parcimonie

Impresionante sint demonstratiile facute de Domnia Voastra ! Va felicit calduros pentru acribia stiintifica si pentru parcimonia emotionala. Chestiunea aceasta a pericolului rusesc, a stilului prin care Rusia creeaza in lume(iar Basarabia este proximitatea noastra)false probleme pentru a masca adevaratele ei intentii totalitariste este, intr/adevar, prea importanta spre a fi minimalizata sau spre a fi tratata cu mijloace neadecvate.
Marturisesc ca documentele pe care le puneti la dispozitia Cafenelei mie mi se par de o valoare uriasa, avind in vedere caracterul lor sintetic, apt sa ofere o privire globala semnificativa asupra fenomenului si apt, prin urmare, sa constituie punct de discutii, de atitudini, de strategii. Poate ca in primul rind noua, ca PERSOANE DE CETATENIE ROMANA, ne este necesara evaluarea facuta de Domnia Voastra, intr/o chestiune care, oricit ne/am eschiva sau pe care oricit am amina/o, ea ramine fixa: istoria personala este si istorie a natiunii tale, extrapolind genericul principiu conform caruia ontogenia repeta filogenia.
Mi se pare foarte corect modul in care ati demonstrat felul in care Rusia conduce din umbra, prin intermediul regimului comunist de esenta kaghebista de la Chisinau, acel proces de nation building , consecinta a caruia, dupa "crearea Moldovei, vor fi creati si moldovenii".
Recursul facut de dumneavoastra la asertiunile Domnului Eugeniu Coseriu scoate in evidenta in mod clar genocidul etno/cultural pe care autoritatea comunista , dar comandata de la Kremlin, il practica in Basarabia. Va pot asigura de valabilitatea tezei genocidului etno/cultural a lui Eugeniu Coseriu, cu care si eu am facut un interviu in urma cu trei/patru ani , cu ocazia unui mare simpozion lingvistic. Am admirat geniul acestui mare om, mare savant roman care nu a incetat sa/si foloseasca prestigiul international pentru a apara interesele "nefericitei Basarabii", dupa cum afirma Domnia Sa cu multa tristete oridecite ori avea ocazia.

Domnule Belazur, nu voi intra in detalii, pentru ca Dumneavoastra ati facut aici o conferinta magistrala. Toata demontratia facuta de Domnia Voastra la problema Rusia- Basarabia- Romania slujeste atit chestiunii in sine a Basarabiei mutilate de rusi, cit si ideii de baza de la care am inceput tema mea de discutii, adica Rusia ca sursa de alimentare in lume aterorismului si sentimentelor antiamericane si anti UE, adica relatia Rusia- Lumea araba terorista- (Israel, UE, America). Ma voi explica foarte succint>
1 Rusia si/a plantat in RM regimul comunist> Regimul comunist de la Chisinau creeaza si agraveaza criza identitara a cetatenilor RM. >Regimul comunist de la CHisinau creeaza pe plan international probleme false, acuzind Romania de amestec in treburile interne ale Basarabiei si, in felul acesta , inducind pe plan international sentimente antiromanesti violente.

In mod identic

2 Rusia si/a plantat influente intre liderii musulmani, inarmind miscarile fundamentaliste(aliati vechi ai totalitarismului rusesc)> Sursele de sprijin in lumea araba ale Rusiei(care a excitat continuu si pervers unele sensibilitati etnice si religioase locale) stimuleaza si impulsioneaza si in ultima vreme terorismul local si terorismul international> Conducind escaladarea terorismului la cote de nesuportat(vezi 11 septembrie 2001, 11 martie 2004) si la interventia americana si europeana militara din Iraq, participarea subtila, "invizibila" a Rusiei a fost totusi decisiva, astfel, la sporirea sentimentului anti -american in lume. Nu mai spun de pozitia Israelului , stat care a fost in permanenta tinta tuturor ostilitatilor militare si de opinie, un veritabil stat haituit(dau un singur exemplu: refugiatii din fisia Gaza sint folositi ca masa de manevra impotriva Israelului. Caci refugiatii, desi sint musulmani, nu sint primiti de tarile arabe vecine, nu sint ajutati de aceste tari, sint lasati sa moara in mizerie si foame, in tabere ale mortii, iar opiniei publice internationale li se arata mereu "crimele" umanitare ale Israelului...)


In fine, iata doua puncte fierbinti de pe glob in care mecanismele de lucru ale "sahistilor" lui Putin sint mai mult decit transparente. Tinta Kremlinului este clara: a slabi orice stat care se poate opune pretentiilor dintotdeauna pe care aceasta tara "paradoxala" le/a avut in chestiune aexpansiunii teritoriale si a influentelor. Dar aceasta pentru a/si atinge scopurile, Rusia nu actioneaza direct. Ci, prin intermediari creati de ea in scopuri diversioniste>impotriva Romaniei Rusia opereaza prin intermediul regimului comunist de la CHisinau, in timp ce impotriva Americii, Israelului si UE prin intermediul miscarilor terorite musulmane.

Ramin la convingerea, Domnule Belazur, ca opiniile Domniei Voastre vor avea ecou.

Cordial,

Ema Word

bai frate, nici daca erai Eminescu nu tineam...
un pic de parcimonie nu strica, totusi.
da-ne... putin cate putin. cu lingurita.
vrei?


bingo crepuscule

Adrian Fuchs ;

Iau parcimonia drept virtute sau virtutea e apatoasa si parcimonioasa ?

Alex dear, mereu pe dos!
Intelegi parcimonios!
Tu nu vezi ca eu am vrut
Sa-nfranez dorul acut
Care-i fripse inima?
Pesemne ca dumneata
Nu cunosti nici strategia
Nici nu stii psihologia
Celui ce-are dor de duca!
Inainte ca sa fuga
Ii promiti ca mergi cu el!
Apoi il agiti nitel
Ii tot spui cum o sa fie
Cu pace si prietenie
Ii arati harta din cui
Asta place orisicui!
Cu atat mai mult lui C.
(Care crede orisice!
C-are fire de poet
Sufletul ca un sonet
Inima de papadie
1000 de ani sa-l tie!)
Strategia sa dea roade
Zici ca el si-i faci de toate
Insa la un moment dat
Ii spui scurt si apasat!
Mai fartate, dragule
NU vezi cat de bine ti-e!
Unde tot vrei sa te duci?
In cele strainataturi?
Care se-neaca-n dezmaturi
Poate Doamne fereste,
Vreo boala te nimereste
Vreo griputza aviara
Dodoloasa si sprintara
Vreun furunc, vreo nebuneala
Vreun cucui cu gust de-acreala
Vreun vartej pe la buric
De-ti face pielea shoric
Sau mai stiu eu ce buboi
Care face taraboi.....

Asa ca Alex, ia notițe
Nu mi-e felul sa fac fițe!
Nici nu vreau sa plec hai hui
Ci sa-l fac pe dumnealui
Ci sa stea aici cu noi!
Ca-i ficior fain si de soi!

Intelegi, fata frumoasa?
Nu te mai vreau suspicioasa!

Adrian Fuchs :

Puncturile punctate prin punctie si contrapunct acupunctural. Pe vesnicele plaiuri ale vanatorii, cu Manitu drept ghid.

Ma iarta pentru lipsa de timp si parcimonia in consistenta a textului.

Traim vremuri cronofage. Si elucubrante.

PS. Columb(eanu) tot cu margele a procedat ? Divina combinatie. Jocul cu Bentley-ul de sticla ...
PPS. Numeste-l.

Adrian Fuchs :

Si nuci. Si oua. Fierte.
Da. Multe nuci. Si mici si mari si albastre.
Nu rascoapte ? Ouale. Cu pene de eucalipt si doua galbenusuri.

Chiar crezi ca are nevoie de un indreptar, cu zbaterile la ochiul stang care inlocuiesc cu brio spasmele de la addenda?
Sincer, nu. Da' ziceam sa fie acolo. Poate face schimb cu senzorii absurdului de voce. Sa fie luata drept carmelita. Vezi, aici ii bai mare !
Un fel de placinta cu sfecla rosie. Parcimonios tratata cu zahar.

In alta ordine de femei, pardon, idei, de la Assisi vine vestea ca tocmai s-au tras sforile pentru impachetarea bicisnica a dorului. Sunt foarte ingrijat. E semn bun sau rau ? Nu, nu am rau de mare. Nici mare personala n-am.

Adrian Fuchs :

Manusi aruncate ... Spaghetti asortate.

In gradina amintita, recolta de spaghetti e cam parcimonioasa, ast an.

Iar vrei sa ma-nvrajbesti cu asociatu' ? Ce urmaresti cucoana ? Te plateste vreun concern rival ?

ci varianta de istorie predată care omite sau accentuează, în funcţie de pudorile naţionale şi de corectitudinea politică a perioadei

diviziile trimise de Wilson nu au echivalat cu debarcarea în Normandia, Puterile Centrale nu aveau poziţia Germaniei din al doilea război, Franţa a condus ofensiva din Salonic; nu zic că n-ar fi interesantă o extrapolare despre cum ar fi evoluat războiul dintre europenii rămaşi în caft după dezertarea României, dar şi a Bulgariei, în caz că ar putea fi realizată profesionist şi mai ales nepărtinitor

dacă militar perioada se pretează la interpretări, d.p.d.v. diplomatic nu se poate nega influenţa ce ar fi putut-o avea buna Americă asupra constituirii au ba a României Mari; mai precis: primeam mult mai puţin, poate nimic, dacă nu se hârâia Clemenceau cu aliaţii anglo-saxoni

ce nu pricep eu e, de ce, dacă Wilson era de partea noastră, ni s-a muşcat aşa de consistent din graniţa de vest primind considerabil mai puţin decât negociasem în 1916 şi decât s-a decis într-o veselie autodeterminantă la Alba-Iulia? mi se pare că deciziile noastre de la Cernăuţi, Chişinău şi Alba aveau, eventual, valoare de şters geamurile, în ciuda bla-bla-ului cu autodeterminarea

o vecină de-a noastră se bucura de simpatia mai mult sau mai puţin evidentă a Angliei şi Italiei care s-au uitat la harta ce le-o furnizase şi n-au mai insistat să-i ştirbească teritoriul; Franţa şi-a trimis geografii pe terenul în cauză să numere etniile, iar după ce s-au inventariat românii din Lăpuş, Oaş şi alte zone ce figurau ca pete albe în harta iniţială am reuşit să obţinem graniţele de azi

ăsta a fost scenariul din vest; în ce priveşte cealaltă graniţă Franţa şi-a trimis trupe care să ne apere de atacurile bolşevicilor lui Rakovski, în timp ce SUA a refuzat până la sfârşit să recunoască unirea Basarabiei; şi totuşi în istoria oficială scrie că Wilson ne iubea ...

nu că cele relatate anterior ar trebui interpretate etic: cum că SUA era rea, iar Franţa nu mai putea de dragul nostru; pentru SUA nu contam, iar Franţa voia să constituie în est o centură de state mici, viitoare aliate în ipoteza iredentismului german; când s-a pus problema de împărţeală între ţările nou-create şi noi agitam ca proştii tratatul din 1916, Clemenceau ne-a pus la punct rapid, amintindu-i lui Brătianu că îl poate oricând expulza din Franţa între doi jandarmi dacă nu se astâmpără

totuşi, privind o istorie mai naşpa, dar mai veridică, cred că ar trebui folosit cu parcimonie cuvânul recunoştinţă în materie de relaţii internaţionale

din păcate românii sunt o specie recunoscătoare şi nu numai vizavi de fosta semnatară de la Yalta: după intrarea armatei lui Mackensen în capitală, numeroşi bucureşteni s-au aşezat la coadă în faţa ambasadei germane pentru a-si exprima recunoştinţa; am auzit destule persoane de o anumită vârstă, chiar instruite, spunând „dacă nu veneau ruşii / comuniştii noi am fi rămas la sapă”; peste cincizeci de ani vom fi probabil recunoscători chinezilor sau arabilor sau, poate, iarăşi ruşilor

Ideea era ca sufoca accesul la celelalte postari de texte sau conferinte, data fiind parcimonia de "ustensile" pe care le avem momentan la indemana.
Poate publica oricat, problema lui de vrea sa se demonetizeze.

Bre, păi ce ploaie-i asta, preţ de 3 fraze? Câtă parcimonie-n condei, astăzi. Bag-a cincea! Că vreau să termini de scris romanu' ăsta cât mai sunt încă-n viaţă. Si nu trag nădejde să mi se aprobe prelungiri.

Incunabula(!) sau incunabulul este, la propriu, cubuleţul (de lemn) care are sculptat pe suprafaţa lui o literă. Era făcut de meşterii tipografi la inceputuri si cu el se formau cuvintele pentru tipar. Prin extensie termenul a fost atribuit tipăriturilor realizate prin această tehnică, acesta fiind aşadar un al doilea sens al cuvântului.

Aşa că nu mai daţi fuga la Dex-ul on -line. E plin de carenţe şi de explicaţii parcimonioase şi adeseori eronate!

Aşadar tot numa' unu'?
La vremi de recesiune, parcimonie.

Dexul online e o mare aiureală. Unu la mână.
În plus e teribil de parcimonios. Doi la mână.
E plin de definiţii greşite, avortate, debile şi incomplete. Trei la mână.

Pentru că-n deşert apa e distribuită cu parcimonie.

Păi atunci, dă şi tu o lege, un decret, ceva, să fie la liber şi gratis, unda mentală. La naiba cu parcimonia.

Parcimonios e ala cu repartitia undelor mentale pe cap de capatzana:)))
Pentru unii muma, pentru altii ciulama, conopida, vax, ioc, nixam. Nu mere cu decrete si legi. Nici cu suturi in fund. Sorry ! Je n'y peux rien:((

Acum... asa...zambind... ma gandesc cum e sa-mpart mereu ”oala” raspunsurilor tale... cum vad ca procedezi... Presupun, fireste, ca esti un personaj foarte ocupat si parcimonios cu timpul...sau...timid... Si e mai simplu asa...la gramada...

Ai dreptate. Mulţi văd, chiar şi matale. De priceput, mai puţintei! A naibii parcimonie!

As fi dat fara sa ma parcimonesc, da' n-avui cui, scribu' plecase.

Inca o data dai dovada de o saracie a imaginatiei de o parcimonie deplorabila.