|
te provoaca sa gandesti
parinte-polisemie
despartirea parintilor consecinta copiilor
- de
mihaela stroe
la: 03/01/2006 15:42:13
(la: DESPARTITI IN CASA) Nu sunt de acord...Nu pot fi.. Asta ar imsemnasa ne resemnam si sa zacem in nefericire sau mai bine sa murim in momentul cand au aparut primele neintelegeri in familie.Dar nu, noi trebue sa ne autodepasim conditia si sa nu repetam greselile parintilor nostri.Sa fim parinti ideali copiilor nostri.Si eu am avut o copilarie ce mi-a lasat amintiri de cosmar dar acum am familia mea am lasat in urma totul am un sot minunat si doi copii ...nu pot sa descriu starea de fericire pe care o am atunci cand ii privesc sunt minunati...imi privesc copii si nu pot crede ca sunt ai mei..sunt perfecti..Si atunci ma intreb ce se intampla cu cei care-si chinuiesc familia?Probabil nu au cunoscut aceasta fericire..Deci sunt demni de mila
Cat va ajutati parintii pensionari
- de
gabrielles
la: 28/01/2006 12:06:05
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari) Stiti ce am observat eu?
Voi care ati plecat de mult timp din Romania, aveti impresia ca daca cineva va intreaba de vorba sigur va va cere bani. Am senzatia ca asta e si motivul pentru care va plangeti ca nu mai aveti prieteni pe-aici ca toti vor ceva. Daca cineva din Romania iti da "buna ziua" sau te intreaba de vorba, nu inseamna ca vrea ceva de la voi si cu atat mai mult parintii. Nu stiu cati parinti din Romania le cer copiilor bani. Ei saracii, incearca sa nu cheltuie nici un banut pentru micile lor pofte ca sa le ajunga de medicamente. Sa fim realisti: pensiile sunt extraordinar de mici in conditiile in care taxele si intretinerea unei case costa cat costa. Domnilor care sunteti plecati, 100 $ pe luna pentru cate nopti n-au dormit ca sa va cresca e o suma infima pentru voi. Si-apoi cat credeti voi ca vor mai avea de trait? Cate luni credeti ca le ve-ti da aceasta suma? Asa zisii parinti ,au fost toti,filozofi practicanti,al diferitelor culte pagane ,ei nu au avut o intalnire si onastere din nou supranaturala,ci au intrat cu intelectul lor filozofic,in BIBLIE si au inceput sa intrpreteze cu mintea lor netraind o adevarata pocainta prin DUHUL SFANT.De aceea ei au inceput sa se certe pe seama interpretarii BIBLIEI,tinand diferitele concilii ,dupa care au deviat total de la SINGURA CREDINTA BIBLICA scrisa doar in SCRIPTURA tot ce sa scris in plus ,este sub blestem,(apoc 22;18,19)vezi www.evanghelia.ro/
parintii au frica de ceea ce se poate intimpla si prefera sa zica nu la tot.copii cresc cu aceste interdictii si devin cam invidiosi inspre aceste aventuri,asteptind virsta unde pot merge singuri.
Parintii nu au dreptul sa sti
- de
clody
la: 08/04/2006 21:25:58
(la: Dreptul adolescentilor la intimitate) Parintii nu au dreptul sa stie tot, dar au totusi dreptul de a afla ceva. Si nu prin invadarea intimitatii, prin spionare sau cautat prin buzunare, ci pur si simplu prin discutii.
O prietena a mea spune(si ii dau dreptate)ca orice om are dreptul sa faca orice cu viata lui, dar parintele trebuie sa-si rezerve dreptul de a-si da cu parerea. De l'amour le mieux
parinti sfinti
- de
Alexandros
la: 04/05/2006 19:42:43
(la: de ce s-ar mai putea bucura un astfel de parinte?) Stiu se gasesc pe lume si femei care parasesc un astfel de copil de la nastere la fel cum sant si femei ce parasesc un copil sanatos. Asta tine de starea mintala a femeii nu de sanatatea copilului.Le excludem din discutia noastra.
Stiu insa ca o astfel de tragedie transforma parintii in niste sfinti. Toata viata lor e dedicata acelui copil si uneori se intampla si minuni; copiii duc o viata normala pe care fara grija acestor parinti nu ar putea s-o duca. "omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
parinti mei nu au fost comuni
- de
celine333
la: 17/05/2006 22:39:22
(la: de ce credeti in dumnezeu?) parinti mei nu au fost comunistii..tatal meu a plecat din tara cind eu eram f.mica..am avut mult de suferit...mai ales mama si fratele meu...eu mai putin..pt ca eram f.mica..insa vai noua prin ce experiente am trecut..doar pt ca tatal meu a fost considerat dezertor si l-au numit in fel si chip ca si-a parasit tara...Pina a obtinut tata acte pt noi..mama si fratele au fost chinuiti rau de tot..poate de aceea cred atit de mult in D-zeu..era sa raman orfana de mica doar pt ca tata a fost nonconformist si a plecat din Ro pe timpul comunismului...Atunci am invatat..sa cred si ma rugam in fiecare zi ca eu mama si fratele sa rezistam pina cind tata ne va scoate din tara...
din experienta de elev si parinte:)
- de
donquijote
la: 21/05/2006 17:11:17
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala) nu e logic (pentru ca lucreaza cu parti diferite ale creerului) si nu cunosc cazuri in care un elev sa fi excelat intr-adevar (fare pile, fara lectii particulare care-i pot oferii la moment dat avantaj relativ fata de colegii de clasa) la toate materiile, de la matematica, fizica gramatica la desen, caligrafie (mai exista ?), muzica limbi straine si literatura (geografia si istoria se pot invata pe de rost). de fapt am cunoscut unul (din cercul de prieteni ai parintilor), n-a avut copilarie, n-a avut studentie. astazi, dupa cate am auzit e un ratat in viata si e internat la boli nervoase.
si clasa nu e patinaj artistic unde daca s-a dat un 10 urmatorul poate lua doar 9. si mai e o chestie: desenul ca si compozitia nu pot fi apreciate in mod obiectiv, (se poate deosebii bun de rau, dar intre doua bune, care e mai bun si care e mai putin e gru de spus) fiind notate dupa gustul profesorilor. finnd netalentat la desen, muzica caligrafie, am reusit sa urc pe podium pentru prima data in clasa a 4-a cand s-au mai diferentiat materiile ( a intrat geografia si istoria, matematica devanise mai complicata) si aveam un mic avantaj fata de 'premiantii' traditionali ai clasei. (dealtfel dintre ei, o tipa s-a sinucis cand a picat la bacalaureat, alta a incercat la medicina, a picat de 2 ori si a intrat la mecanica in sesiunea de toamna pentru ca ramasesera locuri. fiind blonda natural - la propriu, nu era proasta de loc- si cu glezne subtiri banuiesc ca s-a aranjat in viata). premiul 1 am luat doar in clasa a 12-a. dar am avut noroc de parinti care nu ne-au manat din spate si nu au cerut mai mult decat puteam da. in liceu, aveam cativa profesori foarte pretentiosi, de genul '8 e pentru cei foarte buni, 9 pentru profesori si 10 pentru d-zeu', dar toti au intrat cu succes la o facultate, din prima. notele sunt pentru a gadila orgoliul parintilor. nici pe copiii mei nu i-am fortat. cu profesorii am avut conflicte pentru ca nu dadeau suficiente teme pentru acasa (ca sa nu le sara alti parinti in cap). notele nu m-au interesat, m-a interesat sa fie capabili sa invete. asa ca am unul cu bacalaureatul deja facut, note bunisoare, peste medie la materiile relevante; al doilea, care tot nu a fost fortat sa invete a inceput sa aduca note de maxime la materiile de baza, si cred ca pana la sfarsitul anului se va 'insuruba' printre fruntasii pe serie (e la un liceu cu pretentii). in conflictul parinti - scoala de cele mai multe ori parintii sunt subiectivi. cat priveste micile nedreptati care se fac uneori, cred ca e mai bine ca (copiii) sa se obisnuiasca de la varsta frageda ca traim intr-o lume competitiva, de multe ori nedreapta si la urma urmei, e si asta o lectie de viata, care trebuie invatata. si mai bine mai devreme decat mai tarziu :).
Daca ai parinti bogati sau un
- de
helene
la: 20/06/2006 20:05:19
(la: ce profesie ar fi bine sa alegi?) Daca ai parinti bogati sau un sot bogat in perspectiva, alege ce-ti place.
Daca nu, alege ceva care se cauta si care macar sa nu-ti displaca... Asta e cea mai buna idee...Eu una asa as face...Multumim de idee... Parinti bogati eu nu am...nu ma gandesc inca la sotul bogat.... Deci tre sa aleg ceva care se cauta sau care cat de cat sa imi placa... Chestia asta o am in minte de ceva timp... Liceul ales de mine are profil economic...Eu urasc matematica...insa gandul ca voi face contabilitate mi-a suras...M-am gandit ca totusi imi va servi la ceva...Sper sa am dreptate... Acelasi lucru il voi face si cu facultatea... cind parintii nu se mai iubesc, relatia poate fi periculoasa pentru copii. ceea ce conteaza este sa se ocupe amindoi de ei.
La parintele Vintila
Vine-Ar
- de
cosmacpan
la: 22/08/2006 09:48:33
(la: Intrarea permisa numai cu copilul) La parintele Vintila
Vine-Arvinte,cam sfios Si ii spune: - Fie-ti mila De un suflet pacatos Chiar in saptamina mare Cind tot omul e smerit- Si posteste cu'ndurare, Uite-am pacatuit ! -Ai furat ? intreaba popa -Nu,pea sfinte !Fara vrere M-am dat diavolului, hopa C'o gradina de muiere ! -Vai de mine, vai de mine... Greu pacat ai savirsit... Insa daca-mi spui cu cine, Poate fi-vei mintuit. -Nu pot, a raspuns Arvinte, -s-o divulg, Parinte, Ca ma bate Dumnezeu ! ......Era'nalta si frumoasa, Parul blond si ochi de jar, Gura dulce,voluptoasa, Dintii de margaritar... -Nu cumva ai fost cu Tantzi Din Smirdan,de peste drum ? -Nu pot s-o divulg, ca Domnul Ma trazneste chiar acum ! .....Si-avea flori la cingatoare, Trup de crin imbobocit, Mijlocel de fata mare, Numai buna de iubit.. -Poate-ai fost cu Mitza Creatza Cea usoara ca un fulg ? Din Buzesti ? -Cere-mi si viata, Insa nu pot s-o divulg ! ......Durdulie, 'mbujorata, Numai cintec, numai joc, Cind te-a strins in brate-odata, Ai simtit in vine foc ! -Mai, Arvinte-ai fost cu Leana Care sade pe Neptun ? -Sfinte, geaba-mi zgindari rana, Fiindca tot nu pot sa spun ! .....O comoara tainuita, Fruct in dragoste scaldat, Toata plina de ispita, Toata plina de pacat .. - Bine,du-te ,mediteaza, Si vii miine,mai dispus, Domnul sa te aibe-n paza, -Sarut dreapta ! Si s-a dus . Ajungind in colt, ca vintu, S-a-ntilnit cu Calistrat Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul De pacat te-a dezlegat ? -Inca nu ! raspunse-Arvinte Foarte vesel si vioi, Dar aflai de la Parinte Inca trei adrese noi - parintii tai au fost atei ? s-au casatorit religios ? dar bunicii ?
nu , da , da . - ai fost botezat ? da - esti in relatii bune cu parintii si alti membrii ai familiei ? da , vreo relevanta anume ? - ce ai facut sau ce vei face daca partenerul de viata doreste cununie religioasa ? sau sa boteze copilul ? as fi de acord , nu ar face vreo diferenta - participi la ceremoniile religioase din familie nunti, botezuri, inmormintari ? daca da ... cum te simti acolo ? da , sunt doar ritualuri - ce faci si cum te simti de Paste si Craciun ? foarte bine , spiritul sarbatorilor , cadouri , intalniri cu prieteni , rude etc - cum raspunzi la "Cristos a inviat " ? adevarat a-nviat - esti cunoscut in familie si colectiv ca ateu ? sau preferi sa nu afisezi asta ? partial , majoritatea tinde sa accepte mai greu alte pareri decat ale lor - ai copii ? cum ai reactiona daca ar fi preocupati si atrasi de religie ? nu , i-as sustine , pana la urma fiecare intelege cum vrea/poate. - ce te-a determinat sa te consideri ateu si la ce virsta ? ce virsta ai acum ? nimic anume ,cam tot timpul , au fost momente de indoiala dinspre indoctrinare spre ateism , dar cam tot timpul au fost aceleasi intrebari . 18 ani - cauti sa convingi pe altii cum ca ateismul este ceva corect, util si bun ? nu , fiecare are cap sa gandeasca pentru el - ce vei cere familiei sa faca cu trupul tau dupa moarte ? accepti sau interzici sa ti se faca slujba de inmormintare sau sa ai cruce la capatii? nimic special din comentariile tale , hgrancea , am vazut ca astepti ca un ateu sa aiba un comportament anume , cam opus cu cel al unui crestin . daca te gandesti putin mai bine , e cam absurd , nu inseamna ca un ateu nu are voie sa intre in manastiri/biserici , nu poate merge la biserica si participa la ritualuri , nu poate sa-si boteze copiii etc . are libertatea asta la fel ca si altcineva . constat ca exista un instinct format in cadrul religios , (indoctrinare) inspre a considera ca cel care afirma ca nu crede in dumnezeu nu ar avea dreptul sa participe sau sa faca lucruri pe care un crestin e obligat/sau caruia i s-a intiparit un sentiment al datoriei fata de biserica si de dumnezeu . Parintii... Sunt multe de spus. Cum poti comunica cu un om care este plecat, mai ales daca iti este parinte? desigur exista bariere de comunicare, chiar daca incerc sa/i spun totul exista bariera de privire, nu o pot privi, simti si asta este o alta bariera. cit despre tata, cind eram mai mica eram foarte vorbareata in deosebi cu el, dar acum, uneori parca nici nu mai am ce discuta. Cert e ca ne vedem foarte rar si asta ma doare.
acum, parinte la rindul meu, aproape cu evlavie.ma intreb cum au reusit sa creasca 4 copii cind eu, cu numai doi sint mereu contracronometru.
Tata? din pacate pentru sotul meu, ca pentru cei mai multi soti cred, el a fost modelul.Corect, cinstit pina la fanatism aproape. Iar mama......hmmmmmmm.......in ciuda unei gafe care pentru orasul in care traiam a luat proportii hollywoodiene e tot mama. Am avut noroc pot spune si desi nu ni s-au trasat niciodata limite clare le-am stiut cu totii. Au avut in cresterea si educarea noastra sprijinul bunicilor care, cred ca pot fi pusi pe acelasi plan cu parintii in cazul meu. sau poate chiar intr-o ierarhie nescrisa, bunicii ar fi lideri. Ca o concluzie, cred ca ii privesc ca pe niste prieteni,stiu sigur ca, orice am face putem "da fuga la ei". Vom gasi oricind intelegere. Modele, nu, in ciuda iubirii care le-o port. Poate parte a unui tip de esec in viata , a fost, in ceea ce ma priveste, lipsa unui model, a unui maestru. Mi-au atras atentia cateva fraze: (i) "... poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri"
(ii) "Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)" Am hotarat sa postez aici niste comportamente interesante (mai mult de natura psihologica, dar care implica descoperirile stiintifice) si sa nu le pun pe "stiinta intre pierzanie si absolvire". Pun doar copy/paste (la sfarsitul acestui mesaj) dupa un abstract mai accesibil din The New York Times (pubmed-ul este plin de articole, dar mai greu accesibile) Exista cazuri in care parintii prefera copii care sa le semene cat mai mult! Poate din necesitatea de a-si intelege si implicit apara/sfatui mai bine progeniturile sau poate dintr-o pornire egoista, ca mai tarziu sa nu fie refuzati de proprii lor copii. Acesti parinti au anumite handicapuri (dwarf, surzi, etc) si isi aleg special embrionii (IVF - in vitro fetilization) -prin prenatal tests (care in mod in normal sunt folosite tocmai ca sa elimine aparitia unor handicapuri)- care prezinta aceleasi handicapuri pe care le au ei insasi ca parinti. Ei ce ziceti de asta? Credeti ca acest exemplu se poate mula pe topicul conferintei prin faptul ca parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri. :(( sau :)) ESSAY; Wanting Babies Like Themselves, Some Parents Choose Genetic Defects *Please Note: Archive articles do not include photos, charts or graphics. More information. December 5, 2006, Tuesday By DARSHAK M. SANGHAVI, M.D. (NYT); Health&Fitness Late Edition - Final, Section F, Page 5, Column 1, 1279 words DISPLAYING ABSTRACT - Wanting to have children who follow in one's footsteps is an understandable desire. But a coming article in the journal Fertility and Sterility offers a fascinating glimpse into how far some parents may go to ensure that their children stay in their world -- by intentionally choosing malfunctioning genes ... ---------------------------------------------------------- scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;)) "The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)
Parintii sunt,mai ales in copilarie,adevarate modele pentru copiii lor. nu mi se pare ca parintele trebuie sa impuna,e suficient sa ghideze si sa explice..Parintii mei nu mi-au impus alegerile.Dialogul este esntial daca se vrea o relatie buna.
da, numai ca parintii lui Tanguy
- de
Intruder
la: 28/08/2007 11:41:34
(la: "Dacă aveţi un copil de peste 25 de ani care încă mai stă cu dvs., acum e momentul să acţionaţi!") nu stiau cum sa faca sa "scape" de el!
in articol, parintii nu stiu cum sa faca sa-si cocoloseasca odraslele mai mult! chestie de posibilitati? :)))
daca un parinte alege Nicolae
- de
cosmacpan
la: 26/04/2008 21:42:27
(la: prenumele si personalitatea) oare se gandeste la Mos Nicolae (marinimia si sfintenia acestuia) sau la Ceausescu? la Iorga, la Paganini sau la Tesla?
Eu cred ca fiecare parinte "rezoneaza" cu numele ales pentru copil, si-l doreste "inexplicabil" eu cel putin asa am patit... Chestia asta cu schimbatul e mai mult sau mai putin uzuala: am avut colegi Curjos, Belivaca... De la Parintele Cleopa ne-au ramas mostenire foarte multe istorioare cu talc, adevarate si pline de intelepciune. Una dintre acestea se refera la un batran calugar care a intalnit intr-o toamna, demult, pe drumul lui, un copilas neastamparat, cam la vreo cinci anisori. Tasti-bastiul tocmai chinuia un catel, tragandu-l de coada. Acesta scheuna, sarmanul, ca de moarte, asteptand parca sa-l ajute cineva. Calugarul n-a stat pe ganduri. S-a oprit si l-a certat parinteste pe baietelul care era soios, descult, plin de bube, cu hainele facute ferfenita. Numai ochii erau de el, mari, albastri, uimiti si curati ca ai unui inger coborat in clipa aceea din cer. Atunci preacuviosul l-a intrebat bland, punandu-i mana alba pe crestet:
- Dragutule, de unde vii tu? Piticul, cu o mutrita rautacioasa, plin de el, ii raspunse raspicat, privindu-l adanc si scotand limba de-un cot: - Iaca din Iad vin, mosule! Vazand asa, tare s-a mai mirat batranul calugar. Ducandu-si mana la barba, acesta zise: - Si cum se numeste taticul tau? Baietelul a zambit rau: - Daca vrei sa stii, Satana il cheama pe tata! Din ce in ce mai nedumerit, parintele continua sa-l interogheze pe copilul obraznic: - Dar pe mama ta, cum o cheama? Dand un sut unei gaini golase, care se nimerise tocmai atunci pe ulita prafuita, piticania zise, tuguind din buze: - Mama mea e aripa satanei, na! - Dar ai tu oare frati sau surori? il descusu preotul, din ce in ce mai exasperat. Copilul ii raspunse ca da, mai are frati vreo trei si patru surori, si toti sunt diavoli adevarati. - Aoleu, piei satana! s-a speriat batranul, facandu-si semnul crucii. Apoi, luandu-si inima-n dinti, spuse: - Si unde locuiesti tu, micutule, caci vreau sa vin cu tine, sa-i cunosc pe ai tai! - Lasa ca te duc eu, mosule, la casa mea! Vino cu mine! ii raspunse copilul, luandu-l pe preot de haina si tragandu-l iute dupa el. Au mers ei ce-au mers, pana au dat de un sat amarat, cu cocioabe care stateau sa se darame. Peste tot mirosea a fan ars, a lemn de brad, a saracie-lucie si a strugure zdrobit. La marginea localitatii, spre campul pustiu, se ridica o cosmelie din pamant si lemne, cam cat o cutiuta de chibrituri. De acolo se auzea mare scandal. Doua voci, una de barbat, alta de femeie, se certau rau. Calugarul il lua pe baietas de manuta si intra curios. Erau parintii copilului, care se sfadeau cumplit. Tatal o injura pe mama, zicandu-i: - Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei! La care femeia raspunse imediat, tafnoasa: - Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, ma, barbate prost!!! In timpul asta, fratii baietelului fugeau din casa in curte, unul dupa altul, batand cu linguri de fier in niste strachini si facand o galagie de nesuportat. Impiedicandu-se de cel mai mic, tatal scandalagiu urla: - Aoleu, piei drace d-aici, ca te calc! Piticaniile, vreo opt la numar, intoarse din nou in casa dupa ce au dat un ocol ograzii, se suira pe singurul pat, sareau spre tavan si clampaneau din tingiri, chiraind infricosator. Mama lor, uitand de cearta cu barbatul, zise sfarsita: - Vai de mine, casa asta e un Iad!!! O sa-mi iau campii si-o sa ma duc la vagauni! Abia atunci, preotul, care asistase din ascuns la toate acestea, isi dadu seama de ce sarmanul baietel spuse ca vine din iad, ca mama lui e aripa satanei, iar tatal lui, chiar satana. Luandu-l pe genunchi, il povatui de bine, ii povesti despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si il invata sa zica "Tatal nostru". La plecare, il binecuvanta pe micut, si, cu lacrimi in ochi, o lua pe drumul lui, cu speranta in suflet ca a mai schimbat un destin. _________________
|
 loading... loading...cautari recente
"vand caine dresat pt trufe"
"primavara la malul marii" "barbat pe tiganeste" "alerg dupa o steaafara-i frig si e innorat in soba arde mama" "aproape de moarte" "regina fulgilor de nea" "posesiv" "flori si soare" "matei basarab craiova" "raze" "testament" "scurt circuit" "Puf" "luai-as" "heidi" "3 enunturi cu polisemia verbului a face" "medicina" "ghid India" "cum se desparte necunoscut"" "circ%2525255D" "numai eram la calculator" "e cusuta cu ata alba" "curierul 5" "am strans" "zile ale plimaverii" "i-o fi greu" "Inveti invatind pe altii" "sancho panza" "Sa nu te gaseasca iarna fara brinza si fara pinza" "scrisori de moarte" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: DESPARTITI IN CASA)
O mare parte a stresului acumulat de parinti ar fi puternic resimtit de catre copil. Nu parintii ar fi "prezenti", ci o 2 umbre imbufnate mereu.
Nu sunt de acord cu aceasta solutie. Sigur, "pasarea" copilului de la un parinte la altul nu e "sanatoasa", dar macar e mai putin frustranta.
=====================
"An eye for an eye... And we'll all go blind!" (Ghandi)