comentarii

orasul visurilor mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
eram sigur zaraza - de rac la: 17/08/2005 21:56:30
(la: Dezgolirea femeii)
ca extragi din context, chiar ma intrebam cand ai sa intervii. N-am sa dezvolt o polemica, din cate am citit asta nu duce la ceva bun. Am sa explic, totusi, ca sa nu creada cineva ca am venit aici sa arunc conotatii negative - cum zici tu.

Cele patru motivatii propuse de mine nu se refera la de ce s-ar imbraca o femeie sexy (oricum, nu despre asta e vorba in conferinta) ci de ce s-ar imbraca o femeie sexi, pentru ca apoi sa-si acopere goliciunile - ceea e cu totul altceva. Asta era atitudinea neinteleasa de plic, asta scrie in conferinta, despre asta am vorbit.

Probabil ca interventia ta ar fi reclamat din nou explicatii, dar ma opresc aici, cei care vor sa inteleaga, pot intelege si altele din ce am scris in intreg textul meu anterior.
Desi presimt ca vei veni din nou cu nedumeriri si interpretari, promit sa nu aprind "focul".

Ca sa raspund, totusi, ceva si la intrebarea ta, anume "cum arata femeia visurilor tale, si mai ales, cum o vezi imbracata intr-o seara romantica, cand o scoti in oras la cel mai chic restaurant din bucuresti?", desi nu are legatura cu nedumeririle lui plic incluse in discutia propusa de el, am sa spun totusi ca femeia visurilor mele arata ... foarte frumos (nu stiu cum sa ma exprim altfel), iar in ceea ce priveste tinuta pe care si-o alege pentru o iesire, nu obisnuiesc sa ma amestec, asta e treaba ei. Oricum, de regula, are gusturi. Pacat ca iesim atat de rar.
Multumita?
Orasul visului meu, dar numai al visului meu - de vdrac la: 11/03/2006 19:19:41
(la: Oras preferat)
Am fost curios sa vad ce raspund oamenii la acest apel. Am fost interesat de cateva raspunsuri, dar din nefericire unii se concentreaza pe lucrurile negative neintelegand, cred eu, sensul intrebarii.
Fiecare dintre noi are un vis al perfectiunii, acest vis fiind de putine ori total impartasit cu altii. Fiecare dintre noi poate gasi intr-o zi orasul visurilor sale, dar niciodata orasul visurilor tuturor.
Este evident ca nimeni nu viseaza, de exemplu, la un oras cu cersetori, dar numai cativa au visul dezamagit in momentul in care au gasit unul sau doi intr-un oras ce pare a fi cel perfect pe care l-au cautat din totdeauna.
Am trait in zeci de orase diferite si am vazut foarte mult altele. Bucuresti, punctul de plecare, Rabat sau Casablanca in Africa de Nord, Nancy, Paris, Seoul, Madrid, Barcelona, Amsterdam, Lyon, Marseille, Tanger, Sevilia, Geneva, Lausanne, Bruxelles, Roma, Bologna, Athena, Londra, etc etc Nici unul din orasele mari nu m-a dezamagit, deorece in fiecare am gasit un coltisor unde as fii vrut sa traiesc, in fiecare am gasit oameni care meritau sa fie cunoscuti. O plimbare clasica pe malurile Senei, sau una prin strazile inguste din Medina orasului Casablanca, apele strimtorii Gibraltar vazute din Tanger, sau cele ale marii Egee din Athena, strazile ultra-aglomerate din Seoul, sau calmul unei dupa-amiezi de vara din Madrid, fiecare oras are sarmul sau si nu exista decat o singura regula : trebuie vizitate cat mai multe, suma fiind o perfectiune ce depaseste visul initial.
brasovul - de siel la: 04/08/2006 20:00:52
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
nu suport bucurestiul dar iubesc brasovul, un oras unde se imbina cu succes contemporanul cu ruinele, vechiul cu noul..brasovenii isi iubesc orasul, chiar au si motive(prea multe pentru a fi enumerate acum, dar cei care cunosc bine acest oras, le stiu). asa ca eu propun brasovul ca oras al visurilor mele..




" dream like you'l live forever, live like you'l die tomorow" james dean
Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a fi invingator - de lexa la: 19/05/2004 21:45:04
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
permiteti-mi sa adaug un citat care spune
multe despre a fi invingator..

"INVINGATOR

Sunt un invingator.
M-am luptat ca sa ajung unde sunt acum.
Am simtit ceva durere de fiecare data cind am facut un
pas inainte, insa am stiut cu fiecare pas pe care l-am
facut inapoi, ca a renuntza nu este pentru mine. Am
simtit goliciunea despartirii cind am luat-o intr-o
directie gresita.
Am invatat arta persistentei, tenacitatii si
dedicatiei. Stiu cum e sa privesc propria mea lume si
visurile mele spulberate in milioane de bucatele la
picioarele mele. Stiu cum e sa fugi pina n-a mai ramas
nimic in tine si apoi sa continui sa fugi inca.
Stiu cum e sa fii iubit, si stiu cum e cind dragostea
se raceste.
Stiu cum e sa fii cind esti fericit. Stiu sa zambesc
si sa raspindesc fericire in vietile celor din jurul
meu cu acelasi zambet.
Am invatat ca o conversatie poate distruge sau poate
face fericit un suflet fragil, de aceea am invatat sa
imi aleg cuvintele cu grija.
Stiu ca entuziasmul este cheia spre orice si stiu si
cum e sa te simti lipsit de orice entuziasm.
Am invatat ca a cistiga nu e totul, dar uneori pare ca
e lucrul cel mai important. Am invatat ca celelalte
culori exista numai ca sa faca albastrul mai dulce.
Stiu ca primul meu adversar sunt eu insumi.
Stiu ca uneori tot ce am eu mai bun in mine nu e
destul pentru ceilalti si ca oamenii pot fi cruzi.
Stiu ca uneori pot fi frustrat cu mine insumi, in
special cind ceilalti sunt frustrati de mine.
Am trait mania si furia, insa am iesit din furtuna ca
un supravietuitor.
Stiu cum e sa iubesti. Stiu cum e sa raspandesti
bucurie si sa o gasesti chiar si in cele mai
intunecate situatii.
Stiu ce e sperantza, si ma bazez pe ea ca pe un ultim
refugiu al meu. Stiu ca intunericul trebuie sa existe
doar ca sa faca acele mici puncte de lumina sa para
mult mai stralucitoare.
Stiu ca succesul il faci cu mana ta, si ca norocul e
un termen relativ.
Stiu ca sunt puternic.
Stiu ca miracolele exista, ingerii ne gasesc cu
adevarat in ora in care avem nevoie de ei, si ca
exista intotdeauna ceva in spatele meu care ma impinge
inainte.
Cred in mine oricind, chiar si atunci cind nu cred, si
cind nimeni altcineva nu crede.
Stiu cum e sa te simti pierdut. Stiu cum e si sa fii
ales dintr-o multime. Cum e sa fii invingator, si cum
e sa fii pentru o clipa vedeta spectacolului.
Si mai presus, stiu ca toate acestea m-au facut sa fiu
ceea ce sunt.
Stiu ca a fi invingator nu inseamna a invinge in
oarecare cursa de moment. Recunosc ca inving doar prin
faptul ca ma stradui in fiecare zi si ma trezesc in
fiecare dimineatza, simtindu-ma binecuvantat de ziua
care ma asteapta.
Prin acestea inving in cea mai importanta cursa in
care am intrat de la nastere, cursa pe care o numim
Viatza.
(Amy Huffman)



#15631 (raspuns la: #15015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Nu pot sa nu ma bag si eu in seama - de LMC la: 26/10/2004 20:09:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Okay, okay, okay! Hai acuma sa va spuna fetitza ce si cum vede ea!

Cica eu, pe vremea cind eram mai tinara si prostuta ziceam: "Eu sa ma duc in Romania sa ma marit cu unul care sa-l tin eu in America? Unul care sa nu stie nici limba, nici meserie, nici de-ale casei? Nicidecum! Eu in Romania nu ma duc si cu asta basta!" Dar altele au fost datele povestei mele. Am ajuns in Romania si fara sa planuiesc nimic, nici macar o intilnire, vine Fat Frumos din lacrima, imi fura inima iar eu ma indragostesc lulea de el. Baiatul, nu numai ca-i frumos, dar e si destept, si romantic, si smecher, si tot ce vrei si ce nici nu crezi ca ai putea gasi intr-un om. Pe deasupra vorbeste 4 limbi si intelege 7. Fain frumos facem cununia civila, vine in America, si la 2 saptamini este angajat pe post de inginer. Vaaaaleeeu, mi-o pus Dumnezeu mina direct pe cap!!! Nu trece mult timp si-mi dau seama si mai mult ce om bun mi-am luat (el spune :) :) ca el m-a luat pe mine). Spala vase, spala rufe, face curat (asta daca il las eu, ca eu mi-s foarte pretentioasa la facut curat) face 1001 de feluri de mincare, intretine masinile, si multe altele care sint prea multe sa le listez. Ce sa va mai spun, este visul visurilor visurilor mele! Dar cel mai mult pentru mine stiti ce conteaza? Faptul ca ma iubeste si ma respecta, faptul ca daca cumva ne certam (da, ne certam) isi cere iertare (si eu la fel), faptul ca pentru el, eu sint numarul unul. Gaseam eu un American mai bun ca el? Nici in ruptul capului! Si asta va spun din experienta mea proprie. Cine mai vrea explicatii pot revenii oricind.
SMS de noapte buna - de Chrysilla la: 10/02/2005 15:40:18
(la: De Dragoste)
Noapte buna, Chani a mea, craiasa visurilor mele! Sper sa fiu si eu macar un sclav al viselor tale, iubita mea!
Bucuresti - de stancosty1 la: 01/03/2005 12:38:56
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Draga Chriss, ai dreptate.
Desi nu sunt bucurestean, Bucurestiul ramane orasul studentiei mele, care a fost perioada cea mai frumoasa din viata mea, asa ca eu iubesc Bucurestiul, asa cum este el şi nu stramb din nas, cum fac unii, la auzul numelui lui.
Ce, nu mai stim decat de "Parigi", precum domnul Racovitan?
Oare Parisul nu are locurile lui urate si neplacut mirositoare?
Dar, vezi, asa-i romanul. Cineva, tot pe acest sit, isi manifesta nedumerirea pentru ca, locuind in alta tara, vecinii lor, romani si ei, ii salutau in engleza.
S-ar putea totusi ca atitudinea domnului Racovitan, ca si a lui RSI, sa provina din alta cauza: dorinta de a nu aparea sentimental, ca nu da bine pentru un barbat.
Eu nu pot sa spun ca sunt un sentimental, dar recunosc ca subiectul pe care l-ai adus in discutie mi-a rascolit amintiri aproape uitate, fapt pentru care iti multumesc. Uite ca si sentimentalismul feminin este (uneori) un lucru bun.
Oricum, ca sa-ti raspund la intrebare, un loc care-mi place mult este parcul Carol.
la steaua care-a disparut... - de Intruder la: 18/08/2005 11:51:41
(la: "Academia Cafeavencu")
de la Boghita citire...

Publicat de Boghita la 26/08/2004 - 07:36 la Eseuri

Astept sa se insereze sa te pot vedea. Ai aparut , in sfarsit, esti din nou acolo pe bolta cereasca si stralucesti , asa cum faci in fiecare noapte. De ce nu vrei sa cobori la mine? Da, am inteles, nu poti. Nu poti pentru ca tu apartii acelei lumi, lumea stelara, o lume, poate, lipsita de griji, o lume indepartata, unde nu exista raul, lacomia, razbunarea, unde nu exista razboaie, foamete, coruptie, unde totul e un paradis, unde toti sunt fericiti. Dar TU vezi totul, absolut totul este invers decat in lumea ta si cred ca esti foarte dezamagita de tot ce se intampla aici. As vrea sa-ti vad chipul mai de aproape, dar nu e posibil si sa vin la tine iara nu se poate, pentru ca esti foarte departe si nu voi putea ajunge la tine niciodata. Dar ti-am dat deja un chip si te-am asemuit cu cineva, cu cineva care imi e foarte drag si pe care-l iubesc, desi nu am vazut-o niciodata, si sunt foarte fericit ca pot vedea prin tine pe EA, persoana pe care o iubesc. Dar, dar ce se intampla? Aaaaa……….. da se face dimineata, iar TU trebuie sa pleci. Dar nu mi-e frica, pentru ca o sa apari iara la noapte, in acelasi loc si atunci o sa o vad iar pe EA si iar voi fi foarte fericit.
Astept sa se faca iara seara, astept si…………in sfarsit…….iar te vad, TU esti, ce bine imi pare ca iar ai venit. Esti foarte stralucitoare in noaptea asta. Vezi, mi-am dat seama de cum ai aparut. Acum o vad si pe EA. Da intradevar e foarte frumoasa, dar ce se-ntampla, plangi? De ce? Doar nu esti o stea cazatoare. Si asta o sti bine. A….. nu. Mi s-a parut. Credeam ca plangi. Dar m-am inselat. Inseamna ca EA plange? Probabil ca e nefericita , dar si eu sunt nefericit, ne desparte distanta mare dintre noi. De ce oare nu ne-am intalnit pana acum? Cum as putea sa dau timpul inapoi? Trebuie sa privim realitatea , dar sa ne gandim si la viitor din cand in cand. Poate ca timpul le rezolva pe toate. Oare EA plange? Nu cred, nici ea nu ar avea de ce plange, e plina de viata, chiar daca realitatea e altfel. Vreau ca TU sa nu dispari niciodata de pe cer pentru ca odata cu disparitia ta va disparea si EA si nu vreau asta. Te rog. Ea poate nici nu-si da seama cat de mult o iubesc si cat de mult tin la ea. De ce te-am ales pe tine? Poate pentru ca mi-ai placut si poate pentru ca esti putin mai retrasa decat celelalte si poate ca TU stralucesti mai tare decat celelalte si poate ca tie ti se potriveste cel mai bine chipul EI si pentru ca steaua mea (cea pe care mi-am ales-o demult) se pare ca va apune si pentru ca trebuia sa-mi gasesc o alta stea care sa fie a mea si a ei, o stea doar pentru mine si ea. De aceea te-am ales pe tine si nu te-as mai schimba niciodata cu alta stea si nici pe EA cu alta fata. Vreau ca TU sa fi steaua NOASTRA si sa ne calauzesti pasii.
Poate ca toti ar trebui sa avem cate o stea a noastra.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/2124
___________________________________________________________

De la nenea Iancu citire...

(...)
Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...
(...)
Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
(...)
Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire.
(...)
Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original?
(...)
Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastra că se micşorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ţi repet că te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.
(...)
Tu eşti angelul visurilor mele, tu eşti steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul, care străluceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele...


(I. L. Caragiale- O noapte furtunoasa, actul II, scena II-a)

sursa online: http://www.scriptorium.ro/carti/caragiale/o_noapte_furtunoasa-cadru.html
aaa... - de maan la: 17/10/2005 23:49:27
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
asa se-ntampla cand ei popozitia si-o strivesti...sufera sensul!
cand ai spus ca INTENTIONAT ai eleborat mesajul ca sa-MI provoci o confesiune m-am simtit magulita ca m-ai bagat in sama si-atunci n-a mai contat ca am fost insuficient de abila (=proasta) sa-mi dau seama ca am picat intr-o cursa...
de-aici a rezultat fraza: "ma-ngrijoreaza faptul ca ma simt flatata, de ce se pare ca mi-a demonstrat inc-o data prostia"...

nu-mi era deci a mirare daca te ingrijorai in acelasi sens.
dar, cum zici ca n-ai priceput, ma ingrijorez si mai mult ca-i posibil sa te fi ingrijorat in altul, pe care nici macar nu-l intrevad.:)

1. fiindca io-n genere nu obisnuiesc sa raman datoare, am plusat la randu-mi ("n-am inteles niciodata pragmaticii care-si inchipuie visul ca pe lux, judecandu-i pe cei care nu le seamana prin prizma desprinderii totale de realitate.")
caci vroiam si eu sa vaz ce te framanta.;)
(mai pe romaneste, picasi si mata in ce-ai intins, cu gratie, recunosc, un mesaj doua mai la vale - nu te supara...)
2. ai spus "lunatic" - sa-ti dau linkul?:)
n-am vazut nici un 'pragmatic' invidios pe visurile mele.
sunt tentati mai curand sa acuze, pretinzand ca drumul lor e cel drept si-al meu e calea sinuoasa spre dezechilbre si depresii de tot felul...

mai mult, 'a visa' nu-i un privilegiu, ci o necesitate.
asa-s facuti unii, s-o ia brambura pe aratura, in timp ce restul face scheme logice - intre noi fie vorba nici unii si nici ceilalti nu-s capabili sa-si rezolve problemele.
de-aceea iti dau dreptate cand zici:
b) "noi doi intr-adevar nu parem a avea prea multe asemanari... desi-n mod total ilogic(?), relationez mult mai frumos cu cei ca tine decat cu cei ca mine, cu care-mi pot scoate ochii din mult prea mult avant.

am sa consider intrebarea PUSA, intrucat daca nu voiai raspunsul chiar n-o scriai.:)
"De unde stii ce simte un pragmatic care bea bere in miezul verii...?
"
...eram la munte acum o luna, doua, cu un grup de amici si, pe cand ei jucau carti pe-o miriste, eu pozam ganganii zumuindu-le la maximum.
unul dintre ei, mi-a strigat sa-ncetez cu tampeniile si sa vin sa-mi pied timpul cu folos, sa viu sa ma racoresc adicatalea, caci da el o bere buna si chiar o sa ma-nvete wist.(mai, ciudat, de cate ori joc, desi habar n-am, ii bat de-i zvant)
omul ala, desi ma stie de cinci ani, nici acum nu pricepe ca-n ochii mei a bea o bere e pierdere de timp.

"atunci cand am descris motivul cu chiria neplatita, am avut mai mult pe aceia in vedere, care nu-si POT plati chiria. Daca vrei, si acesta poate fi un motiv pentru care visatori (inca odata: termenul nu are nimic negativ in el) sunt constransi sa viseze in dimensiuni pragmatice..."

nu mai incerc de mult sa conving, dar explic decate ori cineva imi ofera ocazia: de cand ma stiu mama ma sfatuieste sa-mi "bag mintile-n cap" si sa ma maturizez prevazand ca altfel voi muri de foame.
cei de care vorbeai tu nu-s doar visatori ci si LENESI, adica niste putori, niste trantori.
la cei de care vorbeam eu visul e supapa: unii mesteresc prin curte, altii croseteaza, unii fac sex.
io ma trantesc in buruieni si ma uit la soare: ZAC, asa, minunandu-ma ca sunt, ca exista inca in ciuda atator rautati atata frumushatza-n lume.

ce fac in rest? pai muncesc de-mi sare camesa, sa nu ma fac dracului de ras si sa fiu mandra de ce-mi ramane-n urma.
sfinte-doamne, ca macar chiria s-am din ce-o plati, basca ratele la camera foto care-o costat si ea niste bani, c-am vrut-o sa zumuiasa furnicili.:)

in sfarsit, iti multumesc ca am stat de vorba, incredintandu-te ca mi-a facut o deosebita placere.
#79510 (raspuns la: #79232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de munteanu rodica la: 05/11/2005 10:19:10
(la: Obiceiuri de nunta)
O mai fi fost vreo astfel de conferinta dar uite eu nu am apucat-o si aici vreau sa spun si eu cite ceva;
obiceiuri mai sint foarte multe dar forte rar mai sint respectate si mai ales la tara, caci in rest fiecare se straduieste sa-si faca nunta in primul rind cit mai avantajoasa.
eu am organizat nuntile a doi dintre copii mei si am participat cu ajutor in organizare la ultimul .
primele doua au fost la mine in oras iar ultima in orasul norei mele.
nu e usor sa organizezi o nunta si nu am respectat multe obiceiuri, pentru ca tinerii au acuma alte pretentii si parca se rusineaza cu vechile traditii. nu am mai plecat la nunta fetei cu lautari de acasa, bradul l-au batut de gura mea, nu a mai fost dansul gainii( cei de la restaurant nici ni stiau obiceiul) da masa trebuie sa fie tot timpul plina cu mincare si bautura iar muzica de calitate.Nu am tinut cont de vechile traditii parintii fetei dau asta si al baiatului cealalta.Daca am putut sa ajut am facut-o cu drag si fara comentarii gindindu-ma ca-mi ajut copiii.Dar bordeie sint multe si tot atitea obiceiuri
"A doua, o viata scurta (inca - de om la: 09/11/2005 16:08:05
(la: Biofictiune)
"A doua, o viata scurta (inca citiva ani) dar plina de schimbari, in care vi se implinesc toate visurile ..." undeva este un non-sens, in opinia mea. Unul din visurile mele este sa traiesc matusalemic ca sa vad cu OCHII mei progresul (ce, cum , unde, etc)...deci din cauza curiozitatii mele...trebuie sa ma autoexclud din aceasta conferinta :((
Ivy - de om la: 18/11/2005 22:41:30
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si eu ma retrag in visurile mele.
Hai pa copii si WE bun acolo pe unde sunteti!
#88831 (raspuns la: #88829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mneataaaaaa - de Belle la: 21/11/2005 14:32:08
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
desi e luni si-ar trebui sa fiu bushulita, saptamana asta muncim doar 3 zile yippie :)))

ooanna... mersic de informatie, o sa verific, ar fi superb sa fie adevarat si sa pot ajunge

serbusica r, gabitza

think4_paul... normalishe ca ai cu cine vorbi aici. vad ca esti din sibiu, orasul vacantelor mele cand eram copila, mi-ai trezit amintiri :)

cam atat :) savurez cafeaua (decaf bleah, s-a terminat ciocolata la bucatarie) si citesc pe la alte mese sa vad cine cu cine mai voteaza :)
#89241 (raspuns la: #89218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucuresti - de om la: 02/12/2005 16:20:39
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Nascut si crescut in Bucurestiul pe care credeam ca-l stiu de la A la...Z. Dupa cativa ani de "afara" m-am intors cu vizitatori ca sa le arat orasul copilariei mele...cand DOAR am hoinarit fara nici o tinta precisa, cu ochii pe toate bisericile (am citit undeva ca sunt peste 100) si casele, admirand arhitectura VECHE, am realizat ca TREBUIE sa RIDICI OCHII din asfaltul crapat ca sa vezi "Micul Paris".
Bucurestiul inca supravietuieste si este FRUMOS de la nivelul 1 in sus !!

Amintiri despre eugenie - de Nanina la: 20/12/2005 00:32:11
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Copilarie in buricul targului;mama-casnica,tata lucra in tipografie si nu erau bani suficienti. Primeam 2 lei din care imi cumparam braga si eugenie.Desfaceam cu rapiditate ambalajul, dupa care urma un adevarat ritual;cei doi biscuiti erau despartiti,cu dintii dezveleam biscuitele care detinea crema si apoi ii rontaiam nostalgic.
In clasa a IV a, m-am indragostit de un baiat mai mare decat mine cu vreo trei ani; se numea Eugen. Tata, un om vigilent si doritor de cumintenie in casa lui, a descoperit interesul meu pentru baiatul visurilor mele.Hotarat sa nu ignore principiile care l-au calauzit toata viata,mi-a spus:
-Ia acesti 100 de lei, cumpara-ti eugenii, si cand vei mai creste atunci sa te gandesti la Eugen.
Nu am luat banii,nu mi-au mai placut eugeniile, am ramas constanta in sentimentele mele pentru Eugen pana am obosit sa ma lupt cu propriile ganduri, cu diferenta de varsta dintre noi- de loc avantajoasa pentru mine.Florin Bogardo canta:la multi ani zana padurilor/ hai incepe copilarestete....,Eugen trecea impreuna cu iubita lui prin dreptul ferestrei mele, iar eu plangeam.
Dupa un timp am descoperit inghetata pe bat, am instituit un nou ritual si m-am indragostit ceva mai tarziu.
Cred ca de atunci am ramas cu pasiune- dulciuri si pasiune-barbati, bineinteles pastrand proportiile.Pasiune-dulciuri>pasiune-barbati.
De la tata mi se trage.
Sărută-mă - Magda Isanos - de silver la: 25/01/2006 19:36:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.



" ... rebegit, la un pas de seninatate, ma cuprinde un ultim vârtej ..."
hai noapte buna - de om la: 27/01/2006 01:28:26
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
eu ma retrag in visurile mele...si poate, poate o sa strecor o Spanie pe traseu'...pentru un moment nu am toate "datele" ;)
#102417 (raspuns la: #102413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...