comentarii

parintilor mei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Parintii mei nu mi-au cerut n - de (anonim) la: 04/04/2004 04:01:16
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari)
Parintii mei nu mi-au cerut nimic niciodata. Au impreuna cam 8 milioane pensie, stau in patru camere pentru care platesc in jur de 2,5 mil. pe luna plus curentul electric, TV, etc. Medicamentele sunt scumpe si nu primesc intotdeaua retete compensate, asa ca platesc cateodata si 1 mil. pe luna pentru asta. Daca mai au nevoie si de ceva consultatii particulare, le ramane prea putin ca sa isi poata permite din cand in cand ceva de imbracat(chiar si la doctorii si asistentele din spitale nu le e jena sa ia bani, mai ales daca intr-un oras mic se stie ca respectivii au copii in strainatate). Masina alor mei asteapta cu gatul uscat cei doi litri de benzina pe luna pe care ii alimenteaza pentru eventuale urgente medicale si pentru a se deplasa la cumparaturi, daca sunt prea grele, gen sticle de ulei, etc. Eu le trimit cam de doua ori pe an bani, din proprie initiativa. O data la sfarsitul toamnei, pentru provizii si costurile crescute la incalzire (sau pentru ca venim noi acasa si atunci suntem 4 la masa) si o data inainte de a pleca in concediu la tratament, pentru ca in statiune trebuie sa mai plateasca in plus pentru anumit tratamante si chiar pantru mancare, daca nu vor sa traiasca numai cu cartofi si ceai trei saptamani. Evit aceste transferuri de bani, deoareca banca incaseaza enorm. La o suma de 300 EUR am platit 50 comisionul bancii, din care 25 a retinut banca romaneasca (din ce motiv, nu stiu).
Pensionarul roman trabuie sa fie un bun finantist ca sa nu infometeze si ca sa-si asigure minimul de vitamine si proteine. Mai bine le las bani cand merg acasa.

Din mesajul tau inteleg ca relatia ta cu parintii nu e cea mai buna. Tu te-ai indepartat de realitatile romanesti, ei nu stiu cum e in strainatate si si- ar dori si ei sa aiba o data bani destui. Te miri ca nu-ti spun de ce au nevoie concret: eu cred ca au nevoie de prea multe dupa 14 ani in care cu siguranta mai poarta paltonul sau cojocul care si l-au cumparat la 50 de ani. Banii se duc usor in Romania, motiv pentru care pentru multi e un lux sa bea o cana de lapte pe zi. Drept sa spun le-as da toti banii de pe lume numai sa-i stiu sanatosi fara griji de genul asta, dar sunt inca studenta si traiesc din banii sotului.

Insa cred ca cel mai bine ar fi sa ai o discutie sincera cu parintii tai, prea am impresia ca intre voi nu a mai ramas nimic decat obligatia de sange. Tu crezi ca vor numai sa te stoarca de bani si asta e grav. Daca e chiar asa, atunci poti sa impui o limita sau chiar sa renunti la ajutor, oricat de crud suna.

Mi

nu stiu exact, parintii mei n - de Eda la: 04/04/2004 12:37:07
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari)
nu stiu exact, parintii mei nu sunt pensionari si oricum nu prea reusesc eu sa-i ajut. Dar stiu ca mama mea cheltuie 150.000 pe zi, adica 4.500.000, din care nu plateste intretinere si telefon, etc. Asa ca, eu cred, ca vreo 250-300 $ ar fi de-ajuns sa traiesti decent in Romania. Dar cei batrani mai au nevoie si de medicamente, care uneori sunt foarte scumpe si asta afecteaza serios bugetul.
Intre parintii mei a fost o d - de simf la: 05/04/2005 14:51:37
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Intre parintii mei a fost o diferenta de 11 ani care nu i-a impiedicat sa aibe o casnicie fericita. Interesul mamei mele? Tocmai diferenta de varsta: tata era mai intelept, mai tandru, mai calm, mai... decat toti tatii colegilor mei, apropiati de varsta mamei....
Intre parintii mei e o difere - de (anonim) la: 06/04/2005 15:31:04
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Intre parintii mei e o diferenta de 6 ani si deasemeni au o casnicie fericita , cum mi-as fi dorit sa am si eu.
Pe vremea aceea , anii `60, asa se "purta", din varii motive si mentalitati, era deplina normalitate o diferenta de 5-10ani intre sot si sotie, fireste sotul fiind mai mare.
Am fost casatorita cu un barbat de aceeasi varsta cu mine, dupa ....ani si un copil, ne-am despartit.
Acum am un prieten cu 5 ani mai mic decat mine cu care ma inteleg foarte bine si caruia in cei 6 ani de cand sintem impreuna nu am sa-i reprosez decat faptul ca are prea putin timp liber.
Concluzia mea: trebuie sa fie omul potrivit tie nu varstei tale!
#42173 (raspuns la: #41989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parintii mei au avut un priet - de gigi2005 la: 22/05/2005 16:43:33
(la: Ce credeti despre mostenire?)
Parintii mei au avut un prieten, plecat in State prin anii '70, care stiu ca a stat la noi o perioada. Primise confirmarea de emigrare si mai trebuia sa astepte cateva luni pana sa plece. L-au fortat sa-si cedeze casa, sa renunte la cetatenia romana si, colac peste pupaza, mai trebuia sa plateasca si o suma de bani pe zi pentru ca statea in Romania. Era saracul muritor de foame, nu mai avea nimic.
La noi a stat vreo doua saptamani numai el, sotia si copiii stateau in alta parte.
Dupa '90 ne-a cautat si a incercat sa-si revendice "averea" (casa din Bucuresti si pamantul de la tara). N-a luat nimic pentru ca le-a cedat de buna voie.
#50507 (raspuns la: #50484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parinti mei nu au fost comuni - de celine333 la: 17/05/2006 22:39:22
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
parinti mei nu au fost comunistii..tatal meu a plecat din tara cind eu eram f.mica..am avut mult de suferit...mai ales mama si fratele meu...eu mai putin..pt ca eram f.mica..insa vai noua prin ce experiente am trecut..doar pt ca tatal meu a fost considerat dezertor si l-au numit in fel si chip ca si-a parasit tara...Pina a obtinut tata acte pt noi..mama si fratele au fost chinuiti rau de tot..poate de aceea cred atit de mult in D-zeu..era sa raman orfana de mica doar pt ca tata a fost nonconformist si a plecat din Ro pe timpul comunismului...Atunci am invatat..sa cred si ma rugam in fiecare zi ca eu mama si fratele sa rezistam pina cind tata ne va scoate din tara...
#122659 (raspuns la: #122492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Parinti si copii - de flavie la: 26/12/2006 19:28:52
(la: parintii si educatia)
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

Parintii sunt,mai ales in copilarie,adevarate modele pentru copiii lor.
nu mi se pare ca parintele trebuie sa impuna,e suficient sa ghideze si sa explice..Parintii mei nu mi-au impus alegerile.Dialogul este esntial daca se vrea o relatie buna.
Parintii - de cuivacaruiaiipasa la: 25/04/2009 19:10:11
(la: Parintii)
E seara... si stau cu laptopul deschis la acest subiect...care mi-a trezit ganduri si o pofta de a analiza conditia parintelui dar si cea a copilului.Consider ca atata vreme cat nu ai un copil al tau...sau o familie a ta, nu vei putea stii ce inseamnna lupta pe care o duce parintele in fiecare zi pentru ati asigura tie"copilului", tot binele!!!

Eu am un respect enorm fata de parintii mei...si nu cred ca asa ceva se invata neaparat...ci mai ales se dobandeste!
Respectul kre se naste fata de parinti... tre sa fie meritat! Crezi ca daca ai avea niste parinti care ar abuza d tine...ai mai continua sa ii respecti?
Ma km indoiesc...dar gandeste-te ce sentimente iti trezeste at knd te gandesti la ai tai...k au muncit ore si au facut naveta pt k tu sa ai ce mank...unde sta,,,si sa ai o scoala iar ei sa fie mandrii mai apoi de ce au realizat prim tine? Crezi ca sentimentul acesta inseamna nimic? Daca da???? Mai gandeste-te la ce inseamna parintii tai pt tine...inainte de a nu-i mai avea aproape...de a vb zilnic cu ei...si de a simti prezenta lor in viata celor vii!!!! Te rog i-a o clipa si gandeste-te bine!!!!
si asta pentru ce? - de vali la: 03/09/2003 09:17:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
50 de ani chinuitzi si vai de ei..cu regrete si putzine bucuri si numai sacrificii si pentru ce ...pentru inca trei patru ani lipsiti de munca plini de bani si de avantaje dar cu o sanatate subreda si fara nici o speranta de viatza ??.nu mi se pare echitabil ...asa au patzit parinti mei ...acum pensionari ..dar greu bolnavi ..in fine ...
eu ce sa zic am fost o perioada ca voi de la 7 dimineatza pana la 8,9 seara uneori si pana dimineatza la 3 ,4 prin frig si ploaie si uneori pana dumineca dimineatza cand lumea pleca de la discoteca sau de prin baruri iar eu lucram alaturi de echipa ca nebunul ....bani destui ca nu apucam sa ii cheltui,varsta numai 20 de ani ..cea mai frumoasa varsta pentru unii dar pentru mine varsta la care am simtzi intradevar greutatea ..pana la 23 chiar 24 cand am zis gata..am refuzat totul si am zis ca trebuie ca viatza mea sa ia o alta cale...asa ca am cautat un alt servici ... si cu activitate de teren si de birou ... ce mai ..cu totul altceva ..ma trezesc la 9-10 dimineatza plec la servici la 17 sunt acasa ..am timp si de mine castig destul ..este bine ..oricum mai bine si regret ca nu am facut-o acum trei patru ani...de ce sa ne chinuim o viatza intreaga si asa scurta pentru ce ..oricum atata cat o sa lasam mostenire nu va fi niciodata de ajuns....parerea mea este ca vine o vreme cand tre sa pui punct si gata...tre sa renuntzi la anumite lucruri ca sa altele ..sacrificiu...asta cred eu ...vali
Traiesc in Franta de patru an - de (anonim) la: 23/10/2003 11:33:53
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Traiesc in Franta de patru ani .Am plecat din Romania in 99 cind , dupa ce mi-am terminat studiile , am realizat ca daca voi ramine in tara,pensiile parintilor mei nu imi vor ajunge sa platesc chiria unei garsoniere , undeva la marginea Bucuresti-ului ! Asa ca decizia a fost urgenta si clara ! PLEC !!!! Chiar daca inainte nu m-am gindit niciodata la aceasta varianta ! Cind m-am vazut cu diploma in mina am inceput sa imi caut un loc de munca ..... dar nu am gasit nimic ! Nici macar sperante nu erau !Nu mai era nimic roz ...ca pe vremea studentiei ...Nu am avut de ales ! Nu am plecat pentru ca am vrut ci pentru ca am fost obligata ...obligata de tot ce se intimpla in jurul meu . Si nu imi pare deloc rau ca am luat la momentul respectiv acea hotarire ! Daca as da timpul inapoi alegerea ar fu aceeasi!
Tot in Franta as ramine ....chiar cu un milion de euro in banca nu m-as intoarce in Romania !!!! De ce ???? Sint atitea de spus ....aici ma simt respectata , ma simt protejata ....toate sint altfel aici ...
Pacat ....mare pacat ....au plecat atit de multi din tara pentru ca nu au avut nici o speranta ca in Romania pot duce o viata decenta !!!!
Cine stie ?! Poate intr-o zi ....eeei, ...dar eu n-o sa mai apuc ziua aia !
Din cauza asta nu m-as mai intoarce in Romania chiar daca as avea muuuuulti bani.....prefer sa ii cheltuiesc aici !
Imi pare rau dar asta este realitatea !!!!
si eu stiu cum traiesc pensionarii - de zabriski la: 24/10/2003 19:11:55
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Cand vorbeam de cateva beri incercam doar sa gasesc o echivalenta, atat. Si stii ceva? N-o sa crezi, dar pensionarii sunt printre cei mai fideli cititori de presa. Stiu cum traiesc pensionarii. Parintii mei sunt pensionari, n-o duc ingrozitor de rau, dar nici grozav, se tin tari, le e jena sa ceara ajutor, iar eu recurg la tot felul de tertipuri sa le fac viata mai usoara fara sa le ating demnitatea: ah! am luat doua cutii de detergent la juma' de pret - luati si voi una; uite, v-am adus si un pachet de cafea; v-am platit si voua telefonul, ca tot am trecut pe la romtelecom... si tot asa. Si mama, care s-a scapat odata si mi-a zis: "Vai, mai sunt patru zile pana la pensie si noi nu mai avem bani decat de paine si ziar!". Da, "si ziar", asa a zis.
Asa ca stiu ce inseamna suta de mii de lei.
Odata precizarea facuta, sa trec mai departe. Intrebarea mea la altceva se referea. Ma intrebam unde gresesc ziarele/ziaristii, de fapt. Pentru ca presa incepe sa aiba, in Romania, o problema de credibilitate.
#2100 (raspuns la: #1670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cei care o duc bine in tara se gandesc la plecare...? - de (anonim) la: 29/10/2003 02:11:39
(la: Romani in strainatate)
Cind cineva pleaca fuge DUPA ceva sau DE ceva. La mine a fost DE ceva.

Binele material nu a fost un factor. Nu vorbesc de bogat aici ci de comfortabil si eram asa....

DAR, nu mi-a placut lipsa de respect fata de munca. A celor in viata si a celor de dinaintea lor. Pensiile parintilor mei erau aproape simbolice dupa zeci de ani de munca - noroc ca aveau copil !!! Plateam mai mult impozit la salariul/ venitul meu decit pensia lor cumulata. Si nu reuseam sa vad unde se duc banii aceeia...

Ca gropile pe strada se reduceau prin ...unirea lor catre mai putine si mai mari, in spitale jucam ...pocker cu doctorii si asistentele la cit sa dau sa fie multumiti si mai si veneam cu medicamentele de acasa !!!

In plus alocatia lunara la copii era asa cam de valoarea unui burger la McDonalds. Asta intr-un moment de reasezare cu inflatia !!!! ca altfel mai ducea la 1/2 sandwich doar !!! (evaluarea in "unitati McDonalds" aleasa doar pt. scop umoristic. Ceea ce nu schimba suma excesiv de mica pt alocatie !!!)

Si n-am reusit sa dezleg misterul a ce se intampla cu banii aceeia de taxe. Si nu numai de la mine !!!!

Respectam munca ?!!!!

Si apoi coruptia. Orice document oficial putea dispare si reapare in infinite forme de puteam crede ca au dat extraterestrii....mai rau, s-au cazat in institutiile romanesti de orice dosar era un caz de X-files. Mistere totale !!!! Si evolutii "uluitoare" !!!! Curat-murdar nenea Iancule !!!!

La primarie ca la primarie, si la altii asemenea idem, dar cind s-a intimplat de citeva ori si cu justitia civila - adica in judecatorie pt. un pirlit de teren de citiva metri - am tras concluzia ca macar sa nu le mai dau atatea taxe daca tot doar le folosesc sa plateasca diversi indivizi care au uitat cele mai elementare reguli despre profesia lor...

Cum ar fi unii judecatori si doctori.... (cu multe vile)

Asa ca am plecat.

In concluzie totul in cazul meu s-a redus la RESPECTUL FATA DE MUNCA ,INDIVID SI PROPRIETATE.

Sincer sper ca e mai bine acum... Ca altfel tara frumoasa, fun, oameni placuti....

#2502 (raspuns la: #1693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re Milionul si locul de trai - de (anonim) la: 10/11/2003 02:53:16
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
60% din bani i-as investi ca sa pot sa-mi tin copiii la scoli in Occident, de preferinta la Londra, chiar daca-i mai scump.
Am fost asistent universitar in Romania, iar parintii mei au fost invatatori, stiu foarte bine ce invatamant avem.

Cu 40% mi-as lua o casa, nu prea mare, si as incepe o firma - in Bucuresti. Pana la urma vin ei, occidentalii, si au nevoie de unii - ca mine, scuzati modestia :-) - care sa intzeleaga ce vor ei si cum lucreaza, si sa fie mai in varsta, cu ceva experienta de la ei.

Romania e frumoasa, mi-ar place sa traiesc in Romania. Dar sa nu trebuiasca sa lucrez mult cu romani - deocamdata. Astept tineretul, sper sa evolueze pozitiv, desi nu stiu mai nimic despre tinerii romani de acum.

Asta-i.
Sanatate si toate cele bune.
nimic - de sarmi la: 18/11/2003 15:51:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
decit pustiul recilor camine, mincarea proasta si rara.
Sarmanii mei parinti!Sarmanii mei bunici, care au trecut prin toate.
Generatii sacrificate,

nu regret nimic decit timpul pe care l-am pierdut si sudoarea trista
a parintilor mei...

=--- ridicolul sedintelor de UTC, ca m-a ajutat D'zeu si nu am avut carnet de membru PCR...papungii si matele fripte de la 'comitete',
mizerie, mizerie, mizerie.

Iar voi de aici va induiosati asupra unei Eugenii!
#4647 (raspuns la: #4626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un raspuns categoric.. - de sorin1975 la: 22/11/2003 01:43:51
(la: Vina de a fi rus?)
a fost f categorica in ceea ce ai spus... ma intreb daca chiar tu ai vazut aceste lucruri sau ti s-au povestit... nu de altceva ci pentru ca si parintii mei mi-au povestit lucrurile astea, tata mi-a povestit si cum a fost scos tot satul (el avea 11 ani atunci) la margine pentru a asista la executii facute de o rusoaica ... si tot nu as putea ura acel popor, nici tata nu-i ura, nici bunicii mei... stii de ce? ptr ca isi dadeau seama ca mai intai am intrat noi peste ei apoi au venit ei aici... a fost un fel de razbunare... poporul acesta rus a suferit f mult! au suferit din cauza comunismului impus, apoi din cauza razboaielor pe care si ei le-au dus in spate... intreaba-te cate milioane de oameni au murit in rusia in aceste perioade .. au fost 10 000 de martiri facuti de comunisti in rusia, la fel de multi ca prigoana impotriva crestinilor din imperiul roman... au murit milioane de rusi in cel de al doilea razboi mondial... crezi ca romanii au fost usa de biserica cand au ajuns in rusia? cred ca tu ai fost prost informata... romanii s-au comportat exact ca rusii : violuri, jafuri... mi s-a povestit de catre oameni care au participat acolo... nu meritam sa se comporte si rusii la fel? sunt oameni si ne urau pentru ce am facut la ei in tara... trebuie sa continuam si noi ura catre ei?
#4883 (raspuns la: #4852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mie imi pare rau - de Catalina Bader la: 22/11/2003 22:56:32
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
ca acum nu mai sunt acasa.

faptul ca Ceausescu a existat si spiritul lui nu s-a stins m-a determinat sa plec...

Romania este CASA MEA.
Acolo sunt FRATII MEI.
ACOLO SUNT PARINTII MEI.
Si parintii parintilor mei...

Doamne, ce greu e sa te instrainezi de casa ta!

Si ce BUCURIE sa te intorci in EA!
Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.
#6733 (raspuns la: #6627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum va simtiti cind va intoarceti in Romania - de Adina D la: 04/01/2004 11:51:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
In 10 ani m-am intors in Ro de 4 sau 5 ori. La inceput senzatia de "acasa" a fost puternica, dar nu era una de siguranta. Cind am hotarit sa emigrez, vizitele in Romania au fost mai putin traumatice. Ma simt acasa doar la parintii mei, cu mincare gatita de mama. Restul e ca o planeta straina, imi vine greu sa ma raportez. Imi place contactul mai des cu oamenii, toti par a avea timp pentru mine, dar ma intristeaza tonul conversatiilor. Totul e vazut printr-o lentila pesimista, si pentru mine asta e de neinteles. Totul e inca generalizat, oamenii cred ca e de cuviinta sa indure pentru ca indura si altii, fara sa realizeze ca au dreptul sa fie fericiti. E ca si cum ar trebui sa iti fie rusine, daca indraznesti sa fii fericit. In Nord America e exact invers, motorul care propulseaza tot aici e dreptul si nazuinta de fericire.
Imaginea Bucurestiului - de Adina D la: 06/01/2004 17:28:58
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Yana
Eu nu stiu Bucurestiul de acum 35 de ani, dar am citit si am citit mai ales dupa ce am plecat din Ro. Stiu ca era o bijuterie. Dar erau oamenii si viata sociala care il faceau sa fie civilizat.
Eu am vazut deteriorarea din timpul comunismului, apoi dupa '89, am fost socata sa vad ca totul mergea in rau in loc de mai bine. Am locuit 12 ani in Bucuresti, si poluarea, aglomeratia, insecuritatea (furturi, nesiguranta pe strazi seara) au crescut continuu. In primii 3-4 ani mi-a placut enorm. Apoi am inceput sa evit sa merg vreodata in anumite cartiere.
Pentru tine trebuie sa fi fost o excursie dureroasa. Scrie despre amintirile pe care le pastrezi, trimite-ne si noua ce scrii. Asta e Romania pe care vreau sa mi-o amintesc, Romania tineretii parintilor mei.
#7692 (raspuns la: #7586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...