|
te provoaca sa gandesti
pana respiram speranm
Iad in California
>
> Aer
- de
SB
la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??) Iad in California
> > Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini, pomi. > O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul, care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan de flacari. > Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie? > Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli. Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a transformat agoniseala de o viata. > O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand ajutor. > Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol. > Si acum, abia acum ne aducem aminte de El. > Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad. > Doamne Dumnezeule ! > > Mircea Popescu > California de Sud > 26 Octombrie 2003 > de obicei sunt o persoana visatoare, dar cand e vorba de topic-ul propus aici, devin (poate prea)pragmatica.este sanatos sa ramai in romania? nu. este un act de patriotism? poate. sa analizam: inchideti ochii si incercati sa va imaginati pentru o clipa ca nu SUNTETI--negru total care nu permite nici sentimentul chinuitor pana la extrem al singuratatii:nu poti fi singur daca nu existi--deschideti ochii si respirati linistiti: existenta nu va este amenintata...oare? dar pentru cat timp?, se intreaba geniul constient pana la durere de efemeritatea lui.permanenta este doar sabia lui damocles atarnand deasupra mea si a ta si a lor,tuturor.inima va goneste? se sufoca in linistea marii de pasivitate? vrea valuri vrea furtuna--actiune, schimbare?intre inec si supravietuire doar sinucigasul alege negrul si moartea--dar patologicul, obsesia iese din discutie.asadar te zbati in vartejuri,intre asfixiante absorbtii in adancul rece si patrunzatoare scaldari intr-o acaparatoare lumina--pe scurt,DEVII maniac-depresiv.cu cat esti mai constient de tine insuti esti blestemat sa te scufunzi in depresie.asa vad eu firul vietii pe "plaiurile mioritice"--cliseurile sunt tot ce a mai ramas: dai click si te afunzi in...nimic--"forma fara fond".
deci, conturul Carpathiei se profileaza cu intarzierea de rigoare--necesara dezvoltarii unei constiinte reale a riscului de inec--si "patriotul" din tine deschide gura: nu pierde casul, ci viata.un sfarsit intr-adevar neplauzibil.se ridica o intrebare cat se poate de pertinenta: ce inseamna patriot?ca sa te inscrii in sus-numita categorie trebuie sa ai scaun "in loc de" cap?nu:sfera patriotismului nu se intersecteaza cu sfera prostiei.sa renunti "la lupta pentru supravietuire" inseamna lasitate?pentru cel inzestrat cu puteri herculiene eforturile sisifice pot fi chiar indicate--noi, muritorii, insa, poate ca ne masuram curajul dupa alte standarde. si, in cele din urma, plecarea din tara nu se suprapune cu notiunea traiului in puf--ar fi un exod general! CONCLUZIE:iubirea de tara e ca piatra din rau:nu o muta nici noiroiul nici apa, dar o slefuieste timpul--adaptarea la viata prin cautarea de comfort e o caracteristica a conditiei umane, infinita ca durata de realizare, deci nu poate fi invinuita automat de suprimarea patriotismului, caci cele doua nu se exclud.
Wow, ce mai stire!...
Pana s
- de
Daniel Racovitan
la: 06/01/2004 09:35:05
(la: "dileme" vechi si noi) Wow, ce mai stire!...
Pana si pe Dilema vor s-o desfiinteze...
Ascultarea: pana unde?
- de
Daniel Racovitan
la: 28/01/2004 03:49:25
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Parinte, in contextul celor relatate la http://www.expres.ro/investigatii/?news_id=144253
pana unde ar trebui sa mearga "ascultarea"? Cand ierarhia e corupta, ascultarea mai este o virtute? .................................................................................. "aceste cuvinte ne doare." (sic)
Pai ce sa spun... daca pana s
- de
Daniel Racovitan
la: 15/02/2004 15:45:07
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul) Pai ce sa spun... daca pana si critica adusa politicii israeliene e considerata de unii o atitudine antisemita, cred ca si mersul la buda va ajunge sa fie considerat atitudine antisemnita. De catre unii, evident
.................................................................................. "Nobody is perfect; I'm nobody."
dar pana la urma sunteti pro sau contra Lia?
- de
(anonim)
la: 02/03/2004 09:17:18
(la: Lia Roberts candidata la presedintie) Ca romanii sunt criticati in cuprinsul mesajului am inteles. Dar nu pricep de ce au ajuns sarmanii sa produca greata: ca nu vor s-o voteze pe Lia sau, dimpotriva, ca ii dau ei voturile ce ar trebui sa-i revina lui Stolojan - un salvator mai veridic.
In primul caz recunosc ca averea iti aduce un alt statut. Pana si o mie de euro pe luna dati rudelor sarantoace ramase in tara iti confera o anumita prestanta. Ca sa nu mai vorbim de cinci sute de milioane de dolari… Totusi nu cred ca faptul de a fi ingropat doi amatori de sotii mult mai tinere o recomanda cu atata putere pentru carmuire, incat cei carora nu le convine persoana sa trezeasca o indignare vecina cu scarba. Nu ca as incerca o indignare puritana. Banii-s buni de oriunde vin, daca eram o femeie tanara, aratand bine, as preferat drumul doamnei Lia, confruntarii cu economia de piata. Dar revin, chiar daca presupunem ca-i bine intentionata si lucreaza in folosul tarii, cate casatorii din astea ar mai trebui incheiate pana sa stranga suma necesara ca sa scoata Romania din groapa? In al doiua varianta, opinia cea mai raspandita si mai documentata – ca e trimisa sa-l zvarle pe Stolojan pe locul trei, deci sa-l aduca presedinte pe Nastase eu zic sa asteptam sondajele. Pana la urma depinde ce vrei sa scrii: fie o reproducere strict fidela a realitatii, fie o adaptare fictionala a realitatii.
Cel mai bine e sa ceri si parerea altora :) .................................................................................. chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]? De unde si pana unde avem noi romanii monopol asupra curajului, dorintei de independenta, incredere in viitor, darzeniei, si multe altele?
Nu incetam sa ne credem buricul pamantului, dar ratam toate ocaziile posibile de a dovedi ca nu suntem cu nimic mai prejos de alte natii! Mai treziti-va din amorteala si puneti creierul "si osul" la treaba (nu mai visati la miei si porci gratuti de Paste si Craciun); dupa aceea mai vorbim. Traiesc in USA si am prieteni de pe toate continentele. Fiecare aduce cu sine aceeasi mandrie de apartenenta la o anumita cultura si incearca la inceput sa scoata in evidenta calitati specifice rasei proprii, dar dupa un timp cu totii uitam de toate astea si ne traim vietile cum putem mai bine fiecare. Impaunarea nu miroase a bine mai ales cand nu reusesti sa-ti sustii afirmatiile cu nimic altceva decat cu povesti sau o istorie care departe de a fi unica si extraordinara, cateodata mai este si distorsionata! Exista caracteristici specifice fiecarei rase este adevarat, dar fiecare individ este unic. Nu judecam o natie numai dupa un Iorga ,Eminescu, Einstein sau Hitler, acestia sunt exceptii (bune sau rele). Sper ca vreodata sa auzim si pe altii vorbindu-ne de bine, nu doar pe noi insine! Pan, tu esti individul care mi-a "taiat" viatza la poezie,ro.
Cu un comentariu rautacios. As fi vrut sa scriu ca : "îmi curg iaduri de iubire pe pământ." e demagogie nu poezie insa nu pot sa fiu rautacios.Ai fost si ai ramas unul din cei mai valorosi poeti de internet.(limba Romana) Tu si profesorul de sport...:-) ...Anton. Va urez succes si cat mai multe volume publicate. Balauru. P.S. eu sunt un cititor care are ca hobby ...scrisul amator pe internet. Unul din multele.Nu am avut niciodata pretentii de scriitor sau poet si sunt foarte pragmatic,adica nejignibil :-).That's all. ------------------------- B free just B LMC scrisã:
Spune-ai: >________________ >un embrion nu poate trai singur sau cu ajutorul altcuiva in afara de >fiinta in interiorul caruia se dezvolta. Prin aceasta, aceasta >fiinta are controlul asupra acestui embrion , control voit sau >nevoit. >________________ > >Atunci hai sa te intreb, daca un copil nou nascut nu este ingrijit, >hranit, imbracat, TRAIESTE???? Viata lui nu tot de mama depinde? Un copil nascut traieste si fara mamã, viata sa nedepinzand neaparat de mama ci tocmai de aceste criterii pe care le enumerati: ingrijire, hrana, etc. Aceste criterii pot fi indeplinite de orice alta persoana , nu neaparat mama din care a fost format din momentul in care copilul a fost nascut_. Ori, tocmai aici este diferenta de care vorbeam. Cand numai mama poate asigura existenta fãtului, numai ea are dreptul de a decide. Din exemplul care-l dadeam: fãtul nu este nascut, mama se sinucide, rezultat: fãtul moare si el fiind incapabil sa supravietuiasca in afara corpului mamei copilul este nascut, mama se sinucide, rezultat: copilul poate trai si fara mama daca o tertsa persoana se ocupa de el. Ca atare, prin aceste doua stari de fapt diferite, mama are odata 100% control si alta data nu mai are acest control pe care l-a coordonat natura. De fapt ce mai tura vura pentru o idee absurda? Mama este cea care decide. Datoria noastra este de a o ajuta sa ia cea mai buna decizie si atat. Ma indoiesc insa ca daca cineva a ramas insarcinata in urma unei siluiri o sa fie si bucuroasa de sarcina care urmeaza. In fond ca oameni ne alegem in genere partenerul cu care sa facem copii si nu acceptam ca acest lucru sa fie prin forta. Aducand problema in cazul extrem punem punctul pe i in felul urmator pentru a-i da plasticitate. Punct de plecare e tocmai discutia noastra: -un embrion este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini Reducand stagiul de dezvoltare al "posibilei vieti" avem: -un spermatozoid este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini -un ovul este o posibila viata, ca atare e o crima sa-l elimini. Indicatii care se autoimpun: -interziceti avortul -interziceti masturbarea -interzicezi menstruatia Concluzia logica ar fi ca atat timp cat o masa biologica nu respira pe cont propriu, nu este capabila de a trai, nu este ceea ce se numeste "lucru implinit". Formele sau stadiile pe care le are aceasta masa biologica pana cand e capabila sa "traiasca" sint aici ne-relevante ci sint numai norme etice. Ne pare normal sa interzici avortul, dar apare caraghios sa interzici masturbarea pentru ca mor spermatozoizii si este absurd sa impiedici menstruatia pentru ca se elimina ovulul nefecundat. Mai e cazul dsa mai continui? Io zâc ca nu-i. Cu stima, AlexM Pana acum nu am intalnit functionar care sa-mi ceara spaga. Sistemul la noi e altul: te chinui cu acte, birocratii si intarzieri stupide, pana iti dai seama de eroarea facuta; iti dai o palma, ca sa te trezesti, si te duci sa cumperi un pachetel, un buchetel, si inca o mica atentie. Dai un telefon, si se rezolva. Nimeni nu a cerut nimic, deci .. nu exista probe.
Cei care cer, in fata, spaga, sunt fie prosti, fie prea "sus". Daca sunt din prima categorie, "metoda" propusa de tine ar avea poate sanse de succes. Daca sunt sus pusi insa, nu pot fi dati jos nici cu tunul; cat despre parchetul anti-coruptie, let's get real. Vom mai avea de trait cu coruptia, jocuri politice sau (ab)uz de putere inca destui ani. Salutare la toata lumea (tineri si batrani...;-)),
Parerea mea e ca omul poate sa traiasca si pana la 120 de ani, daca traieste echilibrat. Ce-i aia echilibrat? Pai pentru fiecare altceva...fireste. Unul care fumeaza 4 pachete de tigari pe zi - si cand le taie (dupa eforturi sustinute)la un pachet - isi zice ca de-acum...traieste si el echilibrat, etc. Ideea e ca o data cu trecerea anilor, organismul incepe sa dea inapoi (stiu toti asta!), intra in regres. Nu mai are nevoie de tot atat de multa mancare (evident), ARE nevoie de mai multa miscare (scade masa musculara puternic daca nu faci nimicuta, deh!) si, cel mai important are nevoie de creier (stiti...daca nu-l folosesti - rugineste repede!). Vezi ramolismentul in procent mare la batrani (dar nu numai...;-)) De ce se recomanda persoanelor la pensie sa-si ocupe timpul cu cat mai multe chestii noi, care sa le solicite creierul (sah, invatat o limba straina, citit intens din diverse domenii, mesterit..etc.)?! Exact din cauza asta. Cititi studiile de specialitate (vezi Google). Acuma...unii ar vrea sa traiasca chiar pana la 120 de ani (ca sa-si faca de cap, sa-si traisca viata domne' heeei!), altii nu (ca sunt destul de plictisiti de ea inca de acum, din tinerete, sunt satui pana in gat de dramele si nenorocirile ei, ufff, o porcarie zau asa!). Fiecare ar vrea altceva si din alte motive, mi se pare normal, nu? Eu zic ca cel mai bine (din puctul meu de vedere, evident) e sa faci in asa fel (daca esti responsabil, la cap!) incat sa mori ... sanatos ca sa zic asa...Prevenirea sa fie mama ta. Asa cum esti atent cand conduci masina - la drum si nu la cai verzi pe pereti (la modul ideal) asa si cand mananci, respiri, vorbesti (greu...stiu ;-)), gandesti, scrii, intr-un cuvant traiesti...trebuie sa te gandesti la ceea ce faci in momentul ala si la implicatiile din viitor. Nu poti sa bagi in tine/fumezi/zaci/o arzi aiurea (timp pierdut cu aberatii)o viata intreaga (fiind cica fericit tare de tot..."Domne' heiii, mi-am trait viata asa cum am vrut!") si pe urma cand ajungi o leguma...sa zici" Ce ghinion am avut, uite ce-am ajuns...o fosila, uff...urata-i batranetea!". Legile fizicii sunt fara gres aici (ca doar totul pe lumea asta e energie, nu?) - orice actiune isi are reactiunea ei...stiti e ca un perpetuum-mobile. D-aia inchei zicand : Sanatate taica si noroc! Draga Andrei,
Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor. Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc! Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste. Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo. Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi. Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei). Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea. E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine! Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri). Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul! Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!). Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!? Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu? E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie. D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-). Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut! Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate! Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce. Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent! Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI! Dintre putinele lucruri mai mult sau mai putin teoretice care mi-au ramas in minte de la orele de psihologie din liceu, poate pe cel mai valoros il consider pe cel referitor la piramida lui Maslow. Se refera la o incercare - in mare parte reusita, din punctul meu de vedere - de etajare gradata a nevoilor unui om, plecand de la nevoile de baza (apa, hrana, adapost, etc.) si ajungand pana la cele superioare (ex. adevarul).
Ce-am inteles eu din asta? In primul rand, faptul ca nu este obilgatoriu sa ajung in varf; unii oameni se complac intr-o existenta care-si propune ca unic scop asigurarea zilei de maine. In al doilea rand, ideea ca nu pot sari peste o treapta, in eventuala dorinta de ascensiune spirituala. Ca sa ajung sa ma gandesc la ce fac cu viata mea trebuie, in primul rand, sa fac respir, sa ma hranesc, sa am un acoperis deasupra capului, intr-un cuvant, sa-mi asigur un minimum necesar pentru supravietuire. Incercand sa trag o concluzie:cu totii ne-am trezit intr-o lume plina de reguli ce se cer respectate. Desigur, putem alege daca sa le urmam sau nu; inclin sa cred ca ispita de a fi altfel ne urmareste pe cei mai multi dintre noi, pana la o anumita varsta. Totusi, daca esti in continuare un om obisnuit, care merge la serviciu de dimineata pana seara, pari a fi constient de ceea ce esti obligat sa faci, ca sa existi. Consolare: societatea ne-a lasat insa si dreptul unui "program de voie". Adica, fiecare face ce vrea cu timpul liber. Sunt nerealista sau imatura? PS> Oamenii nu par, ci traiesc in deplina impacare. Unii nu isi doresc mai mult. Pentru ceilalti, as zice ca e vorba de resemnare. Te intreb: e de condamnat? Semnat: O adolescenta ipocrita.
myosotis
- de
(anonim)
la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..) Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit. Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori. Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului. "Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii Cine nu isi schimba existenta Cine nu risca sa construiasca ceva nou, Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste Moare cate putin cine isi face din televizor un guru Moare cate putin cine evita pasiunea Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii. Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau, Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis; Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile Moare cate putin cine nu calatoreste Cine nu citeste Cine nu asculta muzica Cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine isi distruge dragostea; Cine nu se lasa ajutat Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida Totul depinde de cum o traim Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei Daca va fi sa furi ,fura o sarutare Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi. P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :))
intradevar, pana acuma si eu
- de
costin.A
la: 19/10/2004 22:47:31
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?) intradevar, pana acuma si eu am ajuns la concluzia asta: omul este in general prost. si IQ-ul are de prea putine ori legatura cu lipsa de prostie a unui om. (liiceanu zicea ceva in sensu asta in Despre Limita).
si nu sint de acord nici cu cel ce zice mai sus ca omul este in natura lui nobil ect. inteligenta este in primul rand produsul educatiei. educatie care i s-a oferit sau, eventual si-a insusit-o singur cel in cauza. si ca atitudine asupra prostilo, eu, unu, nu am inca o atitudine clara asupra prostiei evidente/dezgustatoare, dar in orice caz tinde sa se cristalizeze tendinta de a folosi dispretul si distantarea resemnata. resemnata pt ca, seriso vb acuma, cum ar arata o lume in care nu ar exista prosti, vanitosi etc etc? astfaltul si cladirile peste 3-4 etaje ar fii probabil o raritate. prostia mai subtila se gaseste in masura mai mica sau mai mare in fiecare dintre noi. ca atitudine in prezenta unui om vadit mai inteligent ca tine,o alta reactie decat admiratia si dorinta de a gasi raspunsuri prin intermediul lui, mi se pare total ridicola. etc.etc.etc Eu nu m-am mutat... m-am pana la marmacie...:))
The things that come to those who wait are what's left behind by those who got there first.
Pana la urma punem de-o gradina zoologica?
- de
Hypatia
la: 15/11/2004 20:41:43
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?) Sunt foarte curioasa daca se vor ivi cazuri in care doi sau mai multi oameni sa faca preferinta pentru acelasi animal. Pana acum conduce lupul....
Hypatia
Fotografie de jurnal - Pana duminica 19 decembrie
- de
Dragos Bora
la: 13/12/2004 23:09:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Fotografie de jurnal - Pana duminica 19 decembrie
Expozitia poate fi vazuta la Teatrul National pana duminica, 19 decembrie, ora 20. Se intentioneaza expunerea fotografiilor si in mai multe orase din tara incepand cu ianuarie 2005.
|
 loading... loading...cautari recente
"acrostic cu cuvantul libertate"
"Dai dreacu" "ce sens are cuvintul stea" "monologul betivului" "dacii in civilizatia europeanai" "curenti" "desparte in silabe cuvantul expert" "fizic adverb" "cu aceeasi firma am facut" "ganduri aniversare" "verbul a cantari timpul perfect simplu'mis"kgiwx" "domnisoare 16-18 ani" "5 reguli ale substantivului propriu" "pelerinul roman" "nomad" "sa mai fii in stare" "numarui an vrsta" "vraji cu pot face o fata sa fie cu mn" "De-a pururi" "concurs poezie aprilie 2011" "piedone si extra" "versuri poezie intuneric de byron" "a vizita" "enunturi cu cuvantul circumspect" "exemple omograful tarina" "proverbe despre casa" "Ce înseamnă a bulversa" "cuvinte cu ghi" "s-ai spun omului" "portretul fizik si moral al unei fete" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Exista o singuratate in doi, este greu de acceptat, dar mai greu este sa vezi cauzele pentru care s-a ajuns acolo. cel mai dragic insa este complacerea in acesta situatie pana simti ca nu mai ai aer, te sufoci si nu stii de unde sa respiri putin oxigen pentru a trai propria ta dezamagire