comentarii

orice durere are un leac


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mantuire prin durere? - de sanjuro la: 08/10/2003 03:48:53
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro
...asta-i veche! Este leac? - de papadie67 la: 16/11/2003 04:30:48
(la: Clima si natura este complect dereglata)
...asta-i veche!
Este leac?
#4379 (raspuns la: #4374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este leac... - de sorin1975 la: 16/11/2003 04:37:40
(la: Clima si natura este complect dereglata)
Da este leac! acum 2003 ani s-a nascut Leacul! dar asta depinde de fiecare dintre noi...noi suntem unitatea de baza a societatii... daca ne-am vindeca fiecare in parte si nu am mai avea timp sa cautam sa-i vindecam pe cei din jur am fi lecuiti...
Eu stiu ca durerea te-nvata si-ti da glas - de Alice la: 16/12/2003 03:45:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Adevarata durere nu-i muta niciodata.
Cu Blaga (si-adesea cu-n evreu batran), eu ma duc in cer si, cand cobor, mi-nchipui c-am zburat.
Nu-i zbor mimat ...sunt oameni care nici nu stiu ce-i zborul...
eu l-am gustat, in coborare.

Multumesc pentru cum si mai ales pentru ce-ai scris, M.Pamfilie.
Ma voi ruga ...statuile sapate-n aer, tot monumente-n nemurire sunt.
#6656 (raspuns la: #6521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am o problema dureroasa?... I - de Horia D la: 05/10/2004 23:40:59
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Am o problema dureroasa?... Iau oxycotin

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
E foarte dureros ceea ce pove - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 21:30:00
(la: Sa mori in Romania, azi)
E foarte dureros ceea ce povestiti.
Si e foarte trist sa vezi cum chiar medicina, sau sinonimul solidaritatii umane, e terfelita.
Nu am cunostinta de nici un alt sistem social in care oamenii sa se dispretuiasca intratat pe cat o facem noi, romanii, care sa dispretuiasca in definitiv tot ceea ce poate insemna demnitate. Poate rusii...

uuuuuuuf !! - de nasi la: 27/10/2004 07:11:53
(la: Trancaneala Aristocrata)
ma fefe, eu cind dorm voi activati, si cind incep a mishuna eu, voi va duceti la culcare. cred ca-s cam cu v'o zi iinaintea voastra pe ceas, d-aia nu-mi iese mie figura sa va prind. da nu-i nimica.
ma fefe! am facut ieri sarmalute. daca n-au iesit de mama-mama.....si cu un strop de apa in umplutura, si cu ciolanel afumat..... sa plesneasca matzu' gros, nu alta. sa va pup, ca m-am gindit la voi cind infulecam.

acuma nush' daca s-a prins careva, da eu cind faceam mai mult si bagam la congelator.... pai bagam numa' umplutura, nu sarmalele gata impletite. normal ca tura a doua scirtziia intotdeauna.

da las' c-amu' m-am invatat minte si-am impletit sarmale cit pt o armata. am umplut oala si mi-a mai ramas cit de vo 2. (pe care de data asta m-a dusara capu' sa le pun si in 2 pungi diferite la congelator... rideti voi, rideti de mine , ca si io am ris de n-am mai putut cind mi-a picat fisa.
ei hai ca va las in pace sa va hodinitzi, si mai vin al'data la trancaneala, poate va gasesc la alte ore...

DUREREA DE CAP: incearca sa lasi tzigarea cam juma de ora, inghite scurt juma de litru de apa si iesi la plimbare (walk, nu drive!) n-are a face daca dai ture in jurul casei, atita timp cit pui singele in miscare si mai ales in aer curat....(am incercat si eu, si e destul de bun leacul, chiar daca nu tine figura intotdeauna)
Bella fato...stai o leaca ..a - de Ivy la: 05/11/2004 01:00:13
(la: Trancaneala Aristocrata)
Bella fato...stai o leaca ..aici sintem..cu toatele
So, esti bine..slava Domnului ca eu una ti-am dus lipsa. Fa bine si treci la vorbe aici si hai sa o mai adunam pe LMCica de prin coclauri ca vazui ca ne-a lasat de izbeliste..
Treaba cu muraturile..e ..nu!!! Mi-o dat anisuca o "recepie" si io mai mai sa o fac publica si fata nu ma lasa....

Well, e 3 dupa-amiaza la mine, inca la work..inca tot cu numerele astea...dehh mama lor..
#27709 (raspuns la: #27708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dureros - de Tudor-Cristian la: 21/11/2004 16:14:07
(la: strigat)
Da, asa este, cum spui, si e cumplit de dureros... e crunt de adevarat textul tau. Din pacate, strigatele astea, ca cel publicat de tine aici, sunt din ce in ce mai rare si mai putin auzite...
Am si eu un mic eseu, "Mica feerie", care spune cam aceleasi lucruri, dar are un final oarecum optimist... depinde cum vezi lucrurile.

Ce e de facut ? ar fi urmatoarea intrebare... Pai, tot strigatele au ramas la indemana..., numai sa tipam mai tare.
Numai bine, de la
Tudor-Cristian
Pt. Ueit - de souris la: 28/11/2004 22:06:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma..."

d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca.Am mai spus ca stiinta poate sa gaseasca remedii pt. primele dar nu si pt acestea din urma, pt ca ele se cuibaresc in acel ungher din noi in care bisturiul nu poate taia si principiile active din medicamente nu pot actiona...V-a durut vreodata sufletul acela in care nu credeti?

" stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu."

depinde ce fel de rezultate asteptam de la religie.Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie.Ziceati undeva ca religia/biserica ,esuand in a gasi solutii/explicatii la diferite fenomene naturale ,sociale s-a refugiat in spatiul spiritual,pt ca nu a avut incotro.Dar acolo ii si era locul de la bun inceput atata doar ca oamenii nu au inteles asta desi Iisus a invederat acest lucru prin toata existenta Sa pamanteasca.Oare poporul evreu nu astepta ca Mesia sa fie un eliberator,sa ii scuteasca de biruri,poate sa le lase "reteta" la leacul pt lepra..."Dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Tot astfel si noi astazi sa recunoastem stiintei(omului)meritele iar lui Dumnezeu ce-i al Sau si numai al Sau.Nu pt ca D-zeu nu ar putea vindeca ciuma,sida si orice altceva.Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa
si care nu au putut fi explicate.Oare la ce ar mai fi creat D-zeu o fiinta atat de complexa ca omul daca nu i-ar fi lasat libertatea de a actiona,de a gasi solutii.
D-zeu,fara a dispretui sau neglija latura noastra pamanteasca, se preocupa mai ales de vesnicul din noi, de suflet.El se adreseaza sufletului nostru.Trupul isi vede de ale sale.Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai.Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete.
Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva).Nicidecum.Trebuie respectat si ingrijit.Bolile trupului trebuie tratate si cu medicamente si cu rugaciune.

"Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora"

-religia spune ca tot ce se petrece in viata omului se petrece cu voia,cu ingaduinta lui D-zeu.Chiar daca stim ca un virus este responsabil de nu stiu ce boala de ce s-ar bate asta cap in cap cu ideea ca acel virus a ajuns in organismul unui om cu voia lui D-zeu si ca tot cu aceeptul Lui va fi anihilat?

"(saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista"
-de ce este asa de greu de inteles? in lumina celor zise de mine mai sus nu mi se apre asa de greu de inteles.saracia nu e o virtute. ea poate avea mai multe cauze.si chiar sarac fiind poti avea multe bucurii spirituale.indestularea nu aduce cine stie ce progrese spirituale omului.

ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias.Cel in suferinta empatizeaza mai usor cu altul aflat intr-o situatie similara.Nu fac eu acum apologia saraciei .Mi se pare insa ca uite situatia este ciudata:omul de ce are,de ce ar mai vrea si devine cumva mai opac la nevoile celorlalti.Stare "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei.

nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti dar inteleg ca acele explicatii/replici au fost date de oameni.cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept.Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?De multe ori am fost zguduita de contextul mortii unui om.Dar asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi.

dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da.Eu in viata mea am simtit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu in momente foarte grele.Am simtit usurare in urma rugaciunii.M-am ridicat de multe ori avandu-L pe Dumnezeu ca singura motivatie pt ca suntem incredibili de singuri in suferintza. Nimeni,dar absolut nimeni,nu ti se poate adresa atunci zicand :"O!eu insumi".Ma simt un pic jenata ca am devenit poate patetica .

am sa incerc sa revin si asupra celorlalte intrebari.
#30088 (raspuns la: #30053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
leac de lecuire - de anisia la: 08/02/2005 18:00:33
(la: Trancaneala Aristocrata)
oameni buni, imi fac ochii ca la flipere !!! mama ce am mai urmarit niste cifre pe niste coloane la scarbici.... cred ca daca mai vad vre-o cifra fac cu nervii !! aveti vre-un leac de lecuire ?????

pot sa vin si eu la grill-party ??
Cata durere, ma impresionea - de (anonim) la: 04/03/2005 20:54:31
(la: Ce vrei tu?)
Cata durere, ma impresioneaza capacitatea de a asterne pe hartie aceste trairi pe care toti intr-un moment al vieti le am avut, cu mai multa sau mai putina intesitate.Eu am ajuns la concluzia,care nu pretind a fi un adevar absolut, ca persoanele se bazeaza in actiumile lor pe instincte mult mai primare decat ne place sa recunoastem.Faptul ca ravnim la ceea ce ne este mai dificil de obtinut cred ca e un lucru pe care il pastram inca din frageda copilarie.A dori ceva greu de obtinut si a fi plictisiti de ceea ce avem la discretie, cred ca e o constanta...Oare secretul este echilibrul.
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea exilului - de miguelstil la: 30/03/2005 15:19:55
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
Honey, nu am vrut sa-mi dai dreptate... am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg perfect. Tu simti nevoia sa faci ceva, sa-ti vindeci dorul si durerea... si senzatia aia tampita ca "ai tradat" pentru ca, atunci cand alegi sa traiesti in alta tara, majoritatea celor lasati acasa or sa te priveasca intr-un fel ciudat, cu un aer de repros si, chiar daca nu vor spune nimic niciodata, o sa le citesti nelinistile, invidia chiar, in ochi. "Ai plecat ca sa-ti fie mai bine! Iar noua ne e greu." Si asta nu e de ajuns. Pentru ca, dupa ce pleci, stii: nu e mai bine. E un fel de moarte: iti impietreste inima, incet, pentru ca te lovesti de realitati pe care sufletul tau, prin excelenta romanesc, nici macar nu le putea concepe.
Si ti-e frica sa te intorci, pentru ca, daca te intorci, cei de acasa te vor privi ca pe un invins ori o invinsa: "nu ai reusit acolo, si te-ai intors cu coada intre picioare aici."
Nu te-ar durea atat de mult ignoranta strainilor daca nu te-ai lovi de ignoranta celor din acelasi neam.
Eu am plecat din tara pentru ca m-am indragostit, am crezut in el, m-am casatorit... m-a inselat, divortez. Trebuie sa mai stau cateva luni, pana ce sentinta e definitiva. Apoi nu stiu ce am sa fac. Poate o sa o iau de la inceput in Romania. Poate in alta tara? Oricum, nu in satul asta uitat de lume.
Ce simplu! Ce poveste veche. Stii ce mi-a spus un "prieten"? Ca am capatat exact ceea ce am cautat, pentru ca m-am aruncat, ca ultima prostituata, in bratele primului strain cu bani. El a fost printre cei mai "bravi". Ceilalti prieteni nu au spus nimic, nici pro, nici contra. Ma ignora. Isi amintesc de mine din cand in cand, asa cum iti amintesti de unul dus dintre cei vii.
Nu am plecat pentru bani. Nu. Dar nu sunt o ipocrita si recunosc: financiar e ceva mai bine aici. (Nu mi-a lipsit niciodata nimic in tara). Dar sufletul nu poate fi cumparat, si sufletul meu tanjeste dupa viata. Romania e viata. Aici... sunt ingropata de vie.
Am un job bun, imi place ce fac. Si ce fac eu pentru Romania? Simplu: sunt PR consultant aici. Fiecare client care ma intreaba de unde vin primeste acelasi raspuns: din tara lui Brancusi. Din tara Nadiei Comaneci, a lui Ionesco si a lui Cioran. Oh, da, din tara lui Hagi! Si a lui Dracula, daca vreti. Sunt din tara unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Pe scurt, Romania. Unii isi mai imintesc de Revolutie si de Ceausescu - stirile, nu-i asa? Am o gramada de poze cu mine. Cine vrea sa afle ceva despre frumusetea Carpatilor nu are decat sa arunce o privire pe biroul meu... Asta fac eu pentru tara: o respect. Nu voi face nimic care sa ma faca de rusine si sa puna astfel o pata, cat de mica, pe numele Romaniei.
Mai mult nu pot. Nu inca.
#41232 (raspuns la: #41158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea - de (anonim) la: 31/03/2005 23:00:41
(la: Durere)
Da,doare mult,doare al dracului de tare si te intrebi:de ce? trebui sa trec prin toate astea,de ce?pana la urma nu am dat nimanui in cap,cu ce am gresit atat de rau de trebui sa suport chinurile acestea groaznice si inca odata:de ce eu?
Si parca totul in jurul tau iti face in ciuda,oamenii,strazile cu rutina lor aparent atat de fericita,de ce tocmai eu trebui sa suport durerea unei pierderi?de ce tocmai pe tine?de ce durerea nu trece?pana cand?ma simt silita de puteri si.....totusi viata merge inevitabil inainte
iar tu andrusca ai darul scrisului si durerea pierderii
e dureros... - de Cristall la: 10/05/2005 19:35:26
(la: DIMINEŢI ALE UNEI TOAMNE)
e dureros
chiar doar sa si citesc asa ceva
si bossul poate da dureri de - de RSI la: 06/07/2005 16:37:00
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
si bossul poate da dureri de cap, dar acelea pot fi compensate cu dureri de jos la spate ...
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58236 (raspuns la: #58235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omule - de gigi2005 la: 09/08/2005 03:01:11
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Cred ca o sa fie un comentariu mai lung...
In principiu cam am raspuns la intrebarile tale pe alte postari; incerc sa-ti raspund la obiect cat de mult ma pricep si eu.
De obicei practicile magice nu prea se discuta pentru ca intra totusi in categoria miracolului. religia spune "crede si nu cerceta" eu as spune "nu cerceta aceste legi".

"1-ce este o vraja?" -vraja este o practica magica care foloseste capacitatile extrasenzoriale ale vrajitoarei pentru a arunca asupra "tintei" o actiune rea sau buna. Se bazeaza pe concentrare si pe fortze benefice sau malefice care sunt invocate in descantece. In principiu actioneaza asupra tonusului organismului. Cum sa explic: mintea ta percepe ca esti bolnav, creierul tau simte ca esti bolnav dar tu nu ai nimic. E ca o hipnoza, ca un efect. Actioneaza clar asupra creierului, diferitilor centri nervosi care controleaza anumite functii. De pilda cand vrajitoarea "pune cutzitul" si inteapa momaia, tu simti intzepatura. De ce? Pentru ca influenteaza creierul si induce senzatzia de durere. Nu esti ranit dar poti sangera de moarte pentru ca sistemul tau circulator este dat peste cap.

"2-tehnicile care regleaza bioenergia (ex: acupunctura, cristoterapii, etc) pot repara aceassta perturbare (vraja)? Daca DA...de ce? Daca NU, de ce?" - NU pentru ca acestea trateaza boli reale; aceasta este o boala inchipuita, indusa, nu exista. Ce energii vrei sa reglezi?
Sunt anumite descantece, mai ales cele tamaduitoare, care ar putea avea acelasi efect ca acupunctura, bioenergia sau ce tratamente neconventzionale mai vrei tu.
Dar practicile malefice, folosite pentru influentzarea fizica si psihica a persoanei vizate nu se pot trata astfel. De ce? Nu stiu o explicatie stiintifica. Maleficul, paranormalul insusi nu are o explicatie stiintifica.
E ca practica yoghinilor care isi pot modifica bataile inimii sau temperatura corpului. Ea vine din interior si e ajutata de concentrare si de invocarea spiritelor, ca si la yoghini care ating starea de concentrare tot in urma unor invocari (sa nu-mi sariti in cap, nu ma pricep la yoga. Poate cineva se pricepe si ar putea lamurii acest aspect). Cel putin mintea mea nu gaseste un raspuns. Uite, saptamana viitoare trebuie sa-mi mai soseasca niste carti. Mai citesc si-ti spun sau iti dau referintze despre titlu si autor si citesti singur.

...daca exista prezicatori/astrologi, etc care pot sa prezica si o eventuala VRAJA asupra unei persoane? - nu stiu cat de buni sunt prezicatorii astia...dar in mod sigur o clarvazatoare adevarata poate vedea intentia de vrajitorie sau daca o persoana a fost influentzata prin magie. Chiar si cel influentzat, daca vrea sa creada ca este sub influentze magice (de obicei nu cred asa ceva) si il framanta acest gand poate prevedea faptul ca a fost vrajit.

Cum ti-am raspuns mai devreme, toate invocarile si descatecele se bazeaza pe sugestii de genul : ca ceapa, ca morcovul, ca sarpele, etc.
Mai ales blestemele functioneaza astfel. Uite citeam in cartea cu istoria blestemului ca cele mai tari blesteme sunt in ordine: blestemul parintilor (mama) fatza de copii (da, nu crezi dar exista) si asta nu are leac de dezlegare, este ireversibil; blestemul din dragoste mai ales al fetei dar si al baiatului si blestemul preotzesc.

Sa-ti explic cum actioneaza acest blestem n-as sti sa spun. Dar exista. La fel blestemul din dragoste. Avea Maria Tanase un cantec, "Cine iubeste si lasa" care era dupa un blestem : cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ taraisul sarpelui/ si pasul gandacului/ pulberea pamantului/.

Mai multe n-as mai putea sa-ti spun. Mai citesc si mai vorbim.

#64266 (raspuns la: #64049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Georghe Doja si durerea sa siderala! - de kradu la: 20/09/2005 21:46:21
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Tristetea, pesimismul si durerea din randurile tale m-a bucura!
Regretul pe ce-l afisezi m-a inveseleste! Tanguiala ta i-mi da aripi!
Persistenta ta in acceptarea sifilisului comunist, m-a face mai liber si mai entuziast!
Si toate astea doar pentru un singur motiv!
Pentru ca Doamne nu sunt ca tine, nu gandesc ca tine, si nici nu vorbesc aceeasi limba ca tine!
Bolile de destin care sunt? Ratarea, bovarismul, lenea? Nu stiu nici daca suferi de vreuna din ele sau de toate! Poate de nici una!
Bucuria,iubirea, si reusita nu vin de undeva din neant si intra in noi!
Ele vin din noi! E ceva acolo care le genereaza!
Doctrinele comunismului fascismului, rasismului, sovinismului,vin in noi din afara! Nu ne nastem cu ele!
Poate ceva a venit in tine! Comunismul asta sifilitic si criminal!
Tu l-ai primit si l-ai dadacit! Cat de bun e ele pentru tine numai tu stii!
I-ti provoaca durerea asta, oful asta! Care e bun s-au rau!
Tu sti!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...