comentarii

parinti plecati peste hotare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
Eu cred ca ati ales calea facila... - de Eminescu la: 15/01/2005 09:07:23
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
#32444, de magcat la Thu, 30/12/2004 - 10:25

Draga magcat,

Inainte de-a incepe as vrea sa te intreb cum ai gasit numele asta????
Dar nu are importanta.

Ceea ce spui tu este adevarat numai in anumita masura. In ziua de azi, oamenii se muta dintr-un loc in altul in functie de preferinta. Faptul ca multi romani au plecat peste hotare nu are nimic deaface cu lasitatea. Evreii sint mai multi al New York decit in Israel. Italieni, greci, yugoslavi, polonezi, arabi sint o multime in toata lumea.
Pina si francezi, suedezi, danezi, nemti (si nu vorbesc numai de cei nazi care se ascund in Argentina sau Australia...) sint stabiliti in alte tari, dupa preferinta.

Dar, asta nu afecteaza in mod negativ tara lor de origine. Dimpotriva...
Afecteaza in mod negativ daca populatia din "diaspora" are o atitudine gresita impotriva tarii lor. Daca pun plecarea din tara pe seama mizeriei, saraciei si nu fac altceva decit sa se plinga "vaaai ce greu ne-a fost... vaaai cit am fost de exploatati si opresati".
Asta creaza o imagine urita pentru ei si pentru tara.

Plecati fartilor, cit mai multi si cit mai buni! Aratati lumii intregi ca sintem o natiune inteligenta, ca stim sa muncim, ca nu ne este frica de greu si stim si sa ne distram si sa traim bine atunci cind avem conditii.

Nu putem avea un milion de Nadii Comaneci sau Hagi... dar avem milioane de ingineri, doctori, economisti, meseriasi de toate specialitatile capabili care daca au si atitudine corecta pot sa duca numele tarii in lume.
Plecati fratilor care aveti posibilitatea si curajul. Natiunea noastra are detule resurse de inteligenta sa umple golurile lasate de voi.
Sa ne faceti si pe noi cunoscuti de bine! In felul acesta putem cistiga increderea altor tari sa investeasca in Romania.
Voi sinteti adevaratii nostri abasadori, faceti-va datoria cu staruinta si nu vom mai striga la voi "voi n-ati mincat salam cu soia", cind veti veni sa va vizitati rudele.

Toate cele bune si intelepciune.

Ion Roata
#33458 (raspuns la: #32444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de donquijote la: 23/05/2005 14:07:10
(la: Decretzeii)
populatia romaniei imbatraneste pentru ca tinerii au plecat peste hotare.

media de copii pe familie pentru mentinerea uneui echilibru a populatiei este de 1.8 copii/familie. n-are legatura cu avorturile.

si nu-i nici o problema, dimpotriva. scaderea natalitatii indica cresterea nivelului de trai :)
in curand o sa trebuiasca importati lucratori ieftini din africa si asia...
salutare baieteilor - de anisia la: 03/12/2005 22:52:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pai cand sa mai vin si pe aici ca m-ati pus la munca... nu gluma: concursul, cu atatea texte de citit, acuma fac si pe scenarista la filmuletul nostru... cand sa mai fac giumbuslucuri si pe aici???

hai sa va scriu doua versuri, sa nu va necajiti in we:

o fetita cu fundita
nu mai e la gradinita
ci la scoala de om mare
a plecat peste hotare
sa invete de la altii
cum fac ei coperta cartii
cum danseaza
cum picteaza
si cum lumea o viseaza

drumu'acesta, dragii mei
e un drum doar din condei :)
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
hgrancea - de latu la: 14/01/2006 20:57:11
(la: Despre Vulgaritate)
Nu stiu unde traieste Intruder ... ma indoiesc ca in Romania.
Daca ar trai in Romania si vulgaritatea nu i-ar invada viata as vrea sa ma invete si pe mine cum sa fac !!!

Cat priveste prima fraza, nu stiu si nu stiu ce legatura ar avea locul in care traieste cineva, cu invazia de vulgaritate.
Personal gasesc capacitatea de a tine vulgaritatea la distanta ca fiind o insusire costisitoare dar nu suprarealista cum am senzatia ca este sugerat in citat.

Cum sa te izolezi de mijloacele de informare ... cum sa te izolezi de vecini... de colegii de munca... cum ???
Atata timp cat esti dependent de toate astea, n-ai cum sa te izolezi. In momentul in care renunti la dependenta, esti si in pozitia de a discerne ce anume iti intra "sub piele" si ce anume nu.

As indrazni sa ridic aici alte intrebari ...
- de ce am ajuns aici ?
- cum putem sa indreptam lucrurile ?

Unor astfel de intrebari globale, li se cuvin si raspunsuri pe masura.
A acuza folosind locuri comune nu duce de multe ori mai departe decat la aparitia de suspiciuni cu privire la invidia autorului sau la nevoia acestuia de a abate atentia de la persoana proprie.
Nici una nici alta nu mi se pare a fi o contributie la gasirea raspunsurilor cerute, ci mai degraba un inceput de raspuns la prima intrebare.

Si o ultima cauza ... ar fi plecarea din tara a tinerilor pregatiti care ar trebui sa formeze o noua societate aici ... nu pe aiurea ...
Ce anume vor sa sugereze punctele de suspensie?
Nu cred ca asta este incercarea de a acuza pe tineri de iloialitate sociala, culturala sau de alt fel.
Pentru conformitate: Tinerii sigur nu sunt de vina. In afara de asta, poate ca o discutie cu un astfel de tanar care a plecat peste hotare, ar ajuta la stabilirea corecta a centrului de greutate al unor astfel de teze. Poate ca discutia n-ar aduce numai fericire paradisiaca la iveala...
#100304 (raspuns la: #100223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intoarcerea acasa - de coeus la: 06/02/2006 19:43:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
tu ai stat mult timp departe de casa?...numai daca ai avut experiente foarte neplacute legate de timpul petrecut acasa ar putea sa te faca sa iti uiti total tara...eu unul din experienta mea departe de casa va pot asigura ca am vazut romani care dupa ce petrecusera o perioada considerabila de timp departe de casa imi spuneau ca se simt f bine acolo( mai bine chiar decat in tzara),dar realitatea era mult mai neplacuta, se obisnuisera doar cu viata de acolo si le era teama sa se mai intoarca...nu stiu daca ati auzit despre cazuri in care multi romani plecati peste hotare au ramas cu probleme psihice datorita faptului ca, desi poate s-au adaptat la noua viatza nu au reusit sa se integreze psihic...eu din pacate am vazut in realitate astfel de cazuri situatii care nu pot sa fie descrise in cuvinte...unul din prietenii mei au trecut prin asa ceva, ajungand sa traiasca chiar mai rau decat in tzara, prizonier al viciilor diverse si al muncii fara de care nu ai avea cum sa supravietuiesti...eu unul am avut norocul sa am aproape persoana iubita si sa pastrez mereu contactul cu cei care nu imi erau aproape, dar chiar si asa am deja peste un an de cand nu am mai fost si probabil ca pana in vara cand o sa imi fac ceva timp nu voi putea pleca...dar cu sigurantza ca voi savura fiecare minut de vacanta pe care o sa mi-l petrec in tzara fara a ma gandi la intoarcerea "acasa"...pt ca in definitiv sunt si o sa fiu in continuare roman :-D...
ooanna - de alex andra la: 10/03/2006 19:51:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Din cenusa-am renascut,
Iarba verde am pascut,
Ca-s mioara
Balaioara,
Care zburda pe campii
Primavara, sa te tzii!

Si-acum vin in dinti cu pixul,
(Doar de n-as uita prefixul !)
Sa trimit in patru zari
Mesaje dragi si urari
Catre cei plecati departe:
Hotarul nu ne desparte !
Gandul zboara calator
Catre voi pe-aripi de dor
Si v-aduce-n dar un nor
Plin de puf si de umor
Sa se scuture usor
O ploaie de martisor
Peste fiece badisor.
#110669 (raspuns la: #110663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarsilovici - de zaraza sc la: 13/11/2006 10:47:25
(la: Progeniturile ...Incotro..!)
Imi pare rau, nu cunosc vreo situatie asa de bine...nu sint de loc de aici si nu am cunostinte ca sa pot comenta fara sa gresesc...stiu ca sint copii cu parinti plecati; pot discuta ceva despre cazuri de fete ale caror parinti stiu atit de putin despre ele ca si cum ar fi plecati in Spania...o totala lipsa de comunicare as putea spune.

Parintii unei eleve, nemultumiti de rezultate (nu stiu exact, poate de cele de la scoala, poate de absente, ca ar fi cazul la amindoua), se gindeau sa o mute la o gazda in Bistrita, ei fiind dintr-un sat din apropierea Nasaudului...Pai unde e logica? Daca nu stiu ce face fata in casa cu ei, or sti la distanta? Ca stiam ce obiceiuri proaste are, bautura, tigari...Din fericire au renuntat...

Multi parinti nu stiu deloc cum sa se apropie de tineri, muzica, moda, sint pentru ei motive de distantare si nu de discutii prietenesti...

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#156852 (raspuns la: #156602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
~~heh... - de Kira Li la: 09/12/2006 01:12:50
(la: parintii si educatia)
Am avut si eu un parinte plecat... Si era nasol. A ramas o mare lipsa de comunicare.. Si, culmea, din partea parintelui mai mult decat din partea mea, de parca se simtea a fi un parinte vinovat...
Acum nu cred ca ar fi bine sa imi imaginez viata fara ei. Asa cum sunt ei, buni, rai... cred ca de fapt sunt foarte legata de amintirile din tineretea lor si copilaria mea. Erau asa frumosi...
Oare copiii mei ma vor vedea la fel? Sau ma vor iubi macar?
Eu imi iubesc parintii. Si incerc sa nu ii mai judec...

_____________________________________________________________
Nightwatching....
#162103 (raspuns la: #161982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 09/02/2008 21:03:53
(la: Clonele. Hai sa lamurim treburile...)
ai carei parinti plecati in concediu...:-)))
#283839 (raspuns la: #283833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motanelul - de zaraza sc la: 15/05/2008 08:36:48
(la: licitez vot)
Pe aici (Nasaud) copiii cu parinti plecati aiurea folosesc accidental ( cei care ii stiu eu) prenadez. :(

#310620 (raspuns la: #310523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io mi-s foarte... - de Lady Allia la: 03/11/2008 14:04:31
(la: zile dosite)
transanta!

eu nu inteleg si pe bune daca vreau sa pot sa inteleg: de ce inseala? (aici bag la oala barbati, femei!).

nu ma intereseaza de ce inseala!
nu ma intereseaza cine ridica doua degete sus ca sa le gaseasca explicatia sau intelegerea!


eu cred ca nu e corect si basta!
eu cred ca e minciuna: si relatia cu sotul/sotia si cea cu amantul/amanta sa nu mai vorbesc de relatia cu el/ea insusi!

vrei aer curat? ti s-o facut lehamite de ala al sotului/sotiei care dintr-o data dupa multa iubire, intelegere, daruire, acceptare a devenit mai greu ... ia-ti un concediu cu tine - tu cu tine - fa ordine in idei, in suflet si daca crezi ca poti sa mai respiri cativa ani langa ea/el ramai, daca nu, pleca si cauta aer ci miresme noi (care si alea s-or invechi...ca nimic nu ramane nou sub soare!).

......

copii nu tin loc de scut in fata inselatului si nici nu e moral sa ne folosim de ei pentru a mentine o relatie - decat daca e de comun acord si parintii asa au hotarat: fiecare cu aia a masii, dar familia e familie!
- TE-AM FACUT PE TINE! - de Areal la: 03/01/2009 15:23:31
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un om credincios mergea prin oras intr-o zi geroasa de ianuarie si vazu o fetita in zdrente care cerea de pomana. Atunci, isi indrepta gandul spre Dumnezeu si zise:
- Doamne, cum poti rabda una ca aceasta? Te rog,fa ceva!
Pe seara, stand in fata televizorului, la stiri, vazu copii lasati singuri in casa, de parinti plecati sa se distreze, arsi de o soba lasata nesupravegheata; mai vazu apoi, un copilas legat cu lantul de piciorus, de catre o mama la fel de iresponsabila si altul inchis intr-o cusca ca sa nu faca obraznicii, si iar se ruga lui Dumnezeu zicand:
- Doamne, cata mizerie si nedreptate, te rog,fa ceva!
Se culca intr-un tarziu cu sufletul apasat de tristete dupa ce isi facu rugaciunea de seara si, in timpul noptii, Dumnezeu ii spuse direct:

- TE-AM FACUT PE TINE!
#381990 (raspuns la: #379018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zaraza - de Baby Mititelu la: 03/10/2011 11:37:45
(la: Eu cand vreau sa fluier, fluier)
Papan Chilibar, tanarul care fluiera...a murit. Citisem ca trebuia sa mai faca un film "Il romeno"...dar nu a apucat.
Mama din film, plecata in Italia, mie nu-mi rezulta ca a pleacat sa fie curva...nu stim exact ce a facut sau nu, acolo. Poate ca da...e secundara chestia asta. Ca si-a abandonat copiii, aceasta e problema. Nu e zi in care sa nu citesc despre copii romani internati prin spitale din cauza anemiei, batailor etc-"crescuti" de rude, cu parinti plecati la munca in strainatate...Bun, si daca muncesc, de ce nu trimit bani? Si daca pleaca si-si lasa copiii, de ce nu se ingrijesc sa-i lase pe seama unui suflet bun? La urma urmelor, pentru ce/cine pleaca lumea la munca in strainatate????
#623056 (raspuns la: #623053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 14/02/2012 20:13:09
(la: De ce, ce, pe cine dispretuim cand dispretuim?)
Si am uitat sa mai adaug ca-i dispretuiesc pe cretini, nu pe aceeia pe care soarta i-a lovit in mod nemilos pentru ca pentru ei exista compatimirea, ci pe aceia care desi nu par, neavand semnele carateristice bolii intiparite pe figura, totusi sunt.
Sunt persoane care zice ca este o situatie vis-a-vis de iarna actuala asemanatoare cu cea din 54 si ca nu s-a dus Becali si nici armata sa-i dezapezeasca ci s-au descurcat singuri cetatenii de la tara. Eu n-am fost prezent pe Terra atunci ca sa constat dar imi pot folosi macar creierul mic ca sa constientizez ca atunci populatia Romaniei era majoritar rurala si la tara gaseasi toate generatiile prezente, de la bunici pana la stranepoti, toti convietuind atunci impreuna. Majoritatea populatiei rurale era alcatuita din populatia in putere adica daca zicem ca te simti asa de la 16-18 ani si pana spre 55-60.
Pana astazi marea majoritatea populatiei in putere a migrat fortat la orase ca sa umple fabriciile iar pana in prezent au fost si sunt somerii care manaca avutia tarii, ai dracu bagabonti sau muncesc cu spor prin toate tarile pe unde au gasit ceva ca sa dea din maini.
In urma lor la tara a ramas cam pustiu, populatia de pana in 14-16 ani adusi de la oras sa creasca pe la tara si bosorogii de 60-70 de ani adica parintii plecatilor care in multe catune uitate de lume sunt singurii supravietuitori. Deci probabil ca astazi dezapezirea la nivel local se poate face cu fantomele celor plecati dar care in 54 erau in carne si oase.
Dar despre ce era vorba? Aha ca-i dispretuiesc pe cretini fie ca sunt ei asa in mod natural fie ca trebuie sa fie ca sa incerce sa-i cretinizeze si pe altii.
#629290 (raspuns la: #629286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Traiesc in Franta de patru an - de (anonim) la: 23/10/2003 11:33:53
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Traiesc in Franta de patru ani .Am plecat din Romania in 99 cind , dupa ce mi-am terminat studiile , am realizat ca daca voi ramine in tara,pensiile parintilor mei nu imi vor ajunge sa platesc chiria unei garsoniere , undeva la marginea Bucuresti-ului ! Asa ca decizia a fost urgenta si clara ! PLEC !!!! Chiar daca inainte nu m-am gindit niciodata la aceasta varianta ! Cind m-am vazut cu diploma in mina am inceput sa imi caut un loc de munca ..... dar nu am gasit nimic ! Nici macar sperante nu erau !Nu mai era nimic roz ...ca pe vremea studentiei ...Nu am avut de ales ! Nu am plecat pentru ca am vrut ci pentru ca am fost obligata ...obligata de tot ce se intimpla in jurul meu . Si nu imi pare deloc rau ca am luat la momentul respectiv acea hotarire ! Daca as da timpul inapoi alegerea ar fu aceeasi!
Tot in Franta as ramine ....chiar cu un milion de euro in banca nu m-as intoarce in Romania !!!! De ce ???? Sint atitea de spus ....aici ma simt respectata , ma simt protejata ....toate sint altfel aici ...
Pacat ....mare pacat ....au plecat atit de multi din tara pentru ca nu au avut nici o speranta ca in Romania pot duce o viata decenta !!!!
Cine stie ?! Poate intr-o zi ....eeei, ...dar eu n-o sa mai apuc ziua aia !
Din cauza asta nu m-as mai intoarce in Romania chiar daca as avea muuuuulti bani.....prefer sa ii cheltuiesc aici !
Imi pare rau dar asta este realitatea !!!!
De ce au plecat si mai pleaca Romanii - de (anonim) la: 30/10/2003 13:16:43
(la: Romani in strainatate)
Romanii nu pleca din lasitate ori pt. ca fug de realitate si nici pt. ca nu-si mai iubesc tara... ci pt. ca simt ca pot mai mult si in tara nu au avut si poate nu au nici acum( nu mai stiu) posibilitatea sa o dovedeasca.
In general cei care au plecat nu au avut de la inceput un trai mai bun.. si poate nici acum nu-l au, nu te asteapta nici unde in lumea asta nimeni cu flori la sosire.
Cale usoara nu exista in viata... vrei ceva lupti , muncesti te zbati...si cu atat mai mult aici printre straini. Trebuie sa demonstrezi inca o data ca esti capabil ca poti face ceva . Nu as spune ca pornind inca o data de la zero este calea cea mai usoara. Si nici ca aici nu e acea lupta pt. supravietuire, in alta forma dar lupta exista. Lupta pt. existenta o gasesti la toate nivelele.. depinde doat cat de sus ridici pretentiile.
Cei care au plecat in alte tari( in general) au avut o situatie destul de buna in RO. Altfel nu aveau banii necesari pt. plecare.
Asa ca nu cred ca este chear asa de usor si nici nu suntem noi cei plecati cei fara patriotism ori cei fugiti de munca si responsabilitati... !
Poate suntem cei care ne zbaten la hotarul dinte 2 lumi. Una in care treim si una in care am vrea sa traim...
La asta v-ati gandit?
Nu spun ca (pt. mine cel putin) e mai greu decat in RO.in timp am reusit sa ajung aproape acolo unde am visat.. dar drumul nu a fost usor si sunt convinsa ca nici de acum nu va fii usor.
Parinte, - de JCC la: 19/11/2003 05:24:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua Parinte,

Aceiasi situatie este si cu preotul de la Biserica uniata de la Boulogne-Billancour, este obligat sa lucreze

Parintele Boldeanu, pe care l-am cunoscut, nu numai ca lucra ca si muncitor, dar din salariul lui a mai si ajutat pe refugiatii romani.
Biserica Ortodoxa a ajutat pe multi romani inainte de 1989, aduna haine pe care le distribuia noilor veniti, dadea sfaturi practice, punea oamenii in relatii, incuraja si ne dadea moralul.
La fel ca si Dumneavoastra, numarul personal de telefon al parintelui Boldeanu era cunoscut si puteam sa-l contactam cand aveam o problema sa primim o indrumare..

De cand nu mai locuiesc la Paris, ci in Sudul Frantei, nu mai stiu cum este astazi, dar cred ca traditia a fost continuata

Pe vremuri, era o adevarata comunitate de români, erau si multi romani in varsta care veneau, plecati de mult din tara, iar biserica putea fi intretinuta in cea mai mare parte din donatiile lor..
poate ca asta s-a pierdut putin in ultimii ani, generatia noua este diferita, nu se mai gandeste la donatii sau ajutoare pentru altii...
#4699 (raspuns la: #4694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara parinte Iulian,i - de SB_one la: 19/11/2003 13:26:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
#4745 (raspuns la: #4723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...