comentarii

parasit de persoana iubita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ori pierd persoana iubita, ori ma obisnuiesc.... - de providence la: 09/06/2006 08:15:40
(la: cum ai reactziona daca...)
Dupa Gay festul din Buc. chiar mi-am pus problema: ce o sa fac, daca copilul meu (inca nu s-a nascut dar deja ma gandesc) pe la 16-17 ani mi-ar marturisi ca e gay. Chiar nu stiu ce as face, dar un lucru mi-e foarte clar: n-am sa-l(o) gonesc! Pentru ca trebuie sa fie foarte greu din momentul in care realizezi ca esti o alta fiinta si sufletul, instinctele sexuale cumva nu ti se potrivesc cu fizicul....Si atunci omul incepe sa caute disperat, pana-si gaseste perechea. Ca n-o fi de sex opus? Asta e...E foarte greu sa accepti. Eu am o orientare..normala (ce-nseamna cuvantul asta de fapt?)...sunt femeie si iubesc un barbat...Dar ma gandesc ca mi-ar fi fost f. greu sa accept o alta situatie. Pt. ca stiu ca daca as fi fost ALTFEL prietenii si parintii nu m-ar fi inteles. Si asta pentru ca (cred eu) societatea romaneasca nici acuma nu e pregatita sa tolereze, sa accepte asa ceva. Poate generatiile urmatoare o sa fie mai libere...si noi ca viitorii parinti (am 27) o sa-i intelegem mai bine...
Revenind la subiectu propus....nu stiu sigur ce as face....dar as incerca din rasputeri sa ma obisnuiesc cu situatia. Pentru ca, daca ne gandim bine, alta solutie nu este. Ori imi pierd persoana iubita, ori incerc s-o accept asa cum este ea..
Cu un singur lucru nu sunt de acord...dar poate asta e alt subiect, poate unii ma vor condamna...e parerea mea..: adoptarea unui copil de catre gay....
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

categoric, da - de aiyana la: 17/01/2006 21:52:18
(la: Credeti ca un om se poate schimba?)
Oamenii se pot schimba in momentul in care in viata lor se intampla ceva ce le schimba ordinea si logica ideilor, in momentul in care isi dau seama ca lumea nu e construita dupa legi exacte, dupa lucruri pe care odata invatate, respecta aceeasi ordine. De obicei, acel ceva ce trebuie sa se intample provoaca suferinta: moartea unei persoane foarte apropiate, parasirea de catre iubit/a, esec pe un anumit plan etc.. Din pacate, de cele mai multe ori, suferinta e cea care il schimba pe om si nu lucrurile bune pt care ar trebui sa fie recunoscator si din care ar trebui sa invete mereu.

-----
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
De ce ai plecat? - de cosmiK la: 24/06/2006 11:28:45
(la: E tarziu...)
Aceasta e o intrebare pe care toti cei parasiti si-o pun.
O explicatie exista intotdeauna numai ca unii dintre noi nu prea sunt dispusi sa o accepte si sa mearga inainte fara a recurge la substituenti care sa faca disparitia persoanei din viata lor mai usoara (ma refer aici la vodca si tigara).
Unii se agata cu disperare de persoana iubita si nu sunt dispusi sa renunte la ea chiar daca in adancul fiintei lor stiu ca nu mai pot continua asa nici ei si nici persoana la care sustin ca tin din tot sufletul.
Ceea ce nu inteleg eu, e de ce oare, uneori avem tendinta sa devenim posesivi si sa tratam persoana pe care o iubim ca si cand ne-ar apartine ori ar avea vreo obligatie fata de noi, uitand ca e o fiinta libera, si in timp ar putea descoperi ca vrea mai mult de la viata iar noi poate nu suntem in stare sa o insotim pe drumul nou deschis in fata-i din varii motive.
De ce oare nu ne putem multimi cu clipele frumoase traite atata cat a durat relatia noastra si vrem mai mult si mai mult ca niste nesatuli?
De ce nu putem accepta faptul ca poate nu a fost a sa fie si de ce nu ne continuam viata fara regrete si tristeti inutile bucurandu-ne de ea si lasand in urma trecutul ori revenind la el doar pentru a rememora clipele frumoase care ne-au adus atatat fericire la momentul la care le-am trait.
yasmina22 - de modigliani la: 12/01/2010 10:40:30
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
este cit se poate de evident ca numitii knulp_2 si mao sint doi impostori, ironici si fara suflet
primul, pentru ca i al doilea din stirpe, dupa cum spune si numele
al doilea pentru ca este comunist si dupa cum se stie, comunistii militeaza aprig impotriva acestor viabile metode de supravietuire n acord cu mirajul si natura, considerindu le simple speculatii ori chiar mai rau, obscurantisme

dealtfel, ai putut remarca si singura lipsa lor de seriozitate si profesionalism, prin simpla ignorare a problemei tale
o problema cit se poate de serioasa

despre mine, in linii mari, pot spune ca sint in egala masura si baba care descinta si preot, si mi indeplinesc obligatiile ce mi revin cu la fel de mare pasiune si abnegatie
daca doresti pot sa ti indic si citeva persoane, din aceeasi sfera tematica cu tine, pe care le am consolat, dupa ce n mod nedrept si atit de tragic, au fost parasite de catre iubitii lor, de pe o zi pe alta, exact inainte de casatorie

daca doresti, yasmina, si consideri ca merit increderea si respectul tau, cauta ma

ca dovada a calitatilor posedate, iti spun inca de pe acum ca esti zodie de foc, iar, am facut asta consultind astrele dupa o metoda proprie, ai luna n varsator si soarele aproape

#514709 (raspuns la: #514650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
decizia e luata... - de Rco la: 05/11/2003 15:28:53
(la: Casatorie in Franta)
Am uitat sa precizez ca oricum o sa fac pasul asta. Nu am nici cea mai mica indoiala fata de persoana iubita. In plus, la o adica pot face si altceva pentru o vreme. Doar ca nu vreau sa abandonez ideea unei realizari si pe plan profesional, nu vreau sa dau inapoi, ar fi pacat.
Franceza o stiu foarte bine, cunosc deja familia de acolo, care va fi sigur un sprijin pentru amandoi. E ca un fel de familie romaneasca, nu foarte bogata, dar cu ideea de a-si ajuta copiii pe cat posibil, indiferent de varsta.
Daca stie cineva ce acte trebuie sa pregatesc de aici in vederea casatoriei... De exemplu, certificatul de nastere, tradus si legalizat aici, trebuie legalizat si in Franta? etc.
Va multumesc pentru incurajari si pentru sfaturi si... mai astept.
#3387 (raspuns la: #3299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am ales sa emigrez pentru ca... - de (anonim) la: 11/01/2004 08:56:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am ales sa emigrez pentru ca Romania nu imi poate oferi un viitor, nici macar modest. Pentru ca mama mi-a spus:" Nu-ti fa sperante, ca n-am bani de facultate." Pentru ca nu pot supravietui cu doua milioane pe luna. Pentru ca nu m-am putut casatori cu persoana iubita din lipsa banilor. Pentru ca ma indigneaza superioritatea functionarilor. Pentru ca mi-e frica de cainii vagabonzi si de tigani. Pentru ca am fost furata. Pentru ca mi-e frica sa ajung pe paturile unui spital romanesc, unde as muri daca n-as da mita si unde circula gandacii. Pentru ca sistemul de invatamant este prost. Pentru ca majoritatea oamenilor inca mai gandesc in stil comunist. Ca mi-e rusine de rusinea celor care "canta", artistii care se nasc peste noapte si largesc prostitutia muzicala. Pentru ca n-am putut fura, cum fac multi altii. Pentru ca vreau sa traiesc decent. Pentru ca vreau sa le ofer copiilor buni o viata cu o copilarie mai buna decat am avut eu. E suficient?
pt ozzy - de cresida la: 14/05/2004 09:02:45
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
trebuie sa scrii in continuare despre tine pt ca ceea ce scrii tu e interesant si acum cred ca m-am luat de cine nu trebuia dar ti-am mai spus sorry ok?imi place cum scrii ,nu te chinui ca altii ,tu esti chiar ceea ce scrii, nu inventezi povesti sau scrii din ce au trait altii .si esti cool !!!nu conteaza prea mult virsta ,un om interesant ca tine poate cuceri o femeie mai repede decit unul de 20 de ani .degeaba ai 20 de ani si arati bine daca nu ai ce sa vorbesti si te intilnesti cu femeia iubita dar nu ai nimic sa-i spui ,atunci nici sex-ul nu mai are farmec .oamenii au nevoie de conversatie ,si mai bine te simti cind bei o sticla de vin cu persoana iubita si stai de vorba pina dimineata despre una si alta ,eu asa sunt, vorbesc din experienta mea ,ma simt mult mai fericita dupa o noapte din asta si in zorii zilei cind ceilalti dorm .........zi si tu nu e frumos? .........daca ai sti cit de bine te inteleg si te aprob .........pacat ca nu m-am nascut si eu barbat ......asta e regretul meu si cred ca ii inteleg mai bine pe barbati decit pe femei ....si nu stiu .....e cool sa fi barbat ...si aratai bine mie imi place de johnny depp!!!esti un om norocos d-zeu te-a inzestrat cu atitea calitati !!si cred ca a daruit cui merita !!!cit despre karma mea nu stiu poate ca repet aceleasi greseli pe care le-am facut si in alta viata ,dar se spune ca oamenii pe care ii intilnesti in viata asta i-ai mai intilnit cindva si ca cu fiecare ai o karma de trait ..........poate ca eu imi traiesc karma mea .....si trebuie sa invat ceva din ea. ce?inca nu stiu .....dar mai am timp sa aflu!see you!!god love's you!!
#15394 (raspuns la: #15108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ideal este o cunoastere reciproca.... - de (anonim) la: 21/08/2004 02:45:21
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Ideal este ca un cuplu sa se cunoasca si apoi sa urmeze casatoria. Personal imi place foarte mult conceptia americana de a sta engagement cu persoana iubita pt un timp 1 AN 2 ANI SI CHIAR 3 pt a cunoaste atat defectele cat si calitatile persoanei alese.....Casatoria trebuie sa fie pt toata viata de acea iubesc aceasta idee si o recomand tuturor tinerilor pt un o viata frumoasa. Am fost ceruta in casatorie in 6 zile si m-am casatorit in doua luni de la prima intalnire....Nu sunt fericita.....Si regret ca nu am asteptat un timp sa il cunosc....poate de acea s-a si grabit pt a nu ii cunoaste defectele.....sunteti minunati toti si va doresc tot binele din lume!
Iubirea e de mai multe feluri ... - de desdemona la: 16/11/2004 15:33:18
(la: Altruism sau egoism?)
S-ar putea clasifica in iubire pura si atasament. Si combinatii intre cele doua. Regula e ca niciodata, in nici o relatie, partea de iubire pura nu creeaza probleme, acestea venind de la atasament.
Atasamentul e in stransa legatura cu egoul, conditionarile, amintirile placute sau nu. Iubirea pura e ceva foarte inaltator si care poate transforma persoana care o simte in ceva deosebit.

Exista iubire de ambele feluri in toate relatiile: mama-copil, frate-sora sau frate-frate, prieten-prieten, iubit-iubita, si intre persoane care se cunosc mai putin profund (colegi, cunostinte, amici virtuali - prin internet). Iubirea pura este total dezinteresata, singura grija a celui care o are fiind sa o exprime si sa se bucure de ea. Atasamentul implica dorinta de a poseda intr-o masura persoana iubita (a-i poseda timpul, atentia, dorintele, asteptarea unui raspuns pe masura). Asa apar gelozia, dezamagirea, dorinta de dominare, sacaiala, revolta. Daca iubirea ar fi perfect pura dintru inceput aceste probleme nu ar exista.
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Exemple de atasamente:
1. parinti-copii. Cand copiii sunt mici unii parinti ii impiedica sa iasa din casa singuri ca sa nu se loveasca, sa nu sufere. Uneori chiar si dupa ce copiii lor sunt adulti, ei sunt tinuti 'din scurt' si toate iesirile le sunt controlate (daca nu insotite). Parintii prefera sa ii aiba in casa lor ca sa nu fie singuri la batranete, dar nu isi dau seama ca, daca nu ii lasa sa 'zboare liberi' tinerii vor deveni infirmi in vointa si judecata lor.
2. Intre prieteni. Daca unul din ei uita aniversarea celuilalt, al doilea se va 'razbuna' uitand la randul lui aniversarea primului. Si daca unul nu il suna pe celalalt, nici celalalt nu va suna, fiindca asteapta sa fie cautat primul.
3. In familie. Daca ai uitat la o aniversare, sau un craciun, sa trimiti felicitarea, ei devin reci, la a doua sau a treia omisiune, nici ei nu iti mai scriu. Daca l-ai vizitat pe varul X de 3 ori si pe matusa Y doar de doua ori, ea nu te mai invita la masa festiva de familie.
4. Intre soti - gelozia si dorinta de-a fi 'lipiti' tot timpul unul de altul, in caz contrar venind reprosuri, banuieli, insinuari, conflict. Dorinta de-a rapi libertatea celuilalt (sa nu mai faca ce vrea, ci doar ce zic eu, sa nu discute cu nimeni numai cu mine, sa nu ...).

De obicei exista in fiecare fel de-a iubi o proportie de iubire pura si una de atasament. Cea care ne face sa suferim e atasamentul, al nostru sau al altuia. Si atasamentul presupune egoism. Insa iubirea pura e cel mai pur altruism.

Desdemona
Si eu zic ca exista iubire ad - de mya la: 20/11/2004 23:09:30
(la: Iubirea adevarata exista, nu cautam noi prea bine...)
Si eu zic ca exista iubire adevarata. Poti sa publici ce poftesti aici, da' vin si te intreb...nu pierzi ceva, daca publici aici cele mai intime scrisori de dragoste de la persoana iubita? Cu ce te incalzeste faptul ca iti vor citi scrisorile mii de oameni necunoscuti?

Te cred pe cuvant ca exista iubire (precum zici), eu personal, nu tin neaparat sa citesc "dovezile' tale. Nu stiu de ce...dar nu-mi vine sa citesc chestii intime, personale. Am o retinere asa...ma mir mereu cum oamenii pot sa-si faca publice scrisorile sau convorbirile sau starile intime si personale.

Poti insa sa faci ce-ti dicteaza inima, fireste. Tu alegi. Imi cer scuze daca te-am inoportunat in vreun fel.
Subscriu - de Vlad L la: 22/11/2004 16:22:58
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
"Un francez deştept a spus că o căsnicie bună este un exerciţiu zilnic de voinţă."


Dragă Anca, sunt cu totul de acord cu tine şi cu francezul. Personal am peste doi ani de căsnicie şi trăiesc lângă persoana iubită de cinci ani. Şi nu regret nici o zi, nici o îmbrăţişare şi nici o ceartă. Dar după ce trece nebunia iniţială (săptămâna oarbă), trebuie să înveţi zilnic să trăieşti lângă celălalt, să-i permiţi să-ţi invadeze "spaţiul vital" şi să ai mare grijă la rândul tău cum i-l invadezi pe-al ei (lui). E cea mai lungă şi mai dură probă de voinţă. Şi probabil şi cea mai frumoasă.


În ce priveşte modalitatea de recunoaştere a persoanei potrivite, sunt curios dacă a elaborat cineva un algoritm universal. Singurul fapt general valabil pe care-l cunosc este bancul acela vechi cu diferenţa dintre prima şi ultima dragoste: "Despre prima dragoste credem că este ultima, iar despre ultima că este prima."


Metoda mea a fost simplă: de fiecare dată când am încercat o relaţie am ales o fată lângă care simţeam (desigur, cu doza de incertitudine inerentă) că aş putea trăi o viaţă. De câte ori m-am abătut de la acest principiu, relaţiile s-au sfârşit rapid şi prost. Principiul însă a funcţionat şi... iată-mă. Sunt căsătorit şi fericit. Foarte probabil pentru toată viaţa.


Anca, salutări de la un mai vechi prieten şi coleg. Ca să vezi ce mic e Internetul.


Vlad



----------------------------------------------------------------------

"L'amour a des raisons que la raison ne connaît pas." Blaise Pascal
Bineinteles ca nu cumpara fericirea, ci calea spre ea :) - de camyb1981 la: 06/12/2004 17:06:40
(la: Cine zicea ca nu poti cumpara fericirea)
Dincolo de gluma, oricit as vrea sa neg puterea banilor, ei ne influenteaza viata (si fericirea) intr-un grad foarte mare... Exista diverse situatii in care, de exemplu, nu poti sa te intilnesti cu persoana iubita pentru ca nu ai mijloacele financiare sa-ti asiguri calatoria; nu poti sa faci un cadou cuiva drag, sau chiar nu poti sa oferi piinea copiilor tai...

Insa banii nu sint o solutie in sine... depinde cum vin si in ce context; daca, de exemplu, vin "pe tava" de la un pretendent pentru care nu simti absolut nimic in afara de o simpla prietenie sau nici macar atit, sau daca trebuie sa te umilesti si sa te vinzi pentru ei, te lipsesti... Sau cel putin eu... si nici n-am jucat niciodata la loto...

Asa simt, nu ma intrebati de ce ...
Numai bine si ... la multi ... bani!
Totusi, daca noi credem in Du - de paulaairimi la: 05/01/2005 16:30:07
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Totusi, daca noi credem in Dumnezeu, atunci credem si in ceea ce ne spune , respectiv in faptul ca biserica este mijlocul de a avea o relatie cu El(Epistole - Sf.apostol Pavel). Dovada iubirii este increderea in ceea ce spune sau face persoana iubita(vorbind acum in general) si implicit respectarea optiunilor acesteia.
La drept vorbind, dorinta personala a fiecaruia dintre noi de a avea o relatie cu Dumnezeu in modul in care dorim noi si nu cum si-ar dori El ,este oarecum o mica dovada de egoism.Si poate presupune si o lipsa de cunoastere din partea noastra.
Mai vorbim.paula
#32747 (raspuns la: #32613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 10/01/2005 11:05:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
stii cum e cu internetul asta si cu "numele de utilizator"? ca sa nu mai vorbesc de veridicitatea celor spuse in acest context... asa cum poate fi adevarat, la fel de bine poate sa nu fie. recunosc, poate sunt putin sceptica in privinta punerii de cenusa in cap, si parca il simt pe "al" de pe umarul sting cum da din copitutze ceva la genul "hai, mai, ca asta e pus pe sotii, s-o fi plictisind acasa, conversatiile pe net sunt domeniul unde necunoscutii pot sa gargariseasca mult si bine si sa inventeze orice.... etc, etc".
trebuie sa recunosc. o parte din mine crede ca toata povestea asta e o gogorita, sau macar e umflata. dar pe de alta parte, fie chiar si de dragul topicului, inclin sa-ti dau crezare (chiar daca trebuie sa repet, nu pe deplin). ok. am terminat cu aburelile de genul "o fi, n-o fi".
ca sa iau veridicitatea spuselor tale "for granted", stii tu, multi au spus ca barbatii si femeile vorbesc 2 limbi diferite.
ca tot te vad credincios (in sensul religios) fac o paralela cu vechiul testament, daca ma ierti de blasfemie... povestea cu turnul babel - la inceput vorbeau oamenii aceeasi limba, s-au apucat sa construiasca un turn care sa ajunga pina la cer, lui dumnezeu nu i-a placut si le-a amestecat limbile de nu s-au mai inteles unii cu altii si n-au mai construit nimica... eu cam asa vad chestia asta , adica barbatul si femeia pornesc la drum vorbind aceeasi limba, limba iubirii, si pe parcurs... ajung sa nu se mai inteleaga.
de fapt, ajung sa nu mai inteleaga unul ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat.
nefiind de specialitate, imi e putin peste mina sa explic foarte clar chestia asta, dar sper sa reusesc sa ma fac inteleasa cit de cit.
cum vine treaba cu a intelege ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat? ceva in genul
Ea: "m-am saturat sa tot faci, zici, dreci" sau "tu niciodata nu..."
El intelege ca ea il acuza ca MEREU adica tot timpul, adica in fiecare zi face, drege, spune - si ii sare tandara, pt ca normal ca o astfel de acuzatie i se pare injusta. sau intelege ca NICIODATA insemna ca NICIODATA (niciodata nu face piata, nu stringe masa, nu face aia sau ailalta) si bineinteles ca si aceasta e o acuzatie injusta.
aici as pune eu "acuzatie" in ghilimele, pt ca barbatul percepe chestiile astea drept acuzatii, sau reprosuri nejustificate. si imediat se pune intr-o stare defensiva si nu se mai intelege nimeni cu el....

ce vrea "Ea" sa spuna DE FAPT e (poate) ceva in genul "of ce zi nasoala am avut astazi si ce m-au enervat aia la serviciu sau ce m-a suparat nu stiu care, si sunt obosita si ma simt ca un kk si abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad - nu sa-mi vars nervii pe tine, ci pur si simplu sa-mi descarc sufletul ca simt ca explodez si am nevoie sa-mi impartasesc "of-ul" cu cineva. " bineinteles, acel "cineva" este de cele mai multe ori partenerul de viata - una dintre persoanele cele mai importante din viata femeii.
vezi tu, carapiscum, daca te uiti la cum functioneaza "prietenia" intre femei, si "prietenia" intre barbati, ai sa constati si tu singur diferentele. barbatii nu se contrazic si nu se "acuza" decit daca vor sa se ia la pumni. femeile o fac pur si simplu pt ca asa au invatat sa comunice - (chestia de la Freud cu castrarea nu se refera numai la "traumele" psihologice cum credea el, dar are implicatii si in domeniul abilitatii feminine de a se exprima. cu cit femeia a fost invatata mai mult ca nu e ok sa vrea ceva pt ea insasi, pt placerea ei, ca nu "i se cuvine" cu atit mai greu ii va fi sa se exprime clar si raspicat, cu atit mai greu ii va fi sa fie "assertive").
deci cum spuneam, asa au fost invatate sa comunice unele cu celelalte, si de multe ori asa reusesc femeile sa isi rezolve anumite probleme - le e mai usor sa ajunga la niste concluzii sau rezolvari, discutind problema si analizind-o pe-o parte si pe alta impreuna cu altcineva, mai degraba decit inchizindu-se in sine si buchisind acolo, pina o trosneste "evrika!"...
pe de alta parte, n-ai sa vezi 2 prieteni (barbati) la modul "suna unul pe altul la telefon toata ziua sa vorbeasca despre toate prostiile, sau "hai sa ne-ntilnim in oras, si poate vedem un film, poate mincam ceva, poate ne uitam dupa niste pantofi, vedem noi...")

eeeei, si aici incep problemele..... ea vine acasa ca un arici si vrea sa se descarce. el nu stie s-o inteleaga, se simte acuzat pe nedrept (deci se simte si iubit mai putin si nici macar nu pricepe care e cauza) - prin urmare se enerveaza. si ce face? prima greseala: se apara! ai sa rizi, dar asa e. cind un barbat "se apara" in fata unei astfel de acuzatii, nu face decit sa spuna ceva in genul "ba nu-ui adevarat", ceea ce in limbajul femeii se traduce cu "ba n-ai dreptate, ca uite, nu intotdeauna, sau nu e chiar niciodata..., (adica n-ai nici un motiv sa te simti asa - asta 1 la mina greseala) si nu-mi servi mie chestii din astea pe care nu le merit (2 greseala)
ca sa explic putin. greseala 1 - in limbajul femeii, exact asa se traduce ba nu=n-ai dreptate=n-ai dreptate sa te simti asa=nu e corect sa te simti asa=sentimentele tale nu sunt bune/corecte=situatia e buna, tu nu esti=e vina ta. deci, ce se intimpla, femeia vine acasa, la persoana iubita, cu asteptarea de a-i fi alinate durerile/temerile/supararile etc, si primeste opusul asteptarii ei, deci se simte tradata.
greseala 2 - barbatul incepe sa se justifice, sa-i aduca argumente, "dovezi" ca ea greseste (nu ca ea greseste si el are dreptate, ci ca"ea gresete" - asa "se traduce" in limbajul femeii) si cu asta a inceput conflictul.... si cu timpul conflictul se adinceste, certurile sunt tot mai multe si de obicei pe aceleasi teme... ea se simte din ce in ce mai mult "tradata" el se simte din ce in ce mai mult "invinovatit" pe nedrept, apar resentimentele si uite-asa cei 2 uita "limba iubirii" pe care o vorbeau amindoi la inceput si nu se mai inteleg unul cu celalalt...
nu spun acuma ca barbatul e de vina ca reactioneaza asa. vina este egala. si de cele mai multe ori nici macar nu este a lor. nici barbatii nu stiu "sa asculte" cu adevarat, sa inteleaga ce vrea sa spuna femeia de fapt, dar nici femeile nu stiu sa spuna pe intelesul barbatului ce vor de fapt. si bineinteles aici joaca un rol destul de mare si familia, si societatea, mediul, etc. in multe cazuri schimbarea este deosebit de grea.
in fine, sper ca nu te-am plictisit si ca am reusit sa explic cit de cit pe intelesul tau (he! he!, al unui barbat! :))
legatura dintre morti si vii - de mihaela simona la: 15/01/2005 23:04:53
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte, ma apasa de ceva vreme o dilema legata de cei trecuti in nefiinta.
Poate cineva, care a murit si este mantuit, sa ajute prin rugaciunile lui pe cei ramasi in viata? Pot rugaciunile acestuia sa faca minuni pentru o persoana iubita, greu incercata?
Asadar, cat de mult ne vad, ne simt cei care nu mai sunt printre noi? Cat de mult ne pot ei ajuta in momente grele?
Daca ati mai raspuns la aceste intrebari, iertati-ma si spuneti-mi unde sa caut. Nu v-am mai citit de mult.
Raspuns la un mesaj...(continuare) - de DESTIN la: 27/01/2005 00:26:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Iubesti cu adevarat atunci cand:

chipul persoanei iubite il porti in gand,adormi si te trezesti dimineata cu straluciri in priviri.

doresti din intreaga ta fiinta sa-i oferi toate florile din lume, cu speranta de a zarii cum infloreste pe fata ei un zambet.

nu lasi niciodata persoana iubita singura la nevoie.

Cand iubesti cate oare nu suntem gata a infaptuii?

Iubirea, ea trebuie cautata si traita de fiecare dintre noi ca semeni.

Teama ca nu vom gasi iubirea sau teama ca o vom pierde,trebuie eliminata din gandirea noastra.

Iubirea o intalnim pretutindeni, in toate cele care ne inconjoara.

Iubirea o regasim:

intr-o raza de soare ce-ne lumineaza chipul.

intr-o roua a zorilor primaverii timpurii.

intr-o picatura a ploilor de vara.

intr-o frunza ruginie a toamnei tarzii.

intr-un fulg de zapada ce pluteste alene catre chipul tau.

Iubirea este viata, acel ceva care ne face cu adevarat unici.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#34651 (raspuns la: #33557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata ... uneori ne da peste - de wild wind la: 03/02/2005 20:25:18
(la: suflet ratacit)
Viata ... uneori ne da peste nas...
Zici de libertate in cuplu? Nu exista asa ceva...
Exista doar compromis.
Sunt casatorita numai de 2 ani... si fiecare zi inseamna un nou compromis...

Cred ca nu ar fi trebuit sa renunti la cel cu care te maritasei .. "de tinerica" ... Ar fi trebuit sa lupti pentru casnicia ta...
Indiferent cu cine ai fi si indiferent ce tip de relatie ai... in fiecare zi trebuie sa lupti, sa recuceresti persoana iubita ... nu sa te lasi prada dezamagirii si rutinei...

De ce nu ai luptat?
De ce renuntam asa usor?
De ce?

eternal beloved - de Little Eagle la: 12/02/2005 22:40:48
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Destin,

frumos ce scrii dar imi aduce aminte de literatura englaza din sec.XVIII lea victoriana,nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie sau in persoana iubita.
Vreau doar sa adaug si poate sa fac o deosebire intre felul tau de a scrie la trectul temporal despre un sentiment ce in adevar exista f. real si din proprie experienta iti pot spune ca IL TRAIESC 100%.
iti spun cu cea mai adevarata sinceritate ce am in adancul sufletului ca eu nu am cautat ci am gasit iubirea adevarata din t.p.d.v.
la fel s-a intamplat si femeii alese karmic si predestinat sa fie si ei caci si ea ma iubeste deopotriva si a fi impreuna fericiti cu adevarat este prea putin spus.

Suntem in fapt 2 suflete contopite in unul singur,gandim,iubim vedem la fel este o ecuatie simpla dar greu de demonstrat in existenta vietii decat numai acelora care REAL traiesc ceea ce traim noi doi...1+1=1

Te intrebi ori altii ce au scris aici daca asa ceva exista? DA EXISTA SI EU NU FAC IPOTEZE SAU COMENTARII SAU DIN CITITE LA ALTII IMI FORMEZ O ....OPINIE...
EU TRAIESC ACEASTA IUBIRE,O SIMT O SARUT O IUBESC O IMBRATISEZ
Ceva unic? DA dar te asigur ca nu e un basm ci este o realitate ce o simt in toata fiinta mea,e o energie divina pt. ca altfel nu ar fi reala iubire.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

" we all need to love and to be loved."
chief Dan George(cherokee nation)












eternal beloved - de Little Eagle la: 12/02/2005 22:45:09
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Destin,

frumos ce scrii dar imi aduce aminte de literatura englaza din sec.XVIII lea victoriana,nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie sau in persoana iubita.
Vreau doar sa adaug si poate sa fac o deosebire intre felul tau de a scrie la trecutul temporal despre un sentiment ce in adevar exista f. real si din proprie experienta iti pot spune ca IL TRAIESC 100%.
iti spun cu cea mai adevarata sinceritate ce am in adancul sufletului ca eu nu am cautat ci am gasit iubirea adevarata din t.p.d.v.
la fel s-a intamplat si femeii alese karmic si predestinat sa fie si ei caci si ea ma iubeste deopotriva si a fi impreuna fericiti cu adevarat este prea putin spus.

Suntem in fapt 2 suflete contopite in unul singur,gandim,iubim vedem la fel este o ecuatie simpla dar greu de demonstrat in existenta vietii decat numai acelora care REAL traiesc ceea ce traim noi doi...1+1=1

Te intrebi ori altii ce au scris aici daca asa ceva exista? DA EXISTA SI EU NU FAC IPOTEZE SAU COMENTARII SAU DIN CITITE LA ALTII IMI FORMEZ O ....OPINIE...
EU TRAIESC ACEASTA IUBIRE,O SIMT O SARUT O IUBESC O IMBRATISEZ
Ceva unic? DA dar te asigur ca nu e un basm ci este o realitate ce o simt in toata fiinta mea,e o energie divina pt. ca altfel nu ar fi reala iubire.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

" we all need to love and to be loved."
chief Dan George(cherokee nation)















Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...