comentarii

otetea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
a face cu ou si cu otet - de zaraza sc la: 26/04/2013 11:55:02
(la: ASOCIEREA de CUVINTE)
In momentul cand pot face analogie umoristica intre o expresie de aici si o realitate bruta, fara inflorituri, o trec aici, ca nu ma pot abtine... :D
Romanul cica e mucalit. Sa ne uitam ce inseamna, sa nu fac greseli si... cine stie ce mai descoperim. A fi mucalit inseamna deci sa fii glumet, sa starnesti râsul pastrand un aer serios. E ok. Asta e una din cauzele aparitiei expresiilor de mai sus si, desigur, si cauza aparitiei acestui comentariu.

De ce s-or fi aruncand cu rosii, cu oua, in ceea ce ne provoaca dispretul? Nu stiu. Dar in mod figurat, de aici a pornit expresia a face cu ou si cu otet. Arunci cu oua, cu rosii, parca ai face salata. Si atunci cand vrei sa-ti versi naduful, faci o salata cu ou si cu otet... suna bine la urechea romanului si astfel face haz de necaz, preparand o salata verbala, mentala; asta ii aţâţă imaginatia si il scoate din starea de nervi initiala! :)

Alte popoare cum procedeaza? E ceva asemanator? Imi aduc aminte de Till Ulenspiegel. Am impresia ca hazul de necaz la alte popoare are zone mai putin extinse, accidental exista in literatura si in popor.

#645215 (raspuns la: #645189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a face cu ou si cu otet - de zaraza sc la: 26/04/2013 11:55:02 - de om la: 26/04/2013 15:24:47
(la: ASOCIEREA de CUVINTE)
nu's bucatar, dar parca otetul taie oul ;)...adica "il taie de la radacina "
#645223 (raspuns la: #645215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Stiu cum e - de (anonim) la: 20/02/2004 19:24:56
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Eu am fost model, aveam 48 kg. la 1.71m, asa am fost din clasa a IX-a pana in ultimul an de facultate. Nu faceam mare lucru, abdomene, mergeam mult pe jos, nu mancam dupa 19.00, tineam posturile cu strictete, si mancam mai mult mancare gatita din legume dar asta pentru ca imi placea. In ultimul an de facultate m-am despartit de prietenul meu de atunci pe care il iubeam nespus de mult si incet, incet am descoperit mancarea, si din cauza ca nu mai vroiam sa ies prea des din casa. Am ajuns la 79 kg. in aproximativ 1 an, urmam si cursuri post-universitare, dupa anul asta nu m-am mai putut suporta, chiar nu-mi dadusem seama cum am ajuns acolo, nu ma mai recunosteam si am pus piciorul in prag, m-am gandit ca asa voi pierde cei mai frumosi ani ai vietii mele, simteam ca nu ma pot bucura de viata, eram mereu depresiva, nemultumita, a fost groaznic.

Am inceput sa mananc din nou mai mult legume dar mai degraba cruditati decat preparate, m-am ferit sa fac sport pentru ca mi-a fost teama sa nu-mi formez muschi, asa ca am facut masaj mult, foarte putin inot si mult, mult mers pe jos si activitate, calatorii la munte si mare, schiat etc. Am folosit si produsul Siluet R care m-a ajutat enorm, contine toate vitaminele necesare zilnic, si minerale si poti inlocui chiar si toate mesele dintr-o zi cu preparatul asta. Eu inlocuiam mai mult masa de seara, si aveam zile cand le inlocuiam pe toate, luam zilnic 1 sau 2 pastile de Eurovita Multiminerale pentru ca am avut de mica probleme cu asimilarea mineralelor in special calciu si magneziu, am luat tot timpul Gluconolactat de Calciu cu Magneziu efervescent si am facut si injectii cu mineralele astea (recomandate de medic), beam 2,5 de apa plata, Zizin mi se pare ce-a mai potrivita pentru ca un bidon de 5 litri il foloseam la 2 zile si are si multe minerale, plus tarate cate o lingurita in apa plata zilnic dimineata, argila pusa de seara si bauta dimineata tot pentru minerale si eliminarea toxinelor, si foarte multe ceaiuri in special diuretice sau de slabit, de codite de cirese, de matase de porumb, ceai verde de slabit sau alet ceaiuri. Nu in ultimul rand o VOINTA de fier!, ai cateodata momente cand simti ca nu se mai termina si n-o sa-ti mai revii niciodata, eu m-am rugat mult la Dumnezeu, am mers la biserica, am tinut posturi si am avut o gandire pozitiva "strong" :), am citit si multe carti motivationale si de slabit, dupa ce am dat in jur de 15 kg jos in modul asta am inceput sa fac si putin sport, cu abdomene, si multe alte exercitii. Pot spune ca acum am 53 kg. si arat mai bine decat am aratat vreodata, ma simt in forma si fizica si psihica si cu siguranta ma simt tonifiata, imi permit sa port absolut orice, peste 3 luni implinesc 26 de ani dar ma simt si arat de 21.

Cred ca un om supraponderal trebuie ori sa se obisnuiasca, cu ideea (in cazul in care nu a depasit o limita care sa-i afecteze sanatatea) sau sa ia masuri, calea de mijloc este daunatoare psihicului, nemultumirea de sine duce la nefericire, asa ca trebuie sa alegi, ori o vointa puternica ori o pofta de viata de neegalat. La greutati mai mari poate ca regimul meu e cam dur dar poate fi adaptat, eu aveam si o zi la 10 zile cand nu beam decat lichide. Cele mai potrivite alimente (depinde si de sezon) sunt varza cruda, merele, telina, portocalele, ridichi negre, lamai, cat mai putina sare (eu nu mai mancam aproape deloc), morcovi, sfecla rosie, iaurt (degresat eventual). Si celelalte legume sunt bune dar unele nu contin deloc vitamine si minerale (rosia, castravetele etc), altele in cantitati mici, cartoful sau cerealele (depinde si de greutatea fiecaruia). Eu mancam cat putea zilnic salate din legumele mele preferate (varza in special), cu doar putin ulei de masline si lamaie sau otet de mere, si eventual sare fara sodiu luata de la Plafar (eu sunt pentru produsele naturale).

Multa bafta si sa stiti ca si altii au trecut prin asta si unii au si depasit situatia :).

O anonima :)

Back in black,I,m baaaack,back in black - de Little Eagle la: 30/06/2004 19:59:51
(la: Ozzy vs LMC)
Florin si atat,

As fi scris demult de nu as fi avut probleme cu keyboard-ul la computer,de vineri,azi am cumparat altul.E bine sa nu mananci....sau sa bei in apropierea lui....!
Tu ai inceput un subiect la adresa mea,iti multumesc,dar observ ca a degenerat intr-o problema evreiasca...oare de ce????

Uneori vad ca sunt si altii care se cearta destul la cafenea,eu,forget about me,I am a crazy guy,sunt inca un copil de 14 ani in spirit dar in trup de 48,asta sunt,deh,poate nu intotdeauna serios ci pus pe prostii si uneori.glume proaste.Sa stii ca real imi pare rau de ce i-am scris lui LMC,nu-ti inchipui cat o iubesc.

Platonic,nu te ambala acum!!!
I-am cerut iertare deja.Acum Admin ma urmareste ca un lup la tot ce scriu si nici nu stiu daca textele mele vor fi publicate sau nu?????

Ieri am dat un scurt interview la airradioamerica,la8AM.Am facut cu ou si otet administratia lui Bush si facut comparatii cu Ceausescu,i-am lasat pe toti in c...
(pardon...poponeatza?)si mi-au dat dreptate,stii ce au zis? ca americanii take everything for granted si ca un roman le poate da o lectie despre ce inseamna un dictator.

LMC,nu te supara pe mine,trebuia sa spun astea,poate sambata se va repeta show-ul.Vedeti frati ce mare e Ozzy al vostru?
Ghici ...cine era acolo?la fel sa vorbeasca...Bill Clinton!!!!!!Ne-am salutat si dat mana cu el,un om fantastic!!!!!!!!

Eu?L-am facut sa zambeasca,aveam pe mine un tee shirt cu Ozzy Osbourne si ca de obicei,eu mereu sunt imbracat in negru,crezi ca pot fi alta persoana?

Am sa-ti mai scriu,pe curand si NU va mai certati despre ...jidani si jews si evrei,am destui prieteni,si ii numesc fratii mei,ca si pe indienasii mei,sambata a murit un amic comanche.....25 ani,s-a sinucis,dupa ce a baut de a intrat in coma si luat heroina........in plus.......am fost devastat,anul asta multi au murit apropiati si rude.
Love&peace,
Ozzy

































sa vad si sa nu cred... - de enigmescu la: 09/08/2004 02:54:44
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
uite cum dintr-o interpretare eronata a unor vorbe poate cineva sa te faca cu ou si cu otet! ozzy, te-ai grabit sa tragi concluzii si ai calcat in rahatul pe care de fapt ai incercat sa mi-l arunci mie in fata. ca sa fie clar pt. toata lumea: n-am nici in clin nici in maneca cu alte personaje ce-au mai fost pe-aici, pt. ca sunt venit nu de mult la cafenea. ca si in cazul numelui "dogmatic" nu consider ca a-mi lua titulatura de "angel" ma caracterizeaza si ca atare n-o folosesc niciodata. in ce-o priveste pe Alice, se vede treaba ca esti gelos pe mine pt. vorbele ce i le-am adresat. n-ai inteles nimic din mesajul meu care era cu ceva talc la mijloc: sunt exact de prin partile in care este ea! dar n-am sa caut sa ma justific in nici un fel, in "relatia" asta de comunicare pe internet intre doua persoane au dreptul sa se bage doar persoanele in cauza, altfel cei neaveniti dovedesc ipocrizie si lipsa de tact, ca sa nu mai pomenesc de purtare grosolana. aici nu esti tu moderator, ci un utilizator ca si mine. inteleg ca te-ai "alipit" de destin fiindca stie sa-ti scrie in particular povesti nemuritoare- dealtfel pana la un punct ideile si conceptiile voastre de viata se aseamana f. mult, numai stilul difera. ceea ce am scris referitor strict la subiectul postat este nu o opinie personala, ci una a bisericii pe care voi n-ati frecventat-o vreodata sau, daca ati facut-o, n-ati invatat nimic. eu vorbesc din experienta personala, voi vorbiti despre lucruri pe care nu le-ati practicat niciodata, de buna seama- si aici ma refer la ortodoxie.
as putea sa cer adminului sa va cenzureze mesajele triviale. n-am s-o fac fiindca vreau ca si ceilalti sa vada fetele ascunse dupa masti- inclusiv pe a mea.
incearca sa te temperezi si nu cauta sa te justifici sau sa mergi inainte pe calea pe care ai pornit fiindca e total gresita. premisele sunt gresite si speculatiile sunt neavenite. ai facut precum odinioara unele triburi de indieni care luau scalpurile fara a mai judeca in prealabil pe cineva.
si cand ma gandesc ca aseara priveam la indieni cu o oarecare admiratie si ma intrebam de ce noi n-am avut indieni in loc de tigani...
Alice, poti fi mandra acum, prin tine se repeta istoria de mii de ani in care multe dintre razboaie au fost pornite din pricina femeilor! ave comuna primitiva si matriarhatul!
just me
#19409 (raspuns la: #19400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marele paradox, cum il numesti tu, consta in aceea ca Hristos a fost si Dumnezeu adevarat si om adevarat, asa cum marturisim in Simbolul de Credinta: (cred)...Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Care pt. noi oamenii si pt. a noastra mantuire S-a coborat din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om; si S-a rastignit pt. noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a ingropat Si-a-nviat a treia zi, dupa Scripturi." Asadar Fiul lui Dumnezeu S-a coborat pe pamant la vremea proorocita, a luat trup asemenea noua si a murit pt. pacatele noastre, NU ca Dumnezeu ci ca om asemenea noua. Cum a fost posibil? F. bine, fiindca firea umana INTREAGA (deci si trupul si sufletul) trebuia restaurata. De aceea s-a folosit de trup omenesc, in aceleasi neputinte si nevoi ca toti oamenii, fiindca daca ar fi fost crucificat numai ca Dumnezeu atunci oamenii ar fi spus la judecata ca El nu stie ce inseamna suferintele trupului omenesc, ca El n-a simtit durerea si chinurile in mod fizic. Ori El nu numai ca le-a suportat cu stoicism (ca dovada ca a si murit f. repede), dar n-a voit nici macar sa guste din otetul amestecat cu fiere cand era in agonie pe cruce. De fapt pt. ce era menit acel amestec? Unii cred ca era o forma a bataii de joc, dar nu este adevarat. Acel amestec dadea muribundului o stare de ameteala, ca dupa droguri, stare ce-i permitea sa nu mai simta chinurile in toata durerea lor. Era, daca vreti, o ultima dorinta ce i se implinea condamnatului daca acesta accepta. Dar Hristos ce-a facut? A REFUZAT ca sa simta chinurile pana la capat. Si mai trebuie adaugat aici ca la chinurile fizice s-au adunat si cele psihice pt. ca vedea pe poporul Sau cum Il reneaga si se lasa condus spre rau. Inca o dovada ca El a fost si om si Dumnezeu este aceea ca in ultimele clipe striga: "Eli, Eli, lamah sabahtani?" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pt. ce M-ai parasit?) Este strigatul de durere cumplita pe care o suporta ca om. Probabil ca acum mi se va spune ca atunci a fost numai om, nu vad eu ca zice ca L-a parasit Dumnezeu, adica Tatal Sau? In realitate nu este asa, El recita dintr-un psalm al lui David care incepe chiar asa: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, ia aminte la Mine, pt. ce M-ai parasit?" (Ps. 21, 1).

O alta "contradictie" si un alt paradox ar fi acela ca Hristos a murit dar a si inviat! Cine scoate din context rastignirea si apoi moartea Lui lasand la o parte invierea, n-are cum sa inteleaga ce s-a petrecut cu adevarat si nu-si poate nici macar imagina cum a putut Fiul lui Dumnezeu sa ia chip de rob ca sa moara pt. omenire. De aceea crestinii nu se saluta cu "Hristos S-a ingropat!", ci cu "Hristos a inviat!"

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21148 (raspuns la: #21133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mici ca la Fabrica de Bere Timisoara - de LMC la: 08/09/2004 02:11:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Florine, nu stiu cit de mare ti-a fost mindria cind ti-ai mincat micii de Simbata dar daca folosesti reteta care ti-o dau eu acuma o sa ma pomenesti o viata si cine maninca la tine o sa te pomeneasca la fel.

Sapte ani de zile am tot incercat tot felul de retete cum sa facem micii sa ne iasa asa ca la Fabrica de Bere din Timisoara, adica BUNI, dar nu ne-a mers nici cum, pina cind intr-o zi am gasit secretul.

Tot secretul este sa folosesti trei feluri de carne: vita, porc si miel. Dar nu in cantitati egale. Nu stiu sa-ti dau cantitati exacte pentru un anumit numar de mici dar ce pot sa-ti spun este ca daca folosesti doi pounds de vita atunci pui un pound de porc si jumate de pound de miel. Stiu ca altii folosesc bicarbonat, dar noi nu punem de loc, nu i-am vazut rostul asa ca nu pune nici tu. Noi cind cumparam carnea de miel nu o cumparam macinata. Preferem sa o macinam noi in food processor pentru ca ne place sa fie mai mare macinatura, dar cea de vita si de porc o luam gata macinata. Vezi, la mici nu poti sa pui carne fara grasime, grasimea e tot farmecul micilor gustosi. Condimentarea o faci simplu, sare (Kosher, foarte important), si fresh ground pepper. Dar daca ai si niste Seasoning salt, poti sa pui si din aia. Binenteles pui bere si usturoi cit cuprinde. La cantitatea de mai sus o jumatate de doza (6 oz.) de bere dar daca vrei poti sa pui mai mult, dar nu mai mult de 10 oz. Usturoi pui cit vrei, noi punem cit mai mult usturoi ca sintem morti dupa el. Dupa ce ai framintat bine compozitia o lasi vre-o 20 de minute sa se odihneasca si apoi te apuci de format mititeii. Intre timp iti incalzesti BBQ-ul bine de tot. Cind ii pui la rumenit neaparat sa dai focul mai la medium, depinde cum este BBQ-ul tau, si sa stai linga ei ca toata grasimea o sa curga si o sa faca flacara si nu-i voie sa-i lasi sa se arda. Iti spun ca o sa-ti iasa niste mici de o sa maninci pina prostesti. Numa' sa ai mustar din ala bun si piine de la brutarie, altceva nu-ti mai trebuie. Fetele poate ca o sa vrea o salata pe linga, mie-mi place de varza rosie cu ulei de masline, sare, piper si marar (nu folosesc otet). Mama mia !!!acuma mi sa facut o foame si mi sa facut gura apa numa la gindul mititeilor.

Oh, si inca o chestie. Daca iti faci compozitia si iti ramine, nu-i nimic. O pui la congelator protejata bine in staniol si punga de plastic si cind ai pofta din nou o scoti, o lasi la dezghetat si-o faci la fel. O bunatate!!! nu altceva.
#21303 (raspuns la: #21277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
conservarea trufelor - de Jimmy_Cecilia la: 29/09/2004 08:42:41
(la: Un kilogram de trufe...)
in frigider, in congelator (timp de 2-3 ani), in apa cu sare si sterilizate,
facute cu ulei de masline si otzet (borcanele inchise la cald)...
ultima reteta este aceiasi ca pt toate ciupercile in otet -ulei...
#23640 (raspuns la: #19900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diet,diet,diet - de Little Eagle la: 27/10/2004 19:57:49
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Regimul meu pe care-l tin acum,de 2 luni jumate este mai mult decat strict.
De fapt,nu-l tin pt. a slabi ci pt. a trai ceva mai mult decat initial mi se daduse de inteles de la Dr.
Am mai scris in textul de ieri dar nepublicat inca,asa ca ma rezum acum doar la esential.
In primul rand de 1 an sunt vegetarian,mai mancam ceva peste proaspat dar am renuntat,nici peste nu am voie.
Am sa scriu ce mananc si deci se intelege ca de restul nu ma ating sub nici un motiv:Raw foods doar adica vegetables si in fiecare zi la AM ,lunch si dinner cate un fresh juice facut la juicer,pe baza de morcovi si combinati cu frunze de papadie,kale,red beets(crude),celery,brocoli,brussels sprouts,in fiecare seara o salata verde mare cu de toate.
Nu mananc sarat sau cu otet sau acru sau dulce,nimic dulce decat la AM in prima cana de ceai detox(for liver)o lingurita de miere.
Tot ceea ce mananc este 100%organic.Beau multa apa zilnic si de 3 ori pe zi si cu zeama de lamaie.
Proteinele mi le iau din seminte crude de floarea soarelui si migdale si nuci pe care le amestec cu un mar si putina apa in blender.
Alteori,mananc supa de linte sau mazare uscata sau fasole iahnie.Nu mananc paine sau orice din drojdie facut.
Iau zilnic de 3 ori cam 95 vitamine diverse pt. ficat si splina si la fel picaturi homeopatice.
Mananc f. multe fructe organice pe zi,3 mere,1 banana,pepeni galbeni,struguri.
Beau doar ceaiuri speciale organice pt. regenerarea ficatului.
3 zile pe luna dar nu una dupa alta tin post total,beau doar vegetable juice.
Odata pe sapt imi fac o enema din cafea cu apa pt. eliminarea toxinelor din stomac si intestin gros.
Desigur ca nu mai beau nimic alcoolic si nu voi mai bea cat voi trai.La fel nu mai fumez de 7 luni.Meditez si incerc sa fiu mereu calm pt. ca orice tensiuni nervoase afecteaza ficatul.
Desigur ca am slabit mult in doar cateva luni.Singurul lucru ce am de facut in urmatoarele sapt. este sa elimin excesul de apa din org.Deoarece ficatul nu functioneaza inca normal(regenerarea lui poate fi de 1-2 ani de regim intens),nici nu elimina toata apa si atunci o depoziteaza in stomac si la glezne deci am burta si glezne umflate dar au inceput sa dea inapoi de cand iau 2 feluri de pilule diuretice.

Nu am voie sa iau antibiotice de nici un fel,ficatul va reactiona f. rau si am trecut odata demult la inceput prin astfel de reactie:miinile si picioarele imi tremurau neincetat si ameteam,nu puteam sta pe picioare.
Deci sper sa nu ma loveasca vreo durere de cap sau masele....
Din cate am descris este ceea ce tipic se numeste cancer la ficat sau ciroza.
Nu e uscata insa,de aceea mai am o sansa la viata si acest regim trebuie sa-l mentin ani de zile,imi chiar place si odata in viata mea in final ma simt 100%perfect,am multa energie si sunt schimbat ca om.
Life is beautiful.

LOVE&PEACE,
Ozzy/Ovi

"Take only memories.Leave nothing but footprints." Chief Seattle


































Cu cine ...ne alegem... - de Michaela la: 30/10/2004 18:55:07
(la: Cum şi cu cine ne alegem?)
Din pacate in circul numit cursa prezidentiala in Romania nu exista dupa parerea mea decat doi candidati cu sanse reale... Ce conteaza ca nu merita nici unul a ne reprezinte ca tara...
Parerea mea este ca daca se alge Bombonel vom avea un presedinte-premier da' cred ca nici Base' nu ar sta deoparte...

Musiu Voiculescu si-a dat cu Antena in cap s i dupa ce la locale i-a facut cu ou si otet acu s-a aliat cu ei ca asa e in politica ...adica vrem ciolanul acu' ...daca voia sa faca opozitie reala ar fi trebuit sa continue pe drumul din primavara si in patru ani am fi avut (poate) cel putin un partid care sa fie realmente de opozitie..si poate o sansa

Ce mai conteaza cum se va ajunge la rezultatele alegerilor cand oricare se alege dintre ei rezultatul tot ala o sa fie pentru 90% din populatie ...e drept ca scopul nu scuza mijloacele ...

"daca tot castiga unii murdari macar sa castige curat !"

S-auzim numai de bine!

leme - de Belle la: 03/11/2004 00:33:21
(la: Trancaneala Aristocrata)
pai la fiert eu am pus si oase de vitel cu cartilagiu pe care dup-aia le-am scos si le-am aruncat, si la sfarsit dupa ce pun inapoi burta taiata fasii si legumele si usturoiul si otetul, inainte s-o iau de pe foc o dreg cu galbenus de ou batut cu smantana
#27431 (raspuns la: #27430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu ce anume m-a facut sa - de nuca la: 12/01/2005 12:34:48
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
nu stiu ce anume m-a facut sa slabesc vreo 8 kg in 3-4 saptamani dar stiu ca in acea perioada imi faceam un preparat naturist.

o lingura de miere de albine
o lingura de vin sau otet(neindicat pt ca te doare stomacul toata ziua)
amestecate intr-o cana obisnuita cu apa.

preparatul se bea zilnic pe nemancate.

se pare ca a mers.
Negarea reincarnarii - de Adrian Marchidann la: 23/01/2005 07:54:39
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
mya scrie: "Cand negi existenta reincarnarii, negi existenta budismului si hinduismului pe pamant."

Si Galileo a negat faptul ca Pamantul sta pe loc in centrul Universului, contrar parerii tuturor sfintilor Bisericii Catolice de la acea vreme. Asta nu inseamna ca se insela.

Iata cateva intrebari pentru sfintii budisti:

1. Numarul de suflete este constant in Univers?

2. Oare prin omorarea tantarilor Anofel si a mustelor de tot felul, Universul devine mai sarac in suflete?

3. Daca daca numarul de musculite de otet creste in jurul unui butoi de vin, inseamna ca s-au nascut niste suflete?

4. Este sufletul unui sobolan la fel cu cel al unui om?

#34256 (raspuns la: #34127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe - de Belle la: 14/02/2005 20:41:26
(la: Trancaneala Aristocrata)
data viitoare sa cumperi fasile cannellini la conserva marca progresso. e
gata fiarta si nu are decat apa si sare deci nu risti sa aiba alte gusturi
care sa nu-ti placa.

uite rapid o reteta de pe net
Ciorba de fasole boabe
Ingrediente 150-200 fasole boabe, morcov, patrunjel, o ceapa medie, un
ardei gras, 2 rosii, 150 g sfecla rosie, bors, (zeama de castraveti, suc de
rosii sau otet, zeama sau sare de lamiie), leustean, telina, sare.
Reteta Fasolea inmuiata in apa rece, a doua zi se limpezeste cu apa
rece si se pune la fiert tot in apa rece. Zarzavatul si ceapa, rase prin
razatoarea cu gauri mari, se calesc, 2 minute, in 50 ml untdelemn si se
adauga in oala cu fasole. Cind fasolea este fiarta, se pun ardeiul taiat in
felii subtiri, rosiile taiate in felii de 2 cm, sfecla rasa prin razatoarea cu
gauri mari si se fierb inca 30 minute, potrivindu-se apoi gustul cu sare si
completind cu apa, daca ciorba este prea deasa. Se acreste dupa gust
si se aromeaza cu frunze de leustean si telina taiate marunt. Ciorba va
avea culoarea roz. Se poate consuma si rece. Si in acest caz, fasolea se
poate fierbe in oala sub presiune, impreuna cu zarzavatul calit. Dupa ce
s-a desertat in oala obisnuita, cind da in clocot, se adauga celelalte
ingrediente.

eu stiu ca mama dupa ce punea fasolea la inmuiat de cu seara, cand o
fierbea a doua zi mai intai arunca prima apa cu cojile si apoi o punea din
nou la fiert.

eu fac insa cu cannellini si e gata in 10 minute. mai intai prajesc nitica
ceapa si smoked bacon taiat feliute, apoi torn apa si fasolea din
conserva (scursa si spalata). pana da in clocot amestec pasta de
tomate cu un pic de faina si un pic de apa si apoi torn peste ciorba cand
incepe sa fiarba, adaug leustean sau parsley taiat marunt si mai las sa
fiarba cateva minute.

nu ma complic prea mult ca asa ii place lui fi-miu :) tu insa trebuie sa
improvizezi dupa reteta luata de pe net

p.s. n-am vazut reteta de baclava cu mere dar nici n-am timp de copt
zilele astea. apropos, ai vazut canalul 2?
#36318 (raspuns la: #36315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ivy si anisia - de Belle la: 28/02/2005 20:34:20
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
hai sa va scriu cate ceva despre atkins pana recuperez cartea si va zic mai in detaliu decat din aduceri aminte

in primul rand principiul dietei este ca datorita nivelului scazut de carbohidrati organismul va folosi grasimea pentru energie in loc sa o depoziteze (anisia, nu stiu ce-nseamna mancare disociata).

dieta nu tine numai 13 zile. prima faza numita "inductie" si care e si cea mai drastica trebuie tinuta 2 saptamani. poate fi insa tinuta si mai mult fiindca nu se intampla nimic rau (eu am tinut-o aproape 2 luni). a doua faza nu mai stiu cum se numeste iar a treia este de "intretinere" ca sa mentii greutatea la care ai ajuns in urma dietei.

foarte important pentru prima faza (pe langa faptul ca e clar ca nu se mananca paine, cartofi, orez si alte-alea care e stiut ca ingrasa) e ca nu sunt admise fructele de nici un fel! binenteles nici o bautura carbogazoasa, apa e de baza, si preferabil cafea sa fie fara cofeina (taie "sugar cravings"). cantitatea de carbohidrati pe zi nu trebuie sa depaseasca 20gr, preferabil pe parcursul a 3 mese macar. eu una mancam de cate ori mi se facea foame dar tineam lista cu cantitatea de carb ca sa fiu sigura ca nu depasesc. inclusiv laptele si indulcitorul pentru cafea (se recomanda marca splenda) le socoteam la numaratoare (un pliculet de splenda, de exemplu, are 1gr de carb... la 3 cafele pe zi puteam consuma in medie 5gr de carb numai din asta).

tot ce cumparati dintre alimentele permise e bine sa cititi cu atentie eticheta (mai greu pentru anisia, nu toate alimentele din RO au indicatii privind cantitatea de carb/serving size). atentie la serving size, cantitatea de carb de pe eticheta nu se refera la intregul pachet ci la portie.

de asemenea, prin comparatia etichetelor, se poate observa ca alimentele low fat sunt mai bogate in carbohidrati decat cele normale (de aceea este preferata smantana in loc de iaurt, heavy cream in cafea in loc de skim milk, etc).

din aduceri aminte, alimentele permise in prima faza sunt: carnea (cantitati nelimitate, teoretic are 0 carb), ouale (multi spun ca au 0 carb dar un ou mediu are 0.6gr carb), branza (veche sau fermentata gen cascaval, svaiter, feta si nu branza de vaci), anumite verdeturi/salate (a se evita rosiile in prima faza, o rosie medie are 4gr carbohidrati), anumite legume verzi (fasolea verde, dovlecei, a se evita insa fasolea uscata si mazarea).... o sa va dau o lista completa cand recuperez cartea (cel mai tarziu la sfarsitul saptamanii).

pana atunci, ca sa va faceti o idee de cantitatea de carb/serving, uite un link util, in functie de tipul de aliment
http://www.carb-counter.org/
trebuie sa scroll down ca sa selectati tipul de aliment

ca idee de meniu pentru prima faza

- omleta din 2-3 oua in unt sau ulei de masline, cu bacon (fara nitrati, ivy il poti gasi la Trader Joe's daca ai asa ceva) si un cub cu latura de 1inch de branza rasa deasupra
- ton (tuna) la conserva in apa, la care se scurge apa, se faramita cu furculita si se adauga maioneza (real mayo nu light, scrie pe eticheta ca real mayo are 0 carb) si o bucatica de tija de frunza de telina tocata marunt
- cremvursti fierti, cu mayo (cui ii place) si ketchup
- salata verde (taiata sa incapa intr-o cana de ceai ...asta ca masura cantitativa) cu cateva masline, ulei de masile, otet din vin alb,un ou fiert tare si piept de pui fiert sau la gratar taiat cubulete
- orice carne fiarta, la gratar sau la cuptor in suc propriu (si condimentata) cu garnitura de fasole verde si usturoi
- crema de branza rasa amestecata cu smantana si un pic de ceapa rosie
si cam atat deocamdata ca mi se face foame :)))

promit sa adaug si din carte cat mai repede.. intre timp intrebati. daca nu-mi aduc eu aminte a raspunde sunt sigura ca si horica poate ajuta ca el tocmai ce e pe atkins.... sau asa se lauda ;)

p.s. scuze pentru greselile de butonat datorate vitezei, textul e prea lung ca sa am rabdare sa le corectez :P
#37646 (raspuns la: #37641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inductie - partea 2 - de Belle la: 01/03/2005 17:03:29
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Alimente admise:

1. poti manca indifferent de cantitate urmatoarele:
ton, somon, sardine, herring (atentie la eticheta daca sunt conservate)
pui, curcan, rata, gasca, fazan (eh, da’ de unde)
scoici, rac, shrimp, crab
vaca, porc, mile, bacon (ne-procesat cu nitrati), vitel
oua sub orice forma (fierte, omleta, ochiuri)

2. alte alimente admise in faza de inductie
poti consuma 3-4 uncii pe zi din urmatoarele tipuri de branza: mozzarella, svaiter, cheddar, gouda, Roquefort sau alte tipuri de branza albastra, telemea …. In general branzeturi “vechi”, fermentate
poti manca 2-3 cani pe zi din urmatoarele vegetale: telina (tijele), castraveti, andive, salata verde, ciuperci, patrunjel verde, ardei, ridichi
alte vegetale (1 cana pe zi daca se mananca numai 2 din cele mentionate anterior): asparagus, broccoli, varza, conopida, telina (radacina), vinete, ceapa, rubarbar, varza murata, spanac, dovlecei, fasole verde. Daca aceste vegetale le mancati gatite nu crude, cantitatea se masoara inainte de-a le prepara (fiindca unele scad mult la caldura si ajungi sa mananci mai mult decat este permis daca le masori dupa ce le-ai gatit)
garnituri la salata: bacon prajit si taiat bucatele, branza rasa, ou fiert taiat bucatele, ciuperci, smantana, ulei de masline sau floarea soarelui, otet din vin (nu balsamic, acela contine zahar) sau zeama de lamaie
se pot folosi condimente dar cititi eticheta daca sunt conservate fiindca ar putea contine zahar

3. bauturi premise
apa minerala, cream heavy or light la cafea (asta pentru ivy, nu cred ca anisia gaseste asa ceva) limitat la 2-3 linguri pe zi si nu uita sa socotesti cantitatea de carbohidrati , ceai sau cafea fara cofeina, suc indulcit cu sucralose (Splenda), apa


cateva “indicatii pretioase”
1. limitati indulcitorii la 3 pliculete pe zi
2. cand cititi etichetele, amintiti-va ca “low fat” de regula inseamna “high carb”
3. feriti-va de alimentele cu eticheta “diet” exceptand cazurile in care se mentioneaza “fara carbohidrati”. Nu toate alimentele “diet” au cantitatea de carbohidrati “sub control”
4. cand pe eticheta scrie “sugarless”, “sugar free” sau “no sugar added” verificati continutul de carbohidrati!
5. multe produse nu sunt considerate alimente dar ele totusi contin zahar si trebuiesc evitate, cum ar fi: guma de mestecat, tic-tac, sirop de tuse, bomboane de tuse.
6. cand mancati in oras si serviti salata de ton sau salata de varza (sau orice alt preparat) asigurati-va ca nu contine zahar.
7. nu va cantariti in fiecare zi, incercati sa va limitati la a va cantari doar 1 data pe saptamana
8. asta o s-o dau pe mesaj privat ;)
#37777 (raspuns la: #37776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se mananca.. si inca cum!! D - de Horia D la: 03/03/2005 23:23:53
(la: Romanii din occident mainca usturoi?)
se mananca.. si inca cum!!
Daca korea de sud e considerata parte din occident, atunci usturoiul e pe locul 1.... de cat usturoi se manaca acolo, pana si oamenii au un miros specific, care aduce usor a mujdei, cu ulei, putin otet, sare, piper, si o picatura de apa:))
horica - de Belle la: 13/04/2005 19:59:00
(la: Petitorii Aristocrate)
n-ai vazut niciodata? nu stiu cum e in ky dar in ct bauturile se vand numai la magazinele de alcoolice, la supermarket gasesti doar bere, sau vin fara alcool (in arizona de exemplu gasesti vin la supermarket, n-am retinut insa daca si vodka la fel)

sau poate o fi vinul pentru fripturi care-l gasesti tot la supermarket pe raftul cu ulei si otet
#43380 (raspuns la: #43377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt dr.Evil-eu nu am nici un viciu - de carma la: 19/04/2005 15:37:04
(la: Sa vorbim despre vicii.)
Doctore, imi place de tine!
Pina la urma nimeni nu are vicii.
Eu nu fumez si nu am fumat vreodata.
De baut, beau numai apa si aceea cu masura mica.. Ai dreptate cu vinul :este un produs de natural de fermentatie , dar citeodata da in otet..
Imi plac si mie barbatii, dar numai unul...
Urmind rationamentul tau, este moral, sanatos si legal..si totusi nu ma plictisesc!
Dar imi esti simpatic. Cei ca tine dau culoarea si aduc parfumul

Pentru tine, un gind bun
Carma
#44321 (raspuns la: #43965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...