comentarii

pamflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Adevaratul aliat!!! - de anita47 la: 22/11/2003 00:54:21
(la: Theodorakis)
In sfarsit,Isaelul si evreii au gasit adevaratul "aliat" si sustinator pe "plaiurile mioritice.
Din ziarul Ziua(22/11/03):
============================

Presedintele PRM Corneliu Vadim Tudor a declarat ieri ca este "filosemit" si ca regreta pamfletele sale literare care criticau evreii. "A venit momentul sa repar o mare nedreptate care mi s-a facut si pe care, in ultimii ani, a alimentat-o si a raspandit-o chiar Ion Iliescu: eu nu sunt antisemit, ci filosemit. Acele critici pe care le-am mai adresat unor evrei au fost niste polemici si pamflete literare - pe care acum le regret - si atata tot", a precizat, intr-o conferinta de presa, Vadim Tudor. El a sustinut ca exista chiar "o asemanare" intre PRM si Israel: "primul s-a nascut dintr-o revista, al doilea s-a nascut dintr-o carte, Biblia". In incheierea discursului sau, Vadim Tudor a citit, in conferinta de presa a partidului, Psalmul 122 al Regelui David, "cel care a fondat, acum 300 de ani, Ierusalimul". C.V.Tudor a facut aceste precizari dupa ce a aratat ca PRM il acuza, public, pe presedintele Ion Iliescu "de un comportament iresponsabil fata de Holocaust", referindu-se la declaratiile facute, pe aceasta tema, de catre seful statului, declaratii care au aparut in aceasta vara in presa din Israel. (Mediafax)
==================

#4876 (raspuns la: #4806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Revista22" - de anita47 la: 05/02/2004 02:17:13
(la: A existat holocaust in Romania?)
Un articol din presa romana,care aminteste de unele personaje si publicatii,aparute la acest subiect!
============================
Un numar din Romania Mare
*
(ANDREI CORNEA)
*

S-a tot discutat in ultimul timp despre asa-zisa "schimbare la fata" a lui Corneliu Vadim Tudor care dintr-un uliu extremist ar fi devenit subit un fel de porumbel democratic. Nu avem dubii asupra felului cum stau lucrurile in realitate. Totusi, am decis sa platim suma de 10.000 lei pentru a cumpara gazeta Romania Mare pe care n-o mai vizitasem de cativa ani. Am citit-o cu atentie (nr.704 / 9.01.2004) si iata ce am vazut, in mare. Credem ca informatiile vor fi utile nu doar celor care, eventual, si-au facut cea mai mica iluzie in legatura cu "ameliorarea" lui CVT, dar si celor care refuza cu dispret sau cu scarba sa citeasca, fie si din cand in cand, publicatia, desi uneori, macar prin profesia lor - de analisti politici sau jurnalisti -, s-ar cuveni s-o faca.

1. Pe pagina intai, headline: "Conform unui sondaj realizat de expertii ONU de la Geneva: 1) CVT: 41%. 2) A. Nastase: 32%. 3) T. Basescu: 13%. 4) Th. Stolojan: 9%". Iar mai jos, cu litere de o schioapa, concluzia inevitabila: "Vadim - primul presedinte crestin al Romaniei!". Nu aflam de nicaieri nici cine sunt "expertii ONU de la Geneva", nici care a fost data sondajului, nici care au fost conditiile sociologice in care el a fost efectuat. Detalii insignifiante - s-ar zice -, dar lipsa lor arata despre ce este vorba: un fals propagandistic patent.

Dedesubt, o gafa: rubrica Actualitatea clasicilor s-a dorit spirituala chiar din primul numar al anului de gratie 2004, cand "primul presedinte crestin" trebuie sa suie la Cotroceni, si a inserat mai multe "blesteme argheziene", probabil, pentru a-i deschide larg tribunului justitiar portile destinului glorios. Il reproduc pe ultimul: "Sa vrei sa-ti mangai cainele si sa te maraie; pisica, si sa se zborseasca; copiii, si sa fuga; nevasta, si sa se indeparteze, pentru ca a citit intr-un ziar politic ca esti un satyr". Rezon satyr! - cum ar fi zis un cunoscut personaj.

2. Logica si etica

Coboram spre josul paginii: mesajul de Anul Nou al lui CVT, plasat chiar sub blestemele argheziene, cuprinde urmatoarea fraza absolut memorabila, al carei adevar vom incerca sa-l testam: "Asa-zisul secret al succesului meu in asta consta - eu imi inving zi de zi adversarii la doua discipline: logica si etica".

Numai ca, pe pag. 12-13, in interviul acordat de CVT lui Paul Grigoriu pe Romania Actualitati pe 26 noiembrie 2003 si reprodus integral, intalnim urmatoarea afirmatie care incalca la repezeala atat logica, cat si etica: "Pe cuvant de onoare - declara marele om - eu nu am fost, nu sunt si nu pot fi niciodata antisemit, pentru ca am crescut cu Biblia in casa". Non sequitur: din pacate si Martin Luther a crescut cu Biblia in casa si chiar a folosit-o intens si dupa ce s-a facut mare-mare, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie teribile pamflete antisemite, precum Sem Hameforas. Dar pana si Eichmann a crescut cu Biblia in casa, dar nu stim sa fi folosit argumentul vadimic inaintea tribunalului israelian pentru rolul de primadona in Holocaust.

Odata lamuriti la capitolul logica, sa cercetam partea de etica. Abtinandu-ne pe moment sa ne pronuntam pentru prezent si viitor, ne ramane trecutul evocat cu formula "pe cuvant de onoare, eu nu am fost niciodata antisemit…" Dar oare ce sunt urmatoarele rasfaturi in proza, semnate de C.V. Tudor sau de pseudonimul sau "Alcibiade"? "Il iubesc prea mult pe Iisus Christos ca sa nu ma gandesc in fiecare zi cine L-a batjocorit, cine L-a scuipat, cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce si L-a batut in cuie. Evreii au facut asta. Evreii de acum 2000 de ani si evreii dintotdeauna." (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997) Sau: "popoarele nu mai suporta ca, la adapostul cacealmalelor cu democratia si izolarea si embargoul o mana de evrei sa controleze finantele, industria, presa si Politica Planetei. Tot ce pot sa-i asigur pe evreii cu pofte dominatoare este ca pe mine nu m-au speriat si, probabil, bunul Dumnezeu are un plan cu mine si anume sa le aduc aminte ca nu-l pot rastigni la infinit pe Isus Christos." (Romania Mare, 19.04.1996). Sau: "Doar n-o fi blestemata Planeta asta: cateva milioane de evrei sa terorizeze si sa jefuiasca 6 miliarde de oameni! Si macar de-ar fi adevaratii evrei, cei biblici, dar tare ne e teama ca au dreptate aceia care zic ca avem de-a face cu populatia nomada a khazarilor, de origine asiatica, trecuta la religia mozaica." (nr. 443, 8.01.1999):

Iar cel care azi se lauda ca a trait dintotdeauna cu Biblia inaintea ochilor si despre care stie ca "a fost scrisa in totalitate de autori evrei", declara totusi cu cativa ani in urma: "Eu unul imi pot imagina civilizatia lumii si fara evrei" (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997). Imaginatie bogata, intr-adevar! A fost asadar CVT antisemit? Bineinteles, dupa cum se vede din texte. Mai este el astazi? Atata vreme cat nu numai ca nu isi va recunoaste si explica atitudinea din trecut, dar chiar o va nega senin prin sperjur, subitele sale declaratii de iubire fata de evrei sunt un moft.

3. Abjectia pura

Cazut cu brio la logica si la etica, ii mai ramane lui CVT abjectia pura, la care trece examenul cu mare succes, chiar in numarul pe care il analizam. In rubrica Saptamana pe scurt, care nu mai este semnata "Alcibiade", ci "Petrache Lupu" (probabil fiindca gigolo-ul atenian e mai putin politically correct decat vindecatorul de la Maglavit), dam peste urmatoarele ziceri: "Inchipuiti-va ca Cornel Nistorescu i-a acordat lui Michael Guest titlul de Omul anului 2003. Poate Omul anusului…". Dar aici e mai mult decat abjectie; e iresponsabilitate politica in raport cu reprezentantul singurei supraputeri, care se intampla sa fie si aliata Romaniei. De altminteri, la aceeasi rubrica, CVT sustine la un moment dat ca "sarbii ne mai dau o lectie de demnitate", referindu-se la recentele succese electorale ale ultranationalistului partid radical sarb al lui Voislav Seseli. Simpatiile politice antiamericane ale "democratului" Vadim se exprima in continuare fara ocolisuri! Ce s-ar intampla, asadar, daca acest politician ar ajunge presedintele Romaniei? Am avea soarta Serbiei? Sau a Irakului?

4. Biblia si Constitutia

In rest, numarul in discutie al Romaniei Mari e doldora de toate celelalte trasaturi antidemocratice cunoscute. In treacat, remarcam semnatura unui pretios colaborator, notoriu negator al Holocaustului si al crimelor legionare impotriva evreilor: Ion Coja. De asemenea:

Se reia un articol difamant al lui CVT din 1990, indreptat impotriva pastorului Tökés. Textul contine un preambul violent antimaghiar in care se deplange faptul ca ungurii nu au plecat direct in Alaska din "Asia natala" fara a mai trece in Europa. Astfel ei s-ar fi putut razboi in voie cu pieile-rosii si cu eschimosii. Intrebare: cand va deveni Vadim, laolalta cu Funar, filomaghiar? Doar "filosemit" nu-i de ajuns!

Deputatul Ilie Merce ne lamureste ce inseamna siguranta nationala, desfasurand bine cunoscuta teza ca securistii au fost mari patrioti, ca si prietenii lor informatorii. Iar ca sa iasa demonstratia, invoca precedentul Bibliei, Legilor lui Manu, al dacilor, al lui Basarab descalecatorul, al lui Mihai Viteazul etc. si plange de mila lui Mircea Ionescu-Quintus si Raoul Sorban, informatori dovediti de CNSAS. Citeaza desigur pe seful sau ierarhic care a cerut desfiintarea odioasei institutii antiromanesti.

Alt deputat PRM, Corneliu Ciontu, reia una dintre marile minciuni propagandistice ale PRM: el sugereaza ca acest partid nu a luat parte la guvernare, ca, prin urmare, este un "partid politic nou", neintinat de coruptie. De parca "patrulaterul rosu" din timpul guvernarii Vacaroiu (PDSR, PUNR, PRM, PSM) ar fi reprezentat o simpla reverie! Cultul personalitatii marelui om e, mai mult sau mai putin, axa de referinta a publicatiei si a colaboratorilor ei. Un articol, intitulat Biblia si Constitutia, e absolut delirant. CVT e comparat cu Fat-Frumos calarind pe un cal alb, "rotind cu dreapta pe deasupra capului buzduganul dreptatii, iar cu mana stanga tine strans la piept cartile sale de capatai: Biblia si Constitutia." (Care Constitutie - ne intrebam -, cumva cea actuala pe care Fat-Frumos a cerut-o sa nu fie votata, deoarece acorda minoritatilor dreptul de a se sluji de limba materna in Justitie?) Dar iata un exemplu si mai si: in interviul acordat la Romania Actualitati la care m-am referit mai sus, CVT sustine ca in 2003 ar fi primit "scrisori deosebit de amabile si mesaje de salut" de la personaje precum Kofi Annan, Romano Prodi, Silvio Berlusconi, Günter Verheugen, dar si de la Papa Ioan-Paul al II-lea. Cadem pe ganduri: oare asa sa fie? Rasfoim revista si intalnim o pagina plina cu mesaje de salut de Anul Nou. Si cautam infrigurati pe mai sus-amintitii. Nu vor fi ratat ei ocazia de a-l felicita pe marele om de Anul Nou! Stupoare: pagina contine numai mesaje de la persoane private, cu exceptia a doua felicitari oficiale sosite de la reprezentantii unor state bine cunoscute pentru larga lor democratie: Coreea de Nord si Cuba. Iata marii prieteni internationali ai "primului presedinte crestin"!

Sa mai notam in fine delirul conspirationist si obsesia mesianica: CVT "stie" ca impotriva sa guvernantii au urzit un plan in mai multe puncte, ultimul presupunand eliminarea sa fizica. Planul ar fi fost dezbatut la o celebra vanatoare a demnitarilor. Nu deznadajduiti, caci a intervenit - ni se comunica - "Ingerul Domnului" pentru a-l salva pe noul Mesia. Minunea dumnezeiasca a avut loc: autoimpuscarea ministrului Agriculturii in testicole!

5. Succesul prostiei fara fisuri

Ceea ce a caracterizat si caracterizeaza in continuare discursul lui CVT este nu logica si etica, ci minciuna; e o minciuna atat de tenace, de totala si de manipulativa, exprimata cu atata siguranta, incat are capacitatea de a pacali pe foarte multi. El nu-si propune sa aiba discursuri inteligente sau macar pragmatice, ci dimpotriva, complet stupide, asa cum cele cateva esantioane de mai sus au demonstrat-o. Numai ca, din pacate, cu cat prostia e mai impenetrabila, mai fara fisuri, cu atat autorul ei devine mai convingator si mai harismatic, cel putin inaintea adeptilor sai, si mai ales atunci cand e invitat la un post TV si cand moderatorul e surprins complet nepregatit, asa cum s-a intalmplat nu demult cu Stelian Tanase. Faptul ca logica e complet absenta din discursul vadimic devine astfel un mare avantaj al sau, iar lipsa moralei (reflectata minimal fie si in consecventa cu propriile afirmatii), departe de a-i cauza vreo paguba, e asimilabila presupusului "spirit justitiar" al "tribunului". Ascensiunea lui Hitler sau a lui Milosevici s-a bazat si ea pe aceste parghii. Sincer sa spun, nu prea inteleg de ce mai are nevoie Vadim de un Eyal Arad ca sa-i construiasca o campanie electorala care, sub raport mediatic, a debutat rezonabil de bine. Dar probabil ca insasi tentativa de a inhama la campania "primului presedinte crestin" un evreu israelian constituie, ca si finantarea monumentului lui Rabin de la Brasov, o parte a campaniei. Avantajele sunt destule si evidente. Pe deasupra, daca tentativa va reusi, ma tem ca unii vor spune la un moment dat ca "evreii il aduc pe Vadim", tot asa cum tot ei "au adus" comunismul, capitalismul si alte belele. Iar daca nu va reusi - tot evreii vor fi de vina, vezi bine - conspira in continuare si refuza mana intinsa!
==========================================



#8909 (raspuns la: #8889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta biografie? - de airymary la: 11/10/2004 07:26:51
(la: Ion Luca Caragiale, natia romana si exilul in Germania)
Din cite imi amintesc eu, din scoala generala, ILCaragiale avea un unchi grec (ILCaragiale fiind bineinteles un pic grec prin descendentza) care murise si i-a lasat o mostenire in Germania, pe care el s-a dus sa o administreze; nu mai tin minte daca a murit in tzara, dar , daca ziceti dvs. asa , asa este. Vaaag - imi aduc aminte ceva despre 1907 ( fie a plecat atunci , fie a fost scirbit de felul in care rascoala tzaraneasca a fost inabusita si atunci a plecat). Dar... ultima informatie e foarte ascunsa in ungherele memoriei si nu sint sigura. Totusi imi ramine 1907 suspendat in amintire - poate a publicat vreun pamflet politic la adresa a ceea ce se intimplase in tzara? Dar cu sigurantza a plecat sa isi administreze bunurile din Germania lasate lui mostenire.
Maria
Si... nu ma supar daca cineva din tzara imi improspateaza memoria...chiar ma bucur....literatura romana ramine o prioritate pentru mine!
#24656 (raspuns la: #22872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dupa o astfel de masura se v - de Adrian Marchidann la: 21/10/2004 19:06:34
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Dupa o astfel de masura se vor gasi intotdeauna persoane care vor zbiera sa cel banat a fost banat petnru a-l impiedica sa se exprime (cand in realitate a fost banat pentru atacuri si insulte fara nici o legatura cu exprimarea)."

Asa este. Atunci de ce sa banati omul? Lasati-l sa-si descarce sufletul. Mai bine pe net decat in strada. Apoi cine se simte insultat poate sa-l actioneze in justitie pentru a demonstra ca este o critica nu o insulta. Sau poate doar un pamflet.

"De ce evreiasca si nu araba (atata vrema cat inclusiv subiectele despre arabi sunt banate)?"

Poate ca aveti dreptate. Dar eu nu am auzit nici un arab ori pro-arab incercand sa cenzureze acest subiect.

Asta nu schimba faptul ca cenzura de acest gen stimuleaza antisemitismul si ii impiedica pe evrei sa se apere.
#25841 (raspuns la: #25524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt perfect de scord cu dvs. - de ayoka la: 15/06/2005 21:50:51
(la: PATAPIEVICI SI SECURITATEA)
Sunt perfect de scord cu dvs., dle Dang. Ma uimeste extraordinara dvs. capacitate de a intui oamenii. Patapievici i-a pacalit, intr-adevar, pe multi cu aerul lui nevinovat. Si cu mintea lui diabolica (aici e un paradox). Si cu cele 7 limbi straine pe care le stapaneste. Si cu fizica lui (pe care noi oricum n-o intelegem, ne poate spune orice...), si cu doctoratul lui in filosofie (mai bine se axa numai pe fizica, e mai la-ndemana ca filosofia). Si cu articolele, cartile, conferintele, discutiile in care poate zdrobi pe oricine. Dar nu o face. Cu toate ca se crede buricul pamantului si e atat de indragostit de sine. De ce n-o fi facand-o? Se simte, oare, ca sa va citez, complexat? Sau e doar de o covarsitoare modestie, pe care nu numai ca noi, astia de rand, nu avem cum s-o-ntelegem, dar mai si dam cate-o copita magareasca in astfel de specimene? Apropo, tovarase Ding Dang, in afara de 35 de pagini din Politice, ati mai rasfoit vreo alta carte de-ale lui Patapievici? Sau sunteti prea ocupat cu pamfletele dvs. de ros-de-invidie?
pamfletul prostului ca mine - de demelza la: 27/06/2005 06:30:03
(la: Incepem lista neagra)
Nu stiu cui spun toate acestea, dar daca are cineva nevoie de o trimitere la spitalul de recuperare, o poate obtine relativ simplu de la medicul specialist dupa ore de asteptare.
Ajuns la spital cu trimiterea in buzunarul de la spate, i se spune "ok, te poti recupera, mai sunt ceva sanse, dar trebe sa vii la cabinetul meu particular de gimnastica, numit "SANFIZ". Bazin nu am , vom combina cu bazinul din spital" (alta spaga)...
... Si te intorci ca prostul cu trimiterea tot in buzunarul de la spate, hotorata sa o scoti de acolo, cat de repede posibil, ca sa poti umple acel buzunar cu bani, cat de repede posibil, pentru sala privata de gimnastica.
Cui apartine paragraful dintre ghilimele? doamnei doctor Mutica , specialist kinetoterapie a spitalului de recuperare Iasi.
Pai avea dreptate, nu avusesem decat 2 bucatzi picioare rupte.
Este vina mea, trebuia sa ma informez mai bine cat se da spaga pentru un dosar de pensionare facut pe blat tot acolo, dar dupa ce se consuma vacanta judecatoreasca, am sa mai revin cu cate ceva amanunte, ca tocmai voi avea de platit daune cuiva care si-a aranjat pensionarea acolo.
salutare! lunea-i grea, - de cico la: 22/08/2005 22:57:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
timpu-i s-o mai las cu netul,
deci v-arunc rapid pamfletul
si o sterg la treaba mea :)

cosmacpane, le zici bine! :)
am incredere in tine
ca nu ne-amagesti cu-"apusul"
cit se ...pureca Intrusul

cit despre iaurt, mai frate,
cind eram mai mic (si prost :))
stam la soare fara rost
si m-am ars de nu se poate

dar de-acum crema solara
este lege peste vara!
soarele (si tenisul)
arde chiar si ... (adaugati voi rima, ca am o jena :))))
#67135 (raspuns la: #67128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vaaaaaaaaai, cico :)) - de anisia la: 22/08/2005 23:11:47
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
unde lege, nu-i tocmeala
nici sa faci vre-o socoteala
nu e cazul, drept sa-ti spun!
doar o pana de paun
da-i poetului sa scrie
un pamflet, un vers si mie...

fugi acum la treaba ta
d-na cico , dac-o vrea
sa te lase sa mai zici
cate-un vers pentru cei mici :)

puricatul de Intrus
oare unde s-o fi dus?
munca asta, bat-o vina
sau o fi vreo...balerina
de il tine ocupat
pe micutul imparat?



#67138 (raspuns la: #67135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O cafea, va rog. Dar sa fie fierbinte. - de Intruder la: 26/08/2005 09:55:49
(la: "benoacle", cu dragoste)
cafeneaua.com...
...un Zid al Plangerii, o punte, un cuib de cuci, o scara spre cer, un circ, o scena de teatru, o ceasca de cafea, balconul Julietei, auctor opus laudat, un "joc secund", steagurile lui Pristanda, "vivat concurenta", "scarta-scarta pe hartie", fandacsii, ipohondrii, "natiune, fii desteapta!", "o cola rece", trancaneli, paiate, "cele mai frumoase poezii", "flendurele", "panselute", "povestiri fara sens", "cuvinte intelepte", o "bere populara", "vis de om nebun cu mintea si trupul", "o durere la margine de lume", "inscriptie pe piatra de hotar", "poveste emigranta", "vanatoare de ingeri", "rasu' plansu'", tertium datur, mori de vant, perle, insomnii, regrete, pamflete, galop de cai, praguri, "diverse lingue, orribili favelle, parole di dolore..., "Romania angoaselor mele"...

intrati...
no "lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"...

La Multi Ani...impotriva tuturor intemperiilor...:)






cam asta ar trebui sa fie inceputul - de spirit_intelept la: 19/09/2005 03:31:04
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Unul dintre fenomenele specifice de pe acest site este ca majoritatea discutiilor in contradictoriu la care am participat, au pornit de la simple calomnii si alte aspecte instinctuale nestapanite (marea lor majoritate legate de sexualitate) pentru ca in final sa putem discuta totusi ca niste oameni rationali. Oricum, te felicit ca ai inceput sa aduci argumente mai inteligente. Hai sa vedem care este de fapt realitatea:

Holocaustul - nici eu, nici Grieg si nici altcineva de la MISA nu au negat vreo-data holocaustul. Este un fapt istoric ca foarte multi evrei au avut enorm de suferit datorita politicii rasiale a nazistilor. Singurul lucru care a fost pus in discutie a fost amploarea lui, in acest sens noi publicand marturii ale unor oameni de stiinta gen chimisti, fizicieni, etc care au realizat studii de specialitate chiar in lagarele respective. Oricum, pe acest subiect nu vreau sa mai dau detalii, nume, cifre, etc, pentru simplul motiv ca legea din Romania, aparuta ulterior acestor publicatii, (lege care la ora actuala e unica in lume) interzice orice afirmatie care ar pune in discutie holocaustul sau amploarea lui. Un fapt oricum este cert si asta nu atinge nicidecum holocaustul, si anume faptul ca acesta este pentru evrei o sursa de venituri imensa. Suma de bani pe care Germania o plateste si azi in contul holocaustului este foarte mare.

T Herztl - unele studii l-au declarat chiar ca avand unele probleme psihice: "Theodor Herzl a fost o catastrofa pentru evrei. Un om fara Dumnezeu. Dupa studiile unor psihologi englezi si americani de renume mondial, un adevarat psihopat. Copiii sai s-au sinucis, iar el nu s-a bucurat de o inmormantare evreiasca.[...]" (citat din Moishe Arye Friedman, rabin ortodox). Eu personal nu cred ca dintr-o persoana foarte posibil bolnava mental, ar putea iesi niste idei stralucite si foarte practice.

Protocoalele - acel proces din Elvetia din 1934 de fapt nu a fost despre autenticitatea Protocoalelor. A fost un proces in care la Berna au fost incriminati doi nazisti, evident de catre un grup de evrei, ca au distribuit copii ale Protocoalelor. La proces au depus marturie un istoric, Vladimir Burtsev si un profesor, Serghei Svatikov. Acestia au fost martorii acuzarii (deci ai evreilor) ca Protocoalele sunt false si anume ca sunt fabricate de un general rus. Sincer sa fiu nu am incredere in argumentele lor din cauza celor expuse in postul meu anterior. Oricum, o comparatie intre "Dialogurile" lui Joly si Protocoale este oarecum hazlie si ai sa vezi de ce:
1. Dialogurile sunt un pamflet. Protocoalele sunt o colectie de directive, care nu se incadreaza intr-un gen literar anume.
2. Dialogurile nu se refera deloc la evrei. Protocoalele sunt in totalitatea lor despre evreii reactionari.
3. Dialogurile sunt adresate unui personaj real, Napoleon al 3-lea si cuprind referiri la mai multe alte personaje. Protocoalele nu mentioneaza nici un nume de lider si nici o epoca anume.
4. Dialogurile au o parte de actiune fantastica, care se desfasoara in iad. Protocoalele sunt un document stiintific scris cat mai concret tocmai pentru a fi practic.
5. Dialogurile se adreseaza unui cadru socio-istoric specific. Protocoalele sunt generice, pentru posteritate.
Iti dai seama din cele de mai sus ca a le compara pe cele doua, este ca si cum ai compara de exemplu Iliada cu un raport al unui institut de politologie mondiala. Relativ la Protocoale, iata ce spunea in 1921 marele industrias american Henry Ford: "The only statement I care to make about the Protocols is that they fit in with what is going on. They are sixteen years old, and they have fitted the world situation up to this time. They fit it now.". Altfel spus Protocoalele, desi au fost scrise cu multi ani in urma, si acum raman un document care descrie in mod exact realitatea actuala.

Serviciile Secrete Romanesti - poate nu stii dar pe vremea lui Ceausescu, serviciile noastre secrete erau printre cele mai bine cotate din lume. Noi am fost cei care le-am furnizat rusilor planuri de rachete, reactoare nucleare, etc. Asta a fost unul dintre motivele pentru care rusii au tolerat o anumita "deschidere vestica" a lui ceasca, singurul care a facut asta dintre toti conducatorii Pactului de la Varsovia. In legatura cu francmasoneria, exista mai multe inregistrari ale serviciilor secrete care dovedesc cum actiona aceasta in Romania. Celor interesati le recomand un fragment din lucrarea "Cucuveaua cu pene rosii": ( http://www.dezvaluiri.as.ro/cucuvea.htm ). Deci personal tind sa cred ca daca un responsabil al serviciilor secrete spune asa ceva, chiar este adevarat. Cum am mai spus-o deja, nu agreez deloc fosta securitate si actualele ramasite ale ei, Romania fiind in timpul lui ceasca SINGURA tara din lume in care yoga a fost interzisa. Iar Radu Timofte chiar a fost in functia de vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului (articolul din Jurnalul National este din 23 mai 1997)...nu-mi dau seama ce nu ti se pare valid aici. Eu nu am zis niciodata ca nu ar fi fost in PSD sau in fosta securitate.
Oricum, daca te deranjeaza ca cel care a spus cuvintele respective a fost securist, exista o lista intreaga de Papi sau inalti clerici ortodoxi care au emis enciclice si bule antimasonerie, oameni de stiinta sau de arta, mari politicieni si istorici, etc. Pot foarte usor sa-ti enumar dintre ei. Am sa-ti dau acum doar un scurt citat din Scrisoarea Enciclica "Humanum Genus" al Papei Leon al XIII-lea impotriva francmasoneriei:

În epoca noastră, factorii răului s-au coalizat într-un imens efort destructiv, sub impulsionarea şi cu sprijinul direct al unei societăţi secrete răspândite într-un mare număr de locuri, foarte puternică şi foarte viclean organizată, şi anume societatea francmasonilor. Aceştia, de altfel aproape că nici nu se mai îngrijesc să-şi disimuleze intenţiile şi se întrec între ei în îndrăzneala de a ataca făţiş sublima măreţie a lui Dumnezeu.[...]
Există în lume un anumit număr de grupări şi secte care, deşi diferă unele de altele prin nume, ritualuri, formă, origine, se aseamănă şi sunt perfect de acord între ele cu privire la scopul final şi principiile esenţiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc şi în care se termină. Şi deşi în prezent ele au aparenţa unor societăţi deschise, deşi organizează reuniuni publice sub ochii tuturor, deşi publică ziare şi reviste de prezentare a activităţii şi organizării lor, totuşi, dacă mergem mai profund, dincolo de aceste aparenţe, se poate constata că ele aparţin familiei de societăţi satanice clandestine şi că ele păstrează mereu acest atribut. Există într-adevăr în cadrul lor o anumită categorie de secrete a căror divulgare este interzisă cu cea mai mare grijă de Constituţia lor – unele chiar sub pedeapsa cu moartea – nu numai persoanelor din afară, ci chiar unui mare număr dintre adepţi.


Spirit Intelept
#73104 (raspuns la: #72816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tacea filozof raminea - de Dinu Lazar la: 26/09/2005 01:16:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"v-am prins cu editu'"

Recunosc spasit... mai scriu ceva, mai afisez, ma mai intorc... ce sa fac... pentru ca sa nu imi scape circu mvolutiile... si sa iasa textul frumos, spumos, si corect tehnic, ca gramatica nu se pune, nu conteaza... mii de scuze...

Mai e unu acolo care se da imun si tare, nu il intereseaza critica acida si da pe nas:

"Daca e tare in instalatie sa puna mana pe pix si sa scrie el articole. Nu, e mai interesant sa vanezi greselile altora de la inaltimea pe care ti-o da statura de guru. Ei domnule Lazar, miliarde de oameni fac fotografii fara sa dea doi bani pe pretioasele dumneavoastra instructiuni si nici pe eruditia dumneavoastra. Ghinion. Nu am citit nici pamfletul lui D.Lazar, nici articolul din Chip, dar daca neuronii sunt aceeasi stiu la ce sa ma astept si nu sunt curios. Shalom!! "

Pai care e treaba... sigur, e un punct de vedere... dar nu imi amintesc sa fi venit vre-un jmeker de la Chip si sa intrebe cit costa un articol corect, ca il taxam si ii faceam, nu e nici o problema - adica pentru mine nu e nici o problema sa scriu corect tehnic si fotografic.
Pentru ei e o problema insurmontabila ( sau e un cuvint prea lung asta si aduce si asta a Star Teck care este?)

asa ca sigur oameni buni, dati un semn si va fac si articole corecte si chiar o revista foto daca vreti... bani sa fie, in rest nu e nici o problema.

Dar eu cred ca preferati sa va faceti de ris pentru ca am scris si aici si in alte forumuri un romanel despre calitatea execrabila, condamnabila si de domeniul psihiatriei a articolelor foto din revistele de IT romanesti, care calitate e ... ce sa mai vorbim ca nu are rost.
#74683 (raspuns la: #74682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumneata esti un persisten - de gabriel.serbescu la: 16/10/2005 22:55:34
(la: Gripa aviara II (epigrama))
Dumneata, draga domule, esti un persistent.
Dincolo de persistenta dumitale se afla o mare aplecare spre intelepciune, caci desi nu incerci sa o demonstrezi, ba mai mult, o disimulezi cu orice pret, dumneata esti un intelept.
Unul persistent, asta e clar.
Nu iti pui doar intrebari despre lume, ci pui si intrebarile pe care le-ar pune lumea despre lume.
Si, cu aceasta mare aplecare spre intelepciune pe care o aveti, plecati de la micro-la macro, de la ou-la gaina, de la alegator-la parlamentar, toti si toate trec prin pana dumitale iscusita, pe care ca un virtuoz lautar, o porti cu usurinta si dexteritate pe foia alba, si de acolo pe curat, pe forumul cafeneaua.com, ca sa te citeasca domnii si doamnele utilizatori.

O umbra mare si sumbra trece peste Romania, dumneata o rezolvi dintr-un condei. Sinteti si veti continua sa fiti un pamflet.

Sa vina Irma!

oldgeorge - de irma la: 02/11/2005 12:03:50
(la: PAX AMERICANA... MACHT FREI)
Ideea era ca ar trebui sa citesti mai des Academia Catavencu. Te intrebi de ce? Hai sa-ti spun: ca sa inveti sa scrii un pamflet!

irma (stiti voi care, aia care nu-i draga lui george, chiar daca el e batran si bonhomme! :)))
#83835 (raspuns la: #83624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de anisia la: 07/12/2005 22:42:40
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
vrei cafeaua cu caimac
de la fata din hamac?
ei , baiete... nu-i usor:
mai intai, sa-i canti in cor,
mai apoi sa-i faci sonete,
versuri dulci si nu pamflete,
sa te-apuci sa-i construiesti
nu doar gard... case domnesti;
sa-i spui seara pe-nserate
povesti noi si ne-ascultate,
papuceii de saten
sa ii tesi pe un goblen
din esarfa de matase
lalele sa-i creasca-n vaze...

cafeluta cu caimac
de la fata din hamac
nu se bea la orice ora
cand faci pauza la hora ... :))


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#93776 (raspuns la: #93770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din cavou Un ecou Vine-n go - de latu la: 26/02/2006 23:45:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Din cavou
Un ecou
Vine-n goana din Copou.
Caci Andre
Serile
Le petrece-n garile
Unde nu-s
Nici Cous-Cous
Si nici urme de intrus.
Insa ea
Andreea
Sigur ca nu va ceda:
Un stilou
Cat un ou
Va goli scriind din nou
Un sonet
Un pamflet
Sau un racnet obsolet
(Ritmul fu de asta data
Racnetul mi-l oferi,
Si de-aceea si catrenul
Cel de fatza ti l-am scri')
Si-n barou
Un erou
Stand comod intr-un birou
Va cata
medita
La saraca Andreea...:-)))
#108359 (raspuns la: #108349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
guine si restul lumii - de anisia la: 31/03/2006 22:50:41
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
nici un gand sa te uitam
pana luni o sa-ti pastram
pe al nostru dansator
si un pui de curca chior
sa te intramezi intai
dupa weekendul hai hui
si apoi, negresa fiind
sa-l dansezi pana, zambind,
ar' sa lase cel lasou
atarnat la cate-un bou
si-ar' sa pice ca vrajit
de-al nost' loc prea renumit...:)

ca n-avem nici un baiet
nici un urs cu vre-un pamflet
nici tenor n-avem sa cante
cu al lui vers sa ne incante
si nici un poet prin helesteu
ca-i plecat de derbedeu
nici un lat, nici un slabut
nici un mic, nici inaltut
suntem ale nimanui,
nici un cosmacpan in cui,
nu se-arata-n zare a fi
nici acum, nici peste zi :(
asa ca, pe nenea om
sa-l cinstim si sus in pom
sa ne cocotzam s-aducem
mere, pere... sa-l seducem
sa ne scrie versuri multe
despre ganduri mari si culte :)
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#114750 (raspuns la: #114743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca dupa weekend - de cristinusha la: 10/04/2006 19:46:41
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Acest text este un pamflet ºi trebuie tratat ca atare
Mândria de a fi inginer


A trecut ceva vreme de când un tip care-ºi extrage inspiraþia ºi verva din plicul cu praf alb, rãspunzând totodatã la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe", declara cã inginerii nu pot fi consideraþi intelectuali. Suficientã vreme pentru a mã calma. Din pãcate, un recent articol de presã (când am sã gãsesc referinþa am sã o trec în aceastã parantezã) separã iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeþi tâind o brazdã într-o groapã de bãlegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puþin, cã PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forþe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umaniºti avocaþii). Mã rog, afirmaþia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsã. Ce m-a enervat însã este cã în articol au fost grupate câteva pãreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legãturã cu profesia de inginer, care încercau sã explice aceastã polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaþã (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisã de balena societãþii civile româneºti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiþie concisã, emisã, probabil, între douã cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauºescu. Sau cam aºa ceva.

Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-iºti, pentru cã de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauºescu. În mod normal, aici ar trebui sã bag o tiradã asupra utilitãþii inginerului în societate, sã-i sugerez doamnei Pipi-pipi sã renunþe la computerul pe care îºi scrie emanaþiile (nu sunt sigur cã foloseºte aºa ceva, totuºi), sau sã-i sugerez cã ar fi cu vreo douã sute de kilograme mai slabã dacã ar merge pe jos în loc sã foloseascã maºini sau alte mijloace de transport, sau cã în lipsa inginerilor ea ar trebui sã stea afarã în frig, neîncãpând pe gura peºterii... Dar nu vreau sã spun aceste lucruri, pentru cã sunt prea simþit. În schimb, voi încerca sã explic hoardei umaniste ce creaturã este inginerul.

Sã începem cu începutul...

ªcoala generalã ºi liceul

Foarte rar inginerul strãluceºte la învãþãturã, nu pentru cã nu ar avea materie cenuºie deasupra gâtului, ci pentru cã nu suportã sã înveþe pe de rost texte ºi comentarii la limba românã, sau nume ºi ani la istorie. Asta nu înseamnã cã urãºte materiile respective - poate citi cu plãcere o carte, doar cã îl enerveazã noþiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru cã inginerul nu e tâmpit. Totuºi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ºtiinþa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesitã matematicã, aºa cã nu are de ales ºi o va învãþa. Deºi nu va avea mediile cele mai mari din clasã, viitorul inginer va avea satisfacþia cã el este posesorul unor cunoºtinþe ºi abilitãþi pe care colegii lui le vãd inaccesibile, ºi în acelaºi timp poate sã-ºi spunã liniºtit cã nu ar fi o mare problemã pentru el sã exceleze la celelalte materii, doar cã nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseazã foarte mult în facultate... deºi are de mers la laboratoare ºi are de fãcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul ºi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gãsi întotdeauna timp pentru distracþie, socializare, sau pur ºi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenþii celorlalte facultãþi sunt lipsiþi de griji ca pasãrea cerului, sau copleºiþi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenþesc al animalului de pradã: 90% din timp doarme ºi se joacã, dar în restul de 10% reuºeºte sã mobilizeze o impresionantã energie în scopul finalizãrii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteazã pentru el, cu suficientã cafea sau Coca Cola la dispoziþie. Dupã ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitãþi impresionante de etanol ºi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncã

Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacã îi place ceea ce face sau dacã este al dracului de bine plãtit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacã era s-ar fi fãcut economist sau avocat), dar nu-i place nici sã facã implozie intestinalã. El va încerca, dar nu va reuºi decât rar, sã menþinã ritmul de viaþã din facultate, 90% frecat de mentã, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasã. În general este un tip orientat, care dacã vede cã meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezitã sã se reprofileze. "Lipsa lui de culturã", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de ºoarece de laborator" nu-l încurcã: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componentã vitalã a unui inginer, dar nu este obligatoriu sã lipseascã. Un inginer va citi o carte, va asculta muzicã ºi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plãcere, fãrã sã se gândescã la faptul cã prin asta el îºi face upgrade la nivelul de culturã. Dacã preferã o carte care descrie o metodã ingenioasã de a lichida pe cineva, urmatã de o metodã ºi mai ingenioasã pentru aflarea vinovatului, în locul unei cãrþi care descrie lamentãrile ºi psihozele unui boºorog sau ale unei femei la menopauzã, asta e pentru simplul motiv cã inginerul nu are chef sã vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lãuda altora cu cât de cult este el. Dacã preferã sã vadã cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideazã câte 50 de dobitoci per film în loc sã vadã "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru cã filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. ªi un inginer nu citeºte niciodatã poezie, decât dacã vrea sã impresioneze o femeie, ceea ce pânã la urmã este un lucru lãudabil ºi îl iertãm.

Etica

Adevãratul punct slab al inginerului este etica, ºi probabil cã acolo bate ºi madam Pipi-Pipi când vorbeºte de tehnicienii lui Ceauºescu. Inginerii în general se ocupã sã construiascã dispozitive, fãrã sã-ºi facã prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de naturã financiarã. Inginerii fac bombe nucleare ºi rachete ghidate nu neaparat pentru cã sunt plãtiþi pentru asta (dar nu stricã) ºi nici pentru cã le-ar place foarte mult sã ucidã oameni (nu mai mult ca altor bãrbaþi, cel puþin), ci pentru cã sunt dispozitive complexe, de înaltã precizie, ºi e o plãcere sã arate cã pot face aºa ceva. E cool!

Acasã

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalþi oameni în viaþa de zi cu zi... cu excepþia faptului cã el este în stare sã schimbe un bec ars, sã monteze o prizã sau un întrerupãtor, sau un cablu TV, ºi nu trebuie sã ducã calculatorul la reparat dacã are un virus sau dacã vrea sã-ºi instaleze un modem. Inginerul nu ºtie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totuºi diferenþa dintre ingineri ºi umaniºti? Exceptând pregãtirea de specialitate... Diferenþa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecþionarea ºi întreþinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcþii, programe software... Umanistul are ca scop educarea ºi perfecþionarea oamenilor ºi a societãþii (asta pentru cã eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru cã ei singuri probabil cã-ºi închipuie cã trebuie doar sã existe pentru a lumina lumea cu prezenþa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseazã de la un an la altul, ºi este clar cã ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastrã). Dar scopul umaniºtilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiþi, mai generoºi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
Mândria... - de Dora_10 la: 10/04/2006 23:51:30
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Intru un pic pe aici doar pentru a face următorul comentariu pe marginea pamfletului despre ingineri: :-)))))) !!!!!! AŞA EEEEE !

Dar nu te-ai gândit ,Cristinusha, câţi umanişti sunt prin Cafenea ? Îţi vor sări în cap. CURAJ !
#116619 (raspuns la: #116474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
justitie partinitoare - de asklepios la: 03/06/2006 19:00:07
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
ma bag si eu in seama pentru ca m-au aprins putin comentariile legate de justitia din romania... domnilor, ca vad ca sunteti si din domeniul justitiei prezenti pe aici, explicati-mi si mie, tangential la subiectul cu judecatoarea, cum se poate ca cineva din domeniul presei sa fie judecat pt calomnie pentru o caricatura, 2 ani de zile, intr-un proces penal? Caricatura a fost publicata pe o pagina de pamflet intr-o publicatie din provincie. Mai putem vorbi oare de libertate a presei oare? hai sa fim seriosi... Cat despre judecatoarea respectiva si despre bivolaru sunt convins ca sau facut abuzuri grele, dar cine sa le mai contorizeze...
#125923 (raspuns la: #93558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: