au locuit zeci de ani in orase ca Sfantu Gheorghe si Miercurea Ciuc. De multe ori li s-a intamplat sa se simta discriminati pentru ca nu vorbea limba maghiara.
Pe de alta parte, nu putem spune ca toti maghiarii sunt astfel. Am avut multi prieteni printre ei, oameni simpatici, la locul lor, si de treaba. Dar au si ei uscaturile lor, si acestia creeaza probleme.

Desdemonovici

"Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."

Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

Aviz amatorilor.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"

cam asa este conitza, cam acesta fuse contextul in care s-a nascut ideea! eu intr-adevar in iunie voi fi in zona (si ce ma bucur, hehe!). si chiar imi amintesc ca discutam atunci ca majoritatea cafengiilor sunt prin zona voastra, adica peste ocean. am trecut propunerea in tabel!!

oricum, fie unde o fi petrecerea, eu oricum sunt in zona in iunie ca sa-mi vizitez neamurile. si sa nu iti imaginezi ca nu aterizez si in oraselul ta. ha! si atunci sa-ti vad mecla, cand o sa apar in cubuletul tau si o sa-ti zic:"sis, hai pa deck! " . ca eu mi-s nebunatica, doar stii...si pot sa fac de-astea...cica unii le numesc surprize! eu le numesc bucurii pentru aproapele tau!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!