comentarii

parintii mei nu sau (s-au )sfiit niciodata sa ma sfatuiasca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
maan :-)) - de oanalaur la: 13/12/2005 12:07:01
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
"fa sa se scumpeasca tigarile, ca alt remediu pentru moonchild nu exista."

da' cu mine ce ai?? :-))

si daca tot am intrat aici: moshule, eu vreau sa ne reuseasca ca ar trebui sa ne reuseasca in ianuarie, hai in februarie daca nu se poate mai devreme, dar in nici un caz mai tarziu ca ne luam campii, as mai dori ca surioara mea sa-si ia licenta cu bine in 2006 si apoi sa-i reuseasca tot ce vrea ea sa-i reuseasca, fratiorului meu sa-i dea mai multa minte, parintilor mei sanatate si un nepotel/ica (stiu eu ca asta isi doresc), socrilor liniste si sanatate, catelului meu un os maaare si gustos si mai multe plimbari (nu ca pana acum).

ps si daca nu se poate nici in ianuarie nici in februarie, atunci da-ne rabdara multa si sanatate.
#94869 (raspuns la: #94759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am crezut niciodata in Mos Craciun - de Dora C la: 19/12/2005 11:54:33
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
N-am crezut niciodata in Mos Craciun . Varu-meu Relu, cu câtiva anisori mai in vârsta, m-a luminat in privinta «Mosilor» de indata ce am inceput sa gândesc. Parintii mei nu s-au straduit niciodata sa ma convinga de contrariu. Erau usurati probabil ca scapa de o cheltuiala suplimentara. Când aveam 6 ani, vecinii au organizat o mascarada in care tanti Doina deghizata grotesc, juca rolul «mosului». In loc de mataua rosie, avea un capot de matasa rosu cu floricele, pt cap avea o caciula rosie si avea fata acoperita de vata.
La « festivitatea asta» erau invitati toti locatarii . Erau patru familii in cladirea noastra, si fiecare avea câte doi copii cam de vârsta mea. Parintii mei , sa nu se lase mai prejos ne-au cumparat si ei (mie si sora-mi) un cadou . Ba in plus, au pus la dispozitie bucataria noastra ca loc de intilnire. Au scos masa iar scaunele le-au pus pe margine sa fie mai mult loc. Asa ca in ajun de Craciun, s-au adunat cu toti la noi si eu ca intotdeauna când aveam musafiri, eram buiaca de saream pe pereti. De mica am invatat un truc. : stiam ca pot sa-mi fac de cap când aveam musafiri si scapam de obicei, nepedepsita. Dar de data asata era ceva special : aveam ocazia sa le arat celorlalti prunci cât sunt de interesanta si de improtanta.
Dupa ce ne-am adunat cu totii, dupa ce s-au asezat care pe unde au putut, am auzit câteva batai in usa si maica-mea s-a dus sa deschida. Si cine credeti ca era ? "Mosul" ce tragea dupa el un sac de iuta!!! Bineinteles ca am recunoscut-o imediat pe tanti Doina. In schimb ceilalti tantalai pareau nauciti, care mai de care mai intimidat.Se lipeau de genunchii parintilor si chicoteau jenati. Dupa ce s-a asezat pe un taburet, «mosul» a hohotit ca un debil de câteva ori apoi ne-a intrebat daca am fost cuminti. Pai cine era prost sa zica ca nu ? Apoi, a bagat mâna in sac si l-a strigat pe nume pe primul dintre noi. Si asa rând pe rind s-au perindat toti tolomacii prin fata Mosului, si se fâstâceau sau se smiorcaiau si-i ziceu «mosului» care nu era mos, câte o poezie sau un cântecel. Nu-mi venea sa cred ! Oare erau cu totii orbi ? Culmea a fost când ne-a venit rândul. Noi eram ultimele. Bleaga de soru-mea, cu toate ca am educat-o si i-am zis ca nu exista mos Craciun, parea hipnotizata. Ba culmea a recitat si o poezie. Asta m-a scos din sarite. L-am lasat pe «mos» sa ne dea cadoul, si apoi m-am apropiat de el si am smuls vata de pe fata. Astfel au putu toti vedea ca era vorba de tanti Doina.. Si uite asa am ucis mirajul .

Primul meu cadou de Craciun, vreau sa zic primul nostru cadou de Craciun se compunea din : doua pungute cu bomboane acrisoare, o portocala si o carticica cu povestea «AliBaba si cei 40 de hoti» In dosul copertii, taica-meu ne-a scris câteva rânduri.Ne cerea sa fim cuminti de vrem sa vina mosul si la anu’ viitor. Nu stiu daca am fost mai cuminti dupa aia, mai ales eu, dar stiu ca de la acel Craciun, am inceput sa primim in fiecare an câte ceva.

Eugenia - de Cassandra la: 19/12/2005 14:17:39
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Cind eram mica, cumparam eugenii la brutaria din cartier unde mirosea mereu a piine calda. Nu mai stiu cit costa, parca 65 de bani era pretul. Imi amintesc cum o scoteam din invelis, separam cele doua jumatati si lingeam crema de cacao de pe ele, dupa care terminam rontaindu-le incet pe fiecare in parte. Imi placeau si mai tare insa crochetele cu cascaval, in pachete de 4 (prea putine!) care imi amintesc perfect, costau 2 lei :)

Eugenia imi aminteste si de o femeie in virsta, una din trei surori "fete mari" care avea grija de mine si de sora mea cind eram mici. Nimic de-a face cu Eugeniile cu crema, dar imi amintesc totusi de ea cu regret pentru miile de obraznicii pe care le faceam in orele cit stateam cu ea inainte sa apara parintii mei de la servici... Dupa multi, multi ani, cind locuiam inca in Bucuresti, m-am trezit intr-o zi ca suna la usa o femeie extrem de batrina, aproape oarba si intr-o stare deplorabila. Era Eugenia, venise sa ne revada, si m-am mirat nespus ca isi mai amintea inca cu drag de noi doua - fata balana (sora mea) si dracusorul (eu). Dar pe atunci deja nu se mai gaseau eugenii la brutaria din cartier...

__________
"Arma cea mai formidabila impotriva erorilor de orice fel, este ratiunea" Thomas Paine, 1794
andreea - de Ivy la: 22/12/2005 23:11:02
(la: "Copiii tai unde sunt?")
eu de exemplu fac parte din categoria opusa celei din care face parte honey..:-))) Adica, am mers foarte mult pe "ne-planuire"..M-am indragostit in studentie..si la un an dupa, a aparut primul puiut..A insemnat, inseamna si va insemna VIATA mea, a noastra...Apoi, la 5 ani diferenta, a aparut si cel de-al doilea..
Nici tineretea, nici cariera nu mi-au pus piedici in cresterea puilor nostri..


Stiu un singur lucru..nici o bucurie si nici o tristete nu se compara ca intensitate, trairi, senzatii cu cele legate de tot ceea ce inseamna copilul tau!!
Spre exemplu, am fost fericita cind mi-am luat diplomele de la scoli....dar stiu ca am ..."zburat" si doream sa spun lumii intregi cind copilul meu a avut primul concert de pian...la scoala!! (deci nimic..extraordinar..dar pentru mine a insemnat enorm)..Am fost suparata cind lucrurile nu au mers bine cu sanatatea parintilor mei, dar am fost o epava cind copilul meu a facut prima raceala micutza...

:-) raspunzind si la intrebarea.."unde sunt copiii cafegiilor?"...well, right now, unul la lectia de tennis si altul la lectia de soccer..:-))
#96661 (raspuns la: #96610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea-mi - de laura_ la: 05/01/2006 15:09:08
(la: DESPARTITI IN CASA)
Depinde... de multe ori am auzit ... "ce sa fac? de dragul copiilor fac asta!"... si in general ... la femei... "copii au nevoie de tata langa ei"...
Eu nu sunt deloc de acord cu asta... educatia primita, mediul in care se dezvolta acel copil, armonia familiala, sunt lucruri esentiale... Ce are de castigat un copil care simte acea tensiune permanenta?Cu ce lucruri bune porneste la drum in viata?
Eu am tata vitreg... au fost certuri si discutii... ca in orice familie... dar niciodata nu i-am vazut sau auzit pe ai mei injurandu-se, batand-se si niciodata n-am simtit o distanta intre ei...
...fratimiu (rodul casniciei, mai mic decat mine cu 9 ani) are repulsie totala fata de parintii unor colegi... in a caror familie se petrec astfel de lucruri... si-mi spune ca el nu concepe asa ceva... cum adica sa-si bata nevasta? sau copilul?... imi place cum gandeste... si consider ca meritul este al parintilor ... colegii lui... obisnuiti fiind cu astfel de tratamente... au repulsie doar daca isi vad din intamplare tatal cu un pahar in mana... "iar vine tata beat.iar iese scandal in seara asta.ma duc acasa sa-i spun mamei"
astea-s cele mai "urate" cazuri... dar cunosc foarte bine... vecini,prieteni... care n-au nici o treaba unul cu altul... nu sunt scandaluri... dar copii au simtit distanta dintre cei doi parinti tot timpul...
si atunci ma intreb.... merita oare "sacrificiul" asta?
pentru ca nu sunt parinte... este posibil sa nu am tocmai o parere corecta despre cum sa-ti cresti copilul... dar "singuratate in doi" de dragul copiilor... chiar nu o accept si nu o inteleg... probabil asta-i tot meritul parintilor mei...
Viata dupa moarte.... - de Bozzy la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Viata dupa moarte)
Privire goala in monitor inert. Subiectul emisiunii "Mos Craciun". Vedete, persoane impotante, istorii din copilarie. Pe retina, imi derulez jocul parintilor mei. Mos Craciun.

El exista, el vine si aduce daruri copiilor. Ce zi frumosa, pina in clipa in care am aflat adevarul.
Tropait bezmetic, de copil rasfatat, plinsete si urlete. Intr-adevar, ceva se rupe din tine, ca si prima iubire pierduta.

Si cind ma gindesc, ca si copii mei la rindul lor, vor avea aceeasi suferinta: Mos Craciun, Prima Iubire, si asa mai departe.

Dar sa dea Domnul, sa aiba parte de ele. Probabil este destinul, probabil este suferinta, deceptia, si poate intrebarea de geniu finala :"Care este alchimia de ma doare atunci ...cind sufar ?".

Nu este alchimie, este starea care-i ii asociem cuvintul "suferinta".

Si cu asta basta. Ea exista, deci rebuie avuta...prin toti porii. No ?! Este de aici.

Alt program de TV, imagini anoste, muzica noastra si scalimbaieturile tipice, ale unei societati fara valori.

Alt program, si altul, toate in cird cu multa suferinta; inundatii, incendii, crime, lovituri de stat.

Ah, Doamne, cum ar fi, ca in fiecare dimineata, stirile la un oarecari TWC. Par example ProWC:
Astazi in spitalul Caritas s-au nascut alti 10 copii. Toti sunt sanatosi, au cel putin 2.50 Kg, si sunt plini de viata.

In spitalul Municipal, au fost operati 2 oameni de inima. Sunt in regula, si asteapta cele n zile de refacere.

Nimic din toate astea. Probabil sunt un idealist, si stim cu totii unde duc aceste ...idealuri.

Generic de film ce pare interesant:

"Face-ti asa cum Va spun, si ve-ti avea parte de viata vesnica alaturi de Mine "

Doar o invatatura a lui Isus catre noi pamintenii.

Hmm. Dau din cap. Este clar. Nu ne mai intoarcem. Este povestea cu Mos Craciun.

L-ai vazut pe Isus ca s-a intors ?
Nu. Nici eu.

Viata vesnica linga...El. Este clar si limpede.

Boon. Este insa la fel clar ca aceea Biblie, cine a scris-o nu a facut rau. Este cartea noastra de capatii, si am dovezi foarte clare ca are tot, absolut tot .... Hai sa nu mai vorbesc despre asta.

Sicer, ca multi altii, nu am citit-o. Am citit insa despre ceva minuni, care se intimpla alaturi de ...noi oamenii.

Hm. Tema de moarte ? Tema de viermi ? Tema de gindaci ?
Dar asta insemna viata. Oricare din simturile care imi sunt amintite, insemna traire.

Ceea ce-mi blocheaza gindirea este lipsa simturilor. Evaporarea fluidului ce-mi da suflare, gindire, miscare, si sa nu uitam Descartes; cuget.

Ma intorc la nimicurile invatate din clasa a V-a. Gimnaziul. Hm. In alta era, cu aceste cunostinte, eram considerat eretic. Puteam sa devin, cine stie, poate erou.

Esti redus la o reactie de simplu sau dublu schimb, apar reactiile de reducere, si oxido-reducere.

Si uite ce simplu este, si imediat dam in fizica.
Plecam iarasi de la cinetica, aceea a particulei mici, ne indreptam spre Newton, mai ajungem si la Volta, si ce vreti voi, dar hopaaaa. Ne intilnim cu D-nul Einstein, si discutam despre nivele energetice, si salturi, ca de slatimbanci de pe un strat pe altul.

Hm, oare domniile voastre, a vazut vreun salt de pe nivelul energetic Gindac, pe nivelul energetic OM ?

Nu. Nici eu. Ce pacat. Mai aveam o sansa.
Asa sunt precum copilul care a fost pacalit ceva vreme cu Mos Craciun, si care a descoperit ca totul a fost inutil. Si totusi UTIL.

A fost ceva frumos si idilic, cind stiam ca exista un Mos Craciu. Era ca un desen animat de WaltDisney. Apoi, am devenit eu MosCraciun, pentru copii mei.

Dumnezeu.

Invatatura orientala spune "este ceea ce vezi, si ceea ce nu vezi. Este ceea ce simti, si ceea ce nu simti. Este totul si nimic".

Daca as fii Dumnezeu, cred ca as fii foarte impovarat, si girbovit, de toate problemele; pretul apei calde, locul parcarilor, vecinul de alaturi care asculta manele, s.a.m.d.

"Baiatule ", imi spune tatal ,care cu o luciditate si demnitate si-a acceptat sfirsitul: "Pe Dumnezeu, nu-l intereseaza daca esti bun, sau daca esti rau. Procreezi, esti bun, nu procreezi, nu mai esti bun. Punct".

Asa este. Este legea vietii, si restul este nimic.

"'neata Doamne-Doamne !"
...................
"Stii, tot ce pot sa zic, privind prin prostia mea, este ca-Ti multumesc pentru ceea ce Mi-ai dat. Ma uit cu uimire, la miini, la picioare, la fata. Nu am cuvinte. Daca mi-ai da plastilina, si indeminare.....si nu as putea sa fac asa ceva frumos. "
.....................
"Da, este adevarat, M-ai facut un pic narcisiac, si indr-adevar senzualitatea care am descoperit-o, in dar de la Tine, a fost de exceptie. Dar pot sa Te intreb ceva ?"
.......................

"OK, eu ca eu.....dar Mozart ?"
..................................


"Ce pacat ! A fost asa de putin. Prea putin Doamne !"
#99039 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rsi - de popix la: 18/01/2006 21:11:47
(la: Minoritati)
tu acum chiar vrei sa imi provoci pagube si nu-i corect!(instigare si rastalmacirea vb mele), esti cenzor, sau ce?e interzis sa-ti expui public ideile?daca adminul(poate esti unul din ei-atunci se schimba treaba) are ceva de obiectat n-are decat.daca nu-s dorit nu-i bai.ma autocompatimesc singur, eu insami cu mana mea ,sorbind un vin bun si gandindu-ma la cat de imatur sunt inca.si-o sa-mi zic cat de tembel sunt ca am curajul sa-mi expun IDEILE PERSONALE.

ma vezi un satrap instigator la GENOCID????????esti tot la minte?

sa ti-o spun pe shleau? hai sa-ti spun! etnia asta de care vb mi se pare un mare CACAT pe lumea asta,o mostenire mizerabila a rasei umane din veci-pururi. sunt tolerant cu ignorantii, saracii,cershetorii dar nu cu BANDITII! ca eu platesc taxe si nu fur!nu fac trafic si nu atentez la bunastarea si proprietatea altuia cum "traditional" fac EI.


tu iubeste-i in continuare pe rromii tai iar daca pentru tine nu-s nimic 2000 euro pentru mine sunt.cu banii aia parintii mei ar fi trait domneste un an de zile permitzandu-si una si alta in plus fata de ceea ce-si pot permite actualmente.
exemplul dat de mine e minuscul, punctiform.iar n-ai inteles sau nu m-am explicat eu bine.

in alta ordine de idei.am impresia ca traiesti pe alta planeta decat cea a sarantocilor de noi.probabil ca din zgarie-norul de unde locuiesti privesti cu nepasare la fumul din cocioabele altora... stii tu la cine ma refer...
#101007 (raspuns la: #101004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
for you.. parca ai vorbi des - de I AM la: 21/01/2006 21:43:59
(la: PARINTII)
for you..
parca ai vorbi despre mine
si eu am trecut prin aceleasi lucruri. parintii mei au divortat cand eu aveam 2 ani, de atunci amcrescut numai cu mama mea. despre tatal meu nu pot spune decat ca-l recunosc ca tata biologic si atat. pe el nu l-a interesat nici macar cum arat(a trecut de f multe ori pe strada pe langa mine si nimik...).Oricum nu vad de ce vb despre el, cand despre mama mea este vb.Este fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lume, cu toate ca nu-i arat des lucrul asta.Atat timp cat stiu ca ei ii este bine si mie imi este bine..
cat despre prietena cea mai buna..si eu am patit la fel acu vreo trei ani
dar stii tu cum este-prietenii vin si pleaca!
#101586 (raspuns la: #76875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiect: - de Reshad la: 23/01/2006 11:02:17
(la: mai fac romanii copii?)
privind la parintii nostri, ei ne`au facut pe noi... parintii mei la varsta mea ma aveau deja pe mine... Inainte iti era oferit locul de munca, apoi locuintza... te gandeai ca poti face si un copil, te vei descurca... astazi e mai dificil, din mai multe puncte de vedere
#101756 (raspuns la: #101724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armata te distruge - de altcineva la: 25/01/2006 19:36:27
(la: Ati mai face armata?)
Dragi demnitari,
Ma numesc Adrian si ma adresez dumneavoastra pentru ca nu vreau sa fac scandal in presa, eu nu mai locuiesc in Romania de 2 ani, am satisfacut stagiul militar obligatoriu perioada cea mai urata din viata mea care mi-a adus urmari atat la sanatate cat si psihice am cosmaruri si acum, va rog sa va imaginati cum este sa stai fara mancare 3 zile iar apoi sa fi servit cu ciorba de cartofii cu viermi si carnati iar in conserva sa ti se scuipe si sa o desfaca gradatii cei angajatii de ministerul de interne si tot ei ca sa te invete ce inseamna supunerea isi faceau nevoile fiziologice pe tine si multe altele pe care nu vreau sa le amintesc ce pot spune este ca eu am facut armata si este ceva mai rau decat carcera sau puscaria pe viata, eu am incercat sa uit si mai ales ca acum sunt student in drept international la o unviversitate destul de mare din lume si m-am axat pe drepturile omului ca urmare la ceea prin ce am trecut, ma mir cum de inca nu am inebunit ca de fiecare data cand raportam la un grad mai mare despre ceea ce se intampla cu noi era mai rau.
Sa las trecutul, eu acum sunt pe o parte fericit cand am auzit ca s-a anulat stagiu militar obligatoriu dar cand am auzit ca numai din octombrie 2006 am ramas socat, pt ca poate pe fratele meu il asteapta acelasi lucru. Ma intreb de ce acum m-am hotarat sa scriu si nu mai devreme probabil ca mi-a fost rusine prin ce am trecut si nu sunt singur dar am jurat ca nu o sa mai las pe nimeni sa faca armata din rudele mele, tot ce pot spune este ca eu am fotografii din armata cu mancarea ce ni-se servea cu gradele cand isi faceau treaba mica pe soldatii batuti mar tot de ei, si cea mai crunta dovada este un foarte bun prieten care a primit ordin sa se urce pe o locomotiva de 27000 de voltii ca daca nu o face il impusca un cacat de sergent care pariasa cu altul ca soldatii lui i-se supun, acel prieten acum are urme de arsuri pe tot corpul si nu poate sa mai stea la soare si altele tot ce vreau este ca alti tineri sa nu mai sufere si sa nu mai treaca prin ce am trecut eu iar despre acel prieten totul a fost ascuns l-au operat la Bucuresti la spitalul militar totul a fost secret;cu mama lui abia mai poti sa te intelegi cu ea, tatal este mai rau si nimeni nu-i baga in seama si nu ii asculta inafara de cei care ii cunosc situatia.
Noi suntem 9 frati si surori iar tot ce vreau este este sa da-ti o lege care sa intre in viguare din data de 1 februarie 2006 prin care sa mearga in armata doar cine doreste, despre mine nu are rost sa spun doar atat ca fratele meu a zis ca decat sa faca armata mai bine isi ia zilele ca a vazut fotografiile din armata de la mine si nu va face stagiul militar obligatoriu care seamana cu a fi prizonier in Irak.
Parinti mei sunt bolnavi mama sufera cu inima iar tatal meu a suferit un atac cerebral si de atunci este in pensie de boala iar cu 320 de RON pe luna nu poti trai in Romania o familie din 10 membri numai fratele meu fiind cel care mai muncea la negru si ii mai ajuta si eu dar scoala in alta tara este foarte scumpa abia reusesc sa ma intretin si ii mai ajut cum pot cu banii, nu este o amenintare dar tot ce pot sa spun este ca fotografiile acelea pe care le detin vor face inconjurul lumii daca nu se i-a nici o masura pana la 1 februarie 2006. Si nu numai acelea cred ca vor mai exista barbati care cu toata rusinea se vor ridica si vor spune adevarul despre viata de soldat post revolutionara, au murit atatia tineri pentru libertate la revolutie, nu pentru coruptie si vile masini scumpe si vacante de lux pt alti care au fost comunisti si vor ramane comunisti. L-am votat pe D-nu Basescu pentru schimbare dar se observa prea greu.
Multumesc tuturor celor care au citit acest email cat si celor care nu fac nimic doar dorm acolo in parlament.
Asa suna emailul meu catre cei care conduc aceasta tara si nu vad decat binele pe care il fac iar raul il uita.
Va multumesc tuturor celor care cititi eceste lucruri si imi pare rau sa aud de cele intamplate si prin ce au trecut alti ca si mine.
lume, lume! - de proletaru la: 01/03/2006 16:27:12
(la: Unde ne sunt valorile?!)
... am plecat! cheia e sub prag!

.... sa afle tot omu' ca .... lucrurile s-au schimbat.
au disparut o parte din valorile cu care am crescut.
eu de exemplu mai cred in povestea aceea in care munca ma face fericit. stiu ca e un concept perimat la fel cum perimate sunt conceptiile parintilor mei despre societate, noua generatie, stil de viata, consum, etc. in spatele acestor conceptii stau tot valori.
daca e sa raspund la intrebarea "ce facem?".... mai intai ne uitam cum mai arata lumea in care traim. e greu pentru ca si noi suntem debusolati. in orice caz, voi incerca sa ii cultiv bunul gust, modestia, curajul si perseverentza, simtul dreptatii si speranta ca va reusi daca pune sufet si dorinta in ce face.
calculatorele, jocurile video si alte traznai sunt o moda, eventual niste unelte care te pot ajuta. daca insa nu ai un tzel.... te vor ajuta sa te ingropi definitiv in mocirla.
De toate pt toti - de zaraza sc la: 06/03/2006 13:54:56
(la: Ce melodie iubiti acum?)
Am citit toate mesajele voastre...si acum vreau sa raspund si sa comentez la citiva...
dan potwich-trebuie sa ai rabdare...e o moda care va trece...dar ce va veni?!! sper sa nu fie mai rau...
owlet-asa am patit eu cu 'suparat sint, doamne, suparat' dar mi-am mai revenit cind am aflat ca e furat din Grecia :)
gabrielles-cind ajungem acasa ne dezintoxicam cu ceva, la mine are efect muzica clasica...
maotzedung-da, e frumoasa balada, dar vreau si altceva de porumbescu, de exemplu mi-e dor de crai nou...are cineva?...peste tot porumbescu si balada...
grettel-te invidiez ca poti cinta in masina...n-am voce, iar in baie s-ar auzi in restul casei...
cristall-imi place expresia piese-ancore-de-amintiri, chiar daca nu e a ta, iti multumesc...
dramona-la mine nu are legatura totdeauna cu ce faceam cind ascultam melodia...cred ca as putea face o cronologie a intiparirii muzicii in sufletul nostru...in cazul meu pot incepe cu cele de la gradinita-mai am versurile unor poezii si cintece...
apoi ce ascultau parintii mei-muzica italiana cu Gigliola Cinquetti si altii, nu zic sa nu gresesc, imi place f mult G.C. cu La Pioggia, arii din opere...muzica populara, apoi primele personale-Mihai Constantinescu,Margareta Pislaru, Cornel Costantiniu prin 1975 cind aveam 10 ani...
sa nu uit de primul dans cu un baiat, cinta Alain Barriere-Tu t'en vas-
faza urmatoare ABBA, Boney M, unele de aici le-as asculta neintrerupt...nici nu stiu cind...Mondial...
pe urma cenaclul Flacara-ce n-as da sa am toate melodiile de atunci, ca textele le am aproape toate...tot de atunci Beatles, ca urmare acum Pasarea Colibri, desigur Phoenix...
apoi ceva Falco, Status Quo cu In the army now
intre timp a aparut pentru mine muzica clasica ce trece prin viata ca un fir rosu...
a aparut Bregovici-ne place la toti adica sotului si fetei...
in 2003 cind am intrat intr-un servici nou stiu ca tinjeam dupa muzica lui Dassin si Becaud si am gasit la colegi mult Dassin...
in toamna trecuta am descoperit si eu Israel Kamakawiwo'ole-Somewhere over the rainbow si pot sa va spun cu mina pe inima ca nu pot sa ma satur de el, nici de unele din celelalte dar sint atit de multe...
Ce sa va mai spun, ca eu n-am terminat...sa amintesc Smokie, Desperado, Stefan Banica jr. dar si Senior, o, daaaa...
Iar de cind fata asculta rock la cei 16 ani imi place si mie foarte mult The Rasmus-Sail away, Green Day-American Idiot.
Mai este Gwen Stefani-Riche girl, sint sigura ca refrenul e luat dintr-o melodie veche de care nu mai stiu nimic insa...
Si sper sa ma indragostesc de alte noi melodii, sa stiu astfel ca spiritul e inca tinar...

cere si ti se va da
nimic, doar nimic, si in acelasi timp totul - de live_2day la: 06/03/2006 23:56:20
(la: Unde ne sunt valorile?!)
si e totusi doar parerea unui adolescent de 17 ani (aproape)

ceea ce pot sa spun e ca in ultimele zile am pierdut TOT !! defapt, nici nu stiu exact ce aveam cu siguranta. Pana la urma urmei, de ce lucruri suntem noi siguri ca avem ??? Doar un lucru poate, nebunia mintii si libertatea de a alege. In legatura cu toate celelalte lucrurile despre care vorbesti tu, thebrightside, sunt intr'un fel de acord cu tine ... dar eu pun alta intrebare : ce sunt valorile ??? noi (cei relativ mici, sau mici in comparatie cu voi, fiindca eu ma consider mic la 16 ani si 11 luni) nu cred ca mai stim ce sunt acelea valori. Si cu fiecare zi ce trece, am impresia (sau poate falsa impresie) ca toti suntem cam la fel ... dupa cum spunea odata demult si Eliade ... (ca si principiu, nu am dat citat sau ceva de genul ... )

Dupa cum spuneam, ma simt gol ... si zilele trecute ma rugam sa mor ... mai bine sa mor decat sa traiesc asa !!! Adica intr'un stadiu de nici nu stiu cum ... indiferenta, iresponsabilitate, nebunie ... etc orice alta chestie la care va mai puteti gandi (chiar si obsedat sexual, conform mamei tipei de care imi place. asta nu din cauza unor chestii ce s'au intamplat, ci doar fiindca i'am trimis pe yahoo messenger un tip dezbracat ce isi acoperea "chestia" cu o mana, iar in cealalta avea un afis pe care'mi scria numele; asta in timp ce tipu dansa - din pacate ai ei au fost de fata :( ). Nici acum nu ma simt mai bine. Si nici nu stiu de ce scriu chestiile astea. Nu cred ca e din laudarosenie, sau ceva de genul, fiindca nu prea sunt tipul ala de persoana; poate din cauza faptului ca am citit ce a scris thebrightside ... iar cuvantul "valori" m'a desprins de lumea aceasta. Faza mai ciudata si care imi da o mare bataie de cap este
ca imi pun intrebarile acestea in fiecare zi. si alta chestie e ca nu prea suport sa stau acasa !!! As vrea ca la nimeni sa nu'i pese de mine, cu mici exceptii... In orice caz, daca ar stii parintii mei ca ultimele zile nu am fost la scoala ... ci am cutreierat prin oras cu prietenul meu cel mai bun, cred ca mi'ar taia ei venele, si nu eu ...
Oricum, "prostii" nu prea fac ... am vazut azi la editura Humanitas o carte, un manual pt parinti : "Problemele adolescentilor", sau asa ceva... pai tipii aia chiar au probleme :)) nu fumez, nu beau, nu chiulesc(mai putin zilele astea, dar am facut chestii pe care dupa cum spun unii putini adolescenti le'ar face: am fost pe la cursuri prin faculta, psiho, sociologie, am umblat prin librarii, biblioteci, etc ...), si ca sa revin la ce am spus mai sus, impartasesc toate acestea cu toti cititorii cafegii ... si nu stiu de ce. E posibil din cauza unei nevoi de sfaturi din partea celor "adulti", desi am raspunsul in fata nasului ...
in orice caz, life is the weirdest experiment ever ... to bad i don't really know the scientist ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow (asta era o data demult ... )
au zic ca e bine;eu is ve - de Calypso la: 09/03/2006 17:39:34
(la: Este bine sa fii vegetarian/vegetalian?)
eu zic ca e bine;

eu is vegatariana( convinsa !) din 1993; stiu ca e cam ciudat asta pt romani (cel putin cu cativa ani in urma asa era); de cate ori ziceam ca-s vegatariana, ca eu nu mananc nici un fel de carne niciodata, se uitau
la mine mirati; chiar si parintii mei...
in occident totul e normal si, in plus, am intalnit chiar f multi;



sierva - de jeniffer la: 13/03/2006 19:56:18
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
din propria mea experianta divortul nu este ceva negativ.avem o singura viata in care nu este usor sa fii impotriva dorintelor tale.ceea ce este cel mai important este sa ai un proiect comun in ceea ce priveste copii.sint dintr-o familie divortata,dar parintii mei nu s-au inteles niciodata si daca vad unul nu pot vede pe celalalt.asadar am crescut fara sa-mi vad mama si de cind am inceput sa o vad,nu mai vad pe tata.cunosc persoane divortate care nu au astfel de probleme.
#111243 (raspuns la: #110737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de celdesubdush la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Batrânete, haine grele...)
In primul rand este necesara o stare de sanatate bunicica ca sa ma pot bucura de batranete asha cum trebuie...Sa stau alaturi de consoarta mea si sa le povestesc nepotilor de la cei 4 copii:)) ai mei experientele acumulate pana la momentul respectiv...
Sa am pozele parintilor mei langa mine...sa le povestesc nepotilor despre copilaria mea si despre cei care s-au ingrijit sa ma formez ca om.
Saraca lume a barbatilor ....:-) - de cristinusha la: 06/04/2006 19:53:50
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo......sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam....parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri.
Dar imi iubeam viata asa cum era ea.
Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de ....macho, indraznet si ...liber".

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim.
De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam....parul lung.
Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta."
Treceau orele - NU, ..... dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea....... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca......in cele din urma o iubeam, si ce mai.... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce.
"Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche de pantaloni, noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !"
Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea ............ ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?"- ma gandeam eu ;.............. eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt......

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc !"
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
biserica noastra cea de toate zilele - de Sin Fronteras la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
Eu am avut parte in ultimii 5 ani de cautari in incercarea definirii si regasirii nevoii de sacru pe care o simte la un momentdat fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin acut. In urma cu un an am inceput sa ma duc in mod constant la biserica ( o data pe saptamana), desi simteam ca unele ritualuri sunt "de fatada" uneori si din partea mea dar si din partea preotilor. Imi doream un duhovnic cu har, cu minte luminata si dragoste autentica de Dumnezeu, nu cu un ochi la faina si altul la slanina. Cred ca exista exemple nenumarate de preoti care nu au nici un respect pentru serviciul divin pe care il oficiaza (la slujba de inmormantare a bunicului meu, desi erau 40 grade afara si biserica plina ochi, preotul era in gradina si isi uda linistit porumbul...) dar nu despre acestia vreau sa vorbesc, pentru ca n-as mai intra in nici o biserica daca ar fi toti asa.
Pana la 7 ani am beneficiat de educatie religioasa constanta din partea nasei mele de botez, care m-a si crescut. Am fost botezata intr-o biserica daramata cand Ceausescu a inceput constructia Casei Poporului si imi amintesc cum preotul de acolo cred ca a albit intr-o saptamana...aveam vreo 6-7 ani atunci...Apoi s-a rupt filmul, parintii mei nu au aceeasi viziune despre lume si viata si pana de curand am fost o mica ignoranta, intram in biserica sa mai aprind cate o luminare si cam atat....
Acum recunosc ca ma duc cu drag la biserica pentru ca am gasit duhovnicul de care sufletul meu avea nevoie. Ma duc cu drag si plec mai plina de lumina si de bine. Si va doresc si voua sa simtiti la fel.
Sa va rugati si vi se va raspunde.

ps. mi-a placut si mie ca in bisericile din Franta si Grecia nu vinde nimeni lumanari, iti alegi ce vrei si pui banutii in cutiutza.
Clarificare - de Sunday la: 28/04/2006 07:47:42
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
Imi pare rau ca nu am putut clarifica mai repede, dar nu, preotii care incaseaza bani pt. nunti nu sunt romani sunt americani. Asta este regula de obicei in bisericile catolice. Exista si o biserica romaneasca cale de un ceas de unde locuiesc, dar parintii mei s-au oprit a merge acolo dupa ceva scandaluri penibile dintre popa (care o lua pe cimp de cele mai multe ori) si credinciosi. Spunea cineva mai jos ca trebuie sa cauti pina gasesti un preot care-ti place. Personal, in ultimii 10 ani, am avut placerea sa ascult sute (nu exagerez) de preoti predicind (din cauza serviciului meu). Din astia doar unul singur mi-a ramas in memorie. UNUL singur pentru care as fi intrat in biserica sa-l ascult. Din pacate era la 2 ore de mers cu masina....Sunday
cri cri - de Alexandros la: 03/05/2006 06:49:00
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
E o placere sa va priveasca omul discutand.
Nu am vrut sa va deranjez si nici nu ma intereseaza proprietatea conferintei; daca vreti e a voastra.
Sa spun ceva totusi, daca m-am bagat in vorba:
Parintii mei au avut multi ani de casnicie fericita.
In ultimii zece ani de viata, mama, dupa un accident vascular, a fost paralizata pe o parte.
La un al dupa ce mama a placat dintre noi, tatal meu s-a imprietenit foarte intim cu o femeie cu care am aflat ulterior ca avea o relatie din timpul vietii mamei mele. Mai exact in ultimii ani de viata.

Un prieten al meu a destainuit sotiei, cu care se intelegea foarte bine, o aventura la de o noapte(sau mai putin). Sotia l-a iertat dar nu l-a uitat si dupa ce progresiv relatia lor s-a deteriorat in cele din urma s-a ajuns la divort.Acum copilul lor are parintii la adrese diferite.

Ipocrizia tatalui meu a scutit o femeie imobilizata, de nefericirea unei iubiri distruse la sfarsitul vietii ei si din acest punct de vedere mama a murit fericita.
Cinstea prietenului meu, care dealtfel nu cred ca ar mai fi calcat stramb toata viata lui, a distrus o casnicie fericita.



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#120030 (raspuns la: #120020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...