comentarii

ospătară sau ospătăriţă


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Să ne iubim, chera mu - de sanjuro la: 15/11/2004 14:56:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.

Mircea Cartarescu

#28766 (raspuns la: #28763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
partea a IVa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:32:55
(la: Leandru)
-Oglinda reflectă chipul omului, dar ceea ce este el cu adevăarat ne arată prietenii pe care şi-i alege, zise Ziurel de Ziuă. Dacă Verde Împărat are astfel de prieteni şi slujitori înseamna că nu poate fi decât un om de toată isprava tătucă. Dar cum de te-ai încumetat la o astfel de îndatorire voinice?
-Mărită domniţă, după cum se spune: nu poţi scăpa de ziua de mâine fugind astăzi de ea. Dacă asta a fost soarta şi rostul meu, unde puteam să mă ascund? Atâta timp cât mă ştiu curat şi neprihănit pot şi cred cu tărie în izbânda mea.
-Frumoase vorbe şti a rosti voinice, dar fata mea va fi doar a celui ce a reuşi să treacă de trei încercări uşurele ca păcatele lui.
-Dacă altă cale nu-i, mă prind în numele Împăratului să trec probele.
-Pentru început, ca să nu te spării, până mâine trebuie să faci ca toată grădina palatului să fie toată înflorită să pot culege flori pentru fata mea, Ziurel de Ziuă sau cum o mai alint eu Sburătorul visătorul pentru că atunci când este lună plina, pleacă în lume şi ţese visele oamenilor.
Leandru mulţumi pentru găzduire şi ospătare şi se retrase în camera lui. Ar fi vrut să plângă dar ştia că nu ajută cu nimic. Cum să facă să îndeplinească porunca Prierului? Căci totul în jur era numai zăpadă şi de unde atâta putere pe ea ca să facă florile să răsară? Se tot sucea şi se răsucea dar răspuns la întrebare nu găsea. Ar fi plecat chiar atunci dar nu îi sta în fire să dea bir cu fugiţii. Pe când stătea şi se tot întreba, în odaie apăru chiar naşa sa Zâna Zorilor, Crăiasa Florilor.
-Copila mea, grea sarcină ţi-ai asumat. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al meu o să izbândeşti, căci datoria naşei este să-şi ajute fina la greu şi la necaz.
-Cum pot să-ţi mulţumesc Zână dragă?
-Doar păstrându-ţi sufletul şi cugetul la fel de curate ca şi până acum căci nu uita ”cărarea celor neprihăniţi este ca lumina, a cărei strălucire creşte mereu până în miezul zilei, iar calea celor răi este ca întunericul gros şi ei nu văd de ce se vor poticni”. Acum culcă-te şi de restul lasă că ma ocup eu.
Se culcă Leandru al nostru iar dimineaţa când se trezi, toată grădină era plină de flori care mai de care mai frumoasă, pomii erau: unii înfloriţi alţii cu poamele date în pârg iar într-o parte a grădinii erau fragii pârguiţi, numai buni de mâncat. Ieşi afară şi culese un coşuleţ de fragi, câteva fructe pârguite şi un buchet de flori, apoi merse în sala de ospăţ unde erau Prier şi Ziurel de Ziuă. Aceasta primi coşuletul cu fragi şi mulţumi pentru flori iar Prier zâmbi, dar se vedea că nu e zâmbetul lui căci nu-i venea bine ca flăcăul să izbândească. În timp ce mâncau îi zise flăcăului:
-Nu că vreau să te sperii, dar dacă nu ai fi izbândit cred ca unde-ţi sunt picioarele acolo ţi-ar fi stat şi capul voinice.
-Mulţumesc Mărite Prier şi dacă în prima încercare am izbutit cred că voi izbândi şi cu celelalte două.
-Aşa e voinice. Cea ce-a doua încercare este mult prea uşoara pentru un voinic ca tine, dar să-ţi spun despre ce este vorba: până mâine dimineaţă trebuie să termini cea mai frumoasă broderie care s-a putut vedea vreodată ca să aibă fata mea de zestre.
-Bine Mărite Prier dar asta e treabă de femei nu de voinici ca mine, şi apoi nici o mândră crăiasă n-ar putea termina până mâine această lucrare.
-Ce-am zis e bun zis. Ne vedem mâine dimineaţa cu lucrul gata.
Urcă Leandru în camera lui şi găsi acolo toate cele de trebuinţă pentru broderia ce trebuia s-o facă. Îşi puse nădejdea în Dumnezeu şi se apucă de lucru, că doar era neîntrecută în astfel de treburi. Şi până spre seară apucase de migălise la un pom plin de roadă şi câteva păsărele şi ca un făcut, începură a i se îngreuna ochii şi aţipi cu acul în mâna. Cum adormi, îşi făcu apariţia Zâna Zorilor, naşa ei şi atinse ţesătura subţire ca pânza paiangului şi pe dată apăru o broderie cum nimeni nu mai văzuse până atunci: soarele cu toată căldura şi strălucirea lui, câmpul şi cu florile, cerul şi cu stele, norii călătorii şi paserile înaripate, păuni ce ciuguleau pe malul lacului şi peşti de aur ce înnotau prin undele clare, brazii si stejarii bătrâni care doineau vântului căruntului şi într-un colţ se zăreau şi munţii albiţi de timp şi de nea. Când se trezi dimineaţa şi văzu minunea, Leandru îşi dete seama de ajutorul primit şi mulţumi iar naşei. Se spălă, se primeni şi coborâ în sală unde era aşteptat. Ajuns în faţa prinţesei desfăşură broderia încât să o poată vedea în toată strălucirea şi frumeseţea ei, iar fata rămase fără grai căci nu se aştepta ca voinicul să izbândească. Prier mulţumi şi-i spuse că reuşise şi în cea de-a doua încercare căci nici el şi nici fata lui nu mai văzuseră asemenea lucrătură.
ISTORIE RECAPATATA(continuare IV) - de DESTIN la: 15/09/2004 03:54:54
(la: Cum gandim?)
Mai importanţi dintre fraţii lui Vasile sunt Solomon, mare clucer şi vornic, căsătorit cu o Catrina care, după moartea soţului său, va dărui un sfert din moşia Văscăuţi, Patriarhiei de Ierusalim (în anul 1714) şi Costachi, mare serdar la 1690, căsătorit cu fiica vornicului Manolachi Rosetti (de la el porneşte ramura Epurenilor) .

Dar cel mai de seamă dintre fiii lui Gavriliţă (al treilea al său şi primul cu Tudosica ) a fost Lupul Costache, un personaj cu totul excepţional al timpurilor sale şi, de aceea, temut şi invidiat de către contemporanii săi.

În timpul domniei lui Constantin Cantemir a ocupat dregătoriile de vtori-sluger şi vel-medelnicer.

Asupra domnitorului Constantin Duca are o mare influenţă (comentând unele sfaturi pe care i le dă lui Duca, Ion Neculce nu scapă prilejul de a-l caracteriza pe Lupu drept “bezmetec la minte” ) şi este vel-vistiernic, dar nu prea se pricepe la administrarea banilor .

Întreţine relaţii de prietenie cu stolnicul Constantin Cantacuzino (care îi trimite în dar, la 24 mai 1694, o Evanghelie greco-română, cu autograf) şi cu vodă Brâncoveanu .

În anul 1696, devine domn Antioh Cantemir, care îl numeşte pe Lupu comisar şi acesta reuşeşte, împreună cu alţi boieri, să îi alunge pe polonezi din ţară ; apoi devine mare vornic de Ţara de Sus.

Este apoi hatman, în timpul primei domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă71 .

În 1705, Antioh Cantemir revine pe Scaunul Moldovei, iar Lupu Costache este vel-vornic de Ţara de Jos .

Constantin Brâncoveanu trimite un sol în Moldova, pentru a aranja logodna fiului său, cu fiica lui Antioh. La marele ospăţ oferit în cinstea solului, Lupu se îmbată şi spune “multe cuvinte deşerte şi fără treabă…împotriva lui Antiohi-vodă”, fapt pentru care s-a şi ridicat masa .

Lupu ştia să-şi disimuleze marile ambiţii, dezvăluindu-le numai din cauza beţiei .

În 1707, devine domn, încă o dată, Mihai Racoviţă, iar Lupu, care este şi rudă cu el, rămâne, în continuare, vel-vornic de Ţara de Gios (Jos) .

În timpul lui Nicolae-vodă Mavrocordat, fuge în Transilvania, împreună cu nepotul Constantin Costache şi cu boierii Catargiu, Rosetti şi Racoviţă.

La 1711, devine domn Dimitrie Cantemir, iar Lupul Costache îşi recapătă vornicia Ţării de Jos .

Atunci când Dimitrie Cantemir decide să se alieze cu Ţarul Petru al Rusiei împotriva turcilor, Lupu Costache decide să rămână neutru, bogăţia şi puterea sa permiţându-i să o facă.

Astfel, se retrage la mănăstirea întărită Bursuci (de la care îi va proveni şi porecla de “Bursucul” ), împreună cu neamurile şi slugile.

Neculce scrie că boierul îi era dator lui Cantemir cu 3000 de galbeni, plus încă 800, pe care îi primise de la domn pentru a cumpăra pâinea necesară armatei. Boierul face un inteligent joc dublu, încercând să se facă plăcut atât ruşilor, cât şi turcilor.

Cantemir şi ruşii îl trimit pe polcovnicul Chigheciu, pentru a-l aduce pe boierul răzvrătit.

Acesta se preface însă bolnav şi scapă, trimiţându-i doar zălog pe fraţii săi şi pe unul dintre fii; apoi continuă să-l îndemne pe vizir să treacă Dunărea, lucru care va grăbi înfrângerea ruşilor .

Lupu continuă, în acelaşi timp, să le dea de ştire ruşilor despre mişcările otomanilor şi acestora să le trimită corespondenţa militară rusească, pe care o intercepta (“Numai Lupul vornicul au prinsu acele cărţi şi le-au trimis la veziriul, ca un împiedecătoriu de binele creştinilor”).

Această atitudine ne-ar putea duce cu gândul la lipsa completă de principii morale a personajului (care poate fi considerat şi un “spion dublu”); nu putem, totuşi, să nu ne lăsăm uimiţi şi să nu admirăm curajul şi abilitatea politică a acestui boier, care a reuşit să se menţină pe o poziţie de relativ echilibru faţă de două imperii aflate în conflict şi faţă de domnitorul Moldovei.

Prietenia lui Costache cu vodă Brâncoveanu ar putea veni în susţinerea ipotezei conform căreia boierul moldovean ar fi avut o înţelegere cu domnitorul Munteniei, amândoi dorind înfrângerea lui Cantemir .

Este arareori accentuat rolul decisiv pe care l-au avut Lupu Costache şi neamul său în eşuarea proiectului rusesc de la 1711.

Este greu de crezut că a existat o strategie coerentă de stăvilire a expansiunii ruseşti şi este sigur că boierii vremii nu îşi puteau imagina că Moldova ar fi putut fi transformată, pe viitor, într-o gubernie a Ţarului.

Dar o parte a elitei moldoveneşti din epocă intuia (chiar dacă prin prisma unor interese de “clan”) că aventura atât de bine intenţionată a luminatului prinţ-cărturar şi cu atât de generoase perspective în cazul unei victorii ruseşti, nu putea să fie aducătore de prea mult bine.

Iată, deci, că prudenţa poate fi şi ea, în anumite împrejurări, o formă de curaj.

Contrar tabloului făcut de către Ion Neculce, paharnicul Constantin Sion îl prezintă pe vornicul Lupu în termeni mult mai favorabili (influenţat fiind şi de ruso-fobia sa), drept un “bun patriot” .

Furios pe atitudinea boierului, Petru I a poruncit ca neamul Costăchesc să fie în veci blestemat în bisericile pravoslavnice ale Rusiei.

Lupu Costache nu s-a sinchisit, însă, prea mult de această afurisenie (aşa cum găsim în Psalmii Regelui David: “că ei vor blăstema şi tu vei blagoslovi”) .

(va urma)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22341 (raspuns la: #22130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VI) - de DESTIN la: 17/09/2004 03:17:00
(la: Cum gandim?)
Au fost si boieri ,au fost si conducatori ,au fost si romani...

Ramura Pătrăşcan îi are ca reprezentanţi pe :

-Matei Kostaki, zis “Petraşcanu”, nepotul lui Lupu Costache. Postelnic, căsătorit cu Ruxandra, născută Miclescu.

-Iorgu, fiul lui Matei Kostaki. Zis “Stoeşescu”, a fost căsătorit cu Catinca, născută Sturdza.

Ramura Talpan:

-Constantin, zis “Talpan”. Mare-vornic, căsătorit cu o Rosetti.

Din linia Negel se disting:

-Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache. Căsătorit cu Catrina, fiica vornicului Iordache Roset. Poreclit “Negel”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas.

La 1707, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă este vel-comis şi domnitorul îl trimite, ca sol al său, în Muntenia, la nunta unuia dintre băieţii lui Constantin-vodă Brâncoveanu, cu fiica unui boier moldovean, Ilie Cantacuzino.

Constantin Costache ocupă aceeaşi dregătorie de mare-comis şi în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir.

În 1712, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae-vodă Mavrocordat, este stolnic mare; domnul îl însărcinează cu îndeplinirea poruncii venite de la Poartă, de a curăţa Prutul de copaci şi crengi.

În 1716, vine pentru a treia oară la domnie, Mihai Racoviţă, iar Constantin Costache este vel-vistiernic şi domnul îl trimite, împreună cu vel-banul Macriiu, să adune două-trei mii de tătari, pentru a-i folosi împotriva austriecilor din Cetatea Neamţului.

Vistiernicul nu apucă să-i mai spună lui Racoviţă de venirea tătarilor, fiindcă austriecii ajunseseră deja la Iaşi.

Costache se ascunde în stuh.

După victoria turcilor şi izgonirea austriecilor, domnul îi trimite pe Constantin Costache vistiernicul şi pe Luca biv-vistiernicul în Bugeac, pentru a-i elibera pe robii luaţi de tătari din Moldova.

Casele domneşti arzând, Mihai-vodă Racoviţă se mută în două case alăturate, cele ale biv-spătarului Ioan Păladi şi cele ale lui Constantin Costache, acum vel-spătar.

După mazilirea lui Racoviţă, C. Costache este pus, la 26 septembrie 1726, caimacam, împreună cu vel-banul Sandu Sturdza şi amândoi îl vor întâmpina pe noul domn, Grigore-vodă Ghika.

La acest domn, Constantin Costache este hatman; plănuieşte, împreună cu neamurile sale (stolnicul Iordache Costache, fiul lui Lupu; paharnicul Gavril Costache; stolnicul Toader Costache), cu vel-vornicul Ioan Păladi şi fiul acestuia, vel-banul Toader şi cu spătarul Iordache Cantacuzino să fugă în Bugeac şi să-şi aleagă domn dintre ei.

Sunt însă arestaţi cu toţii; Iordache Costache este decapitat, ceilalţi sunt închişi o vreme, apoi eliberaţi.

La mazilirea lui Grigore Ghica, în 1733, C. Costache, acum vel-logofăt, este din nou caimacam, împreună cu Constantin Ruset, vel-vornic.

În acelaşi an, începe domnia lui Constantin-vodă Mavrocordat, la care Constantin Costache continuă să fie vel-logofăt. Aceeaşi dregătorie o va ocupa şi în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, până când, la 29 februarie 1737, moare în urma unui atac de apoplexie (anterior ceruse, din pocăinţă, să nu fie îngropat în biserica Mitropoliei, ci afară, lângă uşă).

Iscusit şi influent, indispensabil aproape tuturor domnitorilor contemporani cu el, Constantin Costache este emblematic pentru acea boierime română care a fost, aşa cum frumos scria Ştefan D. Grecianu:

“braţul şi sufletul ţărei nóstre”.

De aceea, voi oferi, în continuare, un citat ceva mai amplu din acelaşi Ion Neculce care, cu toată aversiunea faţă de Costăcheşti, pe care nu şi-o ascunde pe toată întinderea cronicii sale, nu poate ca, la moartea lui Constantin Costache, să nu îi recunoască acestuia şi calităţile:

“Atunce să tâmplasă Costantin Costachie Gavriliţi, ce să poriclé Negel, c-avè un negel în nasu din naştire, cari era logofătu mare şi era cu zlotăria la Suceavă. Şi mergând la mănăstire la Suceviţi, sosind într-o simbătă sara la mănăstire, în 28 di dzâli a lui feurar, au şădzut cu igumănul şi cu alţi mazâli la masă, de-au mâncat bini sara, iar când au fost dispre dzuă, s-au sculat să margă la biserică duminică dimineaţa. Şi n-au apucat să agiungă în biserică, şi l-au şi lovit o ameţală, de-au cădzut gios în mijlocul mănăstirii. Şi luându-l ficiorii în braţă, de-bè l-au dus pãn’ la chilie, şi peste un ceas au şi murit.
Apoi l-au adus slugile la Ieş, şi i-au ieşi tu vodă înainte şi cu toată boierimea, şi l-au îngropat la mitropolii, afară lângă uşa bisericii, c-aşé au poftit el, să nu-l îngroape în biserică. Şi mari cinste i-au făcut la îngropare, şi mai mulţi oameni strâga "Dumnedzău să-l ierte"dicât "să nu-l ierte". Că măcaru că era om mânios şi zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavriliţăştilor, dar avé şi unili lucruri bune. Că era om şi harnicu, nici mitarnic sau lacom, şi era şi om libovnicu, ospătători. Dragă-i era cinstea şi mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să pune tari în prici cu domnii şi cu alţii pentru ţară. Sta di să pricé, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga "Dumnedzău să-l ierte". Şi noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru ţară cu bini, să dzâcim "Dumnedzău să-l ierte". Că boieriul cari stă cu bine pentru ţară di spuni, macar de-ar vini şi la primejdia vieţii, i să cade de la ace ţară şi di la peminteni a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă. Făcutu-i-au şi giupâneasa lui, unde l-au îngropat, mormânt di piatră frumos, ca să rămâie di pomeniri.”

Trebuie să fi fost un personaj cu totul excepţional acest Constantin Costache, dacă un mare adversar al familiei sale îi scrie un necrolog atât de emoţionant !

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22589 (raspuns la: #22442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Äntoarcerea än Tarä - de Chris71 la: 05/06/2005 13:09:12
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Eu sänt plecat din Septembrie 88 än Germania, la värsta de 17 ani si mä bucur cä am putut petrece copiläria än tarä. Am foarte multe amintiri frumoase legate de Romänia si sänt mändru de originea mea!
Ultima datä am fost än concediu la Sibiu in 1999 si mä bucur de fiecare datä ca un copil cänd trec peste granitä pe teritoriul Romäniei. Mä äntorc ACASÄ!!! Cu toate cä träiesc acuma aici än Germania, am multi prieteni si cunostinte aici si m-am acomodat foarte bine la felul de a träii, rädäcinile ämi sänt totusi in Sibiu. Sper ca anul viitor sä ämi pot petrece concediul de varä iaräsi in tarä, sau sä pot lucra pentru o firmä din Germania, care are o filialä in Romänia.
Än orice caz, este o bucurie foarte mare sä mä reäntorc, pentru un anumit timp än Romänia.
Multe salutäri tuturor romänilor!!!!
Chris71
Acum 15 ani am plecat din tar - de stesi la: 19/01/2006 11:34:17
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Acum 15 ani am plecat din tara pentru a cunoaste o lume mai crestinå, imi spuneam eu pe atunci. Si unde så fie mai drept de tråit decat intr-o tarå in care conduc Crestin Democratii (CDU)...La mintea mea de atunci, cand credeam cå tot ce zboarå se månancå, m-am stabilit in Germania...
Nu, nu am plecat din tarå nici de foame nici fugårit de altceva sau altcineva...Plecarea mea nici nu a fost prmeditatå. Un vis, intr-o noapte a declansat tot capitolul "emigrårii" mele...Am visat cå puteam zbura din copac in copac...Si cum aveam ceva bani, mi-am fåcut pasaport si impreunå cu un coleg am purces in...voiaj in Ungaria apoi in, pe atunci Cehoslovacia, apoi Germania...Si aici - dupå cum aveam så inteleg mai tarziu - destinul meu si-a urmat fågasul...Acum sunt convins cå asa trebuia så fie.
Gandul intoarcerii il port de cand am plecat...Dealtfel ca din ce in ce mai multi dintre noi, cei aciuiati in pribegie...Nu fac parte din categoria tristå a romanilor care sustin cå nu ii leagå nimic frumos de Romania. Dimpotrivå! Am avut norocul sa lucrez in mai multe tåri, si cat as fi fost de incantat de frumusetile, civilizatia sau cultura lor, ei bine, gandul meu sublim era cåtre tara pe care o purtam in suflet ca pe o iubitå de care stiu cå må asteaptå, o iubitå a carei frumusete si caracter numai putini le cunosc...
Må refer la caracterul neamului...
*** - de picky la: 17/03/2008 15:12:51
(la: Mai)
Ar fi bun unul d-ăla de...ospătar. Şervet deci, nu şerveţel.
#293876 (raspuns la: #293871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 10/01/2009 11:42:57
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Un cuplu la restaurant. Vine ospătarul:
- Ce doriti să serviţi?
Ea:
- O frptură mare pentru mine şi o salată pentru el.
După un timp, ospătarul revine:
- Mai doriţi ceva?
Ea:
- O salată pentru el.
Ospătarul:
- Nu vă supăraţi, dar domnul nu consumă decît salată?
Ea:
- Păi dacă f**e ca un iepure atunci să mănînce ca un iepure!
cam multă zaharină în cafea - de denisasoare la: 29/08/2009 17:43:15
(la: postulatele iubirii pure)
văd că încă nu ţi-ai revenit după ţeapa pe care ţi-am tras-o sub copacul cunoaşterii...în cea de-a opta zi...şi încă mai baţi câmpii departe de coasta-ţi ruptă...şi mult prea departe de noi.
deşi sunt la fel de poligloată şi atotştiutoare precum iubita-ţi...nu voi putea totuşi să-ţi fiu părtaşă la dulcegăriile decadente cu care îţi abureşti postulatul...deşi cred că la întâlnirea de 10.000 de ani ne vom putea îmbrăţişa „ca un ospăţ în ochiul lunii”.

salutări cordiale de la o iubită
care n-a dormit azi-noapte
Scrisoare carte tara mea(2) - de Tot Areal la: 30/03/2010 13:24:06
(la: Scrisoare catre tara mea)
Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţ ii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamen tare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţ i care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.
Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.
zaraza sc - de RSI la: 23/06/2011 15:17:17 Modificat la: 23/06/2011 15:19:06
(la: Poetul Miloş este lăsat să moară de foame!)
Păi tocmai aici este problema, ce înseamnă "...nu a avut un contract de munca, a fost mai mult o convenţie cu cei de la Centrul cultural Municipal..."?
Centrul cultural municipal nu aparţine de primărie? Nu este instituţie de stat? Nu trebuie să respecte legea? Ce este o "mai mult sau mai puţin convenţie" ?
Dacă este o fire sensibilă atunci nu trebuie să mai mănânce? Să lăsăm aceste modele false şi perimate de poeţi romantici. Ţi-e foame - te angajezi. Fie şi ca îngrijitor, paznic, ospătar. Dar sunt sigur că nu trebuie să se ajungă chiar la astfel de joburi. Profesor, învăţător, meditator, corector, jurnalist, etc.

Expresia rabinică vrea să spunca că în situaţiile în care oamenii mor de foame trebuie întâi să se gândească la supravieţuire fizică şi apoi la învăţătură ( cred că trebuia să scriu învăţătură cu literă mare). Un fel de piramidă a necesităţilor umane a lui Maslow înainte de acesta. ;)
#616198 (raspuns la: #616195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 28/02/2016 11:13:09
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
- Ospătar, dumneata numeşti asta supă de pasăre? Vă bateţi joc de clienţi sau ce?!
– Nu, domnule, nu vrem să jignim pe nimeni, dar e supă de pasăre. Aş putea să precizez doar că e o supă de pasăre extrem de tânără. Practic vorbind, e apa în care fierbem noi ouăle, când clienţii le comandă foarte tari.
***
– Știi de ce te-am oprit?
– Da, am depășit viteza. Dar, domnule polițist, este o chestiune de viață și de moarte.
– Mai exact?
– Acasă mă așteaptă o femeie goală.
– Și?
-Și, dacă ajung acasă mai târziu decât soția, sunt un om mort!
***
Un tip se mută într-un apartament nou. Seara privește prin fereastră. În blocul de vizavi vede o tânără foarte frumoasă pe care a început s-o urmărească în fiecare seară. După o vreme, într-o dimineață îi sună telefonul și o voce grațioasă îl întreabă:
– Alo, bună dimineața, sunt vecina de vizavi. Scuze pentru deranj, dar nu cumva ai văzut aseară unde mi-am pus sutienul?
*** - de INSULA ALTUIA la: 21/06/2016 11:22:36
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
- John, unde ai pus câinele?
- În frigider, Sir!
- John, și nu o să-i fie frig.
- Nu, Sir!
- Cum așa, John?
- Pentru că am închis ușa, Sir!
- Lămâia are pene, John?
- Yes, Sir!
- John, lămâia chiar are pene?
- Nu, Sir!
- La naiba, iar am stors papagalul!
O asistentă intră în salonul unui bolnav. Acesta întreabă:
- Domnișoară, spuneți-mi, vă rog, am vreo speranță?
- Nu. Nu ești pe gustul meu!
- Îmi vând papagalul vorbitor.
- De ce?
- Pentru că ieri, nemernicul a încercat să mă vândă!
L-am întrebat pe prietenul meu nord-coreean cum se trăiește în Coreea de Nord. Mi-a spus că nu poate să se plângă.
Sir stătea la masă și se chinuia să înțepe cu o scobitoare niște măsline.
- John, strigă el, măslinele fug?
- Nu, Sir! Dar de ce?
- Înseamnă că iar am mâncat gândaci de bucătărie...
Doi indivizi se întâlniră pe malul mării. Unul dintre ei era foarte abătut. Celălalt îl întreabă:
- Măi Popescule, de ce ești așa îngândurat?
- Uite, aici s-a înecat fosta soție!
- Ei, da' asta a fost demult... Între timp, te-ai însurat din nou, ai o nouă nevastă, frumușică...
- Da, dar nici de-al dracului nu vrea să facă baie în mare!!!
- Dragul meu, poți vorbi?
- Draga mea, sunt în roaming, mă costă scump.
- Ok, atunci ascultă.
Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
- Biletele la control, vă rog!
- Mă, Gheorghe, noi avem belet?
- No.
- N-avem belet, domn controlor.
- Bani de amendă aveți?
- Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
- No.
- N-avem bani, domn controlor.
- Vă bateți joc de mine? Bilet nu aveți, bani nu aveți. Atunci, ce dracu' aveți?
- Ce-avem, mă Gheorghe?
- Avem abonament.
- John, adu-mi, te rog, o portocală.
- Poftiți, Sir.
Sir ia portocala în mână și o miroase:
- Portocala asta pute, alta, te rog!
- Poftiți, Sir.
- Și asta pute!!! De unde iei tu portocalele astea de put toate???
- Sire, fără supărare, dar cred c-ar trebui să schimbați mâna...
Doi bețivi, într-un bar:
- Săptămâna trecută am pierdut un prieten și un partener de băutură de toată isprava.
- Dar ce s-a întâmplat?
- Și-a prins degetul într-o verighetă, săracul.
Conform statisticilor, cuplurile din România fac sex în medie de 2-3 ori pe săptămână, în timp ce cuplurile japoneze de 2-3 ori pe lună.
E destul de frustrant pentru mine să aflu asta, deoarece nici măcar n-am știut până acum că sunt... japonez...
Mi-ar plăcea să câștig la loto ca să ajung să îmi cunosc rudele.
- La mulți ani, iubito!, i-am zis soției mele blonde astăzi, de 1 iunie.
- Dar ce, ți se pare că sunt încă un copil?, mă întreabă ea.
- Nu, însă l-am spus așa, metaforic, copilului din tine... am răspuns, făcându-i cu ochiul.
- Vai ce mă bucur!, zise ea, sărind în brațele mele. De ce nu mi-ai spus, hoțomanule, până acum, că sunt însărcinată?
Se duce unul la un magazin de lenjerie intimă să îi cumpere iubitei lui o pereche de chiloți sexy. Intră în magazin și zice:
- Nu vă supărați, vreau să îi fac iubitei mele un cadou - o pereche de chiloți sexy...
- Sigur, ce vârstă are ea? Ca să vedem ce mărime i s-ar potrivi.
- E în clasa a 9-a...
- Și mai exact?!, întreabă vânzătoarea.
- A 9-a ”C”!
O blondă rămâne a doua oară gravidă și vine la soțul ei și îl întreabă:
- Dragă, acum trebuie să ne căsătorim din nou?
O soție de parlamentar merge la control ginecologic. După ce o consultă, medicul o întreabă:
- La vârsta asta și încă virgină?
- Păi știți domn doctor cum e cu parlamentarii ăștia: promisiuni, promisiuni...
Soția merge hotărâtă la farmacie:
- Doresc ca soțul meu să-mi acorde mai multă atenție!... aveți ceva care să miroasă a computer?
- Ospătar, în localul vostru mă simt ca acasă.
- Vă place atât de mult la noi?
- Da' de unde! Nici acolo și nici aici nu mă bagă nimeni în seamă.
eu - de ionbarb la: 16/05/2018 18:02:35
(la: Orientul mijlociu)
știu un banc mult mai vechi:

într-un restaurant românesc pe vremea lui Ceașcă ospătarul amabil îl întreabă pe client: cu ce să vă servesc monșer, cu un ceai chinezesc sau unul rusesc? La care românul sictirit răspunde: Mai bine dați-mi o cafea!...
Pacepa nu a tradat tara, ci p - de sever29 la: 22/08/2003 17:33:56
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
Pacepa nu a tradat tara, ci pe semenii sai.
A tradat un sistem politic.
A tradat un servici.
A tradat unele convingeri.
Pacepa nu era comunist, ci era si este un oportunist.
#40 (raspuns la: #35) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NU NE VINDEM TARA - de viking la: 10/10/2003 02:46:06
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Imi vine sa rad... Grofii, minoritatile, strainii ne iau pamanturile.. NU NE VINDEM TARA se striga dupa 89. Credeam ca romanii au mai evoluat de atunci. Las' ca au vandut altii ce mai era de vandut si au bagat dolareii in propriile buzunare.

Parerea mea sincera: tot ce inseamna politica si politician in tara asta ar trebui bagat la puscarie. Si cei de la putere, si cei din opozitie care au inceput deja sa tremure la gandul ca vin alegerile si le trebuie si lor capatul lor de ciolan.

Evident ca exista multe interese in spatele noii constitutii, din partea celor care sunt la putere acum, si care probabil vor ramane in continuare. Si fiindca interesele mele se intersecteaza intr-o anumita masura cu cele ale lor, o sa votez cu un DA scarbit si o sa sper ca nu voi mai pleca in armata.

Ar mai trebui deschis un articol referitor la armata. Sincer. Sa vedem cine e de acord cu serviciul militar. Sa vedem cine e de acord ca din taxele si impozitele pe care le platim sa isi ia salariile burtosii si inapoiatii care lucreaza in armata.

50% din armata ar trebui trimisa acasa, sau mai bine sa faca munca in folosul comunitatii. Au supt destul. Si sa ne lase naibii in pace sa ne vedem de treburile noastre.

Cam asta este parerea mea despre serviciul militar. Cam asta este de ce ma duc sa votez constitutia.
#993 (raspuns la: #942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tara, tara, tara, asculta gla - de Cata la: 11/10/2003 12:36:06
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
Tara, tara, tara, asculta glasul DOMNULUI! Ier. 22.29
Tara, tara, tara, asculta gla - de Cata la: 11/10/2003 12:51:50
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Tara, tara, tara, asculta glasul DOMNULUI! Ier. 22.29
"Sa nu furi" - porunca a 8-a. E porunca lui Dumnezeu. Iar noi suntem un popor crestin. Sau nu?
------ NORWAY ----- Nr 1 de tråit - de NORWAY la: 21/10/2003 06:15:20
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
I-mi cer scuze din pricina scrisului dacå a-m greseli ..

Hei på dere

Bunå la toatå lumea din fericire sunt stabilit in NORWAY de o gråmadå de ani, cåsåtorit cu 2 copi si cam imi convine cå am familia mea aici..A DOUA IUBIRE A MEA DUPÅ FAMILIE ESTE ( NORWAY + IT ) tara asta iti då asa de multe de te face so iubesti si nu aberez cind zic,cind må hindesc la ( R ) ITI IA IN LOC SATI DEA mare diferentå care nu poti so ajungi sorry asta este adevarul..Så fie nu 1 milion de Euro 100 de Milioane de Euro tot nu masi intoarce in Romania..Conruptie si altele care sunt prea multe så le precizez,fac o comparatie,un drogat care se drogeazå de peste 30 de ani såi iei drogurile ce se va intimpla drogatul då coltul la urgentå asta este si cu ( R ) cam multi ani trebuie så ajungå alte tåri din urmå dintre care ( NORWAY niciodatå )..Cei de afarå stati acolo cå stati bine..Poate peste 60 -80 de ani o så fie bine in ( R )???? dar pinå atunci cam dåm coltul toti....Pe vremea lui Ceascå era mai bine opinia mea sincer så fiu nu am våzut oameni fåcind foamea si aurolaci de bine de råu aveai ce minca acum multi dau coltu din cauza asta foamea + 1001 de altele......Pinå la coada nu banu face omul , omul face banu...Pe altå parte cistigi milionul stai in ( R ) peste noapte nu mai ai milionul ai puso faci foamea ,asta nu se intimplå afarå fratilor må refer i NORWAY sau in alte civilizate tari ca SWEDEN ,DANMARK .... Cu respect un båiat trecut prin viatå ...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...