comentarii

pandele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pandele - de pandele la: 24/04/2008 12:34:31
(la: din gandu' lui Dumitru, catre sine)
pandele al dvs. cati ani are?
#305912 (raspuns la: #305890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arghezi... - de Madalina la: 22/11/2003 10:12:53
(la: Poezii !!)
Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Codex Rohonczi - de (anonim) la: 07/02/2004 10:40:39
(la: Codex Rohonczi)
http://www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657

In legatura ca polemica legata de Codexul Rohonczi

„Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990."

"Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. "


Aceste citate provin dintr-un text belicos de Dan Ungureanu. Nu le-as fi reprodus daca aceste rinduri compuse de o persoana despre care, recunosc, nu stiu nimic in afara de faptul ca publica in „Observatorul cultural” (20.10.2003), nu ar fi dovada unei atitudini care mi-au provocat deopotriva indignarea, tristetea si mila nekatartica.

Textul prezinta, intr-un stil jignitor prin agresivitatea sa de vodevil, mizind pe gustul pentru gluma rabelaisiana al unui anumit public, traseul si continutul unui volum publicat de dr. in istorie Viorica Enachiuc Mihai.

Nu stiu care sint meritele stiintifice ale lui D.Ungureanu si nu ma grabesc sa le cercetez; daca acestea ar exista, m-as feri de clasificari, notatii plus neologisme idiosincratice si bulevardisme precum cele de mai sus.

Probabil autorul acestui text care se doreste igienic (prin risul sanatos obtinut cu orice chip), din nefericire descoperit intr-o publicatie onorabila, este un om foarte tinar; poate chiar este cineva care ar fi mers sa lapideze dupa avertismentul lui Iisus.

O parte din observatiile, de bun simt, notate de D.Ungureanu pierd prin tonul neadecvat.

Tineretea numai ar putea explica insailarea sprintara, intr-un tot mai pretios (pentru autorul sau) decit aprecierea corecta a anumitor elemente constitutive. E drept, jurnalistul e mereu in cautare de subiecte. Iar subiectele, spun unii, ispitesc. Indiferent de virsta. Tineretea numai ar putea explica recursul la sablon, stereotipii si identificari penibile intre regim si omul de stiinta; contextul temporal amintit nu reprezinta (trebuia sa o amintesc ?) o garantie a imposturii (aceasta implica D.U.) celor care s-a intimplat sa fie nevoiti sa-l suporte o buna parte din viata lor.

Am retineri in privinta atitudini daco/traco/etno-centrice manifestata de anumite persoane (publice), iar megalomania patriotarda imi repugna, ca oricarui om de bun simt.

Textul propus de dr.Viorica Enachiuc-Mihai reprezinta un efort de o viata; polemica pe care a stirnit-o in rindul (ne)specialistilor este o dovada a interesului (sic!) pe care il provoaca parerile sale. Istoria stiintei a mai cunoscut asemenea cazuri. Daca, printre altele, prin sofisticarea sa, traducerea propusa contravine legii economiei mijloacelor lingvistice – e o alta problema. Iar daca argumentul istoric ale supozitiilor doamnei V.Enachiuc-Mihai nu convinge, sa vorbeasca specialistii.

Vad, pe linga curajul si graba uluitoare a lui D.U. in a aborda o chestiune pe care nu pare sa o fi cercetat altfel decit ca jurnalist, si o atitudine pe cit de incorecta pe atit de periculoasa: prezumtia de necunoastere (de catre slavistii citati – sa nu ascunda aceasta specialitate un pericol potential pentru autorul textului?) a latinei. Or, educatia in liceele din provincie si din Bucuresti era inca, chiar si dupa 1945, o educatie clasica.

Periculoasa este, in acest text, denigrarea unor titluri academice acordate, chiar si in perioada comunista, lucru inacceptabil, din partea oricui ar veni. Are D.Ungureanu stiinta care sint meritele lingvistilor mentionati, aportul lor la dezvoltarea invatamintului filologic din Romania (chiar si Republica Populara, apoi Socialista !), la prestigiul stiintei romanesti in strainatate? Ce il indreptateste ca sa implice lipsa rectitudinii in fata adevarului, care se cere cautat uneori si o viata intreaga? Are D.Ungureanu stiinta cita munca si ce fel de sacrificii, niciodata afisate, a implicat, in speta, activitatea profesorului A.Vraciu? Bagatelizarea numelui unor oameni de stiinta este inadmisibila. Cautati, Dan Ungureanu, Dictionarul de ligvisti si filologi romani, aparut si el, e drept, in deceniul sapte din secolul trecut. Treceti pe la Biblioteca Academiei. Intr-un alt secol ati fi fost provocat la duel. Incorecta si inadmisibila este, de altfel, calificarea parerilor profesorului Vraciu prin cuvinte precum „florilegiu” (v. articolul lui Ovidiu Pecican in aceeasi revista, „Observatorul cultural”, nr. 5 din iulie 2003.)

Iar daca un autor de articol nu-si poate stapini fervoarea in apararea unui adevar stiintific sau in incercarea de rasturnare prin ridiculizare a unei munci de o viata, oricare vor fi fost premisele pe care a fost cladita aceasta munca, nimic nu ar trebui sa-l opreasca sa-si caute mijloacecele in zona urbana. Apelul la bunul simt este una dintre misiunile jurnalistului, nu-i asa, D.Ungureanu?


Marina Vraciu
cadru didactic la
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi,
fiica profesorului universitar doctor Ariton Vraciu
(1927-1987)

vmarina@uaic.ro

P.S. Din nefericire, nimic nu poate opri citarea (si citirea) nepotrivita. Regret ca aflu atit de tirziu despre implicarea numelui tatalui meu in diverse polemici. Numai faptul ca nu mai este in viata ma face sa vorbesc.








Sa punem Spania la coltz; e o rusine!!!!! - de Dinu Lazar la: 03/03/2004 10:23:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tocmai ce m-am intors de la vernisajul expozitiei "150 de ani de fotografie in Spania", care mi s-a parut un adevarat dezastru.

In primul rind titlul e gresit; din astia 150 de ani trebuie retrasi anii de dictatura franchista si ai razboiului civil; pentru ca atunci fotografia a fost ba de stinga, ba de dreapta, aservita unor cauze politice si nu artistice, extrapolind si aplicind cele citite in lucrarea de licenta de care am mai vorbit mai jos si care mai este la Fotomagazin inca.

Astfel, curatorii expozitiei, si organizatorii, ar trebui sa faca o excursie cu autocarul la Alba Iulia cu proxima ocazie si sa mai vada cum e cu fotografia adevarata; au facut cu aceasta expozitie o mare gafa culturala; nu au stiut ca ceea ce au pus pe pereti nu e fotografie, ci o insailare de opere goale pe perete; adevarata fotografie nu trebuie sa aiba detalii in alb, in negru, nu trebuie sa aiba compozitie si nici sa spuna ceva, doamne fereste, ci sa fie o opera de arta in sensul operelor celor care au influentzat pe domnul fost student la istorie de care vorbeam - acum licentiat si adevarat profesionist.

Doamna Juana Zlotescu Simatu, directorul Institutului Cervantes, se vede ca nu a citit Fotomagazinul si nici lucrarea cu fotografia ESTica facuta de vizionarii de pe aici; astfel domnia sa spune ca:
"... in epoca franchista se observa si in fotografie o exaltare patriotica, nostalgica fata de trecutul imperial al Spaniei..."
...dupa epoca fotografiilor oficialiste se va trece, in ritm trepidant, la fotografii inspirate din ultimele curente fotografice..."

Dar nu neaga nici operele nici fotografii din perioada franchista.

Propun, pentru ca tot nu sunt bani in invatamint, multiplicarea anumitor opere de licenta care au luat 10 si trimiterea lor contra cost la oamenii de cultura interesati, sa vada si ei cum se trateaza profesional aspectul fotografiei pe timpul unei alte dictaturi si al sinistrei sale sotii.

Acum, despre expozitie, pe bune, ce sa spun; primul meu soc a fost sa vad atit de multe poze bune reunite; si foarte bune, ca fotografie, si senzational marite, de o calitate incredibila; si bineinteles ca am murit pe loc de invidie, pentru ca daca Romania ar vrea sa faca o expozitie similara, 150 de ani de fotografie in Romania, nu ar putea; nimeni nu are negativele, nu sunt nici pozitivele, nu stim nici macar care sunt fotografii care ar putea sta pe simeze; de mai mare risul.

Da..., noroc ca avem codri verzi de brad ( taiati de zor si exportati) si cimpuri de matase (nelucrate...)

La expozitie a venit si un mic grup de retardati estetic, veniti cu pluta din strafundurile aafeului; a fost domnul inginer Dinescu Dan (www.fotografu.ro/dandinescu), domnul arhitect Andrei Pandele, domnul editor Florin Andreescu, domnul speolog Cristi Lascu; nu pot sa spun ca acestia sunt fotografi, ca sa nu dau apa la moara altor tineri cu miinile asudate la comanda vreunui buldozer si mai ales sfatuitorilor acestora.

Expozitia mi s-a parut un succes si merita vizitata de oricine e interesat sa vada o imagine exceptionala si o analiza obiectiva si bine facuta a unui timp si mai ales a unui spatiu cultural de maxim interes.

"ceea ce ne arata fotografiile nu este impietrirea trecutului ci, dimpotriva, vibratia tuturor timpurilor prezente in succesiunea lor, nealterate de meandrele memoriei.
Doar fotografia ne poate arata in mod nemijlocit ca cei care au populat trecutul nu sunt altii decit semenii nostri" - spunea Antonio Munoz Molina.

De vazut neaparat, pina pe 4 aprilie 2004, la Galeria Etaj 3/4 de la TNB
#11227 (raspuns la: #11068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suficienta si aroganta - de Dragos Bora la: 18/03/2004 11:31:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ii multumesc si eu domnului Pandele, chit ca uneori a discuta sau a-l citi
e, scuze,... pain in the ass... ;-)
Dar macar le zice verde-n fatza si ma mai lamuresc cu unele lucruri.
Altfel, daca nu e cineva care sa si curete pestele (ca mirosu-l simtim din plin), patim ca si cu CNSAS-ul... Ne ducem (sa vedem dosaru') boi si
venim vaci. ;-) Scuze!
Dragos Bora
#12357 (raspuns la: #12255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Manifestul si morile de vant - de Dragos Bora la: 22/03/2004 14:24:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salut! Multumita link-ului trimis de domnul Andrei Pandele aflam,
printre altele, ce usor e sa faci fotografie...
Click pe declansator, click pe mouse si.... gata. ;-(

http://www.cotidianul.ro/reportaj/reportaj.htm#EVOLUTIE%20Camerele%20foto%20digitale%20profesionale%20ajung%20sa%20coste%20si%2012.000%20de%20euro
Construieste-ti imaginea de vara - de Ovidiu Bufnila la: 06/07/2004 14:07:15
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
E varaaaaaa!
Ia-ti cu tine oriunde te duci in vacanta o imagine lejera. Lasa grijile, lasa luptele. Inspira aerul inaltimilor si bucura-te de soarele mediteranian. Toamna te bantuie? Jocurile politice te pandesc nemiloaseeee? Esti lider sau esti doar liderul tau? Construieste-ti imaginea ca pe o arma sau ca pe un fulg de nea. Tu alegi.
cuvinte gaunoase, dar platite putin - de Dragos Bora la: 06/07/2004 20:39:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Lazar,

In democratie conteaza majoritatea. Daca majoritatea decide ca porcariile-s
bune atunci alea vor fi, indiferent de cit se vor zbate niste idealisti
sa faca, sa dreaga si sa educe boboru' cu fortza.

Si-n alte parti exista escroci si escrocherii. Oricum, cine va dori sa
invete va gasi pina la urma cum s-o faca. Cine nu, se va opri la ce s-a
mentionat anterior.

Vedeti, prin primavara asta s-au sesizat mai multi in legatura cu ca-
litatea traducerii unor carti de la National Geographic/Egmont Romania.
(N-au legatura cu editia in limba romana a revistei "National Geographic")
Initial a fost o discutie despre cartea (nu-i retin titlul) de alpinism
pe lista "Alpinet2K", alpinet2k@yahoogroups.com.
Acolo traducerea "mortala" era ceva de felul "Prinzatorul shi prashtia".

Dupa aceea a venit dl. Pandele cu "minunile" gasite-n cartea despre fo-
tografie. S-a discutat pe "Fotomagazin", fotomagazin@yahoogroups.com.

Ulterior am aflat ca si cartea despre fenomenele meteo si astronomie
contine traduceri care mai de care. Atunci am apucat de am scris la
"National Geographic". La "cartierul general" din U.S.A.
Ei probabil au trimis mesajul mai departe la editura Egmont asa ca m-am
pomenit chemat amabil la Bucuresti de reprezentantul/responsabil pe Europa
estica sa discut ce si cum. Pentru ca de toata tarashenia au stiut
vreo, hai sa zic, 1500 de oameni (de pe listele de discutii) am fost
curios cam citi au mai scris/sesizat/protestat pe tema traducerilor.
La citi au mai scris, nu m-am mai dus. Chestie de majoritate. :-(




#17414 (raspuns la: #17381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebare albume foto romanesti, cu autori romani - de Dragos Bora la: 13/07/2004 20:16:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai am o intrebare, nelamurire, eventual mare semn de-ntrebare.
Exista albume foto dedicate operei de ansamblu, vietii, cum sa-i
spun, unui fotograf?

Ca desi mai intru-n locuri in care se pot vedea carti, n-am vazut,
sa zic, un album intitulat "Aurel Mihailopol". Si atit.
Ce sa mai zic de o serie de albume "Aurel Mihailopol - Opere complete/
Editie critice"...
Altfel, daca ma uit prin biblioteca, pot vedea
Hedy Loffler - "Copii, copii", Sandu Mendrea - "Bran",
Gheorghe Serban - "Viena", Iosif Fischer - "Muntii Fagarasului" s.a.
Exista, prin urmare, un album (sau o serie) "Dan Dinescu"?
Care sa cuprinda fotografii din toata activitatea lui?
Interesant e ca albume de pictura, avind ca autori pictori
romani (unii, dupa gustul meu, hmmm....), exista. Din plin.
Si sculptura parca am vazut ceva. Despre muzicieni si actori, sigur,
exista.
Nu am vazut albume "de autor" cu arhitecti romani. Ce-i drept,
in limba romana, parca n-am vazut nici cu arhitecti straini.
Aici i-am dat o minge de urmarire domnului Pandele. ;-) Poate
ne lamureste. Ca, daca n-as fi rasfoit vreo 10 carti de popularizare
a arhitecturii, singurii arhitecti romani pe care i-as sti ar fi
Ion Mincu, Alexandru Andries, Marius Popp, Iulian Vrabete si...
Mircea Baniciu (parca).

Henri Cartier-Bresson - de Dinu Lazar la: 05/08/2004 00:24:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O zi foarte trista pentru fotografie...

Domnul Andrei Pandele l-a cunoscut bine pe HCB si a scris despre intilnirea cu domnia sa citeva rinduri care merita recitite.

Sigur, in presa mondiala se vor putea citi acum multe articole importante si rememorari despre acest mare fotograf, care a marcat o epoca.

Despre viata si opera fotografilor romani care au murit si au fost uitati mult mai repede decit ar fi trebuit, presa din Ro macar - nici cea de specialitate, care de fapt nu exista - nu a scris un rind.

Astept sa vad un sit sau un album sau un premiu sau o sala in muzeul cel nou de arta moderna din Bucuresti sau o placa de bronz cu numele Aurel Mihailopol sau Armand Rosenthal sau Berman...
#19046 (raspuns la: #19023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
protectie?...strategie, mai degraba! - de dinisor la: 06/09/2004 21:22:51
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
AlexM, tu spui ca "E un fatalism acceptat pana la momentul prielnic" si numesti asta o forma de protectie. Eu as numi asta strategie (mai ales ca tu mentionezi ca "te faci frate cu...pana treci puntea"). Spun asta pentru ca acest fatalism acceptat nu iti da garantia ca nu vei simti durere, tristete, dor, dorinta de a urla si neputiinta in toata perioada in care accepti fatalismul si astepti momentul prielnic. De aceea nu esti sub protectie pentru ca nu esti intangibil. Esti doar la panda, esti doar un strateg ce asteapta clipa propice.Cinismul fiind in cazul de fatza o calitate necesara strategului intrucat ii da stapanirea de sine de care are nevoie (NB!- cinismul in forma lui pozitiva).

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21184 (raspuns la: #21181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle ti le-a scris deja (destin) - de dinisor la: 08/09/2004 01:12:53
(la: Barbatul roman din diaspora)
Intrebarile directe sunt deja puse de Belle!

Nu are sens sa ma repet si eu.

Plus...eu stau la panda...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21296 (raspuns la: #21293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, las' pe mine atunci... - de dinisor la: 08/09/2004 22:07:03
(la: Barbatul roman din diaspora)
Nu stiu cati neuroni o avea porcul, dar faza e tare.Cred ca aderez si eu la ideea de a fi porc in viata viitoare, dar doar pentru cele 30 de minute. Caci de altfel au saracii o viata mizera :-(

chestia cu verva cred ca e transmisibila. si eu fusei cam lasa-ma sa te las azi. o fi tot toamna? si nu e nimeni sa ne cante :"a venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva..." ? ca sa vezi ce ne-am fi revenit...;-)

stau la panda, si cand o apare musiu DESTIN miaun imediat. pana atunci, baga picioarele in apa calda, ia-ti in brate revista preferata, un pahar de vin si relaxeaza-te, ca doar nu ne ridica nimeni statuie daca muncim prea mult....!

alaturi de tine,

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21383 (raspuns la: #21380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle :-) ref. percutare Alex - de dinisor la: 09/09/2004 00:17:13
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
dupa cum spusei mai deunazi, eu mi-s noua pe aceste meleaguri si imi trebuie putin timp sa cunosc firea fiecaruia. incep insa sa pricep la ce te refereai cand ai spus "modul de percutare a lui AlexM".cu totii suntem originali in firea noastra. eu iti multumesc de sfat.

eu insami, ca un pisoi ce sta la panda... (Belle, tu stii despre ce vorbesc!)
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21406 (raspuns la: #21394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ceatza a inceput sa se ridice, Belle :-) - de dinisor la: 09/09/2004 00:26:53
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
inca odata merci pentru indrumari. ceatza incepe sa se ridice si dumirirea devine din ce in ce mai profunda. si cand m-oi documenta indeajuns nu va mai fi nevoie sa stau la panda...pana atunci insa, sunt cuminte!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21411 (raspuns la: #21409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. cafegii........ & Parerea mea - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 15:13:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu prefer sa fiu injurat - ma rog, injurat vorba vine, asa se exprima el, mai violent, ca omu` a facut rugby - de unu` care a stat in umbra fotografiei citeva zeci de ani si a dus shapca lu` Breson decit de o fiinta care nu agreeaza decit poze cu muci si organe, si am numit aici o fiinta care oficial e curator de fotografie in Ro.

La AAF, am avut multi amici care imi spuneau ba, io nu mai vin acolo ca e unu` Pandele care imi critica pozele de imi vine sa arunc aparatele.

Cred ca orice se zice despre o opera de arta - de bine, de rau, in sus si in jos- e o chestie pozitiva si laudabila.

Rau e cind nu se zice nimic, cind eseul sau lucrarile nu spun nimic si cind nu mesteca nimic linistea din borcanu` cu creatie, creatori si critici.

Si la mine Dl AP a gasit de nenumarate ori prilejuri - poate intemeiate, poate nu - sa dea cu sageti, pietre, vorbe si pareri; dar eu socot ca asa e bine si firesc sa fie, si daca un proiect rezista contrar celor disecate, bravo mie, si daca omul are dreptate, uite ce bine, macar nu am consumat mai multa energie in directia aia inutila.

Nu spun ca in cazul imaginilor care au stirnit discutia - si au mutat si contorul de trafic, ceea ce cred ca e foarte bine - modalitatea de analiza a domnului AP e un optim, si nici nu cred ca domnul PB a vrut sa jigneasca cu intrebarea domniei sale; mai important in acest stadiu al dezagregarii ideii de breasla mi se pare sa fim impreuna indiferent de micile sau marile diferente dintre noi sau de criticile mai mult sau mai putin intemeiate.

Cred ca in Ro se petrece un fenomen de pe urma caruia orice fotograf amator sau pro va suferi; lipsa de coeziune a breslei face sa apara multi neica nimeni care deranjaza orchestra, clienti tzepari care platesc putin sau de loc, pseudo artisti care umfla potul si iau caimacul la putinele fundatii care mai dau bani pentru arta, editori de imagine imbecili pe la reviste, clienti si redactori care vor o treaba ieftina si nu una buna, si as mai putea continua pina miine.

Ca cineva dinauntru spune ca nu-i place ceva, e foarte bine, indiferent ca are sau nu drepate.
Creste traficul, gradul de penetrare al numelui in sinapse creste, si valul care ramine e mai degraba pozitiv decit negativ.
Esential este sa raminem impreuna, sa aratam unuia ca se insala sau nu in timp, nu sa ne suparam fiecare si sa ne luam jucariile si sa plecam de fiecare data.

Spre deosebire de ce se intimpla la noi, iata ce ii preocupa la ora asta pe fotografii englezi - si ceea ce ar trebui sa ne preocupe si pe noi, daca am avea putin mai multa elasticitate si ceva dorinta de a ne manifesta ca o breasla de creatori maturi:

I believe the greatest danger facing photographers is the lack of appreciation of what professional imaging should be in terms of quality and creativity, and what it can do for the client. When the general public is being bombarded with ever increasing amounts of hype that this or that digital camera/printer will make them a pro, eventually they start to believe it.

Take the above and tie it in with the ever decreasing number of knowledgeable "commercial" buyers of our services and you have a recipe for the steady decline in expectations and thus demand for quality work.

It's down to every one of us to always present a professional image in the way we carry out our business, and to seize every opportunity to demonstrate to our clients, and those we meet that there is still a place for professional imaging. Digital has only changed the way we work, it does not of course remove the need for talent, continual learning, dedication and at times bloody hard work.

Asa ca eu zic sa raminem impreuna si sa explicam - dovedim - incercam - realizam - visam ca suntem o entitate, fotografii romani, nu niste copii care ne suparam una doua fiecare cu fiecare.
Astia suntem, si numarati de la stinga la dreapta, si de la dreapta la stinga, si de noi depinde sa aratam ca totusi suntem, asa cum dovedesc cei ce scriu in engleza mai sus ca sunt.

#23361 (raspuns la: #23358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prejudecati si lipsa de inspiratie - de Ionut Dipse la: 28/09/2004 07:57:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu mi-o luati in nume de rau, dar acum sunt si eu curios sa vad (ilustrata prin imagini) cum arata viziunea d-lui Pandele asupra Vulcanilor Noroiosi.

Marturisesc ca am si eu cateva incercari de fotografie (nu prea reusite) la fata locului si as dori sa vad si alte interpetari decat ale d-lor Dinu Lazar si Narcis Virgiliu.
prejudecati si lipsa de inspiratie - de Dinu Lazar la: 28/09/2004 13:31:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu mi-o luati in nume de rau, dar acum sunt si eu curios sa vad (ilustrata prin imagini) cum arata viziunea d-lui Pandele asupra Vulcanilor Noroiosi."

Pai, cind un critic de arta ii spune ceva unui pictor, aceluia nu ii trece prin cap sa ii arate criticul ceva lucrari ca sa vada daca e legitimat prin creatia domniei sale sa vorbeasca despre pictura.
Arta e una, si critica, e altceva.
Personal, cred ca domnul Pandele are un numar de ani sacrificati pe altarul fotografiei - poate peste 40 de ani? - care ii dau un anumit gir - ani care cu siguranta, legitimeaza chestiile de obicei incomode si poate intzepatoare pe care le spune.
Eu am vazut si imagini grozave facute de domnia sa, dar cred ca partea importanta este critica pe care o face, chiar daca nu e foarte academica.
A trecut prin toate fazele fotografiei, a cunoscut la fotografi de nu avem timp pina miine sa povestim, si nu trebuie sa arate poze ca sa fie luat in seama. Parerea mea.
Pina la urma, generatia de fotografi a anilor `70 - 80 a disparut, cei care poate or fi ramas nu o au cu mausu` de loc, sau cu comunicarea, si pe web-ul romanesc nu mai e sa spuna ceva decit domnul Pandele dintre fotografii romani care sunt pe la 60 de ani... pai cum sa ceri unuia ca asta sa-ti arate poze. Arata, daca vrea cind vrea. Si acelea pot sa fie de neinteles. Pot sa-i placa numai lui si noua nu. Dar parerile... aici e altceva.
Eu cred ca in primul rind comunicarea e cheia care ne lipseste in fotografia romaneasca. Si intrebarile. Si raspunsurile. Si toate astea sunt fara poze de aratat.
#23557 (raspuns la: #23543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Pai, cind un critic de arta - de Ionut Dipse la: 28/09/2004 16:28:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pai, cind un critic de arta ii spune ceva unui pictor, aceluia nu ii trece prin cap sa ii arate criticul ceva lucrari ca sa vada daca e legitimat prin creatia domniei sale sa vorbeasca despre pictura.
Arta e una, si critica, e altceva."

D-le Lazar, nu uitati ca cei ce picteaza, au la baza, de regula, o scoala de specialitate. Amititi-va situatia evocata de dvs pentru fotografie.
In plus, asa cum am mai spus, sunt intr-adevar curios si mi-as dori sa vad si imagini facute de dl Pandele la Vulcani. Si nu numai. Pe internet n-am gasit, AAFeu nu mai e etc.
Va rog sa ma intelegeti ca eu nu contest valoarea dansului, nici ca fotograf, nici ca si critic.

Mai spuneti: "Eu cred ca in primul rind comunicarea e cheia care ne lipseste in fotografia romaneasca. Si intrebarile. Si raspunsurile. Si toate astea sunt fara poze de aratat."

Hmmm, sa inteleg ca nu mai e valabila cestiunea cu "o imagine face cat 1000 de cuvinte ?"

#23568 (raspuns la: #23557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...