parintii nostri luminosi ca sfintii

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica):
- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin
tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducind la o crestere a celor umane.
Este asa-numita "inaltare - ridicare la Cer ", despre care vorbesc si vechile scrieri.
"Inaltarea" fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii.
Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine.
Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.
Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular, iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Sfintii Parinti sunt acei parinti ai Bisericii care au ramas in constiinta Bisericii, prin viata si scrierile lor, ca modele si izvoare de intelepciune. Cateva exemple: Sfantul Nicolae (la care i se apropie praznuirea, pe 5 decembrie), care a ramas prin "împlântat" in constiinta crestinilor mai ales prin viata lui daruita lui Dumnezeu si aproapelui; Sfantul Ioan Gura de Aur, ca a ramas in constiinta Bisericii mai ales ca un mare predicator si autor (desi avea o viata sfanta), s.a.m.d.

Mai mult decat atat, Biserica marturiseste ca Sfintii Parinti sunt "organe ale Duhului Sfant", adica ne'au graite "cuvinte cu putere multa".

Sfintii Parinti au nuantat invatatura Bisericii (una si aceeasi de la inceputuri, dar dezvoltata si explicitata in timp), si au precizat'o si au aparat'o.

Sfintii Parinti pot avea greseli. Nimeni nu'i infailibil. De aceea o scriere a unui Sfant Parinte nu este luata ca valoare "in sine", ci impreuna cu scrierilor altor Parinti.

Pr. Iulian

Stiu se gasesc pe lume si femei care parasesc un astfel de copil de la nastere la fel cum sant si femei ce parasesc un copil sanatos. Asta tine de starea mintala a femeii nu de sanatatea copilului.Le excludem din discutia noastra.
Stiu insa ca o astfel de tragedie transforma parintii in niste sfinti. Toata viata lor e dedicata acelui copil si uneori se intampla si minuni; copiii duc o viata normala pe care fara grija acestor parinti nu ar putea s-o duca.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

Pe mine ma surprinde lipsa mea de evlavie, vezi daca stai si te gandesti, adevarat, gasesti intelegere si pentru femeile si pentru barbatii in situatia asta, iar faptul ca nu am zis de femei este pentru ca ma ingretoseaza numai cand vad masculi in situatia asta, nu si femei, dar asta nu inseamna ca nu este acelasi lucru, ci doar ca sunt normal(am verificat pe nevasta-mea si ea simte invers, adica se ingretoseaza cand vede femei in cazul asta, nu barbati). Este instinctiv si intr-adevar tendinta este ca unui barbat sa-i stimuleze fanteziile, daca nu isi pazeste mintea sau ochiul.
Deci noi putem discuta (si e bine ca o facem !) pe "metru patrat" aici si intoarce problema pe toate fetele si din toate unghiurile pe care le putem vedea, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca NU ESTE BINE si asta fiindca Dumnezeu a spus-o, si nu i-a placut(vezi Sodoma si Gomora) si daca lui Dumnezeu nu i-a placut , putem noi sa facem tot binele din lume si poate ne va ierta in final, dar clar , pina nu vom renunta la obiceiul asta rau nu vom fi bine placuti lui. Caci : "nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor". Si de ce a facut-o Dumnezeu pe Eva si nu l-a facut pe Adam2, si de ce a binecuvantat Dumnezeu insotirea intre barbat si femeie si nasterea de prunci prin taina cununiei ?
Ce cautam noi in discutiile acestea ? Aprobare pentru ca am luat-o razna sau indreptare si apoi mantuire ? Ce preferam ? Un pic de disconfort mental cand suntem contrazisi si mantuire, sau o eternitate in iad ?Cine poate sa sufere durerea neincetata ?
Si acum o chestie practica, care nu vine din cartile sfinte sau de la sfintii parinti(in care am incredere mai mult decat in propria mea logica sau decat in o mie de filozofi fie ei si Tutea, Eliade sau Noica) ci din propria mea simtire si gandire. Eu sunt software developer de meserie. Spun asta ca sa intelegeti ca totusi meseria ma obliga sa folosesc logica , planificarea si structurarea,ca metode intelectuale in viata de zi cu zi. Daca as fi sa fi fost Dumnezeu si as fi construit lumea , as fi pus niste legi ale naturii, ale anatomiei, ale geneticii, ale fizicii, ale informaticii, ale economiei,ale vietii in ansamblu, etc, care sa guverneze totul, sa nu fie haos si intuneric ci un pic de ordine si lumina. Zic un pic de ordine, datorita liberului arbitru. As fi guvernat lumea si prin prin niste legi nu numai prin lumea ingerilor si prin atotputernicie, si m-as fi bucurat in continuare de creatie. Ce pot sa stiu eu cu mintea mea limitata ? Sa imi ierte Dumnezeu imaginatia .Daca acceptati macar ideea de Dumnezeu , apoi ideea de stiinta care ne conduce la acceptarea anumitor legi care guverneaza aceasta existenta, apoi ideea de bun simt bazata pe fapte istorice si apoi pe sentimentul de implinire, veti ajunge iremediabil la concluzia ca homosexualitaatea nu este buna, de orice natura ar fi ea. Adevarat, nu condamn si compatimesc sincer pe cei in cauza si nu ma consider mai bun lor, spun doar ca nu e bine si normal si ca ei trebuie sa se intoarca spre Dumnezeu mai mult ca sa isi poata mantui sufletele. Lucrurile se simplifica : Homosexuali incalca o lege genetica. Asa cum daca te arunci de la etaj incalci o lege fizica , deja triviala si pe alocuri depasita lege a gravitatiei,atita timp cat te afli pe Terra si nu ai parasuta. Daca te arunci in fata masinii incalci o alta lege, probabil pe aceea a conservarii speciei :). Daca it faci sepuku cu o sabie de samurai , asa "just for fun" nu cred ca te simti bine in final. Nu eu am facut legea gravitatiei, sau cei care au descoperit-o, nu eu am facut legile consevarii impulsului si energiei si ale anatomiei, dar toti trebuie sa le respectam, deci nu judec pe nimeni.Cam asa vad eu lucrurile. Suntem liberi, dar in anumite limite, altfel apare haosul. "Totul este permis, dar nu totul este de folos, nu orice ma zideste" spunea apostolul Pavel daca nu ma insel. Asa ca am noutati proaste pentru cei ce cauta rezolvare la partenerii de acelasi sex. Fac pipi impotriva vantului :)

Doamne ajuta !

Sorin -Dallas

Wow ce subiect tare !
Fratilor, vreau sa va spun foarte clar la toata lumea si puteti intreba orice Preot. Credinta adevarata cea mai veritabila, ma refer la doctrina nu la starea de credinta este cea crestin Ortodoxa. Ea se mentine cel mai apropiat in raport cu canoanele fixate de catre sinoadele ecumenice. Din cadrul crestinilor face parte si Biserica Catolica dar ea este dupa punctul meu de vedere un pic departata de adevar si tot ceea ce este restul(si nu degeaba spun restul) sunt rataciri. Multe comentarii de aici mi-au placut, unele chiar haioase, dar vreau sa va intreb pe toti : Avand in vedere varsta universului si luati numai in consideratie cat ai trebuie luminii ca sa ajunga de la anumite galaxii la noi, avand in vedere dimensiune universului si faptul ca este facut de Dumnezeu cel etern, chiar credeti ca exista conceptul de "modern" in religie ? Da, Dumnezeu eset bun , chiar foarte bun si sigur ai intelege pe homosexuali si sunt sigur ca le da si sanse de indreptare in bunatatea Lui, dar este si drept si nu va lucra niciodata impotriva dreptatii divine. Chiar Parintele Cleopa spunea ca este un pacat sa te increzi prea mult in bunatatea Divina. Este si o chestiune de bun simt : Cum poti sa pui pe aceeasi treapta pe unul care posteste , se infraneaza si se roaga necontenit(si exista asemenea preoti !) si are necontenit cantarea slavii lui Dumnezeu pe buze cu unul care curveste si impotriva firii si bineinteles mai are si altele, ca nu vin singue. Chiar parerea mea personala este ca nici nu i se da atita har cat unuia care se osteneste, dar nu pun prea mult pret pe aceasta parere fiindca nu stiu cum lucreaza harul si in plus Parintele Cleopa a spus ceva de genul " Preot beat in sant de ai intalnii sa nu il judeci ca iti faci pacat" Deci din frica de Dumnezeu spun ca s-ar putea sa mai aiba har. In rest ca om nu trebuie judecat , asta o sa o faca Dumnezeu separat, insa harul e har si s-ar putea ca o astfel de persoana sa aiba harul, eu nu stiu asta. Insa sincer, mi-ar fi foarte greu sa ma duc sa ma spovedesc la un preot homosexual, asta este clar. Dar sunt rataciri . Ca si sectele si ca religiile moderne. Cum fratilor sa ma apuc eu sa imi fac religia proprie, sau sa aduc "ajustari" doctrinei religioase sau canoanelor sau mai rau Bibliei ?. Cine sunt eu ? Nu exista religie moderna, intemeietorul Bisericii este Hristos si el a lasat deplinatatea harului si nimic nu trebuie schimbat, destul ca tehnologia are tendinta de a ne indeparta de Dumnezeu. Dar e o vorba "divide et impera" si stapanitorul lumii acesteia abia asteapta sa le amestece ca apoi sa le poata pierde. Stiti cine este stapinitorul lumii acesteia, nu ? Si preotii sunt cei mai atacati, asa ca nu e de mirare. Oricum dupa parerea mea biserica Anglicana daca a aceptat asa ceva e deja pe duca. Departare de la ratiune asta este. Iubire irationala fata de propria persoana in loc de Dumnezeu asa spun Sfintii Parinti. Murphy avea dreptate : "cantitatea de inteligenta este constanta pe Pamint, populatia este in continua crestere ! :)" No offence. Ca si eu ma prostesc pe zi ce trece :)
Sorin - Dallas

Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin

Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...

Bine va gasesc
intr-un loc in care Oamenii
cam uita ce inseamna
Dumnezeu.

Eu va doresc
sa ne ajutati pe Toti
sa gasim
DRUMUL SPRE LUMINA.

Saru-mana, Parinte.
PACEA SA FIE CU NOI!

Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

Texte relative la Inviere:

- Intrebarile Invierii : http://www.nistea.com/intreb_invierii.htm (1. Cum a înviat Domnul din Moarte? si 2. Cum a iesit din mormântul pecetluit fără să strice pecetile pecetile puse de farisei?)

- Acatistul Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos : http://www.nistea.com/acat_inv_ro.htm (care se citeste in Saptamana Luminata)

- Hristos cel inviat : http://www.nistea.com/laepple_inviere.htm (un text de Alfred Læpple)

- Taina Invierii : http://www.nistea.com/inviere.html (parintele Teofil Paraian de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus)

- Lumina bucuriei pascale : http://www.nistea.com/teofil-lemeni.htm (un interviu cu arhimandritul Taofil Paraian, realizat de Adrian Lemeni)

- Viata in Inviere: http://www.nistea.com/viata.html (parintele Teofil Paraian, in volumul Prescuri pentru cuminecaturi http://www.nistea.com/prescuri.html )

- Martorii Invierii: http://www.nistea.com/martori.html (parintele Teofil Paraian, in volumul Prescuri pentru cuminecaturi http://www.nistea.com/prescuri.html )

- Sfanta Lumina de la Ierusalim: http://serafim.golia.ro/pasti/lumina_pasti.html (Parintele Petroniu de la schitul athonit Prodromu)

- Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti: http://www.myriobiblos.gr/texts/romanian/randuialacs.html (începând din Sfânta şi Marea zi a Duminicii Paştilor, până în Sâmbăta următoare, nu se citeşte rânduiala obişnuită a Ceasurilor, a Pavecernitei şi a Miezonopticii din Ceaslov, ci ea este înlocuită cu aceasta rânduială)

Hristos a inviat !

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)

the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist.
ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli.
revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti.
nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei.
faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea???
cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment.
Catalin R. S.
just me

exista credinta dincolo de Biserica?

intreb precum copiii: nerespectand canoanele impuse, ma va condamna Biserica, va spune 'nu esti bun crestin' doar fiindca nu tin post, nu merg la slujba duminica, nu stiu cand 'cade' Pastele la anu’ si nu ma spovedesc decat direct lui Dumnezeu necerandu-i niciodata altceva decat pace?

daca Biserica ma condamna, parinte, cine-mi da, de fiecare data, acea pace pe care-o cer, cu mainile sufletului impreunate, cu ochi-in-ochii lui Dmnezeu, in creierii muntilor sau ghemuita sub cearsaf???

si cine ma opreste sa fac bine si cine-mi iara interzice raul?
in ochii cui privesc atunci, in felul meu cand ma rog?
o fi cel-ne-numit, care-mi inverseza valorile si ma ispiteste spre intuneric?
o fi lumina mea intuneric, parinte, doar fiindca popa mi-o strigat: 'pacatoaso'!???

Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York

Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York





In ultimile 30 zile In ultimile 90 zile In ultimile 180 zile In ultimile 365 zile ---------- In 2004 ---------- In toate numerele
[ Optiuni ]




Arhiva

Redactia

Link-uri

altfel nu te-as mai recunoaste, cu fata ta fandosita si vesnic surazatoare care zice tuturor, asemeni unor pastori care veneau prin Ro cu mesajul evanghelic imediat dupa 89 crezand ca suntem un popor barbar si fara Dumnezeu: fiti liberi in cuget si lepadati de la voi invataturile pe care le aveti de 2 mii de ani, nu aveti nevoie de ierarhie bisericeasca, de Sfinte Taine, de botez, de cununie, de cruce, de Maica Domnului, de Liturghie, de parastas si de toate celelalte. culmea e ca de ceva timp le fac ei insisi in propriile case de adunare. dar sa revin. tu incerci sa ma/ne inveti cum sa-mi/ne apar/am credinta de prostii ordinare strigate in gura mare peste tot, asta doar de dragul "libertatii"? stii ce a zis un Sf. Parinte cand i-au fost aduse acuzatii ca minte, bea, nu tine post si desfraneaza? da, marturisesc, pe toate acestea le-am facut! dar cand i s-a aruncat in fata ca profaneaza sfintele invataturi atunci a zis: nu, asta n-am facut-o! prin urmare n-am sa stau sa ascult cu gura cascata la ce spun unii ca tine, doar de dragul "comunicarii" si "libertatii", fiindca am dreptul sa te combat pt. invaturile gresite si intrebarile cu substrat pe care le pui. asta, ca sa zic asa, tot in numele "libertatii" si "comunicarii"! stii ce fac grecii cu ereticii care le invadeaza viata cu carti de tot felul? le dau foc la tarabe si la brosurile scumpe date pe gratis. numai noi, romani smeriti si cu simtul NEraspunderii, ii lasam pe toti sa ne calce credinta in picioare, ba chiar unii calca pur si simplu peste traditiile celor care acum odihnesc in pamant, calca peste chiar crucile de la capataiul lor. ori eu asta nu pot accepta, fie ca vine de la un strain, fie ca vine de la un roman. am sa strig sus si tare ca nu-i pot suferi pe toti lingusitorii aia rotofei si rumeni care incearca sa dezbine biserica si s-o rupa ca pe camasa lui Hristos. am sa spun ca si Proorocul David in psalmi: "ravna casei Tale m-a mancat"! nu vreau sa ma manance ereziile, macar atat am sa pastrez curat in sufletul meu, CREDINTA, daca faptele mele nu vor fi totusi vrednice de lauda.
referitor la obroc... e o pilda data de Hristos unde Se aseamana pe Sine Insusi cu lumina lumii care nu trebuie ascunsa sub pat sau obroc, ci se pune in sfesnic ca sa lumineze la toata lumea. vrei sa ne luminezi mintile? cum ai putea sa faci asta de vreme ce ochiul tau e intunecat, zice tot Hristos.
referitor la indemnuri... trebuie sa-ti desenez ca si la copiii mici: cartea Scripturii insasi este o carte plina de indemnuri. ce facem, le lepadam si pe acelea fiindca suntem prea siguri pe stiinta noastra si n-avem nevoie de indicatii?
iar in ce priveste siturile respective mai incearca. oricum sfaturiortodoxe, asa cum ti-a mai recomandat cineva, este intre cele mai bune. daca nu vrei sfaturi de la ortodocsi si vei cauta in alta parte, ca de ex. in gnosticism, vei afla o multime de alte intrebari inainte de a te fi edificat asupra celor dinainte. asa ca spor la treaba!
just me

Inainte de a trece la rubrica "intrebari si raspunsuri" da-mi voie sa-ti pun o intrebare personala: tu te-ai nascut in Israel sau ai emigrat acolo? Faptul acesta nu are o f. mare relevanta (poate) dar am eu anumite banuieli si vreau sa ma verific inainte de a face alte afirmatii.

1. Am un mic dar pt. tine. Daca vrei poti merge la rubrica poezii sa citesti "Sclifoseala de bazar", o poezioara pe care ti-o dedic din toata inima. Ti se potriveste ca o manusa.

Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor. Iata cum descoperim noi aici pe cineva care se lauda cu apartenenta la mozaism in timp ce huleste credinta altora. Si iata cum te-ai prins singur in plasa, eu doar ti-am intins capcana. De ce ii condamni pe crestini? Iti sunt si ei dusmani ca si musulmanii? Si oricine va zice vreun cuvant despre faptele petrecute cu Hristos, fapte influentate de Sanhedrin si de mai marii poporului evreu ce au dus la rastignirea Lui, asadar oricine va vorbi despre aceste fapte se face vinovat de o noua prigoana impotriva evreilor si-a tarii lor? Adica de acum nu ne mai facem vinovati numai de faptele din trecut, dar si de "obiceiul" de-a lega persoana lui Hristos de locuri si oameni din timpul vietii Sale? Atitudinea domniei tale este incalificabila. Vrei sa-ti spun ceva? Nu crestinii sau musulmanii sunt antisemiti, ci evreii! DA, evreii. Tocmai pt. faptul ca va place sa va planga lumea pt. soarta nedreapta (oare?); pt. faptul ca finantele intregii lumi sunt detinute de o mana de evrei care se joaca de-a Dumnezeu si care dicteaza ce-o sa se mai intample maine; pe motiv ca neamul evreiesc este "ales" de Dumnezeu iar ceilalti sunt niste pierduti pt. imparatia cereasca; pt. imbolnavirea cu buna stiinta a popoarelor la sanul carora au trait (a se citi hrisoavele domnesti de la noi referitoare la evrei si la actiunile indreptate impotriva acestora ca masuri de prevedere la ilegalitatile lor); pt. incapatanarea cu care evreii omoara oameni nevinovati pe motiv ca le ataca statul... Pt. toate acestea si inca multe altele, evreii insisi se fac vinovati atat de mania lui Dumnezeu cat si a lumii intregi. Vrei compasiune pt. mortii tai? Ce-ar trebui atunci sa zica "tarile lumii a treia"? Sa multumeasca din suflet bogatasilor de care am pomenit mai sus? Ce-ar trebui sa faca irakienii? Sa-si lase avutia nationala pe mana acelorasi capuse pt. ca din aceasta lada fara fund sa croiasca noi arme de distrugere pt. Israel? Domnul meu, lumea nu-i chiar asa proasta cum pare. Fundamentalismul islamic este copil de tata pe langa fundamentalismul mozaic. Sa-ti amintesc de pasajele din VT unde poporului evreu ii este permis (si indicat) sa ucida pe oricine se va opune crearii statului Israel? Sau de luptele cu diferite popoare pe care le-a subjugat si le-a supus pt. ca apoi sa intreprinda acea curatenie etnica pt. a nu se murdari sangele "alesilor"? Pana si ideea lui Hitler de natie pura dpdv etnic vine tot de la evrei, dragule. Si iata cum s-a intors impotriva voastra aceasta conceptie. Si sa mai stii ceva: conform spuselor batranilor nostri intelepti, "nu iese fum fara foc"!

2. Israelul nu lupta pt. securitatea sa, ci pt. a-si pastra teritoriile ocupate abuziv si pt. a mai starpi din "dusmanii" declarati. Ceea ce pare a fi securitatea nationala este in fapt politica de expansiune garantata de SUA & Co. Totul e praf in ochi. Ca lumea sa nu se revolte pt. miseliile savarsite de evrei in teritoriile ocupate si ca sa nu se afle despre planul lor de creare a statului Israel in vechile fruntarii vechi testamentare, mai pun de cate un conflict artificial: pe la sarbi (cica noua ne pasa de musulmani...), pe la irakieni... Acolo a fost nevoie de conflict armat, aia nu si-ar fi lasat bogatiile nationale furate de altii fara lupta. Numai noi, romani smeriti si cu simtul civic ne-am dat...pe brazda, asa ca n-a mai fost nevoie decat de o mascarada politica adusa la indeplinire dupa inceputul revolutiei romane.

3. Ei, eu iti spun ca exista in mod cert: evrei crestini. Sigur ca nu sunt bine vazuti in propria lor tara, dar acestia, saracii, isi spala cu varf si indesat pacatele parintilor lor. Si mai exista o categorie: crestini evrei. Care-i diferenta dintre acestia? Gandeste-te mai profund. Persoana despre care am pomenit este un cumatru de-al meu la care i-am botezat baiatul. De curand a emigrat in Israel si-si facea probleme fiindca pana n-a dat in scris ca este mozaic (el fiind ortodox convins) nu i s-a aprobat dosarul. Scurt si cuprinzator.

4. Vezi cum interpretezi si judeci? Ah, am uitat, voi inca va ghidati dupa principiul "dinte pt. dinte si ochi pt. ochi". Era cat pe ce sa-ti spun sa nu scoti paiul din ochiul aproapelui pana nu-ti scoti barna din ochiul tau. Adica daca rusii, romanii, polonezii etc v-au primit in tara lor si v-au omenit dandu-va pe deasupra drepturi depline ca unor cetateni originari de acolo, voi nu puteti face la fel cu ei daca vin in tara voastra. Lasa, mai, ca daca veti da foc la niste biserici sau moschei nu-i bai, o sa fie putin scandal si-o sa se musamalizeze totul in timp util, asa ca puteti sa-i sfasiati pe toti care nu tin de mozaism. Ce sa mai cheltuiti bani cu ei ca sa-i repatriati la bisericile lor? Liberalism DA, dar pt. evrei, nu si pt. altii!

5. Deocamdata n-am vazut nicaieri plagiatul de care vorbesti. Iti sprijini niste teorii pe alte teorii plecand de la interpretari personale ale unor texte sfinte sau ale unor expresii uzuale la vremea aceea (cand s-a scris VT) uitand ca limba ebraica (ca orice alta limba) a evoluat si s-a schimbat putin cate putin (la fel s-a intamplat si cu greaca- cea veche aproape ca nu mai seamana cu cea moderna). Apoi te faci ca uiti un aspect extrem de important: proorociile nu se interpreteaza sau se indeplinesc dupa cum ne vine noua la indemana, ele sunt destinate oamenilor nu pt. interpretari, ci pt. implinirea lor. Faci referire la vechile mituri si zici ca au mai existat alti mantuitori inainte. Sa fie sanatosi, si tu la fel. In persoana Mantuitorului Iisus Hristos s-au implinit toate proorociile VT. Daca nu crezi din start fiindca ai tu teoriile tale, atunci degeaba mai incercam noi sa facem lumina, n-ai sa vezi decat ce ai tu pe retina dinainte tiparit.

Dar sa te mai intreb ceva: Ioan Botezatorul de la cine a fost, de la Dumnezeu sau de la oameni? (Poti argumenta ca nici n-a existat, dar am sa te intreb atunci de genealogia lui si in mod special de parintii sai, Zaharia si Elisabeta). Fiindca inainte de a veni Maria si de a avea in pantece, Elisabeta il avea deja in ea pe cel ce avea sa boteze pe Hristos, adica pe Ioan. Cum se face ca acest mare sfant este ultimul din VT care mai vorbeste de Mantuitorul lumii, si asta de peste doua mii de ani incoace? De ce in acesti doua mii de ani nu s-a mai ridicat nici un prooroc sa vorbeasca despre mantuirea lumii prin Emanuel/Mesia? Pt. mine e simplu: Ioan a fost pecetea celor doua Testamente! Pe unul l-a inchis iar pe celalalt l-a deschis.

6. N-am auzit de cei 200 de evrei ce au "fugit"...incet, dar am auzit de cei aprox. doua milioane de romani (si nu cred ca asta inseamna 25% din populatia R.) plecati degraba din tara condusa de un prim ministru care imediat ce a fost numit in functie si a depus juramantul a tinut o sedinta cu usile inchise (la care nici presa n-a avut acces) cu reprezentantii lojilor masonice din Romania. SSST, sa nu trezim pe cei ce dorm acuma! Sa nu mai zici la nimeni ce-am afirmat eu ca astia sunt in stare sa te faca de ras pt. asa o "prostie"! "Prietenii stiu de ce"!

Cu Mosadul..., sa avem pardon, dar nu cred ca sunt mai putin bine informat decat altii de pe aici. Si nici n-am afirmat ca e o armata. O armata ar fi de-a dreptul inutila cand sunt tactici "anti-teroriste" mult mai eficace si mai "curate" (care nu atrag atentia). Nici nu m-as mira sa aud peste nu stiu cata vreme ca insusi acest serviciu a pus la cale unele atentate prin care sa poata porni in voie vanatoarea de vrajitoare de dupa 11 septembrie american. Trebuie sa-ti mai amintesc si de arsenalul nuclear de care dispune Israelul? "Mosadul e un serviciu de informatii inteligent si eficace ." Ai zis-o bine, in sfarsit sunt si eu de acord cu tine. Ca de aia e serviciu de informatii, ca sa fie si inteligent si eficace spre sporirea avutiei nationale. Iar daca asta mai duce si la ceva varsari de sange nu-i nimic, Dumnezeu ne iarta ca suntem popor ales, nu-i asa? Faptul ca n-are voie sa incalce niste legi nu inseamna ca le si respecta! Apoi, din cate stiu si eu, serviciile de informatii chiar nu tin cont de nici o lege exterioara (nationala sau internationala), ci doar de cea interioara (proprie).

7. Crestinismul este o religie a iertarii si a dragostei, nu afirma nicaieri ca evreii trebuiesc starpiti din cauza lui Hristos. Cine face asta nu este vrednic de numele de crestin, iar cine se impauneaza cu aceasta "persecutie" impotriva evreilor (ca sa atraga, desigur, mila publica si foloase materiale) crede lumea imbecila, si lumea nu suporta asa ceva.

Ce sa-ti spun ca sa te determin sa zici DA? Ca nu evreii au strigat "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L"? si "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"? Vina asta e atat de teribila incat nici ei insisi evreii nu vor s-o auda macar, altfel de ce se caznesc din rasputeri sa demonstreze ca Mesia n-a venit si ca ei n-au omorat decat poate un simplu om cu invataturi morale? Frica de-a fi omorat pe Fiul lui Dumnezeu nu le da pace nici acum, asa cum nu le-a dat pace nici atunci. De aia se zbat sa distruga "mitul" lui Hristos, ca sa nu se mai simta vinovati inauntrul sufletului lor. A nega si acest lucru e ultima treapta de coborare a spiritului uman si ingenuncherea lui in fata ratiunii ce se vrea linistita.

PS Am stiut ca ai sa te legi de acel aspect, insa eu nu am mai atras atentia asupra acestui aspect fiindca Jay a spus "cat o sa mai frecati chestia cu fecioara, pacatosilor?", n-a zis ca freaca pe cineva!! Exprimarea lui este in orice caz condamnabila, dar pe undeva ii inteleg frustrarea. Iar daca voiai sa corespondezi numai cu el, atunci trebuia sa-i scrii in particular, nu sa-ti postezi raspunsurile pe forum unde le vedem toti.

HAi c-am obosit. Sa mai lasam si pe alta data.




So far, so good.

Souris, inainte de toate nu e cazul sa mi te adresezi la plural, nu am o varsta inaintata (nu am iesit prea bine in poza, probabil din cauza fondului de ten) si oricum pe forumuri cam asa se obisnuieste.

"nu mi-ati raspuns daca intr-adevar v-ati dori pt copiii d-voastra o lume in care "informatia stocata in creier sa poata fi pastrata si 'reincarcata'...." sau daca d-voastra insiva ati dori sa apucati astfel de vremuri...."

Cred ca nu este nici o bucurie sa fii mort asa ca, desi o prelungire a vietii in acelasi corp e de preferat nu as da inapoi nici de la alte posibilitati. In mod cert imi doresc pentru copilul meu sa poata apuca o lume in care moartea sa devina optionala.

Scuza-ma ca nu am vazut comentariul tau din 10/11, dar o sa incerc sa-ti raspund acum.

"-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?"

De fiecare data realitatea a intrecut orice imaginatie. Cine s-ar fi gandit inainte de a fi descoperit telescopul ca fiecare luminita de pe cer este o stea precum soarele nostru, in jurul careia s-ar putea sa orbiteze un alt Pamant, sau chiar o galaxie cu sute de miliarde de stele? Cine s-ar fi asteptat la gauri negre sau la ciudata teorie a relativitatii? Mecanica cuantica este atat de stranie incat putini sunt cei care pot spune ca inteleg ceva, si cu toate acestea a fost verificata cu o precizie uluitoare. uita-te la un film facut prin anii 60-70 in care sa apara calculatoare din viitor (2000 de pilda) si o sa te bufneasca rasul. Controlul imbatranirii este cred posibil, desi mai este mult de munca. Cum am mai spus, mecanismul imbatranirii a inceput sa fie inteles, si mai mult, se cunosc animale care il aplica (unele specii de broaste testoase). Nu vreau sa spun ca acest vis al omenirii este usor de realizat insa exista o baza stiintifica de la care sa plecam, nu doar o imaginatie bogata.

"-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza."

Presedintele Bush, care este crestin nascut a doua oara se lupta sa interzica cercetarea in domeniul celulelor embrionare stem pe motive religioase. Cercetarea in acest domeniu ar putea avea rezultate spectaculoase, de pilda crearea in laborator a unor organe, refacerea muschiului cardiac, vindecarea unor maladii precum Altzheimer-ul, etc.
Un alt exemplu evident il constituie lumea musulmana in care procentul de analfabetism este undeva pe la 50%, femeile nu au drept la educatie, ce sa mai vorbim de cercetare.

"Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie"."

In statele democratice biserica are putere prin faptul ca ii controleaza pe credinciosi, care apoi voteaza in conformitate cu acest fapt si nu comform logicii. Nici "luarile de pozitie" nu sunt de neglijat, ele putand intimida pe politicieni sa respecte pozitia bisericii. Un drept de veto nu e necesar.

"un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?"

Credulul este vulnerabil tocmai in fata celor care ii impartasesc sau se prefac a-i impartasi preceptele. Este usor atras in secte de tipul Bivolaru sau chiar sataniste, poate ajunge pana la sinucidere ca in cazul teroristilor. Este usor de manipulat prin intermediul bisericii.

"-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate."

Faptul ca teroristii sunt mandrii sau nu (e discutabil) nu ma incalzeste cu nimic. Cert este ca ei au sprijin in textele lor sfinte asa cum si inchizitia avea sprijin in Biblie (uciderea vrajitoarelor este inca acolo).

"Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii."

Iata cateva citate:

Gen.7:

"20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei.
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit."

Ex. 12:

"29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. "

Num.15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!"
"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi.
"
Regi I 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Nu stiu cum acest Dumnezeu poate fi numit "al iubirii". Nu vad cum uciderea femeilor si copiilor ar putea fi "in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu". Tocmai faptul ca tu poti citi despre aceste crime comandate in mod direct de catre Dumnezeu si sa le gasesti explicatii ma intristeaza. Eu nu cred ca genocidul poate fi altfel decat rau, si cred ca este mult mai probabil ca aceste fapte sa fie rodul imaginatiei unui trib frustrat si sangeros decat expresia "planului" unui Dumnezeu infinit de bun si pe deasupra si atotputernic.

Te referi la problematica existentei raului. Cred ca ai o parere cam prea pesimista in legatura cu umanitatea. Cred ca oamenii au trait mai bine, mai in siguranta si mai fericiti de pe urma stiintei si nu mai prost. Cred ca in mare parte raul se datoreaza lipsei de educatie si de simt critic. Nu cred ca solutia o reprezinta credinta cat mai ales deprinderea gandirii critice si a respectului pentru lege. Din pacate la noi, cel putin cand am fost eu la scoala, stiinta se preda ca un morman de informatii si nu ca o metoda de gandire, de a lua decizii, de a recunoaste un rationament gresit. Sa nu uitam si ca regimul comunist, prin selectionarea lichelelor, a contribuit din plin la deficitul de moralitate de astazi.

"-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil""

Cred ca nu exista om care sa creada numai in lucruri demonstrabile. Nu se poate demonstra ca D-zeu nu exista, deci exista o sansa, chiar daca mica in opinia mea ca sa ai dreptate.

In final vreau sa-ti spun ca nu sunt nici pe departe un expert in Biblie, doar am incercat sa ma informez, sa verific tot ceea ce majoritatea oamenilor considera a fi evident. De altfel am si spus ca argumentele aduse de mine in discutia cu parintele Nistea au fost ridicate de mai bine de 200 de ani de Thomas Paine in "The Age of Reason":

http://www.infidels.org/library/historical/thomas_paine/age_of_reason/index.shtml

Este o carte excelent argumentata, nu trebuie sa fii teolog pentru a intelege si exista avantajul ca poti verifica afirmatiile de acolo cu Biblia in mana.

P.S.

Vad ca esti din Iasi, cum mai arata orasul, gradina botanica? Am fost de cateva ori si m-a impresionat foarte placut. Abia astept sa mai dau o raita pe acolo.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)

Existenta mea a fost marcata la inceput de carti de beletristica, pana cand am descoperit Ortodoxia, adica adevarata credinta crestina.

De atunci, cartile care mi-au marcat existenta sunt "Biblia" - Cartea cartilor, "Filocalia", cartile scrise de Sfintii Parinti, "Vietile Sfintilor", si multe alte carti de acest tip.

Traim intr-o lume in care nu mai avem timp pentru noi, in care oamenii "alearga" de dimineata pana seara pentru a-si putea procura putinul de care au nevoie, deci timpul nostru e din ce in ce mai limitat pentru noi, pentru familie. De aceea, e foarte important sa stim cum sa-l folosim.

Viata e prea scurta pentru a pierde vremea in fata televizorului si pentru a citit carti care "iti cad in mana". De aceea e bine sa avem o calauza. Eu acum zic slava Domnului ca mi-a adus lumina, pace si bucurie in suflet, cunoscandu-L pe El, Mantuitorul nostru. Si ma bucur ca acest lucru s-a intamplat cand eram inca adolescenta si nu la o varsta cand sa-mi para rau de toata viata pierduta in zadar.

Deci...atentie la ce citim, caci omul este ceea ce aude, ceea ce citeste, ceea ce vede, ceea ce gandeste, ceea ce mananca, etc. Deci sa ne cultivam sa fim mai buni, pazindu-ne astfel simturile, prin lectura folositoare, anturaj bun si ganduri frumoase, implinitoare si generoase.