comentarii

paradisul pierdut


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Maria Bulz - de Sancho Panza la: 19/03/2007 19:34:13 Modificat la: 19/03/2007 19:35:40
(la: Clorotic)
O PORCARIE. INTORTOCHELI DE CUVINTE. IMI ADUCE AMINTE CAND CITEAM PRIMA PAGINA A ZIARULUI "SCINTEIA". DISCURS A LUI Nea Nicu C. Nu intelegeai nimic.
:))) La comparatia cu ziarul Scanteia nu m-as fi gandit in vecii vecilor!! Dar e magulitoare, din moment ce, in pofida anilor scursi, paginile acelea ti-au ramas atat de vii in minte iar versurile mele te-au proiectat spre paradisul pierdut...:)
Nu-i nici un necaz daca nu ti-a placut.Data viitoare o sa incerc sa-ti amintesc de revista Flacara.predecembrista,desigur.
#178591 (raspuns la: #177888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoria unui pahar... - de princevlado la: 21/09/2007 13:25:25
(la: istoria clipei)
Farama de stea la margine de timp...
Ma nasteam la infinit cu fiecare bob de nisip si nu cunoasteam moartea, iar marea imi era maica.
Sclipiri de cer ferecate in trupul meu nascut din flacara iubirii...
Pecete de cristal, calatoream in cautarea paradisului pierdut si sorbeam clipa gandurilor de maine.
Sunt paharul sfaramat al adevarurilor nerostite, loc de odihna pentru picatura de vin ce sangereaza peste buzele unei fecioare.
Intrebare fara raspuns, pocal sfasiat in mii de cioburi lacome si insetate, mor cu fiecare bob de nisip inghitit de mare.
Farama de stea la margine de timp...
ha-ha! - de Intruder la: 20/02/2008 22:09:35
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
acum 1000 de ani, s-a spus ca eu si anisia suntem una si aceeasi persoana, dar nu ne-am strofocat sa aducem probe...nici nu ne-am batut cu caramida-n piept alti 1000 de ani!
eu am zis o data NU, ea a zis o data NU si basta!
am luat in calcul ca oamenii mai comit si erori, cafeneaua nu-i paradisul pierdut!

#287340 (raspuns la: #287326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre revolutia literaturii romane - de cosmacpan la: 12/01/2010 09:15:24 Modificat la: 12/01/2010 10:01:02
(la: Care credeti ca este cel mai bun autor roman contemporan si de ce?)
şi fundăturile în care ecoul se pierde...

Când mult hulitul şi detestatul Brucan a făcut proorocirea aceea referitoare la cei douăzeci de ani probabil că el se referea la o intrare într-o oarecare normalitate şi nicidecum la descoperirea paradisului pierdut...

dar ca să revin la subiect...perioadele fertile ale literaturii trebuie să se lege de un ceva natural şi firesc ce se împleteşte în creşterea firii...după cum a fost perioada paşoptistă plină de idealuri şi romantism...sau războiul de independenţă cu euforia momentului... ori primul război mondial şi Unirea cea mare...când visele au prins consistenţă şi palpabilitate, când efortul de înălţare/ clădire se regăseşte peste tot, inclusiv printre şirurile de litere...cănd exista nuclee în jurul cărora să se coaguleze/aglutineze prin cernere valori...

ori după revoluţie ce a existat ? "moarte intelectualilor" şi sfânta bâtă proletară plină de mânie ce nu făcut decât să spulbere totul, dar absolut totul...
o lume care spera că-şi poate întinde aripile se trezeşte schilodită şi călcată în picioare... visele nu trebui să devină realitate...nu şi pentru noi...
unde sunt numele "vechi" de la care lumea aştepta direcţii? orientări? susţinere? Numele mari ale literaturii s-au dezmembrat în neputinţe, ori în lupte absurde ori în cosmicomicarii de recuzită fraternizând (studiu de caz : Fenomenul Piteşti unde victima fraternizează cu torţionarul) şi căzând în derizoriu şi penibil...

numele noi? s-a încercat şi se încearcă o "perpetuă manelizare" şi bagatelizare a conceptului de creaţie...cine cui trebuie? aveţi proiecte? instalaţii? idei? afară cu ele... acolo e locul lor (şi vedem cu surprindere că adevaratele nume care îşi caută şi îşi construiesc un nume...o fac ... AFARĂ!) de ce? a avut România postrevolutionară modele? s-a dorit crearea de modele sau tot ceea ce s-a urmârit a fost domesticirea şi formarea unei simple mase de manevră, fast-food-izată şi manelizată...o internet-game-izare a ţării... o divizare şi înstrăinare (ca să nu spunem chiar alienare)... fuga către roşu a unei societăţi în continuă expansiune a singurătăţii...
mall-urile şi marketurile au fost ridicate la rang de instituţii de socializare...

revin (derapaj din cauza roţilor de vară)
nume ilustre în jurul cărora să graviteze sistemele de valori în formare? sunt dar la nivel microeconomic... a dispărut şi apetenţa de a promova... mecenatul s-a stins... prostituţia intelectuală este de dorit atâta timp cât societatea consumistă cumpără şi vinde orice... pustnicia şi solilocviile dispar precum păsările călătoare... cuiburile de dincolo cheamă şi îndeamnă la migrare... mă doare când Marie-France Ionesco îşi reneagă rădăcinile dar a trăi numai cu "Băgăul" şi "Pizdeţ" ca formă de protest nu este normal la douăzeci de ani... Herta Muller (denunţată şi spionată în anii '80 pentru Securitate de un alt romancier) ca experienţă şi acumulare este denigrată...şi aşa vor păţi multe alte nume ce vor deveni celebre...afară...pentru că România nu mai este a noastră...România este "a lor" a celor ce şi-o doresc aşa, schiloadă, în zdrenţe şi plină de urdori şi coji culturale...
sc - de RSI la: 11/08/2015 13:49:01
(la: UTOPIE?!...)
daca reducem totul la localitati din astea nu vor mai exista autoritatile centrale si nu va mai fi cine sa le subsidieze! ;)
Si atunci...paradisul pierdut!
#653615 (raspuns la: #653613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comentariu la"Iluziile pierdute" - de stancosty la: 10/01/2005 11:35:11
(la: Iluziile pierdute)
Ai dreptate cu privire la faptul că nu e nimic de regretat din acele vremuri, dovadă fiind şi majoritatea opiniilor de la conferinţa pe această temă.
Ar fi însă unele observaţii de făcut.
Spui că "economia de tip socialist era rupta de economia mondiala si putea functiona numai temporar si numai intr-un cerc restrans de tari".
Ideea este falsă, indusă probabil de afirmaţia lui Petre Roman, care spunea în 1990 că economia românească este un morman de fiare vechi. Fiare vechi, fiare vechi, dar asta nu a împiedicat câteva zeci de escroci de talie mare să se îmbogăţescă din acest fier vechi.
În realitate nici o economie nu poate funcţiona ruptă de rest, iată, nici măcar cea cubaneză, sau cea nord-coreană.
În România "epocii de aur" se fabricau calculatoare la nivelul tehnicii mondiale la Romcontroldata, firmă româno-americană, autoturisme Oltcit şi elicoptere Puma la firme mixte româno-franceze, nemaivorbind de numeroase produse după patente străine (calculatoarele Felix, componentele semiconductoare, autoturismele Dacia, camioanele ROMAN, avioanele Rombac şi multe altele). Ceea ce era rău, era modul în care mai-marii de-atunci tratau problemele, de exemplu, în privinţa know-how-ului, ajungându-se uneori la improvizaţii ridicole.
Spui, de asemenea: "pretul dolarului era stabilit artificial", dar trebuie să ştii că tranzacţiile pe pieţele capitaliste se făceau în lei-valută, care exprimau adevărata valoare a monedei naţionale.
În realitate, chiar şi economia socialistă trebuia să respecte regulile economiei de piaţă. Drept urmare, cuvântul "marketing" nu este unul nou, studenţii de la ASE aveau un curs cu acest nume încă din anii 70.
Faptul că economia era planificată nu este, în sine, un lucru rău. Şi japonezii au un fel de Comitet de Stat al Planificării, care s-a dovedit foarte eficient.
Problema era alta şi anume factorul uman. Nu poţi face lucruri bune cu oameni proşti, iar Ceauşescu, slavă Domnului, se înconjurase numai cu d-ăştia, iar el bătea toate recordurile!
De altfel, multe gogoriţe care au speriat oamenii din vremea aceea nu erau decât imitaţii ieftine ale societăţii capitaliste.
Astfel, "circurile foamei" se doreau a fi echivalentul mall-urilor americane şi tot de la ei se luase ideea unor campusuri pentru bătrâni, care, de altfel, acolo, în America, este un lucru de succes.
Nici sistematizarea satelor nu era decât o imitaţie, dar uitaseră ca la blocurile de la sate să mai pună apă curentă şi canalizare, astfel încât oamenii luau apă tot de la fântână şi se duceau tot la WC-ul din curte (şi o fac şi acum).
La fel, spui că " situatia nu putea dura la infinit. S-a ajuns in final la un dezechilibru economic grav si la mizeria generala din Romania care a produs revolta anti-Comunista si caderea regimului Comunist".
În primul rând, căderea regimului comunist (nu ştiu de ce scrii "comunist" cu majusculă) nu s-a produs la noi din această cauză. Dacă era după români, mămăliga ar fi stat bine-mersi, mult şi bine, fără să explodeze, pentru că, nu-i aşa, românul "se descurcă". Schimbarea s-a produs pentru că aşa au hotărât marile puteri şi pentru că s-a dat undă verde (şi un brânci) de la Moscova, unde aparatcik-ilor nu le mai plăceau vacanţele la Odesa şi voiau să se plimbe în Canare, sau să practice sex-turismul în Asia de sud-est.
În realitate, cu o minte clară, lucrurile puteau merge mult şi bine şi cu un sistem socialist, dovadă fiind Iugoslavia, unde, pentru schimbarea regimului, a fost nevoie de reinventarea problemei etnice, pentru că vorbitorii de sârbo-croată nu voiau cu nici un chip să declanşeze o revoltă "anticomunistă".
În concluzie, nu trebuie să cădem în admiraţie pentru sistemul capitalist doar pentru că e altceva decât cel comunist. Cheia succesului stă mai degrabă în seriozitate, muncă multă, disciplină, ordine şi lipsa acelei "imaginaţii", care face din români nişte "descurcăreţi". Iar sistemul capitalist pune mai bine în valoare aceste posibilităţi.
Dar sunt şi multe ţări cu sistem capitalist şi unde sărăcia este cruntă, fie datorită lenei, fie datorită unei oligarhii corupte, iar noi tindem, văd eu, spre o astfel de societate.
Este bine "sa nu mai privim inapoi la iluziile pierdute", dar mai trebuie şi să privim foarte bine, cu ochii larg deschişi, spre locul unde trebuie să ajungem, să nu credem că ne va lua cineva de mână şi ne va conduce spre Paradis, drumul acela trebuie să-l găsim singuri.
Cred că de un mare ajutor ne pot fi şi cei care au avut, mai de mult sau mai de curând, curajul, nebunia, sau inconştienţa să plece pe alte meleaguri şi care ştiu foarte bine şi ce e bun şi ce e rău acolo şi ne pot învăţa asta şi pe noi. Alegerea este însă numai a noastră. De noi depinde să ne găsim drumul spre noi înşine şi spre mai bine.
Dumnezeu să ne ajute!
S-auzim de bine!
viata romanilor in strainatate - de Sorin Heinrich la: 11/03/2004 14:29:47
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Salut pe toata lumea,shi vreau sa-mi fac prezenta prin a va spune ca viata nu-i asa de roza afara. Am locuit in Germania din 1987 pana in 1994,frumosi ani. Am parasit RO precum multi altii ,adica am fugit la un trai mai bum,shi am gasit un paradis la varsta mea de atunci,apoi au inceput greutatile(lagare,tranzit),dar in final am reusit,stabilindu-ma in Berlin West unde am stat un an,iar cand am obtinut dreptul de munca m-am mutat la Kassel,am stat un an shi am muncit intrun cimitir de masini la un turc pentru 7 DM/h.A venit momentul unificarii Germaniei shi am plecat la lucru in est la Gera la o ferma de porcine pentru 1o DM/h,am stat 6 luni,apoi intrun mic satuc numit Treffurt unde am stat 3 ani si 6 luni,deoarece am gasit de lucru in Eisenach la noua fabrica OPEL unde aveam 17 DM/h.
Aceatea toate in 7 ani credeti ca a meritat sacrificiul?
Tragand linie shi socotind ,rezultatul a fost ca NU,mi-am pierdut cei mai frumosi ani ai tineretii mele muncind pe rupte pentru niste marci amarate.
Asa ca dupa toate astea m-am decis sa ma intorc in Romania si am facut-o in 1994,dar totusi i-mi este dor de viata din Germania.
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Pt.Cresida - de Little Eagle la: 07/05/2004 14:36:24
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Draga Cresida,

E opinia ta si ai dreptul sa crezi si sa gindesti orice vrei despre mine.
Eu stiu cine sint si cine am fost,am trait viata mea,nu a ta.Am ajuns insa la concluzia ca nu mai are sens sa mai vorbesc despre mine de acum incolo la cafenea.
Daca ai vazut artificii sau paradisul cind ai avut sex de ce nu scrii ?Poate mai invat ceva nou ce nu stiu de la tine.

daca ai citit toate textele mele legate de sex si dragoste,iti vei da seama ca un om se poate schimba f. mult(in cazul meu)si nu cred ca mi-am pierdut timpul degeaba,in viata inveti mereu si e o experienta,o karma.

De unde stii ...cind se prefac femeile ca au orgasm?Poate stii din experienta?
Si am scris si repet ca este adevarat ca nu am iubit in tineretile mele,au fost crazy days and many years si nu ma mai repet acum.
Sa stii ca atunci cind consumi droguri,esti f. f. in mood for sex,poate nu ai luat droguri si nu stii.
Eu doar am scris despre mine si de acum inainte nu o voi mai face!

Si citeste si textul in care am scris ca viata mea s-a schimbat de 14 ani incoace de cind sint casatorit si te asigur ca sotia mea NU are orgasme false!!!
Si gindeste-te la un alt lucru:cind eram tinar(nu-s nici azi chiar un mos,am 48 ani dar multi nu cred,sint convinsi ca am 35 inca am par negru),femeile mereu m-au gasit f. atragator,este chiar asa de greu sa realizezi ca femeile nu se faceau ca au orgasme, ori ca eu...nu ma chinuiam sa le satisfac???
Cu astea am incheiat subiectul.See you too,but I won't have sex with you.
But I still love you,indiferent ca ma critici.

LOVE&PEACE,
Ozzy/Don Juan de Marco

Ps:Stii cum aratam in tinerete?Ca Johnny Depp!Spune-mi ca nu ai cadea in bratele lui?
Era de ajuns sa fac cu ochiul si sa zimbesc.
Be good and cool.



































#15108 (raspuns la: #14983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paradis pt. Florin si atat - de LMC la: 23/07/2004 01:55:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Este adevarat, barbatii si femeile vad unele lucruri diferit, dar pentru mine lucrul acesta este un lucru pozitiv. Sotul meu poate sa vada si alt punct de vedere, adica pe-al meu, iar eu sint privilegiata sa il vad pe-al lui. Asa ne complectam unul pe celalalt. Paradisul care il vedeai tu era aventura acelui loc, iar pentru sotia ta era locul. Amindoua idei sint legate si depind una de cealalta.

Mercedesul arata bine parcat in fata casei cu flori. Eu am obiceiul sa-l parchez pe-al meu in fata. Alealalte sint parcate in spatele casei. Binenteles ca vede florile, cine crezi ca taie iarba la noi. De-aia avem asa multe flori pentru ca nu-i place sa stea trei ceasuri sa taie iarba. In soarele asta nici nu-l condamn.

Aveam 13 ani pe-atunci....mintenas fac 32.

#18241 (raspuns la: #18238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu aveti ce face? - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:33:29
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....








Just another opinion - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:40:56
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, din lipsa uni vocabular romanesc prea dezvoltat, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....

Regards,

SCB
#20354 (raspuns la: #19917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Birfa - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:45:36
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....
#20357 (raspuns la: #17840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fost o vreme cind gindeam altfel iar acum m-am pierdut rodiana - de DESTIN la: 27/08/2004 00:40:10
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Am ales ca titlu afirmatia ta...eu nu cred ca "te-ai pierdut..."Fiecare din noi in viata "urcam si coboram..."(cum bine te-ai exprimat)insa felul de a fi, va invinge(in situatii critice),va iesi mult mai puternic atunci cand ne raportam la valori ale umanitatii.

Tu vii si intaresti cele afirmate de mine...nu pot decat sa-ti multumesc :

"Foarte bine ai specificat "......atunci cand este realizata cu implicare directa, cu toata fiinta" dar a celor doi. Cind o face doar o jumatate se pierde intregul."

Fireste ce am precizat si eu:"implicarea directa a celor interesati..."(celor doi).

Trecand la celalalt aspect,compromisuri,sincer sa fiu eu unul nu le accept...Insa atata timp cat felul meu de a fi nu "sufera"transformari ...si aici ma gandesc deja la transformari negative...fireste ca am o "flexibilitate"...pe o anumita plaje...

Da, l-ai citat pe Noica...stiu,si zambind iti multumesc pentru aceasta...Ca de fiecare data, cautam a motiva...privind dinafara fiintei noastre catre interior...cateodata nu mai ajungem catre noi...este mai simplu si mai comod sa criticam pe altii.

Multumesc din nou pentru comentariu.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20439 (raspuns la: #20274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cei pierduti - de LMC la: 12/10/2004 00:46:03
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Un om pierdut este un om fara speranta de a mai fi gasit sau regasit. Este un om care si-a pus singur pecetea pe soarta lui proprie, si pur si simplu a incetat de a mai trai. Atunci cind Domnul Isus a fost rastignit impreuna cu el mai erau doi indivizi care au fost rastigniti. Despre ei se spune ca amindoi erau tilhari sau criminali. Unul dintre ei a recunoscut greseala lui, s-a cait si a spus ca Domnul Isus nu merita sa fie rastignit pentru ca nu avea nici o greseala in El, dar ei, cei doi tilhari, meritau sa fie osinditi la moarte pentru faptele lor. Celalalt tilhar a blestemat si a inceput sa-l batjocoreasca pe Isus, desi el insusi era in pragul mortii. Care dintre cei doi tilhari a fost salvat, a fost regasit, i s-a oferit raiul? Binenteles ca primul mentionat, caci numai lui i-a spus Isus: Chiar astazi vei fi cu mine in imparatia Tatalui meu.
#24763 (raspuns la: #24759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
S-a pierdut efectul - de Simeon Dascalul la: 14/10/2004 15:34:25
(la: Stolojan se retrage?)
Da, da da intors asa de repede si-a pierdut efectul. Sa iasa din cosciug,dupa ce s-au aruncat numai doua lopeti de pamant?
#25065 (raspuns la: #24664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Mary - de ueit la: 20/10/2004 21:45:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Chiar asa de simplu sa fie cum ne propui tu sa credem ? Nu poate fi.
Sa credem deci in stiinta cind e vorba de Suflet ???"

Creierul este extrem de complex, numai simplu nu e. In spatele acestei simple concluzii se afla munca multor oameni, timp de sute de ani.

"Ce este stiinta !? Doar un produs, (tot) al creierului nostru ! Doar un cuvint, in final, pe care l-am ales tot noi pentru a ne putea defini cumva nivelul la care am ajuns, noi oamenii, sau el, creierul uman la un moment dat... Putem sa o numim si altfel, in loc de stiinta, ""progresul omenirii, la un moment dat""….de exemplu."

Stiintza nu este numai un produs al creierului nostru. Cercetatorii nu stau pur si simplu si imagineaza teorii. Stiintza se construieste prin acumularea experientzei multor oameni urmata de trecerea prin filtrul logicii. Este modul prin care oamenii pot sa dea un sens universului in care traiesc.

"Nu putem crede orbeste in acest "moment" la care a ajuns stiinta."

Spre deosebire de religie, stiintza nu predinde a "crede orbeste". Oricine, cu rabdare, poate verifica modul in care rezultatele au fost obtinute. De altfel o noua teorie este atent studiata de intreaga comunitate din domeniu, astfel ca shansele de eroare, desi exista sunt pe cat posibil reduse.

"Pentru ca ea nu este o garantie ca reprezinta adevarul universal."

Un exemplu de garantie a adevarului universal?

"Deci sa ne limitam mintile la stadiul la care am ajuns la un moment dat, nu inseamna ca ii sintem de ajutor stiintei, inseamna ca o boicotem."

Corect. De asta am shi propus sa abandonam o teorie elaborata cu mii de ani in urma (religia) in favoarea uneia care ne poate duce mai departe. Spune-mi te rog, care au fost progresele facute de teologie in ultimii 1500 de ani? Ce contributie a adus ea la evolutzia umanitatzii? Cum ne-a ajutat ea in lupta cu bolile? Scoaterea dracilor din bolnavii de epilepsie, tratarea ciumei prin rugaciune sau arderea de vii a evreilor si "vrajitoarelor", indemnul la prostie in schimbul unei vietzi eterne in paradis? Un medicament nou care ucide cativa oameni poate trimite dupa gratii pe cei ce l-au facut. Stiintza isi permite arareori erori. Cand o teorie este demonstrata falsa, este abandonata. Religia a tinut oamenii in ignorantza shi asta a costat milioane de vietzi. Rasunatoarele eshecuri sunt insa dosite cu lashitate.

"Dar hai sa ne gindim la suflet prin prisma calculatorului cu monitor, cum propui ."

Am precizat anterior ca nu am intentionat o analogie perfecta creier - calculator. Imi asum gresheala.

"In primul rind imaginea este mai degraba rezultatul computerului si nu al monitorului..."

Nu mi s-a parut necesar a intra in detalii. Modul cum un sir de biti e trimis din placa grafica nu mi se pare relevant pentru discutie. Oricum, pot fi de acord cu tine.

"Imaginea exista si fara monitor, in calculator, monitorul o face numai disponibila vederii noastre."

Shi memoria noastra exista in creier, iar mintea o interpreteaza.

Deci, dupa ce inchizi calculatorul, imaginea dispare de pe monitor dar nu si din calculator, daca ai avut grija si ai salvat-o ….:))

Ea este insa in calculator, nu pluteshte intr-un univers paralel. Am zis eu ca memoria se shterge instantaneu? De altfel, in cazul unor leziuni cerebrale se intampla intocmai asha. Bolnavul nu retzine nimic mai mult decat cateva minute. Creierul devine RAM. Unde e sufletul? Shi daca n-are cine sa o salveze?

"Deci, daca imaginea dispare este numai vis-a-vis de ceea ce percepem visual, pentru ca nu mai este valabila vederii."

Ce imagine e aia pe care nu o potzi vedea? Ce relevantza are asta inproblema sufletului?

"Oare ce se intimpla dupa ce murim?? Nu stim….. daca am stii am revolutiona stiinta, de care vorbesti….."

Eu stiu. Shtiu shi altzii. Cred ca stii shi tu acum. Ia ia tu calculatorul ala cu imaginea shi tranteshte-l vartos de cateva ori. Sa-mi spui dupa aia ce ai mai recuperat.

"Dar daca murind fizic nu mai e nimic pe urma, numai gindind ca o posibilitate si mi se pare o jignire adusa omenirii, a tot ceea ce sintem, si ne straduim sa fim."

Asha ne invatza biserica. Viatza asta nu ne foloseshte la nimic, nu are nici un scop. Eu am un scop, poate mai multe. Eu mi le-am propus si ma simt fericit daca le indeplinesc. A contribui cu ceva la avansul societatzii poate fi un scop. Vrei sa spui ca tu nu faci nimic altceva decat sa te gandeshti la viatza de apoi, iar daca faci un bine il faci nu din empatie ci pentru o bila alba acolo sus? Shi care este de fapt acest scop ultim pe care biserica ni-l ofera?

Dupa ce murim raman amintirile shi lucrurile pe care le-am facut. Inainte de a ne nashte nu existam. Asta nu ne deranjeaza. Shi nici pe altzii.

"Pur si simplu nu simt ca face rost sa ne nastem ca sa murim si toate urmele sa ne fie sterse. De peste tot.
Nu pot crede ca Dumnezeu si-ar fi pierdut timpul sa faca doar niste jucarii care dupa ce li se consuma bateriile sa le arunci la gunoi.
Am spus Dumnezeu fara sa ma gindesc de fapt...Vocea subconstientului a fost mai tare..."

Am spus-o shi mai devreme. O teorie falsa nu devine adevarata doar pentru ca asha am vrea noi. Putem sa ne autosugestionam ca e adevarata, dar tot falsa ramane.

Un comentariu la incheierea ta:

In mod evident materia nu dispare, se transforma. Dar ea persista tot ca materie, nu ca o entitate fantomatica in transcedent. In sensul asta suntem nemuritori.
In prezent unii oameni se congeleaza. Sunt sceptic in ceea ce priveshte shansele lor de inviere, da' mai shti?

Este de asemeni teoretic posibil sa mentii un om in viatza indefinit. Poate chiar sa-i salvezi creierul pe un calculator shi sa-i incarci constiintza intr-un corp clonat.

Toate astea sunt posibil de imaginat shi poate in viitor vor deveni realitate. Sa incercam sa facem nemurirea FIZICA o realitate. Dar se pare ca oamenii inca aleg cioara din par.

As remarca in concluzie ca exemplele pe care le-ai dat sunt toate din universul material. Este de intzeles. Este ushor sa vorbim despre suflet, cum o sa zburde el de colo colo, dar adevarul e ca habar nu avem despre ce vorbim. O inteligentza lipsita de suport material este de neimaginat, o abstractiune. Ce ne spune teologia?- Misterioase sunt caile Domnului!

Cu tot respectul,
Ionutz
#25729 (raspuns la: #25706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te-ai pierdut..... singur - de kradu la: 30/11/2004 04:37:00
(la: Alegerile in USA)
Daca ai scris lucrurile astea pentru a amgii, manipula, glumii, ori pentru ca esti plin de aceste "amaraciuni", ori ai un scop s-au un interes strict personal, atunci totul este de inteles!
Daca insa ai gindit lucrurile astea, iar scrisul tau e o concluzie a procesului de gindire, atunci afla ca esti pierdut in primul rind pentru tine!
Dumnezeu cu tine!
"K".
#30172 (raspuns la: #27893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pierdut prin viata ca intr-un oras de chirico - de ecaterina la: 15/12/2004 15:20:18
(la: repetatele mele crize existentiale..)
Cred ca Erasmus (din Rotterdam probabil?) s-ar simţi un pic pierdut in faţa unei pânze impresioniste. Cu Fromm e poate altceva.El cunoscuse fenomenul.
Un oras de Chirico nu seamana cu nici un oras din lumea asta mare. Poate doar cu vreun oras de-al lui Italo Calvino, aşa cum şi le-a închipuit in Oraşe invizibile.
Psihologic, pari o fiinţă rătăcită. Mai intai aranjează-ţi interiorul şi apoi fă curăţenie în exteriorul tău.
De aceea eseul tau (daca se poate numi eseu ) nu este decât un text in care ai inseilat mai multe mici citate care-ţi aparţin.De aceea pare un veştmânt încă în lucru...Asta mi-e părerea, sper să nu te superi.
mai sunt si regrete - de (anonim) la: 29/12/2004 22:57:42
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Da,regret cateceva.Nu regret ca nu erau banane pe vremea aceia.Locuiesc in Franta din 1990 si nu stiu daca am mancat 10 banane in 15 ani.Nu este vorba de lipsa de bani sau ca nu-mi plac bananele.Nu le duc dorul pentru ca sunt banane pe toate drumurile.Fiecare isi doreste ce nu are!. Eu regret altceva.Regret stabilitatea locurilor de munca din vremea aceea,asigurarea unei locuinte,chiriile mici,respectul fata de compatrioti,disciplina in scoli.Acum,aici,in aceasta lume asa zisa libera,lume rea si putreda,disciplina si respectul a lasat loc libertatii de a te droga,de a-ti injura profesorii,de a da omul afara in strada oricand,de a ramane fara servici cand ti-e lumea mai draga.Crestem acum o generatie de tineri desfranati,care nu mai stiu ce este respectul,copii care se confrunta cu proprii lor parinti,cu profesorii lor.Generatie care a pierdut notiunea de autoritate.
Aceasta regret.Nu regret pe Ceausescu,acel dement nenorocit,care a dus tara la ruina.Cei care aveau varsta de 18-20 de ani prin anii 1960-1975 stiu despre ce vorbesc.Acea perioada o regret din tot sufletul meu.
In acea vreme pot spune ca in Romania era paradisul,iar Mamaia ,Las Vegas-ul Romanesc.Cei ce nu a trait acei ani ar trebui sa taca.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...