comentarii

parca ar rupe din trupul meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
adaug de pe http://www.sfat - de petale.albe la: 04/07/2006 20:26:09
(la: treptele rugaciunii)

adaug de pe http://www.sfaturiortodoxe.ro

Cuvântul al treilea

Cum poate cineva să ajungă la calea (metoda) cea mai desăvarsită a rugăciunii mintii si cum poate să alunge din cugetul lui demonii temerii, care îl înfricosează foarte tare in timpul noptii, când vrea să se roage sau când doreste să meargă singur în vreo pesteră sau în vreun loc pustiu pentru a se ruga în liniste.

Binecuvintează, părinte!

Adevăratule lucrător al rugăciunii mintii, dacă doresti să ajungi la măsura cea adevărată si înaltă a rugăciunii acesteia, ascultă cu atentie ceea ce vreau să-ti spun în continuare. Uneori, în timpul noptii, mergi singur în locuri neumblate, în locuri sălbatice, înfricosătoare, în astfel de locuri în care ai crede că este cuibul si locuinta demonilor. Dar înainte de a merge în astfel de locuri să te pregătesti pentru un astfel de drum si pentru un astfel de plan al tău.

Constiinta ta să fie linistită si împăcată, să nu te chi nuiască pentru vreun păcat ascuns al tău. Să fii spovedit. Să te fi împărtâsit cu Trupul si Sângele Stăpânului si să te fi înarmat cu armele Duhului Sfânt. Astfel fiind pregătit, atunci când pornesti la drum, mergând singur în noaptea întunecată, cât mai des însemnează-te cu semnul cinstitei si atotputernicei cruci, având în mintea ta că mergi (acesta este de fapt adevărul) la un război mare, un astfel de război în urma căruia nu vei mai apuca Să vezi lumina soarelui, gândind că în noaptea aceea urmează să mori o dată pentru totdeauna, luptând cu demonii cei sălbatici si nemilosi ai fricii, pe care fie îi vei birui cu puterea nebi ruită a numelui Domnului si îi vei alunga din locumta lor, si în felul acesta te vei întoarce biruitor, fie, mai degrabă,' vei cădea pe câmpul de luptă al acestui război nevăzut, decât să te întorci învins.

Asadar, frate, după ce te pregătesti asa cum am spus, mergi la acest râzboi nevăzut cu gândul de mai sus. Căci demonii, întelegând că vrei să mergi împotriva lor, pentru a-i lupta cu numele Domnului, se vor grăbi să ti-o ia înainte în chip nevăzut, cu viclenia lor cunoscută. Mai întâi, vor să te înfricoseze, să trezească în tine o astfel de frică încât să începi să transpiri cu o transpiratie rece din cauza fricii exagerate si să tremuri de o astfel de groază, pe care ti-o vor insufla în toate mădularele tale, încât să te pună pe fugă înapoi. Dacă tu vei lupta însă în asa fel încât nu te lasi biruit de războiul lor, atunci viclenii demoni vor schimba sălbăticia si felul lor înfricosător în laudă si într-un fel de îndemn, doar-doar vor reusi în acest fel să te întoarcă înapoi. îti vor trimite astfel de gânduri în cugetul tău, ca si când te-ar sfătui, amăgitorii, spunându-ti: "O, omule al lui Dumnezeu, te vedem că ai mare simplitate si de aceea nu cunosti ceea ce este mai bine pentru tine, că nu este bine să vii într-un astfel de loc în miezul noptii. Nu-ti este milă de viata ta si nu te temi ca nu cumva, din cauza nepregătirii tale, să mergi în iad dacă mori în clipa aceasta? Sau poate că nu stii cine suntem noi, de aceea pornesti împotriva noastră. Ascultă-ne pe noi, o, omule, si întoarce-te înapoi cât poti de repede, înainte de a ne mânia împotriva ta si înainte de a vedea în realitate puterea noastră cea mare. Stai linistit în chilia ta, străduieste-te acolo să placi lui Dumnezeu, săvârsind tot felul de virtuti, pentru că, să mai stii si asta, dacă mori acum în războiul cu noi, te vor mânca fiarele pădurii, fără să te învrednicesti de înmormântare si fără să ti se cânte slujba de înmormântare.

Acestea si multe asemenea lor îti vor pune în fată după ce te vor înfricosa, ca si când ei ar dori să te determine la un lucru mai bun si la o petrecere mai folositoare si mai sigură. Tu, însă, iubite rob al Domnului, să nu dai în nici un fel ascultare sfatului lor, nici bunătătii lor, deoarece scris este: "Mila păcătosului să nu fie peste capul meu". De aceea, auzind toate acestea, fă-ti des semnul crucii si, spunând neîncetat în taină "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", mergi împotriva lor, ca si când ai fi surd si mut, având gura pecetluită. Căci dacă cumva le asculti "sfatul" si te întorci pe fugă, să stii că vei fi în mare pericol. De îndată ce vei vrea să te întorci si să fugi înapoi, ti se vor arăta demonii, în cuget, ca si când te-ar fugări nenumărati tâlhari cu săbii sau ca si când ar sări asupra ta fiare sălbatice ca să te înghită de viu. Asa încât pericolul va fi dublu, punându-te în pericol si trupeste si sufleteste. Trupeste vei fi în pericol deoarece, fugind prea tare de frică sau din lucrarea demonilor care aleargă în urma ta, sau din cauza întunericului noptii si din cauza neatentiei mintii si a inimii tale tulburate, poti să cazi si să-ti rupi vreunul din mădularele tale. Sufleteste vei fi în mare pericol deoarece din fuga ta vor prinde curaj demonii asupra ta, tu arătându-le astfel că nu poti să le stai împotrivă; si stiind că de acum înainte ai să te temi si de umbra ta, vor veni asupra ta ca nebunii. De aceea, o, soldatule al lui Hristos, iesind la un astfel de război nevăzut, fii treaz si atent, cât poti de mult, pentru ca să nu te prindă în capcanele lor amăgitorii demoni cu nici un fel de momeală.

Mergând împotriva lor, când îti vor iesi în cale astfel de atacuri, sprijină-ti întăi inima ta în amintirea lui Dumnezeu, crezând cu tot sufletul că Dumnezeu vrea să fie prezent în chip nevăzut în acest râzboi ca să vadă lupta ta. Din această aducere aminte de Dumnezeu vei simti imediat o oarecare mângâiere si bucurie în inima ta. Deoarece zice: "Mi-am adus aminte de Dumnezeu si m-am bucurat". Apoi vino în ajutorul trupului tău înfricosat cu nemiscarea si, aplecându-te putin spre pământ, sileste-ti inima cu rugăciunea, spunând-o din adâncul inimii tale de cinci-zece ori. Si după aceea, ridică-te si iarăsi îndreaptă-te linistit direct spre locul acela dinspre care socotesti că vin spre tine săgetile de foc ale demonilor, adică ispitele fricii, ca niste valuri învolburate nesfârsite.

Mergând într-acolo, împotriva lor, însemnează-te iarăsi des cu semnul cinstitei si de viată făcătoarei cruci si ia aminte ca nu cumva să deschizi gura si să scoti vreun strigăt de frică, precum copiii, cerând ajutor cu glas tare. Ci, tinând gura închisă si spunând în taină si neîntrerupt, cu multă atentie "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", o dată ia fiecare respiratie a ta, mergi cu curaj si fără frică împotriva vrăjmasilor tăi, care, vâzând că te îndrepti astfel spre ei, vor încerca să-ti tulbure din nou cugetul cu nesfârsitele ispite ale gândurilor de tot felul. Si atât de tare te vor lupta, încât vei simti aievea, pe fată, războiul înfricosător. Pentru că acesti de moni ai fricii se năpustesc asupra ta ca niste tauri sălbatici si ca niste bivoli înfricosători, ca si când te-ar împunge cu coarnele din toate părtile si te-ar călca în picioare.

Tu, însă, iubite frate, în clipele acelea, vino în sprijinul inimii tale cu frica lui Dumnezeu, spunându-ti: "Acum viata mea se sfârseste, pentru că ori demonii mă vor omorî, ori că mă voi sili cu rugăciunea până voi muri.

Dacă mă vor birui demonii si mă vor omorî, Dumnezeu va avea grijă de sufletul meu. Iar dacă voi muri din silinta la rugăciune, Dumnezeu cu atât mai mult va odihni su fletul meu acolo unde străluceste lumina fetei Lui, deoa rece va socoti această moarte a mea ca pe o moarte mar tirică.

Astfel venindu-ti singur în ajutor, iubite frate, începe să spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi luieste-mă", din adâncul sufletului tău. Spunând această rugăciune din adâncul inimii tale, vei coborî din adâncul acesta al rugăciunii inimii într-un si mai mare adânc al rugăciunii inimii. Si cu cât vezi mai aproape de tine peri colul demonilor, cu atât te silesti mai mult în rugăciune. Silindu-te, silindu-ti inima în rugăciune, înaintezi din adânc în adânc în rugăciunea inimii, până când vei ajunge la cea mai înaltă si mai desăvârsită formă a rugăciunii neîncetate si, într-adevăr, adevărat este cuvântul pe care l-a spus odată un părinte, când a fost întrebat cum a de prins rugăciunea. Acela a răspuns că a învătat-o de la de moni, si un altul, iarăsi, a fost întrebat despre aceasta si a spus că a învâtat-o de la copiii necuviinciosi, care par că spun cuvinte fără înteles, dar care nu sunt fără înteles.

Primul, silindu-si inima la rugăciune pentru a-i alunga pe demonii care îl atacau neîncetat, asa cum spuneam mai sus, atât de mult a înaintat în rugăciune încât a ajuns la măsura ei desăvârsită. Si, demonii au fost cei care l-au condus la aceasta, de aceea a spus că a învătat-o de la demoni. Iar celălalt, văzând copiii necuviinciosi, s-a temut ca nu cumva să se murdărească inima lui de la vreo vorbă rea sau de la vreun necuviincios cuget al inimii, de aceea si-a silit inima la rugăciune atât de tare, încât a descoperit si acesta metoda desăvârsită a rugăciunii inimii. De aceea spun că amândoi au răspuns corect. Noi însă să ne întoarcem la cuvântul nostru.

Asadar, iubite frate, aflând desăvârsirea rugăciunii mintii si a inimii în acest fel, sileste-ti din nou inima la această rugăciune, până când se va întipări adânc în inima ta rugăciunea ca pe o placă de bronz sau de piatră si până când va fi alungată toată lucrarea demonilor fricii care te luptau atât de tare. Atunci vei vedea pe fată puterea rugăciunii, deoarece nu numai că vor dispărea acele arătări sălbatice si înfricosătoare si chipurile lor, care nu există de fapt, dar va si străluci în sufletul tău raza si lumina Domnului nostru Iisus Hristos, încât după aceea vei fi plin de bucurie, plin de mângâiere, plin de desfătare duhovnicească, lipsit de orice temere, ca si când ai fi înconjurat de prieteni dragi nenumărati si de păzitori credinciosi. Intr-adevăr, asa stau lucrurile. Deoarece vor veni acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri dum nezeiesti, să te păzească si să te încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si vrăjmasii mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc" si celelalte ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii tale.

Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită sau să te omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slăbit si au căzut, nea jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugăciunii inimii, precum piere întunericul noptii o dată cu lumina zilei si a soarelui.

De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic al Domnului, vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el sau să-l cercetezi, va tresări înlăuntru inima ta de bucurie si sufletul tău va dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot asa lui Dumnezeu.

Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se lupta mereu cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus si la desăvârsirea ei. Dar nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii mintii este cu neputintă de aflat fără luptă mare si fără ispită înfricosătoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite lupte si strădanii în rugăciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo ,plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.

Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage în acel fel deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat dintr-o dată, atât de tare încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu atât frica crestea si punea stăpânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în imaginatie ca si cand se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l curete de pe fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa, lucrând rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent, încât niciodată în toată viata sa nu reusise să-si silească astfel inima cu rugăciunea. Deoarece atunci când facerile sălbatice si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau cu frica în cugetul său, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era de admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece îsi silea inima la rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si numeroasele închipuiri ale lor si apoi, la sfârsit, i s-a arătat în chip minunat mângâindu-l si bucurându-l nespus. Deoarece, mai întâi, cu silirea inimii la rugăciune, fratele a aflat desăvârsirea si capătul de sus al rugăciunii, iar în al doilea rând, atâta bucurie a primit, atâta mângâiere si atâta curaj si nădejde, ca si când ar fi fost înconjurat de cete de îngeri dumnezeiesti. Si cu adevărat asa este, pentru că spune: "Ingerul Domnului îl va înconjura pe cel ce se teme de el...."

Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

Erotik - de Intruder la: 06/08/2007 18:30:51
(la: Sunt Femeie)
...si n-au mai existat apoi texte.
m-am trezit cu un plici peste gura si miroseam a mushte.
am vrut sa respir dar am putut? nu, ca mi-a indesat perna pe beregata!
ea mi-a zis "sarrruta-ma, ma! saruta-ma ca-n filmul ala cu Scarlett O'Hara, cand au cashtigat yankeii in deplasare!"
am stat 3 secunde sa diger perna si asta a pus capac.
ea n-a mai rezistat si si-a dat drumul!
furiei, bineinteles...ce? credeati ca am io norocu' ala?
si-a varat limba in urechea mea, intre ciocanel si scaritza. auzeam in creier cum ii vibreaza placa dentara, ca un roi de albine.
apoi m-a injurat cu patima si timpanul a pocnit ca o popcoarna!
m-a luat de guler, m-a invartit de 3 ori deasupra capului (ca Greuceanu) si m-a izbit de perete.
m-am infiorat de durere si am implorat-o sa-mi faca o intravenoasa cu morfina. a zis "nu, drogatule!" si mi-a dat un pumn in nas.
sangele a excitat-o, am vazut asta dupa narile ei. parca era o iepuroaica scapata in Regimentul 14 Infanterie.
s-a lipit de trupul meu hatletic, apoi a inceput sa ma mangaie pe pulpe. a zis "ce pulpe paroase ai, Godzila mea! mangaie-ma si tu cum fac eu cu tine ca te ia dracu'!" am mangaiat-o pe pulpe dar mi-am adus aminte de Barbierul Figaro...
ea mi-a rupt camasha fashii-fashii si m-a pus sa-nghit nasturii.
apoi, m-a mangaiat pe spate pana am dat in dambla. cand sa se rupa digurile, harsht! o zgarietura cu unghiile ei kaki!
i-am zis sa nu mai faca asa, cacu dungi nu ies bine in poza!
a zis "taci! lasa-ma sa te zgarii, sa-ti las semne si sa te vada nevasta-ta si sa crape de inima rea"...si iar harsht!
am dat s-o sarut si mi-am dat seama ca se folosise de after-shave-ul meu, cu miros de coada shoricelului!
pe neasteptate, mi-a dat un pumn in okiul stang! okiul mi-a cazut pe podea si s-a rostogolit sub dormeza cu arcuri.
ea s-a lipit de mine ca marca de scrisoare si m-a rugat cu voce sfasietoare: "iubitzel, fa-ma recomandata...fa-ma recipisa...fa-ma par-avion...fa-ma Posta Romana, fi-re-ai al reaq de pampalau!"
i-am replicat ca eu...numai cu fax-ul lucrez. m-a izbit in frunte cu o placa de gresie, zmulsa din podea!
i-am dat bluza jos si sutienul imprimat cu vacutze Milka...am intrebat-o "ma vrei?" si ea a zis "nu te opri cretinule, sa nu ies din transa!"
am tras de fermoarul fustei, in jos...nu voia sa se deschida si mi-am dat seama ca asa pot sa ratez clipa vietii mele. m-am gandit "am ghinion" si i-am tras fusta peste cap.
am inghitit in sec si nu mai stiam cum sa continui. i-am zis "facem o pauza de-o tigara?"
ea m-a pocnit in piept cu un scaun.
m-am redresat si am trecut la ciorapi, dar a spus ca ciorapii sa nu-i dau jos ca asa e mai sexy. "ok, dar ti s-a rupt un fir"!
ea m-a aruncat pe peretele opus si s-a apucat sa ma dezbrace. haina, cravata, camasa, pantalonii, ciorapii, chilotzii...zburau prin camera ca aeroplanele!
am rugat-o sa nu faca asa, ca nu mi le-a calcat ea...i-am zis sa le impatureasca frumos, bucata cu bucata.
m-a injurat de neamuri si s-a lipit de mine. si-a dat singura chilotzii jos si am vazut ca nu i-a impaturit cum am facut eu cu hainele ei...ce femeie dezordonata!
si-a atintit privirea in ochiul meu teafar si eu m-am fastacit. s-a apucat sa ma pipaie cum se pipaie gainile de ou.
m-au apucat pandaliile si i-am zis la ureche "nu mai rezist la preludiul asta lung, hai s-o facem acum!"
m-a mushcat de gat..."asha, sa ai semne! eu vreau preludiu lung! ai ceva impotriva?"
"nope, incerc sa ma abtzin!"
am cazut amandoi pe podea. mainile ei alunecau pe mine si se duceau inceee-eeet-incet in jos.
s-au oprit pe obectu' muncii si a tipat: "ce-i ASTA, mah?...de ce doarme si-acum, ca io i-am dat deshteptarea de o ora si mai bine...te omor si te mutilez, mah!"
"iubito, pai nu doarme...asha e ea."
"daaaa???...atunci, cara-te!...pleaca-n sat, ca-i mare satul! du-te, du-te!"
...si m-am dus.
duce-m-as!

#224641 (raspuns la: #224593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si tot din iubit, vine si asta: - de Bitterdream la: 21/07/2008 21:09:53
(la: Cubul cu un colt spart)
CHEILE

Nichita Stănescu

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!
#327751 (raspuns la: #327746) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Bitterdream la: 29/10/2010 20:24:38
(la: Dezarticulat)
Mi-a adus aminte de asta:

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!


Nichita Stanescu - Cheile (Operele imperfecte, 1979)
Dragostea - de Pisicutza la: 08/11/2003 13:02:47
(la: despre dragoste)
Dragostea inseamna sa dai totul si sa ai totul!Dragostea inseamna tot!Toti suntem in felul nostru romantici!Daca vrei sa aflii mai multe despre dragoste e un pasaj interesant in biblie...un pasaj catre Corinteni al Ap. Pavel care suna cam asa:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am,facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am,nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieste,nu se lauda,nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar.
Toate le sufera,toate le crede,toate le nadajduieste,toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.Cat despre prooroci-se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi;
Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
Dar cand va venii ceea ce e desavarsit,atunci ceea ce este in parte se ve desfiinta.[...]
Si acum raman aceste trei:credinta,nadejdea,dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Daca dragoste nu e nimic nu e!
ultima poezie a lui marin sorescu - de sanjuro la: 17/11/2003 02:41:18
(la: poezia)
Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

#4469 (raspuns la: #4460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate, Cata, - de Ingrid la: 23/11/2003 06:12:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia se numeste "Umbra", tot de ....Paunescu. O canta Nicu Aliantis, iar acum o canta tulburatoarea Paula Seling.

Eu umbra aceeasta pe care
o semeni in sufletul meu
cu mila si trista mirare
voi duce-o cu mine mereu
voi duce-o cu mine mereu
Iar intr-o zi oarecare
in care-mi este cel mai greu
voi pune-o in vechi calendare
duminica trupului meu
duminica trupului meu

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta

flamand de iubirea intreaga
pe vremi cu-amurg mohorat
cand zorile noaptea-si desleaga
ma satur c-o umbra si-atat
ma satur c-o umbra si-atat
si sufletul meu te mai roaga
magnetic catarg doborat
tu umbra tacuta si draga
aseaza-ti fularul la gat
aseaza-ti fularul la gat

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta

o umbra se-nchide in mine
o umbra prin mine trecu
e-atat de mult rau ca e bine
e-atat de mult da ca e nu
e-atat de mult da ca e nu
Bacovia-si iese din sine
si rade in a si in u
o umbra se-nchide in mine
si umbra aceea esti tu
si umbra aceea esti tu

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta.


#5010 (raspuns la: #4968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu e cu femei, dar ar putea fi! - de Crisa la: 22/02/2004 14:38:17
(la: Femeia)
Sunt inca in pat, si nu-mi pot lua gandul de la tine, de la noaptea trecuta.... mi-as dori atat de mult sa te strivesc la pieptul meu!
In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate... si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat.
Ai aparut de nicaieri si, fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingand trupul meu gol... mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma... ne-am zvarcolit toata noaptea intr-un joc nebunesc!
In zori am adormit in sfarsit, obosit...
Astazi, cand m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit... cearceafurile cazute de pe pat sunt singurele martore ale noptii trecute.
Pe corp am inca urmele muscaturilor tale, ma ard si nu ma lasa sa te uit...
In noapte asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa apari din nou... tantzar nenorocit!!!!!
:( - de Alice la: 16/07/2004 07:59:36
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
am scris un mesaj ieri si l-am dat anonim ... eram prea beata sa observ ca nu-mi eram nici macar "alice" - doamne, ajuns-am sa urasc nickul asta, cu inversunare!
so:
ziceam, ma mir ca inca-mi amintesc, ca mi se pare ca ai pierdut foarte multe kg. intr-un timp prea scurt.
mai 'observam' ca daca vezi doar calorii in ce manaci nu-i tocmai bine.
si sugeram s-o lasi mai moale.
ai grija sa nu pui inapoi cu varf si-ndesat ce-ai izbutit a inlatura, deocamdata!


draga mea, n-am sa pretind ca stiu ce-nseamna sa-ti tragi o haina pe tine si sa nu incapi in ea.
m-as analiza insa cat de obiectiv as putea si as incerca sa fac pace intre sipritul si trupul meu, fiindca, vezi, ultimul e doar o amfora.
unele amfore sunt atat de frumoase ca pacatuiesc din pricina goliciunii si inutilitatii...

io inca ma mir de ce ne lasam convinse a ne face idealuri din femeia-schelet-ambulant!

ca, pana la urma totul nu-i decat igiena psihica, asta-i clar de mult.
si control.
si obiectivitate.

ce-ar fi sa mananci putin si bine, la ore fixe, sa rontai tot timpul fructe, legume, sa-ti bei cei 3 litri de apa pe zi, sa faci cateva minute de exercitii pe zi si sa te gandesti la cat e de frumoasa viata?

nu vreau sa te jignesc, dar am senzatia ca nu esti prea departe de-o depresie, ca incepi a te dispretui pe tine ... sh-am certitudinea ca fiecare avem mai multe de dispretuit in noi, inaintea 'carcasei'.
io cu sufletu-as incepe.
daca da ala o comanda, trupul se transforma.

cauta o femeie fericita si priveste-o.
ii vei vedea licurici in ochi si pe oameni roindu-i in jur, indiferent de cat de grasa e ... multumirea, siguranta de sine, sufletul curat sunt magnete.
barbatii vad asta si apreciaza.
femeile, majoritatea, carcotesc si invidiaza.

io-tz doresc numa' bine!
locasul de rugaciune - de pr Iulian Nistea la: 05/01/2005 16:36:41
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Dorin Vancea.

"Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Mt. 6, 6) - desigur, asta e rugaciunea si relatia directa, verticala, cu Dumnezeu.

Totusi, pe lânga aceasta, mai este rugaciunea comuna. Inainte de Patima Sa, Mântuitorul i-a adunat pe ucenicii Sai intr-o casa ("un foisor mare", Mc.14, 15; Lc.22, 12) si acolo a facut Pastile cu ei, si le-a poruncit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea mea" (Lc.22, 19). Si vedem ca ucenicii Sai au facut acest ritual. Peste zeci de ani, Apostolul Pavel scria despre acest ritual al Cinei Domnului - 1 Cor. 11:
"23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni."

Acest ritual, din care incet-incet s-au dezvoltat apoi toate slujbele Bisericii, nu se putea face oriunde, oricând, de cine vrea si cum vrea. Pentru Cina cea de Taina Iisus a ales "un foisor mare". La Pogorârea Duhului Sfânt, ucenicii erau în "încăperea de sus, unde se adunau de obicei" (FA 1, 13) si unde obisnuiau sa staruiasca in rugaciune, toti intr-un cuget. Pentru aceste rugaciuni, slujbe, ritualuri pe care crestinii le faceau impreuna desigur ca aveau nevoie de un loc. La inceput a fost mai simplu, caci comunitatile erau mici, si se puteau aduna in casa mai mare a unuia dintre ei. Când insa crestinii s-au inmultit, ei au trebuit sa-si faca lacasuri de cult mai mari si mai incapatoare. Au transformat case in biserici; au transformat temple pagâne in biserici; au construit biserici, asa cum au putut. Când crestinismul a devenit o religie oficiala, imparatii si dregatorii bogati au construit pentru comunitatile crestine biserici frumoase: cu fresce, cu icoane etc.

Sigur ca noi astazi suntem, si in arta bisericeasca, mostenitorii unei lungi epoci imperiale. Noi nu mai putem construi azi ceea ce a facut imparatii bizantini, dar ne chinuim sa imitam si se investesc o gramada de bani: bani de la oameni, de la intreprinderi, de la stat.

Nu stiu ce sa zic... Cei care au credinta, ar trebui sa pretuiasca aceste locasuri de cult, unde crestinii se intalnesc toti (Trupul lui Hristos) si se roaga impreuna dupa porunca Mântuitorului. Se poate ca atunci când face biserica preotul sa-si faca si casa cu materialele de constructii din santierul bisericii... Se poate ca unii bani si fie folositi altfel... Se poate, nu zic ba. Si chiar se intampla uneori asa. Dar acestea sunt devieri. Daca vad pe strada un nebun nu o sa-mi zic ca toti oamenii sunt nebuni, nu-i asa? Daca vad ca un preot face nebunii nu o sa zic ca toti sunt la fel si ca crestinismul e rau, nu-i asa?

Acum, daca ne uitam la bisericutele de lemn din satele românesti din Ardeal, vedem un frumos simplu si nu foarte costisitor. Lemn din padure, mesteri de-ai locului, iconografie populara dar frumoasa. Se poate deci si fara a cheltui sume colosale... Totusi, crestinii au nevoie de biserici ca sa se roage impreuna, dupa porunca lui Hristos. Iar aceste biserici nu se contruiesc oricum, caci si arhitectura si pictura si toate ale bisericii sunt purtatoare de un mesaj, care trebuie sa fie conform cu invatatura de credinta a Bisericii.

In fine, nu ma mai lungesc. Doar mai adaug ca nu trebuie puse in conflict ajutorarea saracilor cu investitia in construirea unei biserici. Daca e nevoie, construiesti o biserica in unul sau doi ani, apoi poti face milostenie dupa ea zeci sau chiar sute de ani. Caci rânduiala veche a Parintilor era ca din cele ce vin la altar o treime sa fie petru clerici, o treime pentru intretinerea bisericii si o treime pentru saraci.

Doamne ajuta.

pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#32748 (raspuns la: #32368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
demelza - de anisia la: 25/01/2005 23:37:37
(la: Viata dupa moarte)
tu ai perfecta dreptate in ceea ce spui, cum ca viermii vor fi produsul degradarii mele. si teoretic stiu ca este absurd sa imi pese de ce se va intampla cu trupul meu odata parasit de simtire. DAR si aici este acest dar:
- eu traiesc si simt acum, gandesc si ma intreb acum, vad si aud acum, am spaime si nedumeriri acum. deci despre timpul de acum este toata povestea. si imi sta in minte, ca blocata, o imagine. eu (clustrofobica, de altfel) inchisa intre cele patru scanduri si acoperita de intunericimea pamantului. si imaginea asta, de acum, din timpul asta, imaginea asta imi repugna si imi da starea de spaima.
nu stiu daca intelegi, nu stiu daca cineva pricepe ce fel de teama. teama ca nu voi mai putea vedea, auzi, simti, gusta; teama ca nu voi mai fi aici, printre oamenii care-mi sunt dragi; teama de a fi singura acolo la 2m sub pamant.

of, sunt atat de multe intrebari si nedumeriri...
#34548 (raspuns la: #34446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici mie nu mi-e frica de moarte - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 14:45:42
(la: Nu ma tem de moarte...)
Cat despre trupul meu ,cred ca ar trebui ingropat undeva langa un copac,pe un munte,insa in nici un caz nu mi-as dona organele in folosul stiintei. Chit ca n-o sa stiu ce vor face cu mine.
Cat despre testament ma tem ca prea mare avere nu voi face pe acest pamant,urmasi nu voi avea,asa ca nu stiu cine sa ma ingroape.Am sa bantui probabil prin Copou in amintirea clipelor trecute.
la "subiect" - de cattallin2002 la: 16/07/2005 13:59:15
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Pentru ca am vazut ca subiectul a devenit o adevarata confruntare, iar eu nu am fost tocmai usa de bisrica, imi cer iertare tuturor pt ceea ce am gresit prin urmatorul citat.
Prin prima parte imi fac o mea culpa. In partea a doua e o dedicatie pt voi. In ultima parte se spune de ce nu putem cunoaste adevarul tot.

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Cu dragoste, Catalin
#59888 (raspuns la: #59854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''angel radios''! - de Intruder la: 12/08/2005 13:51:44
(la: Descrierea iubitului meu...)
iubita mea, iti dau o lalea
si vreau sa fi sotia mea...
te iubesc la nemurire
si n-o sa existe despartire
afla ca te doresc ingrozitor!!!
de n-ai sa fi a mea, am sa ma omor!
trupul meu solid, e numai al tau
ti-l daruiesc...iubeste-ma din nou.
tu esti sufletul meu pereche,
iubirea noastra e veche...
si eu as vrea sa simti ca mine
sa vezi si tu cat e de bine...
vreau sa ne iubim cu pasiune
si sa fugim amandoi in lume!
tu sa mi te supui mie
si eu sa-ti recit aceasta poezie...

''al tau pentru eternitate si per toujours'',
Votculescu din Fundulea...



intrusul isi face de cap!!! - de anisia la: 12/08/2005 16:56:40
(la: "Academia Cafeavencu")
o inocenta scrie :

Descrierea iubitului meu...
Publicat de VotcaDeea la 30/06/2005 - 00:19 la Poezii

Doi ochi caprui ce se plimba prin lume,
Doi ochi caprui amenintati de natiune
Un chip plapand ce-ti bucura ochii
Ce intelege cand incepi sa te apropii

Un zambet cald ce te face sa crezi
Un trup solid vrand sa-l venerezi
Un suflet inocent dornic de iubire
SI doua buze moi ce le saruti la venire

Privind atent un rasarit de soare
Stand pe nisip pe plaja la mare
Simtind dorinta cum iti curge prin vene
Cand nu poti sa-i spui ce simti si astepti in tacere

Cand vrei sa-i soptesti suav in ureche
Pe tine te iubesc si tu imi esti pereche
Cand iti doresti sa se opreasca timpul in loc
Cand simti emotiile ce te patrund peste tot

Cand simti sa strigi sunt fericit, iubesc
Cand stii ca si eu imi doresc
Sa fii langa mine mereu
Sa simti si tu ce simt si eu


intrusul, fire nobila, raspunde:
''angel radios''!
#65031, de Intruder la Fri, 12/08/2005 - 11:51


iubita mea, iti dau o lalea
si vreau sa fi sotia mea...
te iubesc la nemurire
si n-o sa existe despartire
afla ca te doresc ingrozitor!!!
de n-ai sa fi a mea, am sa ma omor!
trupul meu solid, e numai al tau
ti-l daruiesc...iubeste-ma din nou.
tu esti sufletul meu pereche,
iubirea noastra e veche...
si eu as vrea sa simti ca mine
sa vezi si tu cat e de bine...
vreau sa ne iubim cu pasiune
si sa fugim amandoi in lume!
tu sa mi te supui mie
si eu sa-ti recit aceasta poezie...

''al tau pentru eternitate si per toujours'',
Votculescu din Fundulea...


sursa:http://www.cafeneaua.com/node/view/5222
si eu vin si comentez: pai bine intrusule, de-asta-mi esti!vezi ca te bag la bigamie...pai ai uitat cum fu cu pirostriile cand petzisi aristocratic cu ceva timp in urma? o ora te-am lasat din mana si ti-ai si facut de cap....TRADARE, DE TREI ORI TRADARE!!!

Raspunsul e doar pentru tine. Din cauza unor probleme medicale nu am putut raspunde, nici acum nu am prea mult timp. Probabil ca nu vooi ami scrie la subiectul asta, daca vrei iti raspund pe alt subiect. Nu vreau sa dezvoltam o polemica pe acest subiect, mai ales la subiectul de aici.
1) Iti dadeam si alte pasaje unde e vorba tot de acelasi context. Eu sint uimit de interpretarea pe care o dai, nici nu m-am gindit ca poate cineva sa puna problema asa.
Ca sa intru mai adinc in subiect, exista o dragoste fata de celelalte persoane descrisa in Biblie care nu are de a face cu o legatura sau prietenie intima. La acea dragoste se face referire si cind zice sa-i iubesti pe oameni la fel ca pe tine insuti. Acea dragoste este descrisa si acolo unde ti-am dat link-ul, o sa si citez. De asemenea, cum se stie, la evreii din timpul acela homosexualitatea era aspru pedepsita, chiar se face referire ca ei ca si ghicitoarele au fost alungati din tara. Acum citatul:
"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. ""

2) Ti-am mai scris despre evolutie: o singura dovada a existentei. Si cum se impaca cu descoperirea faptului ca genetic nu pot exista decit mici mutatii in cadrul speciilor.
Nu sprijin creationismul stiintific, nu vreau sa convertesc pe nimeni, sint de parere ca numai omul insusi se poate convinge de ceva, nu daca il conveteste cineva.
Daca mai imi scrii iti raspund.


cattallin2002@yahoo.com
#101633 (raspuns la: #100281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A durat mult sa apara acest s - de elide la: 30/04/2006 19:39:17
(la: "Un om bolnav este numai un trup'')
A durat mult sa apara acest subiect.Timp in care m-am gindit ca daca n-ar mai aparea deloc ar fi mai bine.Cine vrea sa se gindeasca la lucrurile tragice, dureroase de care e plina viata?
Ascund de obicei lucrurile dureroase pentru ca nu ma multumesc niciodata consolarile care vin din exterior majoritatea de complezenta sau din experiente si ginduri care-mi sunt straine si care nu ma pot ajuta.Singurul lucru care ma ajuta cu adevarat e ca sunt atitia oameni, cunoscuti sau nu, care au nevoie de o mina intinsa si ca mina aceasta poate fi a mea.Greu de tot mi-a fost sa pot accepta si eu o mina intinsa si tot greu a reusit sa ma impresioneze comunicarea aceasta virtuala(desi cindva am blamat-o dar asta e deja un alt subiect).Acum iata-ma aici.
Nu stiu cit de aproape sau cit de departe e boala de trupul meu nici cum sau cind se va sfirsi viata mea; se intimpla in ultima vreme ca oameni dragi sau doar cunoscuti sa moara, asa din senin...lipsa lor a lasat locuri goale, multe intrebari si frumusetea zilelor umbrita.
M-am gindit la toate astea si daca exista ceva caruia sa nu-i pot face fata, acel ceva e totusi durerea fizica.Stiu, suna egoist dar unei dureri psihice ingrozitoare cred ca i-as supravietui chiar daca n-as intentiona.Cu toate astea in afara de citeva dureri dentare crincene eu n-am cunoscut alte dureri( durerile de nastere nu le pun la socoteala pt ca, prin comparatie cu ale altor femei au trecut repede si usor si emotiile traite nu se pot compara cu nimic)
Nu stiu de unde-mi vin intrebarile si spaimele astea.Poate din lecturi poate din cele citeva internari in care doar am facut analize si ma simteam prea sanatoasa in saloane in care boala si batrinetea nu lasau loc de iluzii.Am cunoscut intr-un asemenea salon o batrina cu respiratia numai chin, cu pielea plina de rani de la nemiscare, cerind apa cu voce guturala de neinteles-dar neputind s-o bea, neputind sa doarma nici ziua nici noaptea din cauza tusei care-i zguduia trupul uscat si-i ridica pleoapele de pe ochii albastri, fara expresie, cindva cu siguranta frumosi, acum tinuti de obicei intredeschisi, uitata in spital de fiice si nepoti care locuiau in casa ei donata cu acte si care n-aveau timp sa o ingrijeasca si nu veneau decit pina la usa salonului, lasau bani asistentei si plecau repede de parca s-ar fi temut sa nu se molipseasca de moarte.Oare ce vis putea opri geamatul continuu al acelei femei?Isi dorea sa moara, sa traiasca, sa se faca bine?O ajuta credinta?N-a vrut sa vorbeasca cu noi, cele din salon. Era poate in refuzul ei de a comunica, o demnitate pe care durerea si neputinta nu i-o puteau lua.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...