orasul natal

Cred ca e o mare diferenta intre a te integra si a deveni altceva decat roman. Cred ca nici macar formalitatea de a-ti lua o cetatenie noua nu poate sa anuleze faptul de a fi roman. Observ cu placere ca romanii au o capacitate enorma de a se adapta la un nou stil de viata intr-o sociatate straina si ca au intr-adevar talent la invatarea limbilor straine. Sunt insa convinsa ca nimeni nu se poate transforma complet pentru ca "originalii" descopera "falsul", oricat de perfect ar fi. Nu-i asa ca in cazul unei picturi false auzim de multe ori argumentul "e falsa, pe vremea aceea nu existau aceste substante chimice in culori"...
Exista totusi tot mai multe cazuri care urmeaza acelasi tipar: origine romana, cetatenie straina, insa negarea daca nu a originii, macar a tarii, a lui Iliescu, a valorilor culturale, etc. Totul incununat de convingerea ca tara de adoptie e ceea ce se putea intampla mai bun. Mie mi-e destul de greu sa inteleg ce i-a dus pe acestia saaleaga aceasta cale. Inteleg ca multi se vor simti dezamagiti de Romania cu atat mai mult cu cat isi vor gasi un rost in Occident. Romania, e drept face mult (vant) pentru integrarea in NATO/ Europa!/etc, insa ma amaraste faptul ca nu face nimic pentru a-si castiga respectul in lume. Alte tari au la fel de multe parti negetive si pozitive, au trecut prin comunism si se lupta cu marea coruptie, dar glasul lor e ascultat si respectat (vezi Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria).
De aceea, probabil, sunt multi romani care se feresc sa recunoasca de unde vin si se topesc in noua masa. Poate ca la unii mai apare si o doza de snobism, nu stiu.
Si eu am avut sentimente contrarii in prima faza. Cand mi-am vizitat orasul natal pentru prima data dupa ce am plecat era o zi de iarna innorata si tot ce mi-am dorit a fost sa plec mai repede inapoi. Inchipuiti-va, sa nu-ti mai placa acasa la tine! A urmat un fel de cearta cu mine insami si doar sotului meu i-am povestit ce-mi trecea prin cap. N-am vrut sa-mi ranesc parintii si bine am facut.
A doua oara cand am mers acasa m-am simtit altfel. De cum am trecut granita am simtiti ca sunt intreaga din nou iar acasa a decurs totul ca si cum nu as fi fost plecata nici o zi. A fost si meritul parintilor si al rudelor care au tratat vizita mea ca pe ceva normal, fara sa-mi dea impresia ca s-ar fi schimbat ceva si, bineinteles, fara bocete. Eram pur si simplu iarasi pentru doua saptamani acasa.
Insa procesul de integrare a inaintat tot mai mult odata ce m-am intors in Germania si am inceput si sa studiez si mi-am pus si eu candva intrebarea "Oare mai sunt romanca?" Multi ma admira ca ma descurc atat de bine si ca m-am integrat deja in societate si cred ca, daca as vrea, as putea face si eu pasul acela de a nu mai fi romanca. Insa stiu ca nu mi-ar reusi figura, as fi vazuta si prost de nemti. Chiar sambata imi spunea cineva ca are o vecina din Romania de origine germana si care povesteste cat de groaznic era la bunicii ei la tara, ca nu aveau masina de spalat si strazile nu erau asfaltate si ii era rusine sa- si invite prietenii acolo.
Si cunostinta mea, mirata, a spus ca nu intelege de ce isi vorbeste vecina ei tara atat de rau. Ca e normal ca nu toata lumea are masina de spalat in Europa de est la tara si ca i se pare exagerat sa-ti tii prietenii, chiar si din inalta sociatate de judecatori si doctori, departe de tine numai pe motive materiale(mai ales ca la bunicii lor tot la fel trebuie sa fie).
Ce sa faci, e tot vina noastra ca nu stim sa tinem unii cu altii si simtim prea des necesitatea de a ne vorbi de rau. Aceasta e probabil si explicatia organizarii deficitare a romanilor din asa-numita diaspora. Care roman si-ar inchipui sa traiasca intr-un cartier romanesc asa cum o fac italienii sau chinezii? Poate e rusine sa fii roman si de aceea multi prefera retragerea luptei.
Sa zicem ca Romania e o tara bogata, cu cea mai mare crestere economica in Europa, cu o legislatie de nota 10, si cu un venit mediu pe cap de locuitor de 20000 de EUR pe an. Cati romani credeti ca ar povesti ca si ei vin din tara- minune?
Sa revenim la anul 2003, adica la realitate. Cati romani cunoasteti ca s-au prezentat la Ambasadele si Consulatele Romaniei pentru a vota Leges modificarii Constitutiei? Cati romani renunta intr-un an la cetatenia romana? Si cati dintre ei reusesc sa le transmita copiilor lor limba romana si basmele romanesti? Oare cati dintre partenerii romanilor din strainatate vorbesc deja limba romana?
Vi se pare ca exagerez?

Pe curand!
Mi

Nici nu-i de mirare ca avem ceva compatrioti care sa-si investeasca milionul de dollari propus in cafenea la cumpararea de rosii, brinza sau slanina...:-)))). Sinteti chiar comici; eu acum va intreb:
- Va ginditi vreodata in momentul cind va cumparati rosioarele cu "gust romanesc" (din piata CRANGASI.....LOL) ca ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?
-Domnule, iti doresc succes, spor la munca, pofta mare (verifica-ti colesterolul mai des).

locuiesc de peste 2 ani in occident si incerc sa vin in romania de cel putin 2 ori pe an. extraordinar setiment cand ma sui in avion cu gandul ca-n cateva ore voi fi acasa. vin foarte des cu un prieten care nu este cetatean roman. in momentul in care, ajunsi in otopeni, ne prezentam la control pasapoarte il las mereu pe el in fata. este primit cu 'hello, welcome' si apoi 'thank you, good bye and have a nice stay' . cand imi vine randul si-i intind pasaportul ofiterului de serviciu nici macar nu se oboseste sa-mi raspunda la 'buna ziua'. sunt primit cu atata superioritate, orgoliu si mai ales SICTIR incat asa imi vine sa ma intorc inapoi de unde am venit. cei care merg in romania cu avionul stiu ca aventurile nu se termina aici. unii sunt nevoiti sa ajunga la gara de nord pt a lua trenul spre alte orase din tara...un alt film cu prosti. e ceva de neconceput! singurul autobuz care trece, probabil din intamplare, pe acolo, nu face legatura directa cu gara...va trebui sa schimbi undeva prin Victoria. Despre taxiuri si taximetristi, care flegmeaza din masina, in episodul urmator. Deci...lucruri 'mici' dar care te face sa te duci si sa nu te mai intorci. pt mine romania inseamna familie, prieteni, orasul natal si valorile culturale (ce-o mai fi ramas). in rest..nimic...nici rosii, nici branza...sunt altele mai bune, iar daca nu sunt atat de gustoase cu siguranta vor fi mai sanatoase!
Ovidiu

comentariul asta nu are de fapt legatura cu subiectul pus in discutie. dar nu m-am putut abtine sa nu fac un comentariu legat de agricultura.
"Va ginditi vreodata in momentul cind va cumparati rosioarele cu "gust romanesc" (din piata CRANGASI.....LOL) ca ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?"
acuma nu stiu cum fac altii, dar eu cand cumpar rosia de la piata o spal inainte de a o manca. asa ca nu prea are importanta ca "ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?" in plus de cand sa mananc o rosie care arata super, care poate ca si miroase frumos si prin cine stie ce intamplare fericita are si un gust bun, dar care a fost cultivata/recoltata dintr-o sera sau de pe un camp imbuibat cu chimicale. nu stiu daca SIXPACK sta in Romania si daca da a vazut vreodata o gradina adevarata, dar daca ar fi vazut, ar fi stiut ca ingrasamantul natural nu e altceva decat .........

Nici ceapa n-a mancat, nici gura nu-i pute!



Incerci sa ma provoci...



Iar in copilarie, nu a auzit de la parinti, bunici sau vecini...."Jidanii la Palestina"!



Pai e prima data in viata mea cind aud expresia asta--whether you believe it or not! Ma intreb ce copilarie oi fi avut d-ta, ca eu n-am auzit chestii din-astea de la parinti, vecini, sau bunici. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu am fost preocupat deloc cu jignirea evreilor in viata mea. Mica tangenta pe care am avut-o cu evreii din orasul natal nu a fost de nici un fel confruntativ... a fost mai tirziu, in adolescenta, cind mergeam si luam vin Carmel si matzah de la sinagoga.



Hai sa recapitulez:

• am facut o greseala onesta;
• am recunoscut ca am facut o greseala imediat ce mi s-a atras atentia;
• mi-am cerut scuze repetat

Ce ai mai vrea d-ta, sa donez singe?---si poate primul nou nascut?



Te intreb direct: ce scop are comentariul d-tale? A contribuit ceva positiv? Sau iti place numai asa sa arunci ceva noroi de pe margine?

======================================================
Ce ai mai vrea d-ta, sa donez singe?---si poate primul nou nascut?

Te intreb direct: ce scop are comentariul d-tale? A contribuit ceva positiv
======================================================

Nu-i vad necesitatea sa donezi sange sau pe primul nou nascut(personal, nu sunt interesat de asemenea lucruri de la tine!)

Daca am avut o contributie "pozitiva"?

Daca intradevar ai fost onest(vom vedea dupa raspunsul in legatura cu "sursa" de unde ai auzit cuvantul jidan, pana atunci ma indoiesc de onestitate), atunci vei tine minte pe viitor sa nu mai folosesti cuvantul respectiv(mai ales daca nu-i cunosti sensul)


======================================================
Mica tangenta pe care am avut-o cu evreii din orasul natal nu a fost de nici un fel confruntativ... a fost mai tirziu, in adolescenta, cind mergeam si luam vin Carmel si matzah de la sinagoga
======================================================

Uni folosesc numai expresia "Am si cativa prieteni evrei, oameni foarte cumsecade!"

Eu, "Mitica, baiat de Bucuresti" vorba lui Caragiale, sunt profund atasat orasului natal. Acum cateva zile m-am intors de-acolo. Situatia vechilor edificii s-a mai imbunatatit putin dar ramane de refacut enorm de mult si nimeni nu se grabeste. Locuri superbe rase de nebunul care a condus tara, in schimb, langa Podul Marasesti am regasit o maghernitza nenorocita de pe vremuri in care a locuit acum peste 30 de ani un unchi si care ar fi trebuit demolata de mult. Dar principalul sunt oamenii, prietenii cu care si dupa atatia ani cand ne intalnim parca ne-am despartit ieri. Despre asta si altele...in numarul viitor.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

sa stii insa cu sunt oameni care nu pleaca pentru bani, ci pentru c-asa e firea lor, calatoare.

da, si asta e o categorie. apoi mai sunt si categoriile celor care au plecat din Romania pentru realizare profesionala (care nu e tot una cu bunastarea materiala), pentru ca nu mai suportau anumite hibe ale societatii romanesti, pentru a oferi copiilor sansa de a avea o educatie mai buna, din dragoste etc.
de fapt, sunt sute de motive pentru care cineva pleaca... din casa parintilor, din orasul natal, din tara...

Padre Pio a fost un calugar capuccin, cica a facut o gramada de minuni vindecand boli. i-au aparut stigmate in palme, sub coaste... dar Vaticanul era foarte circumspect in privinta lui.
a murit acum 40 de ani si-acum l-au dezhumat, sa-l faca apt de privit si adorat. au injectat cadavrul cu silicon, i-au pus masca de ceara ca la muzeu.
in 2002, autoritatile papale l-au declarat sfant...n-ai sa vezi casa de "buni crestini" in Italia fara portretul lui Padre Pio pe pereti!
mortul, aranjat si pomadat, e depus in biserica orasului natal, sub o vitrina mare...daca dai un search pe google photos, cred ca il vezi.
mi se pare jalnic tot teatrul asta, pentru secolul 21.

aaaa...si "Padre Pio" a fost si Italia noastra, hehe! :))

Eu incep sa ma gandesc serios la a nu mai astepta nicio strigare. Mai intai am plecat din orasul natal. Apoi m-am gandit sa renunt la cel actual. Acum ma gandesc sa parasesc tara. Inca nu m-am decis daca schimb si continentul. Oricum de planeta inca nu cred ca poate fi vorba. Decat sus in ceruri, dar inca nu am ajuns la stadiul acela de disperare.

In parcarea din fata restaurantului Irina astepta cu ochii inchisi si capul sprijinit de volan.
Tot drumul i se paruse ca va ajunge ori prea tarziu ori prea devreme. Accelera sau facea ocoluri in functie de previziuni.

Parcase in fata restaurantului cu un sfert de ora inainte de opt. Acum era clar ca trebuia sa astepte.
Poate daca ar fi ajuns chiar mai devreme ar fi putut sa faca o plimbare in centrul orasului natal, sa bea o cafea in barul de langa Universitate, sa respire schimbarile.

Dar tocmai fata de nerecunoscut a orasului o facuse sa se grabeasca si sa priveasca doar inainte in timp ce trecea pe langa piete renovate si cladiri noi.
Si acum ar fi vrut sa continue sa se grabeasca, dar ajunsese la destinatie. Tocmai restaurantul asta anonim dintr-un cartier familiar o astepta la sfarsitul drumului.

i ofticat brasoveanu'. si io s cind iau amenda pentru ca nu mi pun centura de siguranta. in oras. si pina la urma nu mi exercit decit dreptul de a muri defenestrat daca asa am io chef si nu apreciez just raportul abilitati de conducere/risc asumat. la cine ce rau fac?

ornitorincul ala cu mercedes si la 154 m ar putea spulbera intr un logan de ex. la 2 bucati airbag si impact frontal as mai avea dreptul doar la smurd si chestia aia de taie in tabla de logan botit. ori mie varianta nu mi convine. dupa cum ziceam, vreau sa mor prin defenestrare, in centrul orasului natal pe care atit de mult il iubesc.

un partz pina la urma, da, dar de obicei partzul este pentru defecare cam ce era buzduganul zmeului pentru ileana cosinzeana. tot in capul nostru si aia.

in plus, nevricos cum sint, citind asa ceva ma gindesc sa mi schimb masina cu una de cel putin 5 stele la siguranta. imi plateste loaza diferenta? ca doar din cauza lui ma bate gindul asta.
o multime de efecte imprevizibile pina la urma, deci

neah, mereu unii o sa fie mai egali decit ceilalti

Sincer, retinerea mea in privinta omului e data de anumite atitudini sau... neatitudini... ale lui Puric... vis-a-vis de orasul natal. Tocmai in contextul invocarii obarsiei... in diferite planuri. E drept, nu-i vorba de Nehoiu... da' orisicat... Sau, poate ca pana la el... mai papa si "impresarul" lui cate ceva...nu stiu exact.

cu mana pe inima, sunt fidel scriitorilor ce imi plac cu adevarat. sunt fidel nu neaparat ideilor, ci mai degraba demonstratiilor corecte ce le sustin. sunt fidel orasului natal, si ma voi intoarce mereu acolo.
sunt fidel oamenilor pe care i-am primit in viata mea.
fidelitatea e o calitate personala.

E Vasluiul din cate stiu, orasul natal al regizorului. Filmul a rulat o vreme si in Paris. Contine niste scene memorabile.

http://www.diaconescuradu.com/trabzon-visa-de-iran-si-o-intalnire-neasteptata

"[...] Dupa ce fac rost de izopren si dupa ce imi pun burta la cale cu ciorba si lamancun e deja timpul sa ma duc inapoi la consulat pentru a lua pasaportul cu viza. Totul merge snur, si cu viza de Iran pe pasaport vine momentul sa ma urc din nou pe bicicleta si sa ies din Trabzon cu speranta de a gasi un loc de cort. Si in timp ce cobor pe bicicleta prin mica piateta centrala din Trabzon, mai sa sara pe mine 2 nemti, plecati si ei cu bicicletele pana in Mongolia.

Acum, oricat de mica e lumea si oricat de multi cicloturisti sunt prin Asia, desi sincer nu cred ca sunt prea multi, probabilitatea sa te intalnesti mai ales intr-un oras atat de aglomerat cum e Trabzon-ul e incredibil de mica. Dar odata intalniti mi s-a parut extrem de interesant sa stau de vorba cu ei (si de data asta tot in germana, si acum clar prin Turcia am folosit mai mult germana decat engleza) si sa aflu care au fost experientele lor prin Turcia. Si mai ales, atunci cand calatoresti singur, momentele in care dai de alti oameni plecati pe acelasi drum si im momentul cand schimb impresii sunt mai mult decat binevenite.

Cum oamenii stateau la o gazda de warmshowers care avea inca o canapea libera pana la urma l-au sunat sa il intrebe daca poate sa ma primeasca si pe mine, si astfel m-am ales cu inca o noapte petrecuta in pat si poate mult mai important, cu un dus cald si cu mult stat de vorba cu gazda noastra si cu Jan si cu Irina. Irina nu e un nume deloc german si tipa era din Rusia si pe traseul spre Mongolia urmau sa treaca si prin orasul natal.

O zi scurta, de doar 50 de kilometri, inca o viza pe pasaport si o intalnire neasteptata."

Fara indoiala ca este o chestie de gust. Si apoi ar trebui sa le vezi pe toate si dupa aceea sa tragi o concluzie. Sotia mea credea ca Parisul este cel mai frumos oras...pana a vazut Venetia. Eu nu am considerat Parisul niciodata cel mai frumos oras pentru ca din pacate vazusem Londra inainte. Ghinion. Daca l-as fi vazut dupa, as fi fost mai incantat. Oricum, ramane unul dintre cele mai frumoase orase vazute si cand spun asta nu ma raportez la Caracal si Urziceni. Ca sa fac si o gluma, unul dintre dezavantajele Parisului este ca e plin de francezi. :)

Tara mea natala.

Locul in care am visat intotdeauna sa-mi petrec vacanta si nu am ramas decit cu visele.

Diferenta dintre alte Mari si Marea Neagra.

Paharele de bere uitate pe plaja particulara.

Eu sunt din Iasi...Dar nu mi-am vazut orasul de 7luni.Ma bucur ca a ramas neschimbat.Ma bucur ca sunt ieseni pe forum.Sper ca in Decembrie voi gasi si eu strazile ninse in orasul meu natal.Va pup.Alexandra

Nu stiam nimic desprea cest oras pina acum trei luni. Ceva m-a dus acolo si m-a facut sa ma indragostesc de acel oras. Si tot acel cineva m-a impins spre acel oras ca sa pot vede cit de frumos este. Am promis ca am sa mai trec...Poate iar intr-o toamna...Geo