ovidiu bufnila

Assumptions:
http://www.navedapalavra.com.br/

About Ovidiu Bufnila:
http://www.sfrevu.com/ISSUES/2002/0205/-%20Cover/index.html

The Eclipse:
http://eyeshot.net/bufnila1.html

SALUT OVIDIU,

Au trecut atatia ani in care ne gandeam SF, visam SF, iar "insula" ne strangea pe toti laolalta ca sa ne dea o speranta. Erau clipe frumoase. Acum traim in viitorul de atunci dar doar cativa se mai incumeta sa-si mai inchipuie un alt viitor care, uneori, ni se pare atat de indepartat si incert. Imi pare bine ca nu te-ai descurajat si ca ai continuat.
Eu "te citesc" la cafenea si as vrea sa mai vorbim.
lucian.babeanu@tvr.ro

Daca lucrurile ar fi asa de simple cu Arta Scrisului cum sunt expediate aici, mi-as da foc in piata publica si m-as lasa calcat de un elefant roooooz! Tigrilor, EU CRED ca nici n-ati citit textul. Gresit, Bufnila. O fictiune nu se citeste. Mircea a scris un text de exceptie. Gresit, Bufnila. Nu l-a scris! L-a intepretat. Hei, dar ce credeti voi despre literaturaaaaaaaaaaaa?! Trebuie s-o iau de la capat. Nu se va safrasi niciodata cruciada lui Ovidiu Bufnila. Hotarat, lucru, sunt condamnat! Hai sa luam fictionalul lui Mircea de la capat! Asa. Nu va asezati! Mergeti alaturi de el in munti. STOP CADRU. Vedeti ca e o schimbare de ritm! Va bag in ceata daca va spun ca este un text POSTMODERNIST sau POSTMODERN! Cum oare o fi korect!? Nu e un ficitonal clasic! Reportaj, drama, fabulatoriu, horror disimulat! Si multa autoironie! Hei, tigrilor, faceti-mi hatarul si intrati in lumea lui Mircea fara prejudecati! V-au stalcit la scoala. Trebuie sa va eliberati de angoase si agonice! Va iubesc!

Helllloooooooo!
Ma simt extraordinar! Si asa trebuie sa fieeeee! Scriitorii nu mai au monopulul Miracolelor! Ierarhiile s-au prabusit. Academiile desuete trag sa moara iar Aristotel si Platon sunt doi copii zburdalnici buni de trimisi la joaca-n parc! Idolii se prabusesc si ei in desuetudine iar navigatorii cuceresc tot ceea ce a mai ramas de cucerit. Cruciadele par mici opere plutitoare iar Lectorul Ideal e vedeta incontestabila a Marelui Spectacol Karaokeeeeeeeeeeee Showwwwwwwwwwwww!
Intrebati-ma cum va fi vremea!
Intrebati-ma cine castiga alegerile!
Intrebati-ma daca Napoleon a trimis primul om in cosmos!
Ovidiu Bufnila raspundeeeeeee:
Vremea va fi bestiala.
Noi von castiga alegerile.
Napoleon a trimis primul om in cosmos.

Kulmea e ka e cumplit de adevarat.
Tocmai de aceea va iubesc, bine v-am gasit, bine ca inca nu m-ati facut harcea-parcea! Poate ca nici nu o sa se ia nimeni de mine si atunci am scapat intreg si nevatamat si o sa mai scriu doua trei fictionale bestiale despre cum-s-a-schimbat-axa-magnetica-in-1996 si cum de am predictionat, stiinfiticeste vorbind 11 Septembrie in fictionalul aproximativ bantuit de o genialitate insuportabila, autoironic vorbind, America Pierduta scris si publicat cu martori si cu adnotare notariala ca sa stie lumea ca am vorbit extrem si cat se poate de serios.
Nu sunt parodia in carne si oase, EU SUNT HAOSUL.

Va iubesc.
O sa va spun de fapt cine pe cine iubeste.
Buna ziua tuturor si toate cele bune.

De-o viata navughez prin universul cartilor si nu numai. Nu pot spune ca citesc! Am un milion de carti deschise la pagina cutare sau cutare. Citesc in ultimul timp cartile magice din forumurile oceanului digital. Oamenii sunt cartile! Unii sunt tafnosi, altii aroganti, altii fac pe nebunii, altii sunt asemenea unor ingeri, altii naivi, altii insurgenti. In forumuri e o lume extraordinaraaaaa! Eu navighez sub flamura bufniliana. Nu am folosit alte nume decat atunci cand am inventat Fanii lui Bufnila, o instructiune autoironica. Era de fapt o trista constatatre a faptului ca in aceasta lume balcanica plina de intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie, fanii nu se comporta asemenea unor fani adevarati. Ca sa fii FAN e kestie de atitudine si de asociere. Nu cred ca avem fani adevarati pentru SF-ul romanesc. Cand esti fan te identifici cu scriitorul sau cu personajele lui. Cand esti cosmopolit fara sa stii, nu poti fi fan. Am fost banat intr-un forum unde s-au speriat de moarte cand le-am vorbit despre Omul matriceal si cand am pus la cale Razboaie de Imagine. Altii se incontreaza cu mine pentru ca am avut curajul nebun si autoironia fabulistisca de a ma crede cel mai mare scriitor din lume si cel mai mare consilier de imagine al tuturor timpurilor. Multi forumisti nu au simtul umorului, altii traiesc inca dupa principii desuete ale lumii de hartie. Noile carti sunt mult mai pasionante decat rigidele carti de hartie. Am pornit sa navighez prin lume pentru ca nu vreau sa mor intr-o carte idioata de hartie! Mitul scriitorului modern se prabuseste. S-a sfarsit cu tirania editorului si a criticului literar. Se ventileaza rapid ideile despre literatura. Voi veti cunoaste alte vremuri. Intr-un fel va invidiez. Am inceput sa postez povestiri in forumuri. Mi s-a spus, "te faci de ras". De ce? Ovidiu Bufnila vrea sa fie in contact direct cu navigatorii! N-am chef sa stau cu cartea mea intr-o librarie sa astept ce? O sa ma pierd in oceanul virtual printre milioane de scriitori? Nu ma duc eu la fund! Am o armada! Sunt Marea Meduza Fictionalaaaaaaaaaaa!

Dar e un mare curaj! "Universul cartilor" e universul celor alesi: cine iti cumpara cartea, a si facut un pas, asumat, constient, spre tine (sau metaforic vorbind spre Cetatea construita de tine). "Oceanul virtual" e populat de toti nechematii...
M-a intrigat fraza "intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie". Care ar fi de fapt pozitia intelectualului in Istorie?

"Chiar Florin Iaru, recent, a facut aceasta afirmatie referitor la literatura scrisa de femei, desi Domnia sa este sotul ilustru al unei talentate... prozatoare."

"Chiar si Ovidiu Bufnila a zis ca....."; "Chiar si regina Angliei a afirmat recent ca....", "Chiar si Salvador Dali...."


M-am pus si pe mine acolo ca sa dea bine la public. Dar e o dovada de autoironie. DE FAP care sunt CHEILE noastre de AUTORITATE? ce Imagine Manipulatorie salasluieste in creierul nostru? Dupa ce ma orientez cand navighez prin ADEVARATA REALITATE VIRTUALA? Electronii mei sunt in acelasi timp, in cateva locuri intr-o simultaneitate magica, intr-o ubicuitate insuportabila si angelica si devastatoare ca si electronii lui Ingrid sau ca si electronii femeilor din Africaaaaaaaaaaaa! SI CE DACA Nu STIU CARE POET, NU STIU CARE POLITICIAN, NU STIU CARE VOCE a zis ca!? Femeile sunt constructii fascinante ca si barbatii! Suntem barbati si femei vremelnic, imposibil, ingersec sau diavolesc, cybernetic sau mecanic sau virtual pervers! De ce ne impartim mereu, de ce ne fractionam? Oare nu suntem ACELASI PROIECT care, poate, amuzandu-se se Imparte pe SINE? Ador femeile-artisti asa cum ma apuca rasul cand vad barbati-artisti dandu-se in spectacol la TEVE, vorbind vrute si nevrute, prostindu-se si tragand Istoria Mare in jos, in gauri si canale intelectualeeeeeeee MICI, mici, foarte mici! O diploma, titlul de cetatean al orasului, premiul Nobel, medalia cu frunze de stejar, PREMIUL INTAI la Poezie, hei, barbati si femei intrupati in ARTISTUL UNIC, ati pierdut timona din mana, trece Mileniul si noi tot ne mai prostim, iluzoriu. Subiectul acesta e una din marile prostii ale lumii asa cum feminismul distruge femeia iar pokerul mai marilor zilei distruge barbatul. Stop Masina.

Nu este nici "o incremenire in proiect". Kestia asta a intrat pe nedrept in folklorul cotidian. E o expresie goala de continut. Nu am avut proiect. Asta este. Ne-a fost frica? Am fost neputinciosi? Nu puteam sa ne preschimbam din agricultori in mari razboinici? Ce mai conteaza? Poate ca mai este o sansa. Fortele de Crestere sunt o realitate. Tinerii, mereu tinerii. Fie de sacrificiu, fie prinsi in iluzorii proiecte. Daca era proiect, ar fi fost fiinta noastra sfasiata. Dar nu e sfasiata. Eu nu vad sfasiere. Vad un cenaclul literar perpetuu. Vad cuvinte. Dar nu va actiune. Vad lalaiala dar nu vad nerv. Bineinteles ca nu are importanta ce vede acest ins, Ovidiu Bufnila, asa cum nu are importanta ce nu vede. IMPORTANT daca vad sau nu vad Fortele de Crestere. Numai ele pot, in sfarsit, sa ridice un PROIECT. Daca nu, nu. Nu are sens sa pronunt nume. Sunt multe lucruri gresite in Istorie. Dezvaluirea e OK. Dar daca nu suntem acolo cand se fac dezvaluirile? Daca nu suntem in stare? Critica Istoriilor? Asta e alta ratacire asa cum Critica Intelectualilor e si ea ratacire. Nu intelectualul il critic eu. Ma intre unde mama dracului e spiritul de navigatie de vreme ce avem in noi o matrice acvatic? Unde e furia marii Thetis? De ce Marea Neagra nu ne-a inecat de vii in istorie, de ce n-a navalit asupra noastra ca sa dam Cea Mai Mare si Mai Adevarata Batalie cu noi insine? De ce pierdem vremea orbecaind? De ce la TEVE cand drumurile de tara sunt desfundate asa cum sunt sufletele fiintelor?

Curiozitatea ma face sa intreb: cum ar continua Ovidiu Bufnila povestioara de mai jos: http://www.cafeneaua.com/node/view/370 ???

Este evidenta justetea celor pe care le afirmati. Insa ideea este ca observ ca in ultima vreme lumea buna pare din nou predispusa sa devina misogina, ba chiar abject misogina... Ceea ce a spus Iaru nu este decit unul dintre exemple. Mai rau este ca pina si cei din elita formatorilor de opinie si membri ai USR se dau in stamba, vezi Cristian Tudor Popescu, bunaoara, care scrie recent un editorial nedemn de conditia unui intelectual european , in care atribuie, la al sau Adevarul Literar si Artistic, calificativul de "femei cu vaginul uscat" unor tinere poete pentru motivul ca nu scriu dupa gustul Domniei sale(editorialul poate fi citit intr/unul din numerele ALA pe februarie, regret ca am uitat). Vin si eu, pacatoasa, sa observ, oare ce are anatomia si fiziologia genitala feminina cu analizele literare si stilistice? Dar oare nu cumva mirlania si agresivitatea aceasta de necontracarat, care intimideaza prin violenta si perversitate, inseamna un sfirsit al dialogului, o premisa a nasterii, la fel de violenta, a misandriei ? Si, oare, la ce bun? SI, oare, pentru ce ? Unde ne poate duce un nou razboi al sexelor, si inca unul facut din dorinta de aflare in treaba?
Dar revin sa arat ca lucrurile pot fi chiar mai urite...Lucram anul trecut la o revista literara din nordul tarii. Eram singura femeie din redactie, dar nu mi se dadea dreptul la semnatura, atunci cind scriam editorialele revistei, si timp de vreo trei ani numai eu le/am scris. Mi se cerea sa semnez > Redactia. La inceputul anului trecut, m/am ridicat intr/o sedinta de redactie si am pledat pentru a alcatui in numarul pe oct./noiembrie un sector de articole dedicate Doamnei MOnica Lovinescu, de la a carei nastere s/au implinit anul trecut 80 de ani. Am argumentat ca este una dintre cele mai mari personalitati ale romanilor cunoscute in ultimii 50 de ani, ca a avut un mare rol in cresterea culturii noastre, in promovarea ei in Europa, ca a dat o opera critica exceptionala, ca a dat un model de moralitate demn de un supraom, ca este unul dintre romanii cei mai respectati la Paris s.a. In plus, originile Doamnei erau in zona nordica, acolo unde se tiparea revista. Inca din acea sedinta am fost luata in bataie de joc, propunerea mea a fost respinsa, numele Doamnei Lovinescu a fost batjocorit. Eu am ripostat ca atitudinea colectivului de redactie este injusta, ca este lipsita de onoare, ca nu este drept ca numele unei mari scriitoare sa fie sistematic evitat si denigrat, numai pentru motivul ca vorbim de o femeie, si inca de o reprezentanta a excelentei culturi romanesti. Nu voi mai lungi povestea... dar, urmarea atitudinii mele este ca am fost data afara din redactie si din revista, incalcindu/mi /se flagrant drepturile. Fara preaviz, fara nimic, si inca de Martisor, de Ziua Femeii...Si "cadoul" acesta mi l/au facut Domniile lor cu toate ca eram, ca si ei, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si ca aveam nevoie de acel job pentru a cistiga si eu niste bani...Dar eram femeie.
Mai cunosc multe cazuri in care este vizibila cresterea acestui curent misogin. Pe mine ma intristeaza tot ce se intimpla. La escaladarea unor astfel de razboaie ale ideologiilor(caci misoginismul, ca si xenofobia, ori antisemitismul etc. este tot ideologie) nu ai cum sa ripostezi. Decit sa asisti neputincios(oasa) si , eventual, sa te dai nitel mai la o parte, ca sa nu te striveasca tancul din care se aude, stupid, urletul unor barbati din care fumega fiarele...

Imediat dupa 1989, de exemplu, in SF-ul romanesc au fost cateva malversatiuni fandomiale. Tigrii tineri veneau din zona cyberpunckului, cu un limbaj bestial, non-conformist, libertin si foarte viu, dur. Mie mi-au placut din prima. A fost dragoste la prima vedere. Revista Anticipatia s-a grabit sa ma buleasca. Au spus niste tampenii despre mine incercand sa ma compromita in fata nouazecistilor. Chipurile as fi fost avocatul nouazecistilor! Am fost amenintat fata in fata de catre niste optzecisti. Numai ca eu sunt luptator profesionist. In toate felurile. Nu de ieri de azi.Optzecistii care s-au impotrivit nouazecistilor au dat dovada de obtuzitate. In fond, nu exista generatii. Exista individualitati. Individualitatile dau culoare asa-ziselor generatii. Lucrurile sunt insa mult mai complicate. Problema e cu acest Imaginar Romanesc. E un fel de fiinta fabuloasa acest Imaginar. Cred ca ar trebui descatusat pentru ca romanii sa faca Istorie Mare. Nu e utopie, nu e o tampenie, nu e vorba goala de precupeata literara, e o Mare Durere. Nu e un mars triumfal si nici o sinucidere colectiva. ESTE ASUMAREA UNUI DESTIN prin actiune. Aceasta sarcina nu poate fi dusa la bun sfarsit cocosand nouazecistii sau Noii Tigri cu povara ei. Cred ca cei ramasi in "viata" trebuie sa-si implineasca destinul. Tele-show-ul nu este straluminare asa cum ghetoul filozofic sau SF nu construieste luptatori ci fantose. In jurul nostru palpita tineri de exceptie. Le-am luat urma, le simt talentul prin toti porii. Pentru ei am scris Fortele de Crestere. EU NU SUNT important. Sigur, gastile, aparentele, premiile, cenaclurile, asocierile sunt perfecte sau tragice. Conteaza insa descatusarea Imaginarului. Aceasta este o chestiune de Mare Proiect. Asta inseamna insa sa facem noi descoperiri. Cred ca cei ramasi "in viata" trebuie sa luptam mai departe. Tocmai de aceea nu consider imprtant ce am publicat in reviste acum o mie de ani ci ceea ce pot face acum. Puterea optzecista sta in VALOARE! Mare parte din optzecisti sunt extrem de valorosi. Ma gandesc la Silviu Genescu, la George Ceausu, La Alexandru Ungureanu, la Danut Ungureanu, Lucian Ionica, Ovidiu Petcu, Dan si Lucian Merisca, Ovidiu Pecican, Mihail Gramescu.....Ii gasiti in dictionare sau in Internet. Acesti oameni de exceptie au ridicat o lume. Tigrii tineri ne pot demola, desigur. Eu insa sunt gata sa ma caftesc pe viata si pe moarte. NUMAI CA, Ovidiu Bufnila este un luptator intrat in lupta alaturi de nouazecisti si de Noii Tigri. De ce? Avem aceleasi valori. Pare ciudat, nu? Nu e ciudat. Pentru mine, cel care a ridicat stindardul TIMPULUI VALURIT, nu exista timp liniar si nici circular. Tocmai de aceea o sa ma bat pe viata si pe moarte pentru ca nu am de gand sa-mi scriu memoriile ci sa lupt in razboi ca un supertigru!

Am gasit in internet doua lucruri interesante despre literatura bufniliana:
1.
„Câmpurile magnetice” din romanul cu acest titlu le atrag într-un carusel stăpânit de regula veselei ameţeli, anticipat şi acesta de Jazzonia, de Cruciada lui Moreaugarin. Dacă Moreaugarin ne lăsa la vedere nu doar spectacolul, ci şi pe autorul/dirijorul/principalul său interpret, în Câmpuri magnetice Magicianul omnipotent stă retras în umbră, ceea ce nu înseamnă, totuşi, că păpuşile vrăjite – ale sale şi totodată ale universului virtual – scapă de sarcina de a-i purta mai departe amprenta. Am mai observat şi cu alte prilejuri că Ovidiu Bufnilă, care şi-a făcut un stil şi o tehnică inconfundabile, tinde să şi le exploateze la nesfârşit, ca într-o alunecare pe faţa paradoxal-continuă a inelului Möbius. Riscurile acestei ciclice abordări a aceluiaşi univers, fie el cât de exotic şi de lesne manipulabil, sunt plafonarea, căderea în manieră, stereotipia, autopastişa. Din fericire, inteligenţa autorului stăpâneşte încă destul de bine caruselul pe care tot ea l-a pornit. Universul său „plin de universuri” nu dă încă semne de oboseală. Invenţia funcţionează eficace şi e chiar surprinzător să constaţi că aceleaşi figurine de caleidoscop pot fi antrenate în mereu alte conjuncturi de interesantă bizarerie suprarealistă, păstrându-şi originalitatea, plăcuta sugestivitate lirico-ironică şi energia debordantă. Gata mereu să „dea în clocot”, infinita realitate virtuală îşi aruncă jucăriile în pagina literară, însoţite de un neostoit foc de artificii."
Mircea Oprita
http://proscris.port5.com/Ps25-26/antromob.htm

2. .
" În "Cruciada lui Moreaugarin" ni se vorbeşte, conform mărturiei autorului, despre "Calea Războnicului nuntit cu Magicianul". Ovidiu Bufnilă însuşi a îmbrăcat cămaşa morţii şi asemenea eroului său, cu care se identifică până la adresa de căsuţă poştală, s-a transformat într-un seism evenimenţial, un vortex imagiconic în existenţa căruia acţiuni banale capătă întorsături neaşteptate, meandre fractalice, dislocări din logica realului. Un singur exemplu: la nici două săptămâni după ce am expediat traducerea maghiară a "Americii pierdute", a avut loc atacul terorist asupra turnurilor gemene. "
Györfi-Deák György
http://proscris.web1000.com/Ps11-12/moreaugarin11a.htm

Domnule Bufnila,
Stiu ca si in romanul "Cadavre de lux" ati fcut niste predictii. In anii '80, ficitiunile bufniliene aveau instructiuni clare asupra unor evenimente viitoare. Acum vorbit despre o noua filozofie.

De fapt, sunteti scriitor?
In 1989 ati scris prima ebosa de la Campuri Magnetice in care prefigurati schimbarea din Romania.

Ce e cu toate aceste instructiuni remarcabile?

Andrei,
si atat.

Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word

Dragul meu Daniel,
Tu, Ema, Florin Iaru, forumistii de nepretuit ai elegantului tau moment digital, eu, incercam sa construim un Posibil Sens! O pretuiesc pe Ema in mod public, fara rezerve, asa cum il pretuiesc pe Florin Iaru, pe Cartarascu, pe Robert David, pe Balaita sau pe Aragon sau pe Celine sau pe Bellow sau pe Peirce sau pe Bunuel sau pe aborigenul exemplar sau pe acel Eco vulgarizat pana la rosu incandescent de imaginarul colectiv, o pretuiesc pe Sandra Brown si caut sa-l inteleg pe Eminem! Daka nu incercam sa intelegem ce NI S-A INTAMPLAT sau ce ni SE INTAMPLA cu adevarat in Istorie atunci totul e o cumplita eroare! Nu ma intereseaza SA AMDREPTATE ca asta e un FALS! Adevarul e kestiune de raport asa cum existentele noastre sunt procesuale si nu limitate si limitative! Nu e incremenire in proiekt ci s-ar putea sa nu fi fost INCERCARE DE A PROIECTA! Asta ar fi grav dar si ingeresc, ar fi o provocare si eu, de exemplu, neimportantul ovidiu bufnila, nu vreau sa ratez provocarea asta!Fiecare fiinta are dreptul de a se elibera de ignobil si de a cauta eroarea acolo unde, in chip fals, se construieste o EXEMPLARITATEEEEEE!
Poate ca EMA a dibuit Sensul si l-am pierdut noi. Daca ar fi asa, atunci Ema ar fi o FIINTA EGOISTA! NU E! Ea vine si spune despre experienta-ei-in-Istorie. Trebuie sa inteleg. Dar trebuie sa construiesc un sens impreuna cu ea. RELATIILE dau savoare instructionarii proceselor! Oricare ar fi aceste procese. Cata vreme vom ramane arestati in desuetudine, vom fi orbi. Daca Cioran are adevarul? Sa ne intelegem bine si sa nu cadem in eroare: CRIMA E CRIMA. Pupinkurizarea e pupinkurizare. Cu asta ne lamurim repede. Nu vom primi in acest elan bufnilistic Javrele Istorice. Javrele Istorice disimuleaza cu usurinta. Nu le voi numi acum ca nu eu JUDEC. In schimb putem naviga inspre un Posibil Sens. Din acest punkt de vedere nu ne ambalam ca nu ne-ar servi la nimic. Sunt convins ca Florin Iaru a deshis de fapt o cale iar Ema deschide si ea o kale. Aceasta zicere a mea nu e un IMPACIUTOR ci un OBIECT FICTIONAL PERVERS care valureste. A VALURI NU ABSOLVA INSA CRIMA. oricare ar fi crima aceea.

Oare e foarte greu sa ne eliberam de angoasa noastra milenara care nu s-a transformat niciodata in actiune evidenta? Oare e imposibil sa ne schimbam IMAGINEA despre lume? Oare e prea dificil sa fim cu adevarat liberi si nu impovarati cu comportamente si atitudini desuete? Oare nu ne putem elibera de prejudecati? Nu putem scapa de modestia idioata potrivit careia daca esti constient de valoarea ta si o comunici si o faci cumva sa se intrupeze in acte fie inaltatoare, fie sortite esecului, esti privit cu dispret cand, din contra, ar trebui sa se nasca spiritul de competitie viguros?
Oare nu putem iesi din mocirla dictionarelor si a citatelor? OARE NU NE PUTEM EXPLICITA decat prin referinta?
Noi romanii NE EXPLICITAM prin REFERINTA!
Suntem fie buricul pamantului sau, la extrema, niste paria.
Noi nu putem descatusa acel IMAGINAR INSURGENT atat de trebuincios pentru a face ISTORIE MARE?
Ne ucidem sau sinucidem zavarandu-ne in ghetoul DEX-ului?
Dumnezeule, dar asta este o eroare istorica!
NU AVEM CURAJUL de a construi, noi, noi sa construim acolo unde pare de neconstruit?

Rar vezi in Romania vreun om care sa nu foloseasca o referinta. Care sa nu faca REFERINTA. Asta nu e ACTIUNE ISTORICA! Este numai LENTOARE ISTORICA! Este INCADRARE GRESITA a Imaginii noastre despre locul nostru in Istorie si in Lume.

De unde vine aceasta ticaloasa referentialitate care nu produce actiune ci doar oglindire vulgara? Din aceasta siluire ticaloasa, din aceasta punere sub teascul MEMORARII! Nu fac acum un inventar ca mi-ar trebui milioane de biti.
Cum cer cuiva sa se exprime liber, sa-si IMAGINEZE LIBER, aluneca in referinta. Am pus tot felul de intrebari pe multe forumuri. TOATA LUMEA SE EXPLICITEAZA. Toti se EXPLICA prin REFERINTA! Nu avem curajul verbului A FI! Nu avem curajul de a ne construi o IDENTITATE in afara referintelor. Cum deschizi un conflict, ti se vara-n nas DEX-ul, sau Platon, sau aporiile Marilor Gnoze, sau cosmopolitismul nostru funciar care nu este nici pe departe spirit universal ci doar un cabotinism infect. Suntem cabotini nu OAMENI LIBERI!
Studentii trebuie sa MEMOREZE. Cetateanul trebuie sa stie pe de rost! Nu suntem VII! Suntem niste Cadavre care repetam la nesfarsit lectia!
CANTA LECTIA, urla Idiotul meu profesor de fizica atunci cand biata fiinta Ovidiu Bufnila pipaia misterul cosmosului si cand astepta de la profesor o scanteie, o lumina!
Ma uit in jur! Ce vad? Vad neputinta de a avea curajul nebun de a deschide drumuri!
Nu suntem in stare sa facem autostrazi si nici Istorie Mare.
Sa fiu dus la esafod pentru asta.
Dar Noile Forte De Crestere au sansa de a face Istorie Mare.
Ce anume poate inalta spiritul? Si avem nevoie sa inaltam spiritul? Dar asta e cheia devenirii!
Peste tot in jur sunt falsi oameni de actiune! Crapelnita nationala nu e Istorie Mare! Haleala si vulgaritatea nu sunt istorie mare. Hahaleala si prosteala nu sunt Istorie Mare. Bascalia nationala, nici ea. IMAGINEA? E stearpa. NU E PROIECT incremenit cum spune filozoful! NU ESTE PROIECT!
Incadrarea imaginilor este pervers gresita.

Daca esti sincer, imaginea ta este incadrata la prosti, la penibili la patetici!
Daca vrei sa fii luptator, esti conspiratorul de serviciu!
Daca spui un adevar despre imagine te toarna repede la sectie ca esti agitator!
Daca vorbesti despre vulgaritate, esti dusmanul de moarte al vulgaristilor.

A fi razboinic in Marele Razboi al Lumii nu inseamna sa fii un miel sacrificat, nu inseamna sa fii Naivul spanzurat in piata publica ci INSEAMNA sa devii OM DE ACTIUNE.

SALUT LUCIAN!
Ma bucur sa te intalnesc!
Nu am renuntat si nu voi renunta niciodata! Datorita unor oameni de exceptie asemenea. Va simt aproape! Suntem parte a unui corp mare, Literatura Romana SF. oricat ar da cu pietre, oricat ne-ar ameninta cu dubele, oricat ar urla si ar tipa, noi inaintam!
Te pretuiesc!
Cu dragoste razboinica,
Ovidiu Bufnila care va fi TOATA viata un bestial scriitor SF!

Pentru Ovidiu Bufnila
#14649, de LUCIUS la Wed, 28/04/2004 - 14:53


SALUT OVIDIU,

Au trecut atatia ani in care ne gandeam SF, visam SF, iar "insula" ne strangea pe toti laolalta ca sa ne dea o speranta. Erau clipe frumoase. Acum traim in viitorul de atunci dar doar cativa se mai incumeta sa-si mai inchipuie un alt viitor care, uneori, ni se pare atat de indepartat si incert. Imi pare bine ca nu te-ai descurajat si ca ai continuat.
Eu "te citesc" la cafenea si as vrea sa mai vorbim.
lucian.babeanu@tvr.ro

Florin Iaru a scris:

Asa sa fie?
#12100, de Florin Iaru la Mon, 15/03/2004 - 22:04


Domnule O. Bufnila,
Nu cred ca este cazul, pentru ca nu am afirmat sau sustinut asa ceva.
Cu stima
Florin Iaru
.......................................................................

Dragul meu Florin Iaru,

Nu mi-am imaginat vreodata ca vom sta de vorba in oceanul virtual. Nici nu indraznesc sa zic_ca ai spus ci am preluat cu ghilimele povestea ta. Bun. Poate ca n-ai spus. Nu ai spus. Cred insa ca ti se intampla un lucru fascinant, fiind atractorul unui vartej de comunicare. Te-am pretuit intotdeauna "de departe", dintr-o alta constructie de realitate. Stiu ca esti un adevarat luptator. Un adevarat luptator nu-si arata armele. Care ar fi armele noastre? prezenta noastra-in-real? Poate. Cartile? Afirmatiile? Ideile? Argumentele? Spritiul critic? Marele Spirit Agust Critic ce a cladit cenacluri izvorate din ruralism? Florin, tu ai alta stofa. Vezi tu, intri in oceanul virtual si te trezesti dintr-odata in furtna, intre obuzele pirateresti. Te admir sincer. te numeri printre putinii scriitori romani care au intrat cu hotararea in aceasta stranie lume a virtualului. Cineva ieri, intr-un Mac-Mac_Donald imi vorbea despre carti. I-am spus, uite, aici e publicul de carte. Mi-a raspuns arogant, stupid people! Cata suficienta sau cata insuficienta. Cred sincer ca femeile pot pune umarul la Schimbare. Cred sincer ca Sandra Brown, reala sau gasca de stilouri perverse, e de trebuinta. Cred sincer ca femeile pot fi insurgente si ca trebuie sa luam seama la insurgenta lor. Cred sincer ca esti un mare poet. Cred ca femeile in insurgenta lor au nevoie de poezia ta. Stii, cateodata trebuie sa ne ridicam deasupra evidentelor, argumentelor si bataliilor iluzorii. Imi esti drag si te pretuiesc.

Ovidiu Bufnila pentru Flori Iaru cu prietenie si incantare