orfanul

Trebuia facuta, intr-adevar, precizarea ca bacsisul nu-i “spaga” … din cate stiu, in unele tari e trecut chiar pe nota de plata, la restaurant.
Din restul mesajului lui Mario deduc insa ca nu prea avem pe cine acuza de situatia asta nefericita.
Cand saracia te copleseste, a primi un plic pentru a inlesni o procedura, nu mai e o pata pe constiinta, in conditiile-n care leafa nu-ti ajunge nici sa-ti platesti facturile. Urmand acest fir, il vei intelege pe cel care, la randul lui, iti va primi pacatosul de plic, atunci cand stii ca si salariul lui e de toata jena.

Vad insa o mare diferenta intre a primi si a solicita, intrucat unii ajung, din lacomie, sa refuze niste servicii pe care, prin contractul de munca-s obligati sa le presteze.
Da’ chiar si-n situatia asta, daca ti-a plesnit apendicele si ala zice ca nu te opereaza decat pentru 200 de euro, ce faci, domn basescu? Ma acuza careva ca prefer sa fac parte VIU dintr-un sistem corupt, decat MORT intr-unul la fel de corupt, unde plozii mei sunt orfani???

Sa-i pui tot pe amarati sa rezolve ce-ar trebui reglat din sistem, de la nivel superior, e o mare magarie.
Ofera-i omului conditii de trai conform muncii depuse si-l arde-atunci cand, ca un mojic, solicita spaga!

“romani fiti nemti!” o fi probabil o gluma, caci n-am auzit de vreun neamt care munceste si care sa nu-si permita o vacanta de sase zile oriunde-n europa, la sfarsitul anului.

Este ce am propus de la inceput. E mai haios cand e invers. Mi-ai luat vorba din tastatura cu multumirile alea la final....Eu visam sa cant Heeeeal the woooorld, make iiit a better plaaaace....si sa promit cu lacrimi in okyshori ca o sa donez premiul la copii orfani ai rinocerului alb islandez.

So, sa se ia in considerare cererea de schimbare temporara de sex :)) in vederea participarii la concurs, respectiv in juriu.

Dar, la cat de serioasa pare treaba, mi-e teama ca nu ne lasa organizatorii.

pai hai, definitivati regulamentul, ca sa stim la ce ne expunem. vorba lui ondine, intrebarile ar putea fi mai putin serioase. chiar vrei sa raspundem si noi ca suntem modeste dar vrem sa salvam lumea si sa adoptam copiii orfani? :(

zaraza

maan, te trag in poza...vezi, ca ai neshte ruj pe un dinte, sterge-l cu pamblica, da-ti cocu' mai la stanga, arunca maieul ala ca nu le ai cu fetishurile, razi panoramic, ia-ma de brat si plateste-mi tenisii, ca io-s baiet sarac...daca te roaga oaminii sa dansezi can-can cu chishioar'lii-n tavan, spune si tu ca ai o jena si n-ai avut timp sa te epilezi...atentiune, cizzzzzz!
gata, esti vip!...te-ai ajuns, doneaza premiul copiilor orfani din Tanganika!...pa.

am mers pe principiul ''ajutati vaduvele si orfanii''...unde ai vazut tu si superbe si tinere si necasatorite care sa aiba nevoie de vreun ajutor?
pleonasm in toata regula!...;)

in ceea ce priveste clonarea pentru prelevare de organe cred ca discutii asemanatoare au fost si cand s-a vorbit prima oara de transplanturi sau fertilizarea in vitro. probabil in timp se vor limpezi lucrurile si oamenii vor lua ce-i bun.
iar in ceea ce priveste clonarea reproductiva, sa fim seriosi. nu suntem destui pe planeta? e ceva in neregula cu modul clasic de reproducere? unii ar spune ca e chiar placut. :-). stiu. e problema homosexualilor care vor copii, a parintilor care si-au pierdut copilul... dar sunt atatia copii orfani in lume care asteapta o familie!

Hai mai ca va iau in brate pe amandoi dar pe rand ca sunt micutza si nu cred ca va pot tine pe amandoi in brate
maan .... 1. Contabila
2. Tehnoredactor la un ziar local
3. Fotomodel
Plus alte activitati ca facultate anul 4 economia comertului, turismului si serviciilor, plus membra a mai multor grupari voluntare (Pro-unire ... se refera la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, Salvati copii... se referea la orfani dar si la copii care sunt supusi violentei in familie, Salvati Rosia Montana! subiect f mediatizat cred ca ati auzit despre el, Cenaclul de carte,) si mai sunt cateva care tin de arta in general... asa ca am o groaza de facut zilnic abia imi ajunge timpul sa fac dusul ala de care vb :)
__________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.

multi copii fara parinti sunt marginalizati. .. depinde de personalitatea copilului. cei puternici, se ridica deasupra conditiei ce le-a fost data prin situatie familiara din copilarie. cei slabi, nu! e chestiune de ambitie, de vointa, de razbatere.
cati nu am vazut copii orfani deveniti oameni de renume...? tot la fel insa, am vazut si copii proveniti din familii cu ambii parinti acasa, care nu au reusit in viata.


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

complexul de inferioritate este deformarea exacerbata a propriei persoane - spui tu. apoi pomenesti de copii orfani, ori lipsiti doar de unul din parinti. este avea clasa sociala care te intereseaza cel mai tare, ori omul, in general, cu complexele lui?
din putinul ce l-am invatat despre asta, mi-a ramas in minte o afirmatie conform careia aceasta deformare a personalitatii are cauze nu numai imediate si nu neaparat subiective. spre exemplu: tachinari repetate in anii copilariei pot duce la scepticism si neincredere (elemente componente ale complexului de inferioritate(?)-). ori handicapuri fizice (din nastere ori obtinute ulterior in urma unor accidente). sau subminarea personalitatii de catre parinti prea protectori si prea atotstiutori. un copil ce nu va fi lasat sa descopere si singur, va deveni cu usurinta adultul inhibat si nedescurcaret, care mai devreme sau mai tarziu va suferi de complexe de inferioritate din cauza asta. cunosc un caz, individul a fost super-cocolosit de parinti, in special de mama, in copilarie. acum, adult fiind la cei 45 de ani ai sai, nu este inca in stare sa se desprinda de "sentimentul de siguranta" pe care prezenta mamei i-l confera, drept pentru care sta inca la parinti. de cate ori vorbesc cu el, nu isi ridica ochii din pamant.

spuneai de copii orfani, ori lipsiti de unul din parinti. nu stiu daca neaparat acestia sufera mai usor de complexe de inferioritate. cred ca depinde foarte mult de aluat, de personalitatea fiecaruia. unul care este nascut un luptator, nu se va impiedica de faptul ca o mama ori un tata au ales sa-l paraseasca. acesta va intelege mai devreme sau mai tarziu ca aceasta i-a fost sortit, si va lupta pentru ca la varsta adulta sa-si ofere ceea ce nu i-a fost oferit din start. bineinteles ca diametral opus sunt si aceeia care se lasa purtati de "nenorocirea lor" si se ascund cumva in spatele acestei nesanse, lasand lupta la o parte. acestia nu sufera doar de complexe, acestia sufera de o depresie. si apropo de depresie... exista o forma, numita depresie anxioasa, care da o teama continua. ce zici, aceia ce sufera de complexe de inferioritate nu cumva isi ascund defapt teama ca ei nu pot fi indeajuns de buni? si a cui vina o fi asta? omul cand se naste nu stie ce e bun si ce e rau. ii este aratat pe parcurs, de-a lungul copilariei.

grandomania, pe de alta parte... este un fel de infatuare, este cumva omul increzut fara motiv. grandomanul este cel ce vrea sa para mai mult decat este. de acord! dar de ce? se discuta mai jos ideea ca grandomanul si-ar ascunde defapt complexele de inferioritate. corect, se poate! chiar am cunoscut nu de mult o domnisoara cu astfel de aere. in limbajul popular se numesc "fitze", ori altfel spus "pe-afara vopsit gardul, inauntru leopardul". grandomanul, dupa parerea mea este un om ce si-a pierdut simtul valorii, radacinile si traieste intr-o lume a sa. de ce face asta? nu cumva tot din teama ca defapt el (grandomanul) nu este suficient de bun, incercand defapt sa ascunda asta?

sa fie asta numitorul comun al celor doua notiuni opuse?
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

spuneai de copii orfani, ori lipsiti de unul din parinti. nu stiu daca neaparat acestia sufera mai usor de complexe de inferioritate. cred ca depinde foarte mult de aluat, de personalitatea fiecaruia. unul care este nascut un luptator, nu se va impiedica de faptul ca o mama ori un tata au ales sa-l paraseasca.

eu m-am referit mai mult, la copiii carora le-a murit unul din parinti, ceea ce este si dureros...
bineinteles, depinde de aluatul din care-i plamadit, sunt de-acord cu tine si cu tot comentariul tau. (extrem de pertinent!)

Dezvolta abilitatile... Dar de dezvoltarea CARACTERULUI cine se ocupa???


in nici un caz calculatorul!...nu-i putem cere sa le faca pe toate!


Nu-mi spuneti ca "e doar un joc", tocmai asta ne atrage la jocuri si filme, ca totul pare aproape real si traim emotii aproape reale.


cand cineva nu stie sau nu vrea sau nu poate sa disocieze realul de virtual, atunci vorbim de un caz clinic!...:D


Viata e si asa destul de scurta, n-ar trebui sa ne-o pierdem cu lucruri ireale...


viata are partea ei de rutina...decat sa ma tampesc inconjurat de rutina langa un computer, mai bine ma tampesc navigand pe internet!


Spunea cineva ca intre bar si sala de calculatoare prefera sa-si stie copii la calculator. E ca si cum ai spune ca preferi sa mori de o boala de inima decat de una de ficat... Ce-ar fi sa cautam si alte alternative?


ce alternative?!...da, ar mai fi: strangerea de fonduri pentru copiii orfani, plivirea panselutzelor, tricotatul, taiatul frunzelor la caini, etc...
aaaa!!!...mai sunt cartile, arta...dar mai schimbam din cand in cand, deh!


Mintea si caracterul mi se par cele mai pretioase "bunuri" ale unui om - sa avem grija sa ni le pastram si sa le innobilam, nu sa ni le degradam.



de acord!...dar calculatorul nu poate degrada nimic, atat timp cat tinem noi mouse-ul si suntem stapani pe tastatura!


















________________________________________________
semper idem...

Pedeapsa cu moartea se decide, acolo unde aceasta mai este legală, pentru fapte deosebit de grave. Un glonţ, o injecţie, o funie, câteva secunde şi gata. Prea puţin pentru triplu asasinat, pentru mângâierea copiilor rămaşi orfani, a mamelor care îşi îngroapă copiii. Munca silnică pe viaţă ar fi mai echitabilă. Unde mai pui o posibilă eroare judiciară.

atat timp cat e viatza, exista speranta
si nu trebuie dezesperat niciodata, chiar si in cazul bolilor grave..
cercetarea si medicina avanseaza cu pasi uriasi...

ce este fara retour, fara intoarcere, este moartea... pierderea unui parinte, perderea sotzului (sotziei), dar cel mai groaznica tragedie este pierderea unui copil(a)...

ati observat ca
celor ce pierd parintii, li se zice orfani
celor ce pierd sotzul(a) li se zice vaduvi

dar nu exista nici un clasificativ, sau cuvant care sa defineasca pe cei care-si pierd copiii, un parinte care-si pierde copilul...

1.
se dau: copil. bolnav de cancer. al meu.
ma preocupa moartea iminenta a copilului, sau cum se trateaza boala?

ai sa zici din prima ca problema-i cancerul si ca rezolvand boala il scapi de moarte.
am sa zic ca problema mea-i de fapt ca odrasla mi-e pe moarte.

2.
se dau: eu. bolnav de sida. copilul meu.
problema-i sida sau moartea ce-mi va lasa copilul orfan si fara sprijin in viata?


Daca in conditiile astea voi reusi sa privesc moartea ca pe un “dat” si sa afirm ca problema-i de fapt mortalitatea atunci voi fi depasit cu mult modul meu actual de-a-ntelege lumea si voi vietui deja in sfere superioare, fiindca daca azi odrasla mea s-ar confrunta cu moartea, numai la “numarul de decese cauzate de cancer intr-o anume perioada de timp” (=mortalitate) nu-mi va sta capul!

Asta ar fi, conceptual, problema medicilor si-a omenirii din care atunci nu-mi voi permite sa fac parte, intrucat in ochii acestei omeniri eu si copilul meu nu suntem decat un numar de dupa virgula, dintr-un tabel cu statstici.

In “rezume”, o fi Moartea ‘un dat’ dar iute devine necaz atunci cand ma priveste-n ochi.

Dragule, cat se poate de succint:
ca noi toti, esti in primul rand o fiinta sociala. De aceea procesul prin care te familiarizezi cu lumea se numeste formal: socializare.

Socializarea asta nu e un proces artificial, desi suna asa. Ea practic va conditiona fricile sau alte impulsuri emotionale, retinerile sau confuziile, in cele din urma certidudinile si sistemele tale de valori, si va popula cat se poate de natural, subconstientul tau.

Socializarea, in cele din urma, e procesul in urma caruia tu intri in contact cu cei din jurul tau, cu valorile ce te inconjoara, transformandu-te din receptor in emitator. Ca lucrurile sa fie complete, vorbim atunci de agenti sociali: parintii, scoala, prietenii, mass-media etc. Tu la randul tau poti fii un agent social pentru fratele tau mai mic, atat vreme cat ii oferi informatii despre lume.

Lucrurile ar fi mult mai simple daca ai avea un tata. Imi ierti cruzimea insa ceri, cred, diagnostice. Mama dumneavoastra e o luptatoare. Nu are indoieli. Nici nu-si permite sa aiba, ganditi-va e o femeie ce creste singura doi copii. Nu poate oferi prea mult afect, cat mai degraba e tentata in a va ¨rezolva¨viata, a va face ¨oameni¨. Incearca sa va modeleze asadar.

Insa pe linie instinctiva, un individ de sex masculin va urma strict un model masculin. In absenta acestuia devine (cum e cazul tau) confuz. Devine, in ultima instanta, taciturn, ca fratele dumneavoastra. Intelepciunea populara ne relateaza cazul aschiilor care nu sar departe de trunchi. Stiinta, folosindu-se insa de metode, opereaza in baza modelelor sociale, paternale sau maternale.

Poti arunca o privire peste cartea lui Antony Giddens, Sociologia, capitolele socializare si noii indivizi. E tradusa si in romana, presupun ca se afla prin biblioteci. E o introducere atractiva scrisa relativ usor.

Ma gandesc ca-ti poate da raspunsuri impartiale, reci si obiective. Fizice daca vrei, pentru ca asta e sociologia in general: fiziologie umana.

Pe de alta parte sa sti ca ai toata compasiunea si empatia mea, si eu sint orfan de tata, insa probleme trebuie sa ni le asumam. In plus, tu ai o responsabilitate: fratele tau mai mic.

Cu mult respect, Gabi

Varsta ta se spune ca este cea mai frumoasa dar este si cea mai grea! Cu cele mai multe nedumeriri si probleme, varsta cand toti simtim ca parinti nu ne iubesc sau nu ne inteleg, pentru ca uneori nu au timp sa ne-o arate, sau sunt prea obositi de viata pentru. De multe ori cand eram de varsta ta, imi promiteam sa nu fac la fel cu copilul pe care il voi avea si cred ca nu mi-am incalcat promisiunea pana acum. Fetita mea are 14 ani si incet incet se apropie de cautari si nedumeriri. Sper sa fiu mai aproape de ea decat mi-au fost mie parintii la varsta asta. refugiul meu a fost cel al cartilor sa stii!. Dar tu ai ceva in plus fata de mine, matematica, mie nu mi-a placut.Eu am mers pe liceu filologic, si mai tarziu la facultatea de sociologie-psihologie.
Carti ti-as recomanda sa incerci cu Mircea Eliade: a fost omul care a cautat poate toata viata: "Incearca si citeste "Romanul unui adolescent miop", poate o sa-ti placa! Din pacate carti cu aplicabilitate la viata mai greu! Cartile mai mult se aplica sufletului tau si spiritului! Adolescentul lui Tolstoi, dar cred ca ti-a mai fost recomandat. Poate ca te-ar ajuta sa citesti ceva jurnale sau biografii. Viata lui Tolstoi deasemeni, si el si-a cautat drumul fiind orfan, si poate si altele.
Am vazut ca ti s-a recomandat "La rasarit de eden", subscriu incearca sa-ti fie un crez TIMSHEL (Eu pot se traduce). Eu am incercat, dar poate uneori il mai uitam si este pacat!

P.S. Daca mi-am dorit ceva de la viata ar fi fost sa am un frate mai mare. Incearca si apropiete de el. E pacat sa pierzi aceasta sansa!

Eu nu am vazut filmul - poate si din cauza publicitatii imense care i s'a facut. Din diferetele reviewuri si extrase vazute la TV stiu ca filmul e foarte reusit, cel putin din punct de vedere estetic. A avut un success imens in Europa dar si in America de Nord.

Din punct de vedere stiintific am auzit o singura opinie, care era mult mai putin elogioasa. Eram in masina in Quebec (cred ca eram chiar pe un bac, traversand fiordul Saquenay, intre Tadoussac si Baie Saint-Catherine - cand la radio incepe sa vorbeasca un neturalist. Incepe sa vorbeasca despre Marsul Imparatului si doar ce ma pregateam sa schimb postul gandind: bofff, inca unu' de se extaziaza.... De fapt nu, omul a desfiintzat filmul - dupa opinia domniei sale (naturalist) comportamentul pinguinilor imperiali nu prea are mare lucru de a face cu ce prezinta filmul. Concluzia a naturalistului quebecos a fost: "Filmul acesta reflecta reflecta viziunea despre natura a unui parizian. Parizienii, au un mare merit, adora natura. Problema lor, insa, esta ca habar nu au ce este adevarata natura...."

Acum cateva saptamani ma uitam la stiri si am vazut urmatorul reportaj, sa ma stric de ras nu alta: presedintele fundatiei americane pt. familie - sau ceva de genul asta, organizatie crestina extremista - emite un comunicat de presa in care zice: "Pinguinii supravietuiesc in acele conditii climatice teribile. Ei nu ar putea supravietui acolo daca Dumnezeu nu ar fi cu ei. Deci Dumnezeu este cu ei. Si cum pinguinii nu sunt homosexuali, inseamna ca Dumnezeu nu este de acord cu homesexualitatea. Deci homosexualitatea este impotriva vointei Domnului". Simplu si logic, nu? Tocmai cand incepeam sa mir ce mai poate sa le scorneasca mintea unora ca sa isi justifice xenofobismul in 2005, crainicul incepe sa recite a doua parte a stirii, cea care m'a facut sa mor de ras: ".... In replica un grup de cercetatori de la gradina zoologica din New York au emis un comunicat de presa in care au anuntzat ca la ei in zoo au doi pinguini imperiali masculi care formeaza un cuplu (traiesc impreuna, dorm impreuna) si nu numai atat, dar in plus au si adoptat un pui de pinguin ramas orfan. Presedintele fundatiei americane penru familile a refuzat sa comenteze acest comunicat".

Tare nu?

haipa,
e. ( http://www.thekirschners.com, http://flickr.com/photos/kirschner/sets)

Cred ca stai in acelasi rind cu criminalii daca TU ai vrea sa-i spinzuri....nu esti cu nimic mai bun decit un criminal fiindca numai criminalii nu ezita...o modalitate de a ucide fara sa te judece
nimeni???
"Sa nu omori" este una dintr-e porunci
Izoleazal pe tot restul vietii ca abia atunci cind nu mai vede decit o
farfurie de mincare care i se da pe o usitza mica...abia atunci isi da seama ca oamenii nu vor samai aiba cu el deaface si abia atunci se intreaba de ce?
Cind a aparut la el intrebarea apare dupa si raspunsul...recunoasterea si remuscarea....lasa-l sa se caieasca tot restul vietzii in singuratate si atunci isi va gasi calea.
Cit despre orfanii ramasi...mare pacat ,dar pe ei trebuie sa-i mingiem noi..de aceea vrem o societate sociala si va trebui sa o reusim.
E de datoria noastra.
PS.
Nu uita ca nimeni nu are dreptul sa omoare .
"Ce-l ce cu sabia ucide va muri de sabie" Dumnezeu ne scrie la totzi destinul

Citatul tau....:
"Eu l-as fi spinzurat cu mina mea fara cea mai mica ezitare. "

sa va spun o poveste...adevarata....cineva din familie dorea sa adopte un copil....a umblat peste tot, usi inchise....la cutremurul din 77 a reinceput sa caute un copil orfan....cand, undeva, un copil l-a tras de haina....era copilul de trupa al unei institutii, orfan....nene, ia-ma pe mine....a venit cu el in brate......el si-a adoptat parintii si pe noi toti....nici macar o data nu am facut deosebire intre acel copil si ceilalti ai familiei....ba poate a fost cel mai apropiat de noi....






...non bis in idem...

Mai degraba decit "Frumos", eu as zice Sanatos!

In ceea ce priveste mult vehiculata teorie a "actiunii si reactiunii" aplicate in geopolitica, sint fara nici un dubiu de partea ta,
SUA este, de la sfirsitul razboiului II si in special de la decesul imperiului comunist, o putere hegemonica, si ca orice putere hegemonica din istorie
isi promoveaza interesele de pe o pozitie de forta economica sau militara. Asa au fost Egiptul faraonilor, Imperiul Persan, Roma, Imperiul Otoman, si toate celelalte.
Daca insa vrei sa sugerezi ca terorismul islamist este "consecinta" pozitiei hegemonice a imperiului dominant actual, (argument vinturat mai ales de cercurile stingiste "orfane" din occident) permite-mi sa nu fiu de loc de acord. America centrala si de sud sufera de mai bine de un secol hegemonia uneori scandaloasa a SUA, si cu toate astea nu am auzit pina acum de nici bombagiu sinucigas sudamerican in metroul din Londra, Madrid sau paris si nici macar in Wall Street. Si nici nu am auzit ca in urma publicarii unor caricaturi cu Isus sau alte personaje sacre catolice (si sint cu miile) sa apara multimi isterice cerind ca autorii sa fie decapitati sau promitind "Europa, pregateste-te pentru ADEVARATUL holocaust"


_____________
"Hmmm, prayer! The last resort of a scoundrel…" Lisa Simpson