comentarii

ostenesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Jen - de proletaru la: 30/10/2007 18:43:09
(la: Marea contradictie)
P.S.
nu te mai osteni sa-mi raspunzi!
ia-ti cortul si poate pleci cu RH in concediu virtual pentru urmatorii 100 de ani!
#250210 (raspuns la: #250105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 31/10/2007 17:51:59 Modificat la: 31/10/2007 17:53:43
(la: Jurnal de bord (15))
Offff. Lasa, nu te mai osteni atunci. Daca-ti scrantesti vreun deget ?

Maaaaaai, in clipa asta am avut asaaaaa o revelaaaaaatie: tu stai, ca si mine, in fata monitorului, cu degetele pe taste si in clipa in care o sa ma citesti o sa zambesti:) Stii ca nu m-am gandit niciodata la asta? Serios:) Si culmea e ca esti real, chiar existi:)))
#250579 (raspuns la: #250573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"userii activi " - de cosmacpan la: 06/11/2007 23:10:03
(la: Despre noi)
da unii or fi ostenit saracii si s-au tras mai la umbra....ca doar nu toti care-si fac adrenalina-n vena e Schartzneger sau Rokcy
#252901 (raspuns la: #252897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intr-un veac de singuratate...gasim Macondo.....intr-o eternitate? - de cosmacpan la: 11/11/2007 16:37:56
(la: Se numea Macondo)
Si daca stii toate acestea de buna seama ca stii si povestea Cetatii de la Capatul Drumului. Cum? N-o stii? Atunci, ce alta cale mai buna de a afla decat sa ne asezam ca sa ne tragem sufletul si sa ascultam? Cum ce sa ascultam? Povestea, pentru ca asa e de cand lumea.
Demult, tare demult, pe cand Dumnezeu terminase de zidit cerurile si pamantul, cu tot ce misca sub soare, ca rasplata si aducere aminte, ridicase o mandra cetate in care se gasea tot ceea ce era mai bun si mai frumos pentru sufletul si mintea ostenite de cautare. Si avea cetatea asta mii si mii de porti si oricine voia intra si-si desfata sufletul si mintea cu ceea ce dorea, mai presus de orice. Si oameni erau multumiti si aduceau slava Domnului pentru mandra cetate si pentru tot ce se gasea intr-insa, si pentru toate acestea, cetatea isi capatase numele de “Poarta Cunoasterii”.
Zilele treceau ca minutele si anii ca orele si totul curgea cu blandete in matca fireasca, oranduita, cand iata ca de niciunde, aparu in Poarta Cunoasterii un tanar ca un soare de mandru si cunoscator nevoie mare. Nimeni nu stia de unde aparuse si incotro se ducea dar de cand aparuse, prin vorbele si faptele sale, strecura samburi de neliniste si nemultumire printre oamenii cetatii. Si daca pana atunci toti erau multumiti si impliniti cu ceea ce gaseau, din acel moment, nimic nu mai fu ca inainte. Oamenii incepura a carti si a se intreba cate si mai cate: “ca de ce numai o cetate?”, “ de ce numai atat si nu totul?” si numai de ce, de ce si iar de ce, pana intr-o zi cand, Domnul, satul de carteala si nemultumirea oamenilor care doreau tot mai multe si mai multe dar fara a sti ceea ce vor de fapt, dadu urmatoarea porunca: “Cetatea va dispare de pe fata pamantului si va ramane agatata de capatul unui singur drum”. Acel drum nu va fi gasit, nu va fi aratat decat acelor oameni cu sufletul curat care cu adevarat doresc sa ajunga la izvoarele cunoasterii din mandra cetate, si care nu-si vor gasi linistea si pacea decat dupa lungi cautari si framantari. Lor si numai lor le va fi dezlegata puterea de a vedea drumul care duce la mandra cetate. Numai ei vor putea intra si se vor putea adapa la izvoarele cunoasterii adapostite in mandra cetate.
si rupe - de Bitterdream la: 16/11/2007 20:33:01
(la: Ce să fie,ce să fie?)
painea asta fierbinte si moale ca un pantec de hangita.
Painea cu coaja tare si care trozneste precum scaunul de stejar, cand se aseaza ostenit hangiul, la vreme tarzie de seara :))
#256674 (raspuns la: #256668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alex andra la: 07/12/2007 22:27:45
(la: Prezenta inainte de anul nou)
Nu cred ca am sa ma ostenesc cu gugalu:)) Parerea despre personaj mi-am facut-o. Lasati-ma sa mor inculta:)))
#263903 (raspuns la: #263893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiu, ma ! - de alex andra la: 16/12/2007 20:53:40
(la: Jurnal de bord (24))
ca altfel nu ma osteneam sa va raspund:)))
#265992 (raspuns la: #265990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de Intruder la: 19/12/2007 21:01:12
(la: Un Mos Craciun si Doua Bile Roz )
nu te mai osteni...copiaza textul meu dar schimba culoarea bilutzelor. :)))
#267011 (raspuns la: #266997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 27/12/2007 09:49:15
(la: mortii cu mortii si vii cu vii ?!?!)
daca nu vedeam ca-mi citasi vorbele, nici ca ma osteneam sa raspund intrebarilor tale, caci intuiesc care ti-e vrerea.

dar pentru ca te-ai "inspirat" din comentariul meu, hai sa iti explic ca la aia mici, ca se pare ca nu am fost destul de clara, in explicatia data dnei Italia.

omul bolnav, pe patul de moarte (cum dansa se pretinde), nu sta sa piarda timpul cu evitat de cratime intru crearea unui "stil propriu", si cu facut clasamente cine ce si cum.
omul bolnav pe patul de moarte, isi numara fiecare secunda alaturi de cei dragi, si negociaza cu moartea in fiecare clipa. ori se lupta cu ea, s-o invinga. s-o inlature.
omul bolnav pe patul de moarte, nu spune fiecarui intalnit in cale cum ca sta sa-si dea duhul, invitand la mila si compasiune.

tot scenariul asta ma lasa rece.

intrebarile tale primesc urmatorul raspuns:

demnitatea in suferinta este Jowad, baietelul de 1 an bandajat din cap pana in picioare, luptand cu cancerul in fiecare clipa, pe muteste, vitejeste.

demnitatea in suferinta este atunci cand suferindul isi accepta soarta si isi aduna toate puterile sa o infrunte sau intampine.

demnitatea in suferinta este abilitatea de a te inarma cu rabdare, credinta si curaj - fara a defila in goliciunea durerii tale, intru a obliga spre compasiune.

demnitatea in suferinta este dorinta de a-i ocroti pe cei de langa tine, evitand pe cat posibil sa-i incarci cu durerea ta, zambindu-le cu ultimele puteri, asigurandu-i ca totul va fi bine, pana la urma.

demnitatea in suferinta este atunci cand ti-e de-ajuns sa stii ca ei stiu, fara sa le fi ingreunat viata de zi cu zi cu ceva.

am purtat pe brate parinte, bunic, bunica si unchi bolnavi de cancer. mi-au murit in brate. am luptat singura cu angoasele acestei boli, acum trei ani. n-a stiut nici dracu. am invins. fara sa ma dau cu capul de pereti, sau sa ma lamentez, cersind compasiune.

de aceea stiu ce inseamna demnitatea in suferinta. fiecare om isi are soarta lui. si e obligat sa gaseasca puterea in sine insusi sa-si duca sorocul.

capisci?
*** - de juli la: 07/01/2008 08:30:12 Modificat la: 07/01/2008 08:46:09
(la: cu masca ,fara masca?!)
nu am ce sa explic.De fapt n-am de ce si nici cui sa dau...Singura PERSOANA caruia as fi dispusa sa explic, daca e ceva de explicat,(din teama ori nehotarare)nu vrea sa-mi vorbeasca...Am stiut de la inceput ca este aici, am simtit-o. in cautarea mea, hazardul m-a condus aici...(mi-a intins "capcanute" in care i-am aruncat pietricele)...Stiam ca stii,stiai ca stiu...iti amintesti?
Cu tine vorbesc...("frumoase coordonatele tale" daca ai sa-mi mai scrii sa o faci la urmatoarea adresa d...@i..., lasa sa ramana eterica legatura de care vorbesti")...
Eterica sa fie, daca asta-ti e vointa.Am ostenit.Sunt fiica ploi...cui ii pasa de un fir de praf cand are un desert la picioare...
Cand te vei fi hotarat,vei sti unde sa ma gasesti...timpul inimii mele sa oprit la secunda in care ai coborat din trenul in miscare...
la revolutia aia...nu a intruderului...


P.S. nu ma bagati in seama! asa-s io cu "capul deformat" ca-n filmuletu de desene animate...si pedeasupra-s si smucita.Morosanca dusa cu pluta...Intelege cine ce vrea, cum vrea,cum percepe ori pricepe...
Si cu toata teama de ridicol, platesc pretul.Si asa cum spuneam, mai bine bal decat spital...

Sa va fie bine! si la bun ramas.
rolia
"garoafa" mea...:) - de Intruder la: 15/01/2008 10:23:17 Modificat la: 15/01/2008 10:23:58
(la: PF Emin...)
(e galbena)

Sara pe deal

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

(sursa: romanianvoice)
pifanel, - de anisia la: 02/02/2008 12:01:27
(la: AU AJUS SI AICI !)
intr-adevar, sunt si "buni" si "rai". si de sus sunt tratati, in general, cam toti cei ce se muta intr-o societate noua. esti considerat mai prost doar pentru ca nu esti "de-al lor". dar daca muncesti din greu, iti iei timp, si le demonstrezi contrariul, ajungi sa capeti respectul lor combinat cu invidia. chiar daca ei continua sa nu te inteleaga. de ce nu ti-a fost deajuns dumicatul care s-au ostenit ei sa ti-l arunce cand ai venit, semn de "atata meriti"? si incerci sa le spui "eu merit mai mult, eu pot mai mult, eu reusesc tot ce-mi pun in minte". si se uita la tine mirati. si nu cred, pana nu le dovedesti.

iar cand le dovedesti, ajungi sa te puna sa fii unul din acei manageri care sare sa ocroteasca si pe unul dintr-un alt departament. pentru ca tu nu uiti cu te priveau de sus, convinsi protejati de ignoranta limitarii in care traiesc fara ca macar sa fie constienti de asta.

... bine te-am gasit, long time no see,
miss you sa stii :)
#281545 (raspuns la: #281492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prea greu - de proletaru la: 19/02/2008 19:50:12
(la: Dumnezeu pentru o zi)
cred ca in acea postura, primul lucru la care m-as gandi ar fi sa ma intreb what's wrong with me?
in rest, ar fi inca o zi plicticoasa in care m-as uita la oameni cum se autodistrug. daca dumnezeu nu a reusit sa indrepte lucrurile pana acum, e mai mult ca sigur ca n-are sens sa ma ostenesc sa fac ce n-a reusit el. poate ca asta e Marele Plan.
m-am intrebat odata daca nu cumva a murit intre timp si lucrurile au luat-o razna fara el.
Io nu inteleg un lucru: - de alex andra la: 17/03/2008 15:09:38
(la: ENEAGRAMA)
De ce va mai osteniti ?:O)
#293870 (raspuns la: #293850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"oraşul se lipeşte cu burta de pietre " - de cosmacpan la: 24/03/2008 07:56:35
(la: penumbră. în loc de...)
si ostenit pe spate ma rastorn
Ti-as saruta picioarele ce sprijina cerul
spre el ma ridici? de el ma desparti...
o boala, mance-te-ar lupchii...dii mai frumoasoooo.... - de cosmacpan la: 11/04/2008 15:16:07
(la: Intrebarea de azi)
Io numa cu caii si cainii ma dau legat ca oi avea n-oi avea...da cioban tot nu m-oi face...
"alergand dupa viata asta sa-i despletesc coadele am pierdut o rasuflare; am catat-o cat am cata-o pana am ostenit si la loc de verdeatza m-am adormit. oare cand ma trezesc, m-oi mai cauta?"
partea a IIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:27:06
(la: Leandru)
Merse Ileana şi merse zi de vară până-n seară că din poveste încă mult mai este şi merse şi merse până ce într-o bună zi ajunse la palatul lui Verde Împărat. Acolo, sute de corturi şi de flamuri: fii de împărat, prinţi si cavaleri, lume de pe lume şi toţi aşteptau să se dea semnal de plecare la lupta pentru a stârpii sămânţa zmeilor şi a scăpa lumea de numele lor. Se prezentă în faţa Împăratului cu cartea de la tatăl său şi cu banii trimişi de ajutor iar Împăratului îi plăcu înfăţişarea tânărului şi-l întrebă:
-Care îţi este numele şi rangul tinere?
-Leandru Mărite Împărate şi sunt nepotul Împăratului, vecinul tău căci după cum bine şti el nu are decât o fată.
-Îmi plac purtarea şi înfăţişarea ta. Nu ai dori să fi în alaiul meu?
-Cum îţi este voia Mărite Împărat, zise Ileana, dar să nu se supere ceilalţi cavaleri şi fii de împărat.
-Fii pe pace, ei au venit aici să lupte cu zmeii nu pentru un loc în alaiul meu.
Astfel primi Ileana cameră la palat şi unde era Verde Împărat era şi ea, şi de câte ori i se cerea părerea spunea câte o vorba înţeleaptă care mergea la inima Împăratului. Acesta dori să-i dea rang, dar Ileana refuză spunând că “slujitorul pe care îl răsfeţi de mic la urmă ajunge de se crede fiu”, şi nu vrea sa stârnească nemulţumire în rândul curtenilor Măriei sale si nici să se încreadă prea mult. La timpul cuvenit Împăratul dădu semnalul, şi toată oştirea strânsă se porni la drum şi toţi cavalerii ardeau de nerăbdare să înceapă odată lupta. Ajunseră la hotarele împărăţiei şi văzură în faţă armia zmeilor, mai înfricoşătoare decât toate visele urâte şi mai numeroasă decât frunza şi iarba. Împăratul ţinu sfat de taină şi după ce împărţi fiecărei căpetenii ordine, dădu semnul de începere. Şi luptau cavalerii şi fii de împărat pe viaţă şi pe moarte, dar nici zmeii nu se lăsau mai prejos. Până la asfinţit, câmpul de luptă era acoperit cu leşuri şi de o parte şi de alta, dar bag seama că cele ale zmeilor erau mai multe, că şi păcatele lor erau mai multe. Şi dacă despre ceilalţi feciori de împărat va avea cine să spună şi să scrie, să vedem ce a făcut Leandru al nostru, adică Ileana.
Căci ea stătea numai în dreapta Împăratului şi lupta cot la cot cu el şi nu se spăimânta şi nu avea nici o teamă căci îl ştia pe Dumnezeu aproape şi scut. Dar în timpul bătăliei se cam răzleţise de grosul oştirii şi se lăsase noaptea, dar ea încă mai lupta, ostenindu-se pentru pacea şi liniştea oamenilor. La un moment dat zări două mogâldeţe ce se tot tupilau şi se fereau. Îndrepta calul spre ele şi când ajunse aproape, vazu că are de-a face cu doi pui de zmeu, un băietan şi o fătucă din rasa zmeilor. Ridică paloşul dar când le văzu ochii măriţi de spaima morţii apropiate, i se muie inima şi îi lăsă să plece ba chiar îi feri de ceilalţi cavaleri. Cei doi plecară mulţumind cu ochii în lacrimi şi cine ştie prin ce fund de peşteră s-au ascuns căci după două zile, când oastea Împăratului ostenită şi slăbită sună Victoria, nu mai era suflet de zmeu pe tot cuprinsul.
După ce se odihniră, Împăratul îi strânse pe toţi şi le mulţumi pentru curajul şi credinţa de care au dat dovadă şi înmână fiecăruia carte de mulţumire şi recunoştinţă. După ce se terminară serbările închinate izbânzii toţi voinicii se pregătiră să se întoarcă la casele lor, luânduşi rămas bun. La urmă rămăsese numai Leandru. Împăratul îl luă deoparte şi îl întrebă dacă nu ar vrea să fie în slujba lui. Leandru îi spuse că nu ştie ce să zică pentru că îl aşteptau unchiul său şi treburile împaraţiei, dar împăratul atâta îl cercetă încăt până la urmă Leandru se învoi să stea în slujba împăratului un an. Şi din acea zi Împăratul era nedespărţit de Leandru şi orişiunde era unul era şi celălalt. Împăratul puse de-i scriseră scisoare vecinului său, unchiul lui Leandru, adică tatăl Ilenei în care îi povesti despre vrednicia şi despre cutezanţa acestuia cerându-şi iertare că îl oprise la curte timp de un an pentru a fi împreună.
partea a VIIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:20:43
(la: Leandru)
Ajunseră ele la hotar peste care nu puteau trece şi atunci cea mare zise cu obidă în glas:
-Fiindcă ne-ai minţit şi ne-ai prăduit, de apă curată, apă fermecată, pedepsit să fi şi cât ai trăi, drumul să încurci şi să nu ajungi de unde-ai venit şi cum ai plecat. Căci de eşti băiat, să fi blestemat şi să te prefaci în fată urâtă şi de toţi gonită şi neîmplinita, iar de vei fi fată, tu să te preface, în baiat de soi să te-ntorci la noi ca să ne slujeşti, să te mântuieşti.
-Ba eu n-oi veni, n-oi mai osteni, voi rămâne-n lume ca să fac tot bine, mai zise Leandru al nostru şi îşi văzu de drum.
Abia când ajunse destul de departe opri şi coborâ de pe cal. Atunci îşi dete seama că blestemul Ielelor zânelor s-a împlinit şi văzu că acu este băiat şi nu mai este fată. Îi mulţumi Domnului că avuse grijă şi îi scăpase viaţa şi din această încercare şi zise în sinea lui: "De astăzi încep o viaţă nouă. Astăzi voi lepăda vechea mea piele ce se va transforma în praf. Voi merge cu fruntea sus printre oameni şi ei nu vor şti că de astăzi sunt un om nou cu o viaţă nouă". Merse Leandru şi merse până într-o seară când reusi de ajunse la palatul lui Verde Împărat. Întra în sala de ospeţe, îngenunche în faţa lui Ziurel de Ziuă şi întinzându-i cofa îi spuse:
-Mărită prinţesă iată că am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să împlinesc şi cea de-a doua poruncă a Măriei tale.
-Cea de-a doua poruncă?
-Da Mărita prinţesa, am adus cofa cu apă vie de la fântâna ielelor.
-Îţi mulţumesc voinice Leandru.
Ziurel de Ziuă se tot uita dar nu ştia ce s-a întâmplat căci vedea ceva schimbat la Leandru dar nu ştia ce anume. Poate vocea? Poate chipul? Poate… oricum, era acelaşi dar totuşi altfel. Şi voinicul nostru se uita acum cu alţi ochi la Prinţesă dar legământul făcut era sfânt şi nu-l putea încălca. Împăratul care tot facea feţe-feţe, nemaiştiind ce să zică îl pofti la masa şi îl rugă să le povestească prin ce întâmplări a trecut, dar Leandru mulţumi cu smerenie şi ceru voie să se retragă pentru a se primeni şi a se odihni puţin după drumul lung. Împăratul îi dete voie şi rămase ca a doua zi să se întâlnească şi să povestească. Prinţesa îl întrebă atunci ce se întâmplă şi ce este cu poruncile acestea iar Împăratul îi mărturisi că dorise să-i facă trei surprize ca dar de nuntă şi atunci îl rugase pe Leandru să le împlinească. Noaptea însă îl chemă pe sfetnicul cel pizmaş şi îl întrebă ce mai poate face, căci şi-n cea de-a doua încercare dăduseră greş. Acesta se gândi ce se gândi şi îi spuse Împăratului să-l trimită în Casa Morţilor ca să-i aducă prinţesei calul negru şi turbat, de trei ori înaripat iar din această încercare sigur nu va mai scăpa, căci nimeni nu a fost în lumea de dincolo care să se întoarcă viu şi nevătămat.
A doua zi Împăratul îl şi chemă pe Leandru şi îi spuse că peste o săptămână va avea loc nunta şi prinţesa dorea să aibă înhămat la trăsură, nici mai mult nici mai puţin decât chiar calul negru din Casa Morţilor care trece sufletele peste pragurile întunecate. Leandru când auzi, simţi că parcă se despică cerurile şi-i cad toate în cap, dar nu putea da înapoi.
-Mărite Împărate, grea încercare mai ai pentru mine. Vreau să-ţi aduc aminte că după nunta Măriei Tale se termină şi învoiala noastră şi aş vrea să mă întorc la palatul unchiului meu, vecinul tău. Aş putea oare să mă duc după ce mă voi întoarce din aceasta calatorie, fără a mai rămâne la nuntă? Se poate?
-Şi-adică să nu rămâi la nunta mea voinice? Ce ar zice lumea?
-Am spune că o carte de la unchiul meu m-a chemat degrabă acasă.
-Om vedea.
Leandru îşi lua armele şi calul şi plecă în lume fără a şti încotro s-o apuce. Plecă şi mai că-i venea să plângă, dar dacă nu plânsese când era fată cum ar fi plâns acum când era ditamai flăcăul? Plecă el, şi merse şi tot merse, şi pe unde oprea şi întreba nimeni nu ştia a-i răspunde. Poate că ar fi chemat-o în ajutor pe Zâna Zorilor dar aceasta îi spusese că nu mai poate să-l ajute. Ştia că numai la Dumnezeu îi este speranţa dar nu bănuia cum l-ar putea ajuta nici chiar Măritul Părinte. Merse el ce merse şi nici nu băgă de seamă că se afundă tot mai mult într-un pustiu dogoritor că însăşi neliniştea lui. Abia când se lăsă seara văzu unde se află şi îşi zise că mai bine moare acolo decât să se întoarcă în lume fără izbândă. Şi merse prin noaptea rece şi înstelată a pustiului iar într-un târziu, ostenit, coborâ de pe cal pentru a-l lăsa să-şi tragă sufletul. Se aşeză şi se culcă la poalele unei ridicături mari de piatra ce se bănuia neagră pe cerul nopţii.
Dimineaţa, când se trezi, vazu că dormise la poalele unei zidiri de piatră dar poate că urieşii sau zmeii o ridicaseră căci pietrele erau cât o casă de om şi erau nenumărate de astfel de pietre puse una peste alta, zidire ce se termina cu un ţugui ascuţit şi aurit. Încerca să-i dea ocol şi văzu că are patru laturi cu trepte uriaşe care întreceau înălţimea unui om. Pe una din laturi văzu o poarta mare ce închidea tot întunericul din lume.
Mamaaaaaaa... - de cosmacpan la: 22/04/2008 13:38:59
(la: dilema)
Ultima data cand dadui sa-mi aprinz sobitza mea atomica sa fac si io o oala de ciorba da stevie, pana sa dea in clocot fuziunea sau fisiunea aia cum Doamne Iarta-ma ii mai zice simtz ca ma ia asa cu calduri, apoi cu ametzite si clatinaturi da cap si pana sa dau io sa ma asez mai bine odata ma taie toate apele sau mi sa rupe (tot-una-i parca) si ma taie chinurili facerii. ma asezai io turceste ca pan filme si incep a suiera si a traji aeru-n mini mai ceva ca locomotiva de la depou, aia de gafaie si moare de-atata invartitura. si odata ma pomenesc ca incep sa strig printre sughitzuri: "vine!" "vine!" "vine!" si-a venit. am nascut o frumusheatza de plictiseala da d'aia de sa crape tzatzele la matze da pizma, c-asea erea de frumoasa mance-o-ar muma pa ia. si unde nu prinse a se horacai (dupa ce ii arsei fro doua la curuletz ca sa tziche sa-si desfude toate cele) ca ce se face ea, ca ce se alege de ea si alte alea. I-am zis io, sezi potolita fata hai nu hii proasta ca si daca nu se-nchiedica omu tot la tine trage cand i se pune asa ca am ostoit-o si io cum am putut, da sa nu care cumva sa credetzi ca pentru multa vreme. no, nici pomeneala. ca cum a lua-o de-a bushilea, nici ca mai stau cu ochii pa ia...faca ce-a voi. daca va trezit cu copchila la usa? apoi io ca sa va spui? si de-i deschidetzi si ne nu-i deschidetzi tat rau va hi, ca odata s-a pune si-a tzapa o liniste d'aia groasa de-o sa auziti cum sa rasufla gandu ostenit pan tzeasta. asta e. cum v-o hi norocu'.

La mofturi io nu ma bag ca vine nenea Iancu si ala-s.
Depresiunea de sarbatori...astazi Tzara Lovishtei - de cosmacpan la: 23/04/2008 13:46:18
(la: depresia de sarbatori)
(sau cum sa Parang-esti Fagarasul)
Se va lua etalon de cumsecadenie aspiratorul (nu, nu aspirantul la postul de...) si se va protzapi in mijlocul sufrageriei la intersectia tutulor traseelor: baie-bucatarie, televizor-dormitor, balcon-subsol (tehnic daca se poate ca face bine [pozitia aplecata acu in post). In rest? Cum o da Domnul: mai o aversa, mai o seceta de cadouri, mai o ciosvarta de miel ce alearga desperecheata prin otava de spanac proaspat cosit si da, mai ales CURATENIA...mama ei de nesimtzita ca uite asa ne manca sufletul de doua ori pe an, mama ei ve viatza imputzita...
da deh, trebe totoshi sa ma dau panzele de Paianjen de pe la coltzuri, trebe sa mai curetz windows-urile ca sa Luminoasa si aci inauntru mai Zarazuiesc pa ici pa colo, mai Giodesc Brunele ca sa dea bine la panoplie, mai ma Rodiq putzin pa verfuri sa ashez toace cele...ceva-ceva tot fac ca doar n-o sa stau dejaba...da ce-am, ostenit, ca parca ma simtz stos ca o limoncella...
ma scuzatzi, ma dusc sa ma leashim ca pentru o micutza pauza (di digestivo) si ma revin curand...au revoire



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...