comentarii

parintii mei nu sau (s-au )sfiit niciodata sa ma sfatuiasca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pentru Alice - de Adina D la: 07/01/2004 21:29:12
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga Alice

Acum chiar ca mi-am amintit de acasa; injuriile tale, tonul de jelanie agresiva si neputinta care razbate din cuvintele tale mi-au recreat tabloul post-comunismului. Eu nu am luat nimic cu mine cind am pleacat, inafara de imbratisarea parintilor mei. Nu am plecat ca sa denigrez nimic, nu am plecat sa fiu umilita si apoi sa reusesc, ca sa dovedesc cuiva din Romania ca pot. Am plecat pentru ca eram datoare fata de mine sa imi traiesc viata in demnitate. Umilintele pe care voi le percepeti ca umilinte din Romania, aici in Canada nu sint considerate injositoare. Am muncit tot felul de munci cu zimbetul pe buze, am progresat si mai progresez inca. Dar cel mai important este ca la jumatatea vietii nu sint blazata, nu sint descurajata si drumul meu spre mine insami inca nu s-a terminat. Ma simt linistita, sint respectata si nu denigrez Romania. Am avut dreptul sa aleg si am ales unde vreau sa traiesc, nu trebuie sa dau socoteala nimanui.
Puterea pe care ne acuzi pe toti ca am fi 'furat-o' la plecarea din Romania, la mine a venit din dragostea parintilor mei. Si din prieteniile pe care le-am legat, cu romani, cu englezi, cu americani, canadieni, rusi, francezi, belgieni.

Injuriile tale vin din neputinta, dintr-un suflet sfarimat. Eu inteleg, si tolerez.
de ce am emigrat - de andra30 la: 10/01/2004 09:50:54
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Din mai multe motive, unul fiind incertitudinea in viitor, saracia si faptul ca era nedrept ca dupa o viata intreaga de munca nu te realizai cu nimic.
Eu n-am mers la facultate n Romania, parintii mei erau medici si toate salariile lor erau insuficiente ptr ma ajuta pe mine sa fac o facultate. Asa ca am plecat, am studiat aici si acum lucrez ptr guvern, ceea ce in romania nu as fi avut voie sau posibilitatea. Este de mirare, dar viata aici e mai sigura, viitorul mai obtimistic,si am senzatia ca ajung undeva, fac ceva pt viitor si ptr mine, ceva care mai tirziu va aprtinea copiilor mei. Parintii au murit intre timp, si n-au avut ce sa-mi lase. A, ba da. Dupa o viata intreaga, au lasat in urma o casa pe care am vindut-o, am obtinut si eu partea mea, cit 2 salarii ale mele lunare.
Mi-e dor de romania ce e drept dar nu cred ca voi mai intoarce sa traiesc acolo. N-am curaj.
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Locuiesc in Toronto de 1 an s - de (anonim) la: 20/01/2004 13:38:40
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Locuiesc in Toronto de 1 an si 9 luni. Socotesc la fix acest timp, pentru ca l-am simtit din plin. Si nu in sensul bun.
Timpul asta mi-a luat ani din viata si sanatate. Daca spun ca a fost iadul pe pamant nu cred ca exagerez cu nimic.

Ceea ce mi s-a parut mie insa curios, este ca nimeni nu ne-a spus ce este de fapt aici. Nu ne-au spus ca si ei la randul lor au trecut prin acelasi iad. Nici ei, cei la care am stat pentru 2 saptamani si care ne sunt rude, si nici altii. De acasa mai auzisem si de alte cunostinte plecate care spuneau ca sunt foarte bine aici.
Doar eu spuneam ce greu o ducem si cum muncim sa supravietuim. Probabil ca am parut ca prostii prostilor. Si asta pe langa diploma "grozava" pe care o avem amandoi: matematica-informatica. si mai curios este faptul ca toti stiau care este cel eficient lucru in gasirea unui loc de munca in domeniu, si anume sa te introduca cineva din interiorul firmei. Desi lucrau in acelasi domenii, nimeni nu a facut asta pentru noi. Asa se face ca si acum tot la nivel de supravietuire suntem.
Suntem amandoi obositi, si cu moralul la pamant.
De ce am ales sa emigrez? Pai sa spun in doua cuvinte situatia in care ne aflam: eu somera, sotul meu avea cam 100$ pe luna, locuiam la parintii mei, iar sanse de a ne cumpara fie si o garsoniera, practic nu existau. In plus, parintii nostri sunt toti pensionari, cu pensii de mizerie.
Absolut toti banii de care am avut nevoie sa emigram au fost imprumutati. Si acum ne chinuim sa ii dam inapoi.
Daca m-as intoarce in Romania? Maine as veni, cu conditia unor salarii decente. Vom astepta sa ne luam cetatenia si apoi vom vedea incotro o vom apuca. De stat aici tot restul vietii, nici nu poate fi vorba. Iarna este foarte lunga si foarte dura, iar vara nu poti respira din cauza umezelii. Si nu sunt acestea singurele motive.
Poate ca nu ar fi trebuit sa spun toate astea, dar daca mai citesc si alti "doritori" de un trai "mai bun", e bine sa stie ce urmeaza aici. Sigur, exista si persoane care nu au trecut prin asa ceva, dar din cati romani am cunoscut eu, sunt foarte putini cei care au avut norocul sa scape de acest iad.
Fragmentul de film de pe web si muzica filmului - de Florin Firimita la: 24/01/2004 00:30:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Fragmentul de pe web face parte din materialul publicitar al firmei care a lucrat la efectele speciale din film. Au permisiunea noastra de a folosi bucata pentru a le promova business-ul.

Cit despre muzica, va multumesc pentru opinie. Muzica este esentiala in ceea ce fac. In Romania am crescut cu muzica clasica. Gustav Mahler imi este pina astazi compozitorul preferat. Cind locuiam in Bucuresti, de multe ori imi cumparam discuri in loc de mincare.

Aici, in Statele Unite, am fost fascinat de jazz, perioada anilor '30 - '60 in special. Nu stiu prea mult despre muzica, decit de faptul in care ma misca. Am descoperit de asemenea o multime de compozitori "uitati," marea majoriatate din Europa centrala a secolului 18.

Initial, am avut dificultati cu copyright-ul fragmentelor pe care am vrut sa le folosim. Kamerzel a vrut sa foloseasca muzica pe care o ascult in fiecare zi in atelier. Am o colectie destul de mare, citeva mii de CD-uri, majoritatea muzica clasica sau jazz. Cind am luat legatura cu companiile respective, ne-am lovit de o birocratie destul de densa, si totodata de niste preturi foarte piperate. De exemplu, pentru dreptul de a folosi vreo cinci minute din muzica lui Miles Davis, ar fi trebuit sa platim vreo cinci mii de dolari. La fel si cu muzica clasica. As fi vrut sa folosesc Enescu, "Sateasca" mai ales, dar nu am putut obtine permisiunea din Romania. Am vrut sa folosesc "Agnus Dei" din Recviemul lui Mozart nu numai pentru monumentalitatea cutremuratoare a muzicii, dar totodata si pentru textul ("Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona eis requiem") unde "Da-le pacea eterna" este un mod simbolic, un fel de ramas bun dat Romaniei, parintilor mei, si celor care nu s-au mai intors acasa in decembrie 1989. Recviemul a fost ultimul concert pe care l-am ascultat in Romania.
Spre norocul nostru, cei de la compania Sony au fost foarte generosi, si ne-au permis sa folosim Recviemul lui Mozart intr-o interpretare recenta franceza.

In cele din urma, regizorul a comandat muzica originala. Compozitorul David John Ackermann a compus 90 la suta din muzica filmului, o muzica care cred ca stabileste o "stare" dubla, intre melancolie si speranta.
#8401 (raspuns la: #8384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
home sweet home - de (anonim) la: 01/02/2004 21:01:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga JCC,
Este al 2lea raspuns al meu pina acum la Cafenea. Cu toate ca subiectele par diferite, eu le consider in mare masura legate intre ele.
Ultima oara cind am fost in Romania a fost in urma cu 12 ani si a fost a doua oara ,prima data a fost in 1990,pt. ca am jurat mie insumi ca nu voi pune piciorul in Romania atita timp cit Ceausescu e la putere ca DICTATOR!
Sint plecat de 23 ani in USA ca emigrant politic si cu pasaport fara cetatenie de orice fel, dar din anul 1988 am devenit cetatean american
Deci pot spune ca NU m-am simtit deloc ca ...acasa!!!
la fel a fost o experienta trista si pt. sotia mea,italiana-americana,casatoriti de 13 ani. Am avut naivitatea ca revolutia va schimba romanul... l-a schimbat dar in mai rau chiar,ce se intimpla acolo e un dezastru total in ORICE!
Politica,arte,economie,bune maniere,toti sint pusi pe capatuiala si egoism feroce de sus in jos si viceversa!
Stii cum e?E ca si cum tii in lant un ciine timp de 44-45 ani in ograda si habar n-are ca exista o lume inafara curtii si deodata se trezeste liber si sare gardul
si se pierde..habar n-are unde e dar e pus pe a descoperi ceva ....nou...si in final tot la lantul lui revine caci e ceva ...sigur ,latra MULT dar nu iese din lant!
Acasa pt. mine e America cu toate ca recent de 3 ani avem ginduri de a pleca de aici...atita vreme cit va exista Bush si Doamne fereste sa fie reales!!!!!!
Dar NU!!! NU vom alege deloc Romania,ci Italia ori Noua Zeelanda ori Australia
pt. ca ,,,cu toate ca eu pot lucra ORIUNDE pe glob avind computerul cu mine si scanner-ul si fax si printer,NU as alege niciodata Romania!
Si raspunsul e simplu: mereu m-am simtit STRAIN in tara mea de nastere,de mic copil am avut in mine acest simt ca NU apartin acelui loc,desigur ca sufletul meu a dorit sa plece de unde s-a simtit ca un prizioner.
USA e o tara vasta ce trebuie s-o cunosti si sa o vezi,fiecare tara are frumusetile ei anume,Romania la fel dar totul e intunecat de coruptie politica si minciuna!E un lucru cert ce nu trebuie uitat.
Crezi oare ca AZI in USA ma pot considera real fericit cind vad cum tara asta mare e dusa de ripa de un presedinte incompetent?Poate la un nivel mai mic in comparatie,acelasi lucru e in Romania si oriunde pe glob,dar America trebuie sa dea tonul si e timpul sa eliminam ipocrizia de orice fel ce da un exemplu prost lumii de azi.
DA,acasa sint aici in tara mea,America,dar asta NU inseamna ca daca am un nivel de trai f. bun si fac peste 10.000$ pe luna trebuie sa fiu multumit cu politica lui Bush si vendeta lui personala si cu programele lui de a distruge efectiv natura si a crea relatii total instabile cu North Corea si daca va fi reales
(sper ca NU!!)vom fi la un pas de un cataclism nuclear total!
Exista oameni f. inteligenti si capabili(democrati) ce pot schimba cursul unei istorii de viitor ce NIMENI nu doreste,nici chiar Romania ce l-a aclamat pe acest village idiot cind a fost acolo pt. 6-7 ore.
Acasa inseamna sa lupti NU pt. tine ci pt. toti ceilalti...am luptat destul cit am trait in Romania si m-am trezit singur mereu,cei mai buni prieteni ...m-au parasit sa-si apere pielea,parintii mei au suferit si ei la fel....azi deodata sint asaltat de ...fosti prieteni prin email etc.
NU vreau sa pun piciorul in Romania, si sint satul de ipocrizie, tara a devenit un fel de film prost de categoria B ori Z,cu actori prosti si scenariu idiotic.
Toti se cred 'mari"actori dar stii ca NICI prin gind NU vor avea sanse la Oscar!
Poate GeorgeW.Bush si Iliescu .
DA! Este f. greu sa dai un raspuns la intrebarea ta JCC...ideea e ca ma simt
uneori ca un calator prin timp si in final far o tara anume in trecut sau prezent ori cine stie viitorul?
Azi traiesc aici si fiind cetatean al acestei tari mare si tare,politistul lumii, consider ca e datoria mea de patriot sa opresc mersul inaintat catre ignoranta si fanatism religios protestant in numele unor sabloane precum "Familly values", "going back to familly sanctity and being against gay marriages, it's an abomination!"
CE are a face astea cu somajul enorm ,cu economia la pamint,cu reducerea ajutorului pt. veteranii de razboi,cu ajutorul medical pt. oricine si marirea preturilor la medicamente ,reducerea ajutorului social?Si altele!
La ce BUN vrei sa aloci sute de miliarde $ sa ajungi pe Marte cind cu acesti bani poti face MULTE in tara?pt. ca esti obsedat de petrol?Vrei sa dai de el pe Marte?
Si de ce NU am fi democrati si dori a scapa de acest cosmar cu numele de BUSH?Sint acasa si lupta continua mereu pt. libertate,romanii ce traiesc aici nu le pasa ,se cred liberi si au o mare aroganta si cinism dar si timpenie MARE!NU am legaturi cu romani in USA ,am avut f. sporadic si tin sa stau departe de ei,sint ....another kind of breed cind traiesc aici,in fapt NU se schimba la ei naravul deloc si NU stiu ce cauta aici in final?
Eu traiec in USA si deci nu mai traiesc in trecut,ei sint mereu nemultumiti si atunci DE CE NU TE DUCI INAPOI,ACASA???????
Nu cunosc ori auzit de nici un roman din USA care sa lupte pt. democratie in USA,poate exista si nu stiu si imi cer iertare.
Faptul ca am o situatie materiala f. buna NU inseamna ca trebuie sa ma complac in aceasta stare de jale in care e America de 3 ani! Nici nu-ti poate trece prin minte cite petitii si proteste am scris catre senat,congres si casa alba din care Bush trebuie sa plece!Ori la guvernatorul statului nostru(New Jersey).
Acasa...in Romania cit am luptat,am facut la fel fara teama ca pot fi pedepsit ca am curajul de a lupta si avea glas nu doar pt. mine dar pt. toti cei fricosi.
Acasa aici fac la fel dar am incetat DEMULT a lupta pt. Romania caci e o cauza pierduta,de aceea NU cunosc politica si personajele de teatru politic ce exista acolo si NU ma intereseaza!
Nu voi veni in Romania niciodata!
Multe ar fi de spus dar ramine pe alta data.
Din suflet ,numai bine si noroc,

LOVE&PEACE

am ajuns la concluzia asta - de andrei banica la: 07/02/2004 03:51:26
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
In "state" se cunoaste problema pentru ca sunt foarte multi obezi.
Aici lumea este mult mai greoaie si conceptiile lor despre lumea din lurul lor nu sunt departe de cele comuniste.
Spuneai ca tu aveai 1.80 si 70 Kg la 28 de ani.
Eu am acum cu zece ani mai putin, aproape aceeasi inaltime si in jur de 95 de Kg(in continua "ascensiune").
Crezi ca eu nu am o parere buna despre mine?
Ei bine am o parere excelenta despre mine in comparatie cu toata lumea.:)
Tu spui ca ai avut problema asa ca gasesc normala intelegerea si iti multumesc ca mi-ai ridicat putin moralul dar, ce ai fi zis daca nu te loveai de "greutate"?
Ce ai fi spus daca stateai in RO?
Spui ca-mi trebuie vointa?
Un pahar de apa daca beau se depune.
Am facut cura de slabire 8 luni si am scapat de ceva greutate dar se pune la loc.
La scoala merg pe jos.
Peste tot merg pe jos.
Gim nu-mi permit dar am parcul aproape.
La inceput ma simteam penibil pentru ca radeau pana si politisti de mine.
(am avut 108.Kg).
Am acum o conditie fizica de fac de ras orce pusti de varsta mea.
Eu insa iau in greutate continuu.
M-am obisnuit cu rautaciosii dar ce te faci cu "domnii".
Am participet acum trei ani la un concurs de chitara si cand m-au prezentat m-au numit "balenuta", sti cum a fost?
Radea toata lumea.
Am ras si eu dar data urmatoare am ocolit cercul.
Acum cant pentru mine.
Parintii mei m-au alimentat corect sa sti.
Eu mostenesc pe cineva foarte gras din familia mea.
Ai mei sunt firavi, in asa hal ca, cine aude ca sunt copilul lor intra la banuieli.:):):):)
Iti multumesc pentru sfaturi si pentru intelegere dar afla ca cei de "acolo" nu sunt si cei de "aici"
Multa sanatate Dantimis si poate mai vorbim.
#9072 (raspuns la: #9052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am constatat ca romanii di - de (anonim) la: 10/02/2004 07:55:30
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Eu am constatat ca romanii din strainatate nu prea simt nevoia sa cunoasca alti romani. De obicei se integreaza repede, invata limba foarte bine si sunt absorbiti de munca si viata. Poate ca multi se si feresc sa se imprieteneasca prea mult cu noii veniti, sunt sigura ca nu numai Jimmy_Cecilia a trait surpriza sa fie luata cu asalt. Insa poate ca sta in caracterul romanilor acest individualism care ii tine departe de a se inscrie si a fonda organizatii nationale. Nu stiu de ce, dar nici eu nu simt nevoia sa particip la deja existentele cercuri romanesti care invita cantareti din tara, danseaza si gatesc traditional. Network romanesc nu poate exista, poate doar pe baza de profesie, hobby, in combinatie cu originea. Suntem toti personalitati prea puternice si foarte diferite si, cum se vede si pe forum, cei plecati de mult sunt altfel decat noii veniti.
Insa de ajutat as ajuta pe oricine, roman sau nu, macar cu un sfat daca nu vreau sa-mi intre in casa. Vorba nu saraceste pe nimeni si cred ca un om cu minim de bun-simt si-ar da seama ca pana la prietenie e un drum lung. Parintii mei au fost jefuiti in Viena (nu exclud ca tot de romani) si faptul ca o doamna romanca i-a auzit, s-a apropiat si a incercat sa-i linisteasca a insemnat poate evitarea unui infarct.

Poate nu strica sa vorbim mai mult cu oamenii, indiferent de nationalitate sau culoare.

Numai bine!
MARTOR LA EVENIMENTELE DIN 1944 - de anita47 la: 14/02/2004 15:01:24
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN





Stimate poet(a) - de ALINA DUMITRESCU la: 17/02/2004 16:04:15
(la: Ati face ceva pentru Romania daca vi s-ar ivi ocazia?)
Ce ma umple de mirare e lipsa de realism ce strabate din comentariul dumneavoastra. Oameni buni,orice realitate are o baza economica iar tara noastra sântem noi,asa cum biserica e o biserica vie, din oameni facuta.
Care ocrotitoare strainatate?
Ce minuni mai asteptati?
Când punem umarul la treaba si cu ce relitate economica?
E frumos in tarile dezvoltate, sisteme sociale superbe,dar pe ce baze? traditie si economie.Voluntariat-am povestit parintilor mei despre benevolat la Montréal si cum societatea se bazeaza in parte pe benevoli si nu prea vorbim aceeasi limba.
Si in sfârsit, viitorul ne poate lovi aspru pe toti, cu toate imponderabilele lui, dar nu e nevoie sa ne si autoflagelam!
Cu prietenie intru poezie
#9866 (raspuns la: #9652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O fi chiar asa?.mai multe despre mine si realitate! ptcolbrodok - de Cristian C. FRANCU la: 19/02/2004 08:23:56
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Draga colbrodok, nu cred ca sunt rupt de realitate! Incerc numai sa nu ma las demoralizat de ea. Nu vreau sa ma resemnez!

Crede-ma inteleg si in mare parte am simtit si eu ce simti...

As avea cateva precizari:

la 25 de ani esti la 30% din viata dar numai la 3-5% din viata activa...


Daca ai facut 'stiinta'...depinde de ce ai studiat...Daca se cauta, daca e nevoie acum pe piata de specializarea ta...Daca esti printre cei mai buni 5 sau printre cei care se descurca...

Cercetare nu ai cum sa faci in ROM.

Daca asta visezi...singura solutie pe termen mediu e sa pleci..probabil in SUA...

Insa, e posibil ca datorita costurilor mici si chiar a numarului de specialistii inca formati in ROM sa vina anumite companii cu centrele lor de Research & Development in OM. Dar...nu te contrazic ...e frustrant sa nu gasesti un job la nivelul tau sau in specializarea ta!

RECUNOSC deschis: LOCUIESC inca cu PARINTII MEI. Apartament de 3 camere, eu, 3 surori mai mici (6,11,15ani) si parintii. Iubita mea e din provincie, inca studenta dar deja lucreaza full-time intro companie mare.
Locuieste in chirie cu o colega de garsoniera!

Crede-ma ca INTELEG problema spatiului locativ!

Din salariul meu si al ei...fara ajutor de la parinti (ai mei abia se descurca...) ne-ar trebui cateva zeci de ani sa putem sa ne bucuram de un trai decent - un apartament si o dacie...:)

INsa...aleg sa nu ma las lovit de depresie!! Sa nu ma resemnez!


Nu ca tu teai resemna...

SOLUTII exista nu numai afara sau sa astepti sa moara ai batrani!!!!

De muncit in conditii asemanatoare cu cele de afara poti si aici la MULTINATIONALE. DAR MUNCESTI Frate pe banii aia!

Si exista CREDITE!!!!!

Exista plata in rate!

TRe sa ai ceva strans si un salariu bun...dar poti lua o garsoniera sau un doua camere cu plata in 20 de ani si o rata de pana in 200 dolari/luna!

Si in doi...cu salarii peste medie...e ok!

Important e sa ajungi sa ai salariile alea! Dar asta inseamna sa lupti, sa inveti, sa devi mai bun, sa aduci valoare intr-o firma!

Prietene, crede-ma pe cuant, mama e casnica, tata e pe moment somer...E al dracu de greu...dar vom trece peste asta!

Din salariul meu...dau acasa aproape 50-60%...dar ma bucur ca pot sa ajut!

Si pastrez speranta ca vom trece peste perioada asta!

fara incredere...ce s-ar alege de noi?


Azi dimineata vorbeam cu tata si imi spunea cam acelasi lucru, ca trebuie sa treaca zeci de ani ca sa scapam de astia. Ca poate copii copiilor mei vor uita de toate astea!

Ii spuneam si lui, spun si tie...

in 10 ani, maxim 15, nu vor mai rezista la putere aceasi baroni, securisti sau corupti. Vom veni peste ei noi.

E nevoie insa de o populatie INFORMATA si cat de cat educata!

O populatie care sa inteleaga puterea pe care o detine prin VOT si sa o exercite.

Cred ca avem nevoie si de votul uninominal...

Imi pare rau ca ai sarit servitul mesi t mine...

Iti jur ca nici eu nu am mancat azi!

ATENTIE::::

Repet...folosesc cuvinte englezesti (in maxim 5 procente din ce scriu!!!!! ) FIINDCA:

CITIND SI COMUNICAND MULT IN ENGLEZA...NUMITI TERMENI IMI SUNT LA INDEMANA IN ENGLEZA SI MI-E MAI USOR SA II SCRIU RAPID ASA CUM VIN IN MINTE..DECAT SA CAUT CORESPONDENTUL CEL MAI POTRIVIT IN ROMANESTE!

NU AM TIMP SA RE-EDITEZ SI COAFEZ MESAJELE!

nu sunt slogane FIINDCA EU UNUL CRED IN ELE!

gata am scos Caps Lockul


DA, aderarea la UE nu inseamna rezolvarea problemelor. Sper insa ca baronii si coruptii nostri nu isi vor mai permite atatea..sper ca legea sa fie daca nu respectata de toti macar APLICATA pt TOTI!

Sunt sigur ca admiterea in UE va aduce investitii si locuri de munca...

Cam atat!

Nu m-ai plictisit!

SI daca e bezna!!!!...daca spui ca e bezna...hai sa aprindem, reaprindem noi lumina!

Fiecare o lumanare...si o lumanare nu pierde nimic daca o aprinde pe alta!

La un moment dat...vom reinventa si 'curentul electric'...



Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#10034 (raspuns la: #10013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Psihologie - de ygrec la: 20/02/2004 05:17:28
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
"Psihologia copilului mic" nu a fost punctul forte al parintilor mei, mai degraba statul la cozi si serviciul.
Nu am mancat bataie de la ai mei niciodata, nu tremuram cand ii vedeam de teama vreunei prostii facute-vezi taiat canapea piele cu lama, scris creta usa bucatarie, dormitor, fata/verso-am copilarit cu cheia de gat pentru ca lucrau in ture.Mai am un frate-deci eram/suntem doi-ne ciondaneam ca toti copii.
Nu am inca copii, imi doresc, e inca vreme.
Atat vreau sa spun: un copil trebuie tratat cu DRAGOSTE si multa GRIJA.
Un copil cere extraordinar de multa rabdare. De aceea este intr-adevar O DECIZIE si trebuie sa fii pregatit sa ai un copil. Mamele crizate de prostiile copilasilor, de intrebarile acestora, isi uita menirea. Copilul nu este un alt membru al familiei si atat. Copilul este Dragostea, Grija, Rabdarea...
Fiecare are destinul lui - de Diana1978 la: 20/02/2004 20:42:19
(la: Romani in strainatate)
Ce pot sa zic este ca nu sunt de condamnat cei care pleaca, si eu sunt de parere ca la putere sunt niste pseudo-comunisti dar sunt 80% sigura ca acesta va fi ultimul lor an, daca ati fi la curent cu presa zilnica din Romania poate ati sesiza cum le scapa de sub picioare puterea.

Am lucrat ca studenta pentru IMAS si Mercury care sunt Institutii de cercetare a pietii foarte cunoscute si folosite aici, stiu foarte bine cum se fac sondajele, mergeam la toti prietenii, cunoscutii, rudele etc. ii rugam sa-mi completeze acolo ce le spuneam eu, tin minte la unul din sondaje 8 colegi din grupa mea am decis ca PDSR-ul (atunci el era :)) ar fi plauzibil sa iasa in sondaje asa ca sute de hartii au iesit cu PDSR. Bineinteles ca puneam in tema personajele despre o posibila convorbire telefonica dintre firma si ei. Asa ca nu mai cred demult minciunile lor din sondaje.

Ce vroiam eu sa spun aici este ca fiecare om are destinul lui, eu am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati, si exista oamani (sute chiar am aflat la o conferinta recent) care si refuza acest salariu pe motiv ca-i prea mic pentru responsabilitatile postului. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)).

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Nu spun ca n-o fi greu pentru clasa cu studii medii sau care a facut o facultate doar pentru diploma, dar chiar si-asa cred ca batalia nu-i pierduta, n-am fost in situatia asta deci nu stiu ce-as fi facut daca n-as fi invatat, probabil ca as fi incercat sa ma descurc intr-un fel, nu stiu exact cum acum.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


Draga Marius, Nu natia m- - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 05:23:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Nu natia m-a facut om, ci parintii mei care m-au crescut.
Natia mi-a cerut sticle, borcane si spaga. Mi-a oferit la schimb traiul intr-o societate bolnava, corupta si o viata de supravietuire de la o zi la alta.

PS: inainte de a vorbi despre agramati mai bine verifica-ti propriile texte, care abunda de greseli. Un pic de modestie nu ti-ar strica.

..................................................................................
"nene, nene! da-te jos din corcodush!"
#10758 (raspuns la: #10757) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Marius, - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 07:08:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Greselile tale sunt prea frecvente ca sa fie rodul unei pure intamplari sau apasari gresite pe o tasta.

Despre gratuitatea invatamantului: nu natia mi-a finantat scoala. Studiile mi-au fost platite din impozitele pe care le-au platit ambii mei parinti. Cat despre ce scoala mi s-a servit, sa fim seriosi: daca tatal meu nu s-ar fi spetit in fiecare zi, timp de ani de zile, cate doua ore dupa serviciu, plus weekendurile, pentru a ma invata matematica si fizica, cu invatamantul ala romanesc "mondialmente faimos" ramaneam de carutza. Asa ca ma spal pe cap cu el. Point-barre.

Cat despre conducerea pe care au votat-o parintii mei, iti reamintesc ca este vorba despre un vot dat cu pusca la ceafa, ceea ce nu mai este un vot valabil, liber consimtit. Deci nu e cazul sa ii acuzi pe parintii mei.

Din fericire pentru mine si familia mea, am parasit meleagurile mioritice, si, spre bucuria ta, nici nu am de gand sa ma intorc. Mai bine haide sa ne ignoram reciproc si amandoi vom fi fericiti. Tu in raiul romanesc, eu in putredul iad occidental; ce zici, facem intelegerea?

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10766 (raspuns la: #10764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e chiar asa usor sa genera - de (anonim) la: 01/03/2004 10:02:35
(la: Romani in strainatate)
nu e chiar asa usor sa generalizam. Eu de exemplu am ramas in germania dintr-un joc al destinului. Daca ar trebui sa ma mai decid odata nu stiu ce as face, dar ceva stiu sigur: de cand sunt in germania imi iubesc tara mai mult decat am iubit-o vreodata.
Stiu ca in Romania nu as fi avut prea multe sanse... deoarece parintii mei nu au "pile" sau bani sa-mi gaseasca un job.
Aici, in germania, daca muncesc am mai multe sanse in viata si asa imi pot ajuta si mama care desi nu are decat 45 de ani "e mult prea batrana sa o mai angajeze cineva". :((
eu vin in fiecare concediu in romania, desi as putea merge in orice alta tara. E asta lipsa de patriotism? nu e poate si un ajutor al romaniei pe care in face ori ce roman plecat in strainatate? Nu facem poate si reclama tarii?
nu plecati din romania niciodata - de romania la: 03/03/2004 07:30:24
(la: Romani in strainatate)
aceeasi:ioana
sunt in italia de jumate de an si cred ca as da si sufletul din mine sa ma intorc. nu am plecat sa fug de realitate si nici ca nu mi-as iubi tara.am pleact pt ca alaturi de parintii mei imi pot realiza un viitor cat de cat decent,ceea ce nu se poate spune ca se obtine in romania.
invat in clasa a-9a cu toate ca am facut primul an si acasa ,intr-un liceu linguistic.
vreau sa spun ca italienii invata mai mult decat va imaginati si nu sunt atat de ignoranti cum vrem noi sa credem.atata e rau ca nu stiu sa se distreze si mai ales nu stiu sa profite de ceea ce au.
nu sunt deloc fericita,in acest moment,ci m-am saturat de oftat,dar sper ca intr-un final va fi mai bine.
deci:doar daca nu aveti ce face in ro puteti pleca cu inima impacata si veti fi fericiti in alta parte!
un roman - de (anonim) la: 03/03/2004 10:17:40
(la: Romani in strainatate)
Buna
Ma simt norocosa ca am v-am gasit on-line

Eu sint in Anglia de 6 ani sint casatorita de 3 ani cu un englez

Am 27 de ani si cred ca daca as fi inca in Romania viata mea ar fi un dezastru (pentru mine si familia mea)
In 1994 am avut norocul sa merg in Franta (Schimb de experienta) pentru o luna de zile
Acesta a fost mometul cind am realizat cit de diferita e viata in Romania,
cum parinti nostri muncesc ca sclavi, cum se framinta sa puna mincare pe masa, cum e sa suferi la craciun cind ne iti permiti ,sau nu gasesti sa cumperi o jucarie.......

De cind sint in Uk am intilnit multi romani(uni chiar omenosi si cinstiti dar majoritatea ....ne fac numele de rusine);am inceput sa lucrez intr-o fabrica si am ajuns directoarea unei companii care se ocupa cu cumparari si vinzari de obiecte de art
Bani care ii cistig intr-o luna aici in romania ar trebui sa muncesc 5 ani
Donez bani regular in Romania, trimit pachete parintilor mei si intodeanua este loc pentru dulciuri,creioane ,jucarii pentu copii mai nenorocosi

Baiatul sotului meu (11 ani) stringe jucariile de la Mcdonald's pentru copii din Romania.
Romani nu fug de realitate sau din tara, nu fugim de nimic, nu alegem o cale mai usoara, citodata e mai greu sa fii aici izbindu-te de zidul neputintei de a face mai mult de a da mai mult pentru tara ta ca o iubesti prea mult....
Si de ce trebiue sa fie o lupta pentru supravietuire?
De ce sa sufferim pentru simplul motiv ca ne-am nascut in Romania?
Nu condam pe nimeni in lumea asta care incearca cinstit sa-si faca o viata mai buna, nu-i condamn pe romani din afara ca au ales sa lupte, decit sa se chiniue sa aibe o viata

Crezi ca nu imi doresc ca toti Romani de acasa sa aibe o viata mai buna sa munceasca si sa fie platiti,sa fie tratati ca fiinte umane...sa aibe concedii sa vada lumea asta mare...
Eu stiu ca deciteori am vizitat o alta tara in afaceri sau concedii, de cite ori am donat bani sau lucruri, de cite ori am avut fericiri sau nefericiri, de cite ori am fost in Romania si am pus un zimbet pe fata unor oameni pe care nici nu-i cunosc printr-un mic ajutor,de atitea ori am fost mindra de ce am realizat in viata si NICIODATA nu am uitat ca inca sint Romanca




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...