comentarii

ostenesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
da,da - de munteanu rodica la: 09/11/2009 09:23:20 Modificat la: 09/11/2009 10:43:34
(la: Fără)
"ma gindesc sa fac din locul asta un birt la margine de drum
pentru calatori osteniti"


Io-s taretare obosită aşa ca vreau un loc permanent...o fi ca în parlament?
Si apăi, calu'l-ai omorât da cu mine ce-ai avut? Si mai vreau pe Claire cu
trucurilii sale oho...si multe alte alea.
Te prinzi in horă?de beut. numa' vin roş sara la culcare, da-l cumpar di la birtu' tău.
#497788 (raspuns la: #497768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe campul de-afara - de cosmacpan la: 04/01/2010 21:21:12 Modificat la: 04/01/2010 21:21:56
(la: ca pitulicile-n zapada)
nu se mai aduna nimeni...zapada iswi vede de-ale ei pana cand moare si ea ostenita. de batranete. nici macar iarba nu se mai inghesuie sa iasa. a vazut si ea ca omul poate face orice vrea el: copaci artificiali, iarba articiala, asfalt si ciment cat mai mult, sticla si uitare...si insingurare...si rani care supureaza in tacerea sufletului...nu mai stiu cine povestea despre...cred c-am uitat...oare despre ce vorbea?... pitulit intre paralele...
era să uit (II) - de cosmacpan la: 05/01/2010 16:30:18
(la: era să uit...exerciţii de imaginaţie...)
în primul rând ca să nu uit am să adresez tutulor un mesaj de felicitare: celor care au luat kilograme să le dea Dumnezeu sănătate ca să poată să le-administreze (pe kilograme normal) iar celor ce-au pierdut, să le dea Dumnezeu răbdare până îşi vor reface rezerva strategică, aşa că ori ce aţi fi făcut, făcut rămâne, până la noile alegeri de kilograme. Daaaaa...
deci pentru astăzi încercam să mă eschivez pentru a nu mă desconspira sau poate transpira ultimul mare secret (oho, nici nu ştiţi câţi în cale mi s-au pus) şi tot nu o să vă spun decât că anul trecut am păţit o mare dandana...
într-o zi de primăvară, când era soare pe-afară ies şi eu la o plimbare ca să fac baie de soare...bun...nu apuc io să fac o sută de paşi (de unde ştiu că erau o sută? păi nu ştiu dar dă mai bine cu cifre rotunde că doar nu era să spun că erau 79 şi jumate) şi mă ântâlnesc cu un vecin, aşa mai pământiu la cuşmă şi cu privirea goală...salut eu cu BUnă ziua, dar bună cred că a fost numai pentru mine că el a trecut şi nu a spus nimic...o fi necăjit bietul de el zic şi-mi văd de drum. La colţul străzii şcoală...copii, grămezi peste grămezi dar toţi umblau de colo - colo, duşi de vale înspumate cu cornul şi cu iaurtul, mancate mai pe jumate...măi să fie...dar în mintea cea mintoasă a românului de pe urmă prinse a se izmeni un gând neclar şi neciteţ...
mai în sus şi mai în jos, pe stradă de-oraş frumos, nimic, toată lumea cu feţele sparte de ochi înfundaţi într-o linişte d-aia spăimoasă...şi mai face omul băi de soare dar se mai şi potoleşte că osteneşte şi fără să bag de seamă mă opresc pe malul gârlei, pă un pătuiag dealge şi stau şi io ca prostul să-mi trag sufletul care văzându-se slobod, se şi aruncase-n unde şi apoi mai ia-l de unde...şi cum stam io cu sufletul aşa, călărind valele celea înspumate iată că se opreşte lângă mine o babă bătrână, cu fular de lână, la păr tremurată cu pleată-nnodată, cu şapte cojoace (pierduse din ace) şi cu pungi o mie, mai să-mi dea şi mie...şi unde nu să aşează băbuţa lângă mine şi începe a molfăi din gingiile cele roş-vinete strecurând cuvintele aşa ca prin vată:
- ei voinice voinice, dă şi la baba un gologan că tare mare foame să zbate în măruntaiele mele...
- mai că-mi venea să o iau aşa la o hârjoană verbală şi intelectoală cât să-mi treacă năduful, amocul ori astenia, că ceva cred că era şi prin genele şi sprincenele mele, dar odată mă pocneşte aşa ca o descifrare de miracol şi numa ce mă pomenesc întrebând ca prostul satului
- apoi babă slută şi urâtă, ia să-mi spui tu mie ce-are toată lumea asta de-i cu faţa spartă şi cu ochii duşi aşa către niciunde? şi în timp ce întrebam bag mâna-n sân şi scot de la sub braţ o gogoaşă merdenea (o ţineam acolo să steie caldă să nu mi se clisoşască gura de la urda cea rece)...
- ei măi fecior-fecioraş, cu brânzoaică mă ademeneşti şi răspuns tu-ai să găseşti...drept să-ţi spui nici io nu ştiu de ce-i aşa (zicea baba molfăind la gogoaşă cu mare poftă) dar gurile lumii zicesc că mare pacoste şî nenorocire s-o abătut asupra la lume că cică (lumea zice) curiozitatea îi pă moarte...şi vezi mătăluţă că curiozitatea este aşa ca o iarbă, nu-i ca un trunchi să moară tot odată...dar peste tot pă un-să află, o păleşte duhoarea telenovelistică political corectness show şi o arde cu tot cu răpdăcină de nu mai iese fir pe-acolo... şi dacă nu mai este curiozitate pă pământ de ce să se mai agite şi să se frământe lumea...trece aşa ca vaporu păn ape şi nici nu bagă de seamă că s-o lipchit di burta lui mărea de scoici şi mătasea broaştei...
- apăi dacă-i pă moarte, pă mine cum de mă mai înghesuie?
- apoi...
- da n-am să va mai spui ce mi-o spus baba molfăind la gogoaşa ceea pen-că-i vorba de exerciţii de imaginaţie, nu-i aşa?
Hai că mai este şi mâine o zi şi mai multe om vorbi...
titi - de proletaru la: 17/01/2010 16:16:14
(la: 5.728.123 de deceuri )
nu te mai osteni cu replicile. la asa o demonstratie profunda ma simt retardat...
multumesc de pontul cu logica. din pacate mai am 5 ani pana intr-a noua.
am sunat la 112 si nu te cunostea nimeni. cine ar mai putea sa confirme?
#516870 (raspuns la: #516834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ba ziiii-ne! :)"...bine...pacatul tau sa fie... - de cosmacpan la: 05/03/2010 20:51:49
(la: Una rea, pe zi)
ei fata moşului...se făcea că am visat un coşmar...şi coşmarul spunea că dacă mănânc două porţii de ciorbă de burtă o să văd toate luminile de la capătul tunelului...şi-atunci ce mi-am zis eu...dacă tot se uită mulţime de guverne (Ciorbea o fo primul) s-o vază pă Luminiţa, măcar să mă uit io mai în adânc şi dacă dezleg misterul poate mă premiază şi stau şi io acasă cu coada pă spate fără să mai fac ceva util...
(că cetitul şi scrisul nu este utile în vremile aistea)
ei şi cum vă spuneam, visu-i vis şi pohta-i pohtă...(iar păcatul e mult mai mare când pui şi râvnă în păcătuire)...deci primul lucru de făcut...fuga la magazin (măcelărie pre numele lui de odinioară) şi nici una nici două drept în faţa vitrinei frigorifice cu burţile cele dolofane ale vacii fermecate mă proţăpesc...vine pretina mea vânzătoarea că doar mă ştie ca pe-un cal breaz (de unde şi vorba cu Mihai Viteazu călare pă Breazu) şi dintr-o ochire (mai pe muţeşte să nu se prinză lumea din magazin şi să se bulucească să ne strice nouă plăcerea) îi arăt trei bucăţi de burtă de cele frumoase (şi muche de cea groasă care crănţăne atunci când îţi înfigi măselele în ea şi de cea mai sprinteioară care se face fideluţă aşa cât să alunece cu gogârţul fără s-o bagi de seamă) şi cu oleacă de osânză de cea galbenă care dă o coloare de mamă-mamă (numa stele de cele gălbioare care plutesc aşa prin lingura ce nu mai dovedeşte drumul până la gură şi-napoi la farfurie)...deci burta o fo cam fro patru kile cu bătaie, ei da staţi că doar nu-i de-atât...
mă uit io languros către pretină şi-i spui aşa şoptit ca o descântătură că musai trebe şi câteva geoale că făr de ele nu are zeama putere...ei, io mă alintam aşa ca vedetele pă covoru roşu că doar ştia ea ce mai trebe şi unde nu văd că horbocăie pe sub tejghele şi-mi scoate o frumuseţe de geoală şi trei genunghe de-alea ostenite şi zup cu ele pă cantar şi numa ce-o aud...apoi cu aiste două kile de oase nu ai timp să mori până nu termini toată zeama...să mă crezi...că nu te minţ...
dădui banii, luai marfa şi mai ţanţoş decât cucoşul vecinului ce mă cucurigise de la şase dimineaţa am pornit spre casă...
da, da astă lucrătură trebe descântată altfel nu iese vraja...aşa că tăvălesc eu burţile cele, printr-o zeamă de apă cu sare şi un praf de bicarbonat de sodiu (cică-i bun că o sclipeşte ca pă zăpadă aşa o înnălbeşte) şi cât să acomodează burta cu zeama mă acomodez şi io cu o zeamă de prună ca să capăt curaj...
ei şi nu vă spui cât coraj am căpătat dar mărturisesc sincer că aveam motorul turat bine...fac loc pe masă şi întind prima burtă (olecuţă stoarsă ca să nu lase urme...) cu flecuşteţele cele flocoşite şi iau o mană de sare grunjoasă cam ca Făt Frumos şi încep a o bruftului şi a o smotocii de o simţeam io cum să lasă moale şi făr de vlagă...după ce-o omenesc să-i scot faţă o zvârlu în legheanul cu apă călâie şi trec la a doua...şi dăi şi luptă şi dăi frecuş de o vedeam cum scânceşte mai ceva muşchiul întărâtat la masaj...o arunc şi pe a doua în lighean şi încep a mă uita cu teamă la cea de-a treia...şi în sinea mea înjuram la padişahii şi sultanii istoriei care smotoceau grămezi iar eu la a treia eram deja cu limba de-un cot...dar pentru o bucurie merită să te chinui...şi am dovedit-o şi pe a treia şi am mulţămit Domnului că-mi dăduse minte să bag ceva combustibil ca să meargă motorul...
dau eu câteva ape peste burţile cele nesătule să iasă sarea şi ultimele resturi şi le lăsai să alunece aşa pe-o rână drept în oala cea mare de cinşpe litri...presar aşa ca la o părere două linguriţe de sare, curăţ trei cepe şi le las să se răţoiască la burţile celea, mai pun şi o nemiluită bucată de morcov, un fleac de pastârnac şi aşa ca o felie de ţelină (făr de ţelină nici nu mă dau jos de pe scaun), pun apă rece cât să le petreacă pe toate de trei hai patru degete şi până la ochiul de aragaz nici că mă opresc...
într-o altă oală mărişică şi ea las la scaldă toate bucăţile cele de os (geoala şi genunchile cele rablagite, le acopăr cu apă din belşug presar ceva sare şi ascund o juma de morcov printre ele cât să-şi lase dulceaţa) aprind al doilea foc şi arde-o Nae cum spune vorba...
ei ce-a fost greu o trecut...că acum am timp şi de cafenea şi de cetit şi de alergat ca să fac poftă de mâncare pen-că trebe să las cele două oale să-şi facă damblaua şi să fiarbă aşa pă-ndelete ca la două ore cu bătaie iar dacă nu-i de-ajuns încă ceva bonus...da dacă voi credeţi că le las chiar aşa de capul lor vă amăgiţi, că dacă nu le-aş şti aş mai zice...da ca la juma de oră mă duc la ele şi le mai înţep aşa (diabolic, mefistofelic) să văz cam ce fel de zeamă lasă şi cum intră furca-n ele...
#529667 (raspuns la: #529630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...astăzi odaia - de cosmacpan la: 03/04/2010 03:45:05
(la: Din casa bunicilor)


SânPetru şi Dumnezău coborau ades la taifas
şi Buna avea pregătită mereu odaia mare
era locul în care lumina se strecura prin geamuri şi icoane
cernând şi poleind tăcerile
aici, aerul avea gust de Duminecă
şi aromă de busuioc
în colţul mai întunecat, pereţii se ridicau în capul oaselor
având grijă să nu strice paturile înfăţate
înveşmântate cu in alb şi-acoperite cu velinţe învărgate
şi-amîndoi purtau cu grijă chipuri liniştite
aduse la mal din negurile timpurilor
străjuind conclavuri de taină
de pe sub paturi se rostogoleau în toate părţile
flori prinse în urzeală să nu le spulbere ţiuitul timpului
şi răsuflarea amintirilor
aerul se clatină privind cu jind
scăunelele închinate în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh
şi-adunate jur împrejurul rotundului mesei joase
bogat altar şi luminos jertfelnic
ulciorul cu apă, mereu proaspătă, reînnoită
străchinile smălţuite urmate îndeaproape
de lumina crudă a lemnului de tei
scobit în căuş sfios, virginal
toate-aşteptând cuminţi a nerostire
şi a oftat în zi de sărbătoare.
odaia răscolită de atâta lumina
se trage sfioasă în colţul dintre ferestre
să-şi treacă pleoapa cu ştergarul cloşcă ce strânge sub aripi de taină şi tămâie
sfinţi osteniţi şi salcie în cercuri
aici, candela veghează la liniştea nopţilor
şi toarce fir subţire de lumină
când tremură muşcatele din geam
ferindu-se îmbujorate
e semn că pogorât-îi printre noi
şi-i timp de judecat şi de întrebare
şi Buna spune cu toată tăcerea ochilor albaştri
ba de una ba de alta
despre grâul copt şi rodul de pe crengi
ba că nu plouă, ba că-i înnorat
că viaţa-i cum e ea
şi Doamne...
dar n-a mai întrebat...
ziua plânge prefirând boabele-nşirate pe-un fir de rugă susurată
buzele ei mărşăluiesc în tăcere
şi cern în tăcere toate întrebările măcinate seară de seară
iar eu abia mai port îngreunate pleoape
şi plec să caut vise-ncondeiate
*** - de Adina P. la: 11/04/2010 18:21:15
(la: Poem din lumea ambalajelor)
Sa traiti, dragii mei!


Acea Adina e alta decat mine. Nestiind ce nickname sa scornesc, mi-am amintit ca am pana la urma un nume real, pe care de ce nu l-as folosi si in lumea virtuala...

Intr-o poezie nimic nu-i batut in cuie, nu e tratat stiintific; "viata e un rahat" nu trebuie sa fie un adevar demonstrabil. Dar daca gandesti pana la capat lucrurile, ceea ce e consumabil e perisabil, chit ca nu se dezintegreaza acum sau in urmatorii 10 de ani.

Nu am "precizat" poem, eroareeee! Pripeala, n-ai ce cauta in critica literara!:) Sa spuna Picky, care arunca bomba si pleaca, un cuvant despre contrastul dintre artistic si prozaic din titlu.

Va citesc de ceva vreme, am aparut cu un scop didactic pe acest forum. Ati intepenit in tertipuri interpretative si psihologice si in reactii automate. E pacat, pentru ca idei ar fi. Pana si cei nou-aparuti v-au furat pe nesimtite calapodurile si, in disperarea adaptarii si a acceptarii, si-au pierdut minimumul de originalitate si de prospetime pe care anuntau sa-l dea Cafenelei. Atmosfera e una generala, care a inghitit specificul, tribulatiile sunt inexistente,gasesc acest loc exact cum era cand l-am citit ultima oara, acum un an-doi...

Arta inseamna innoire continua.

Nu mizati pe ranirea orgoliului meu artistic, pentru ca acesta nu exista - daca devenim prieteni candva, o sa va spun povestea vietii mele artistice (neincluzand poezia, nu ma consider poeta, cum nu ma consider comentator sportiv), ca sa vedeti in ce anume se transforma arta cand ajunge la gura de varsare.

Nu va osteniti sa va dati seama clona cui sunt - am fost prezenta pe acest forum doar ca cititor, indiferenta imi era direct proportionala cu egoismul si cu orgoliul, nu-mi bateam la vremea aceea capul cu scoaterea semenilor (sau a mea insami) din clisee mentale.
Nici acum nu-mi bat. Doar ca la scoala unde se predau artele s-au eliminat dintre materii doua dintre cele mai importante.
#535523 (raspuns la: #535484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 16/04/2010 09:14:38
(la: Despre romani...)
Ideea curenta – ca meritele stramosilor se mostenesc de la sine, din generatie in generatie, ca a te trage din ostenii lui Decebal, ai lui Traian sau ai lui Stefan cel Mare inseamna automat a fi la inaltimea lor – este ridicola. Or, o multime de compatrioti par sa creada ca trecutul e un argument suficient pentru a crea prestigiu.

da, citit, bagat la cap.
din pacate nu am cum sa fac rost de ziar, sa citesc si restul...:(

*** - de amarut la: 08/05/2010 08:07:13
(la: Nu ma lasa de capul meu...)
mi-am ostenit tacerile de frumosul acestui bulgare de cuvinte.
verde...liliac:)
Insula - de latu la: 12/05/2010 19:24:55
(la: prin oras si nu numai)
Asta, ala cu "Hei-rup, Hei-rup, cad stanci de fier..." si inca o gramada: Ca io am fo' si la cor! :-)
Daca le-as auzi, le-as recunoaste. Da' asa, slava domnului am reusit sa le uit :-) (Asa ca: Nu te osteni rogu-te sa le cauti, ca dupa aia iti caut si io manele si sa vezi ce mandrete de confa iese) :-))
#541063 (raspuns la: #541027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de amari la: 31/05/2010 13:34:33
(la: admin)
azi am in meniu ardei umpluti si ciorba de perisoare,dar pe seara pot sa pregatesc ceva...la cererea...ostenitului :)Sa dau sfoara-n...lume dupa niscaiva visine?
#545783 (raspuns la: #545776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 01/06/2010 12:12:41
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Uşurel, gagimena... Ci te osteneşte să citeşti şi comentariile, 'nainte de-a sări la jugulară!
#546170 (raspuns la: #546105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pan-la urma, ce-i in scaldatoare ii cu noroc la pruncutz... - de cosmacpan la: 25/06/2010 23:26:11
(la: ia proverbu neamule!)
ca doar d-aia se pune si miere, si petale de roze tuberoze, peane de porumbeatza, bani si goldeanu sa aiva pruncutu di tati...

cat despre zmei, io am auzit ca-s parlamentari raspopiti care-si apara mosia, saracia, raul, ramul, care toate ie a lui cum ie pana calului...

cre-ca m-am ostenit ca un cal de tropiala si ma trag de urechi de-a bushilea pana la pat...la buna sforaire...
#552612 (raspuns la: #552609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moţoc - de picky la: 26/06/2010 08:41:03
(la: DURERE MARE!!!)
Poate îţi faci timp să răspunzi la întrebări, între două primeniri şi injectări ale soacrei. Tare mare bucurie mi-ai face, răspunzând. Menţionez că m-ar mulţumi dacă ai răspunde barem la întrebările lui Guinevere şi la ale mele. Nu de alta da' să nu te osteneşti peste măsură, căci e mare nevoie de tine. Sufletele de-nălţimea ta se nasc rar de tot, unu', maximum doo, pe secol.
furtuna - de cosmacpan la: 22/07/2010 05:20:24
(la: ma uit in jur si jurul nu-i)


o ploaie nu vine niciodată singură.
mai întâi un abur de ceaţă coboară dintre gânduri
te cuprinde, te pătrunde cu umezeala lui
te seacă de tot soarele din obraji
şi te azvârle pe plaja pustie
valuri de regrete
lasă-n urmă drojdie amară şi urcă
se-aleargă, se-ncalecă iţindu-şi crestele
izbesc în cotloanele gâtului
până când, ostenit,
laşi gemetele să răzbată
spumă sonoră la colţul zilei
abia acum, baierele sufletului se rup
ochii se-ntunecă
şi lacrimile izbucnesc, zguduindu-te
din temelii până-n creştet.
mâlul, zgura, toată adunătura de peste timp
se scurg, inundă, pustieşte...
eşti singur şi aştepţi

norii se petrec limpezind privirea
sufletul se adânceşte-n tăcere
suspinele se sting la ţărm de buze
liniştea coboară iar bolta uitării
ţi-ascunde pluta printre vise molcome.
susanna - de alex andra la: 27/07/2010 23:05:50
(la: Bach, Mozart, Chopin ?)
Nu te mai osteni, chérie, ca nu-ti iese. Nice explicatia, nice ironia.
Thank God, it IS different. From yours:)))
#560956 (raspuns la: #560629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Proud:) - de mazariche la: 02/08/2010 14:24:53
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - VARA)
Ne fie cu iertare...:))

Ne’ntoarcem osteniţi de drum, încinşi, lichefiaţi
la umbra deasa tare-am vrea, speram sa cadem lati;
dar ne mai joaca inc-un renghi vara cea nesatula
purtand inspre obiectiv, sfioasa, o tarantula
ce trebuie neaparat si-ndata trasa-n poza
ca-n cafeneaua e concurs! Si-apoi, cu fata roza,
cu palpitatii, naduseli, pandi-vom rezultatul...
si tare ne vom oftica, de premiu' 'l va lua altul!
imi pare - de modigliani la: 09/08/2010 11:51:12
(la: fraze de comentat)
rau
n am televizor
am decit un glob simpatic din clestar in care ma uit ce mai fac ajtia, zbuciumatii de se nchipuie zei
foarte rar intervin si doar in situatii exceptionale

de tinta n am trebuinta
sint mereu in miezul lucrurilor
cum stai cu fuamea?
dupa ce te ai ostenit atita, musai ca mbuci ceva
#562609 (raspuns la: #562608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte - de amari la: 20/08/2010 18:31:21
(la: vise)
cred ca esti cam...ostenit :( Eu n-am facut decat sa-i intorn cuvinele dar altfel aranjate pentru a priceape ca si altcineva poate avea atitudinea ce o are el atunci cand e in postura de poet.

Sigur ca viata-i subiectul si de aceea-i ziceam ca dupa ce si-a pus-o la loc sigur poate pleca-n vacanta un pic.
#564082 (raspuns la: #564080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Monte:) - de mazariche la: 24/08/2010 13:19:00
(la: ce mai faci ?)
Nu te osteni geaba, sunt incurabili... plus ca-s precisa ca astia doi deloc nu vor sa fie salvati:))
#564741 (raspuns la: #564726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...