comentarii

parca ne am iesit din minti de bucurie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
corinutza - de alex boldea la: 21/05/2005 23:46:10
(la: iubire? acum serios vorbind...)
foarte frumoasa expunerea. si ma bucur sa vad ca aceasta conferinta incepe sa capete directia dorita. "ranile vechi cicatrizate urat"... frumoasa exprimarea. in cazul meu nu stiu daca sunt totusi cicatrizate sau inca mai sunt deschise. am afirmat, visator fiind, ca o persoana poate iubi cu adevarat o singura data in viata. si am crezut in asta foarte mult. si am avut foarte multe de oferit, facand asta fara sa ma gandesc. practic, m-am aruncat "cu capul inainte" cum se spune. povestea mea nu e originala, nici nu am pretentia sa fie. dar n u pot spune cu mana pe inima, chiar si dupa cati ani au trecut, ca nu as vrea sa mai am o sansa. ideea e alta, cea care ma doare. daca iubesc cu adevarat o singura data in viata, atunci sansele mele s-au terminat. ranile despre care vorbesc acum mi-au iesit din minte pt multa vreme si credeam ca vor ramane iesite, dar se pare ca trebuie sa ma intorc la ele pana se vor vindeca. mai mult va spun alta data, promit.
#50372 (raspuns la: #49852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amelia:) - de dinisor la: 14/09/2004 15:59:24
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
vezi sis ca gazda noastra e om cu minte!!!! ce bucurie ! uncle waldooooo?! sper sa-i placa.... hehe!

by the way. fusei pe coclauri azi si nu publicai inca invitatia. dupa ce termin cu activitatile administrative ma pun pe butonat. si tu stii ca daca apesi pe butnoul ala de zice "scrie", nu ma mai opresc.
rabdare si tutun, kizim :-)
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22228 (raspuns la: #22220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Superb - de euuu la: 17/05/2005 16:56:58
(la: Mai vreau să sper)
Imi place cum scrii ai talent si har!!
Poeziile tale ating sufletul,dupa ce am
citit o groaza de asa zise"poezii" iesite din
minti distorsionate,versurile tale sint ca
pietrele de diamant ce se separa de balast!
anisia!!! - de Intruder la: 23/08/2005 00:25:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
mai fata,

prin cafeneaua-ntunecoasa
adesea am intrat
si-am tot stat la cate-o masa
tu nu m-ai remarcat...
la geamul tau ce stralucea
mereu am claxonat
m-au injurat vecinii toti
tu nu m-ai observat...
voiam sa-mi dai doar o cafea
si poate un papanas
sa vii cu mine la sosea
aiurea prin oras!
si am urlat prin tot cartierul
m-a auzit chiar tot orasul
toti se mirau cum intruderul
agita-ntruna papanasul...
chiar peste tot te-am cautat
si mi-am iesit din minti
te doare-n cot c-am lesinat
de la dureri de dinti!
mananc si plang si iar mananc
din papanasii tai
parca-s bilute de pamant
dar eu rontzai la ei...
te dai pe langa greierasi
si eu dau marunt din buze,
da-le si lor un papanas
ca sa o ia la fuga...
#67158 (raspuns la: #67155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de anisia la: 24/09/2005 12:06:57
(la: cugetari cu aroma de cafea)
reply la #74408 :)

nu, nu ma supar de reply-urile tale. hai sa vedem insa, ce reply ai la urmatoarele :

- curajosi nu sunt cei ce castiga razboaie, ci cei ce stiu sa le piarda cu demnitate.

- mi-e teama de intuneric, dar nici in lumina nu am incredere deplina.

- muncesc cu mintea, ma bucur cu sufletul si iubesc cu toata fiinta - deci, traiesc!

- astazi este ziua pe care am asteptat-o ieri si pe care mi-o voi aminti maine.

si o variatiune pe aceeasi tema a semnaturii mele :
daca n-am sa mai fiu eu, vei deveni si tu un om obisnuit

si cu asta, basta pe ziua de azi ca plec. o zi buna:)

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#74444 (raspuns la: #74408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un banc... - de Intruder la: 14/11/2005 19:25:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Un tip opreste un taxi. Merg ei ce merg, si-n fata apare o intersectie cu semaforul pe "rosu". In loc sa frineze soferul accelereaza si trece
"pe muchie de cutit" prin intersectie.Pasagerul, alb ca varul striga:
- Ce faci domne' esti nebun ?! Era sa ne ciocnim !...etc...
- Lasa, domnu' ca stiu eu ce fac; eu sunt meserias...
Mai merg ei o bucata de drum.Din nou o intersectie, si din nou pe rosu.
Cu acceasi tehnica, soferul trece in viteza, evitand in extremis accidentul.
Pasagerul, cu tahicardie, striga:
- Ajunge omule ! Esti asasin sau ti-ai iesit din minti ! N-ai vazut ca era "rosu" ?!
- Sefu', nu-ti fa probleme ca stiu eu ce fac. Domne', eu sunt meserias...
Dupa inca o portiune de drum apare o intersectie cu "verde".
Taximetristul, in loc sa continue, frineaza brusc - fara sa intre in intersectie.
Pasagerul nu se abtine:
- Acum chiar ca nu te inteleg !? De ce nu treci, ca doar e "verde" ?
- Aha,...las' ca stiu eu ce fac.Si daca vine cumva un meserias de pe dreapta ?!....




















mormailimea sa - de anisia la: 08/07/2007 20:49:06
(la: EPITAF)
hai ca vin, da' stai s-o caut pe lelitza sa vie si ea cu mine, sa nu ma ingras numa' io :d

auzi, am vreo doua prize iesite din minti, te pricepi la reparat?
#213572 (raspuns la: #213569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
haidi brei.. - de diana vlase la: 29/11/2007 13:45:40
(la: E doar moarte...)
Dintr-o bucurie a zilei de azi m-am hotarat sa scriu un pic...noah, nu a iesit chiar asa bine bucuria mea de azi, dar e iesit un text cu consistenta... zic eu.
Nu-s fantoma, dom-le, dar asa mi-am imaginat eu astazi moartea...pana o veni ea defapt cred ca o sa mi-o mai imaginez in mii de feluri, sau o fi asta ultimul? he he..nu mi-e frica de moarte asa ca da, Scaraosky e la misto...pana la urma nici dracu nu o fi asa inspaimantator...
latu - de Lady Allia la: 05/12/2008 13:10:06
(la: Oameni suntem...)
gerururile salasluiesc in fiecare. uneori le purtam in vorbe, alteori in pasi, alteori in priviri - important este sa nu lasam gerul sa faca scorbura in suflet. primaverile nu pot inflori in locuri pustii si inghetate ascunse in noi.

eu in fiecare zi cobor...urc, cobor...urc - e ca si cand viata m-ar plimba cu un lift iesit din garantie.

ma bucur din suflet sa te revad!
adina - de anisia la: 16/01/2009 13:58:54
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
eu colectionez doar amintiri si scoici bezmetice. imi amintesc anume o dimineata. cerul era cam ingrijorat si soarele parca nu se hotara sa se trezeasca din somn. morcovit si el. marea era nu ca involburata, pur si simplu iesita din minti. si ploua. doamne cum ploua. cu niste picuri de-alea cat ochii mei de rotunde. si greoaie, ca parca aterizau ca mici comete venite de te miri unde.

imi terminasem tura de alergat de-acuma si ma hodineam pe nisipul ud, cu privirea atarnand dincolo de orizont. stiai ca dincolo de orizont e iubirea? are o casuta cu busuioc si iasomie de jur imprejur. si cu un pod plin de inimioare de hartie creponata. candva din matasa.

ei bine si cum priveam eu asa in zare, ma pomenesc c-un pescarus c-aterizeaza chiar langa mine. doamne, ce tzantzos era. ca un crai de la curtea regala, venit c-o ravasa. se uita la mine nedumerit. ca si cum ce faci bleago acilea, nu vezi ca esti ciuciulete? ii zambesc asa, nitel ironic, ca si cum da, si? si-mi vad in continuare de gandurile mele. ca se aliniara de-acum ca niste soldatei gata de inspectia regala.

cred c-am sezut o buna bucata de vreme, caci la un moment dat sugubatul de pescarusi s-a plictisit si m-a parasit si el. iar la orizont nu mai era decat o linie dreapta, ca aceea pe care o tragi sub adunari si scaderi, cand faci scadenta.
#391552 (raspuns la: #391529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 30/01/2009 19:52:21
(la: Constatare (epigramă))
Poti sa fii iesit din minti
Si daca ai parinti cuminti
Mintea din ziua de azi
Trebuie sa nu o prazi:)
Adina - de mazariche la: 14/06/2009 18:45:02
(la: suflet nou)
Are fata de Pufarina, just!
Misto si varianta asta, doar ca-n clipa asta e mai mult Cruella, am facut peste la cuptor si si-a iesit din minti, ca-i inca fierbinte si nu pot sa-i dau asa:))))
#451186 (raspuns la: #451087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - de mazariche la: 12/12/2009 11:00:10
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
Iertare, n-am nici o scuza, acum am vazut comentariul...
Pana la urma ce-ai facut, ai gasit? Ca eu am si uitat sa caut, mi-a iesit din minte:(
#506845 (raspuns la: #489579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mazariche - de INSULA ALTUIA la: 16/03/2010 14:29:56
(la: trebe sa impartasesc)
asta-i bine ca uite ce frumosa ti-a iesit cu mintea si miinile:)
#531329 (raspuns la: #531327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bubu, Amari - de mazariche la: 26/04/2010 17:33:29
(la: Budget Gourmet sau Bucataria saracacioasa)
Multumesc de lamurire, stiam regionalismul dar mi-a iesit din minte... pe la noi, daca nu-i cuptor, e cuptior in cel mai rau caz:))
#538510 (raspuns la: #538480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi2049 - de RSI la: 01/02/2013 10:54:29
(la: De ce avem nevoie de monarhie?)
"Monarhul, oricat de apolitic il pot imagina unii, este si el om."
Corect, in timp ce presedintele (nostru) nu e.
Monarhul are avantajul ca a fost crescut si educat pentru functia pe care o detine.
Presedintele (nostru) in schimb a generat o puternica nostalgie in randul maselor care incep a tanji spre restaurarea monarhiei. De aici atacurile jegoase ale presedintelui la adresa regelui.
Constitutia actuala, struto-camila iesita din mintea unui raposat jurist comunist, trebuie schimbata. Intre o monarhie constitutionala si o republica parlamentara nu e mare diferenta. Ambele sunt preferabile in ochii mei unei republici prezidentiale. Chiar daca unii vad intr-o astfel de republica exemplul USA sau al Frantei, fiind vorba de Romania eu vad mai curand exemplul Venezuelei.
dixit.
#640292 (raspuns la: #640291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - sint multe de spus... - de Marian Stan la: 05/12/2003 10:53:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

#6035 (raspuns la: #5481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Again in sky - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?


Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...