comentarii

paronimul c]'uvantului familiar


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
uite, ca sa nu te mai ataci, promit ca de-acum sa te combat punctual si pe subiect, de-o mai fi cazul. ar fi trebuit s-o fac de la subiectul cu energia verde, cand mi s-a sculat parul in cap la revolta ta de che guevara in mizerie. vorbesti ca sa te auzi vorbind si te isterizezi d-amboulea, cand de fapt romania are bine-mersi cota obligatorie de certificate verzi si lumea investeste in draci in romania in eoliene (cel putin in eoliene, cu astea sunt eu familiara).

de ce investeste? - pentru subsidii! taica-meu are firma care construieste infrastructura pentru ele in dobrogea (investitori danezi, nemti si belgieni) si barbatu-meu are firma care mai lucreaza si pentru niste belgieni care investesc in eoliene, tot in romania, dobrogea si oravita. deci da, stiu ce vorbesc, believe me. stiu ca si datorita sistemului de subsidii, pretul unei eoliene a crescut cu 80% in ultimii 3 ani, sfidand legea cererii si ofertei. s-o produci costa la fel, oferta e in crestere, dar culmea, pretul creste! de ce, pentru ca lumea se intinde, cand stie ca are unde. asa cum s-au intins si in belgia, unde statul a decontat 80% din investitiile in fotovoltaice. si acum toate casele de la mine de-aici de la camp au acoperisurile pline de panouri, dar ce pacat ca avem doar 10 zile cu soare pe an - si asta de 2000 de ani, nu te gandi ca s-a schimbat clima brusc!

toate figurile astea "green" sunt platite din banii contribuabililor - adica ai mei si-ai tai- la preturi umflate artificial, numai ca sa atingem cota de certificate verzi.

poate-i o idee buna in teorie, dar momentan nu e prea eficienta. e inca o metoda de a face bani usor si spornic. statele baga bani si cativa baieti, destepti si potenti, incaseaza. situatia e mai complexa decat crezi tu, nu se limiteaza doar la romania si electrica, si parca ma doare sa te las asa ignoranta, daca tot zici ca lucrezi in domeniu si esti specialista. si entuziasta pe deasupra!

deci nu, nu e nicio conspiratie modiala care si-a gasit expresia in politica practicata de Electrica. indraznesc sa presupun ca ei nu se incurca (inca) cu micii consumatori, insignifianti si doar datatori de batai de cap. bataia pestelui nu s-a terminat, acum sunt jucatori mari in teren si mai dureaza pana vin vanzatorii tai de fotovoltaice la minge, daca or veni vreodata. crezi sau nu, problema nu se pune in termeni de salvare a planetei, se pune banal si prozaic in termeni de bani.

si sunt multe de discutat pe tema, dar mi-e lehamite sa ma lansez in discutiile astea cand vad ca n-am cu cine. acestea fiind zise, isteriile tale cu "sa salvam planeta, sa-i belim pe exploatatorii de gaz!" sunt induiosatoare in context doar daca ai sub 15 ani. ai? atunci, daca nu, mai usor cu tantrumurile, ca de la o varsta incolo dau urat de tot in societate.

hai, te-am salutat, succes la vanzari!
#643572 (raspuns la: #643569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 10/04/2013 16:09:02
(la: Curriculum Vitae)
Unde-ai mai vazut barbat amagit de mintea unei femei ? Doar in carti. ;)

nu-mi place cuvantul "amagit", dar il putem lasa asa; nu sunt de acord cu ce spui
in viata se intampla, ca si in carti, si nu in procente definitorii pt un sex sau celalalt, dar influentele sunt inevitabile si omniprezente
eu le zic mutatii, tu le zici amagiri, dar pana la urma traiesti cu ele si poate datorita lor fiindca omeneste vorbind, lipsa acestora ar demonstra incapacitate

despre text: inteleg ca vrea sa spuna ceva, dar simbolurile nu-mi sunt familiare si fiindca am citit comment-urile anterioare si tot nu vad legatura... am s-o las asa, poate recompun mai tarziu, din mai multe texte
#644791 (raspuns la: #644722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adynet - de zaraza sc la: 23/04/2013 11:00:08
(la: Reîncarnare cu je t'aime si alte diversiuni...MARGA.)
Nu ne poti pierde niciodata! Mi-a placut si acest episod! Atinge si ceva corzi sensibile, ca si cum vad ceva oarecum familiar.

#645137 (raspuns la: #645136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 15/11/2013 22:38:21
(la: M-am intors)
M-am încăpăţînat să nu întreb pe nimeni despre fostul nume al localului, pentru că nu voiam să fiu luat drept provincial aflat în trecere prin capitală. Nu ştiu ce-mi venise să mă îmbrac în nişte pantaloni reiaţi de culoare maro care nici măcar nu mergeau bine cu pantofii. Mă simţeam ridicol şi aşa, fără să pun întrebări!
Fata cu reclamele nu m-a recunoscut şi a vrut să îmi mai dea o invitaţie dar am reuşit să mă feresc. Hîrtia a căzut pe jos, spre a fi astupată imediat de zeci de tălpi lacome. Un ţigan încerca să vîndă ceasuri contrafăcute care indicau tot felul de ore. O femeie arunca la gunoi un caca de Schnautzer, învelit într-o pungă transparentă. Aproape că îmi luasem gîndul să-mi găsesc noii colegi, dar ce mă scotea cu adevărat din sărite era faptul că nu văzusem nici măcar un cunoscut în toată gloata aia. “Ok, nu-i găsesc pe ăia, dar chiar nimeni cunoscut, ca şi cum nu sînt născut şi crescut în oraşul ăsta! Imposibil să nu mă întîlnesc pînă la urmă cu cineva! Doar nu sînt un Vily oarecare, născut la mama dracului!”
Chiar în timp ce mă perpeleam aşa, la intrarea unui local mai select am văzut un chelner la papillon care îmi făcea semne să mă apropii. Sau poate că mă invita să intru?
“Da! Dumneata! Hai că ţi-am păstrat aceeaşi masă ca de obicei!” părea să zică, în timp ce-mi zîmbea familiar, de la distanţă. Oricît m-am străduit, n-am reuşit să-l recunosc. “O fi vreun coleg de generală pe care orarul solicitant din baruri l-a ridat prematur.” mi-am spus. Cînd m-am apropiat să văd despre ce era vorba, chiar în dreapta lui, mi-au căzut ochii pe un ceas care indica ora două. Dacă am fi fost cu un secol în urmă, ar fi fost o pendulă care-ar fi bătut de două ori. Ding. Ding. Era exact ora două…
“Intraţi, sînteţi aşteptat! Să vă conduc la masa colegilor dumneavoastră.” a repetat.
A repetat de vreo trei ori pînă cînd m-am dezmeticit. Pe de o parte, mi se părea incredibil că era doar ora două, iar pe de altă parte simţeam că mai trăisem acel moment, cel al inteminabilei rătăciri de la o adresă la alta, urmată, miraculos, de găsirea locului de întîlnire exact la timpul potrivit. În mintea mea, căutarea din centrul vechi durase aproape juma de zi cînd, efectiv, nu fuseseră decît vreo zece minute. Pe fond de stres, experimentasem acel fenomen, foarte cunoscut persoanelor mereu aflate sub presiune psihică, cărora viaţa li se poate părea fără sfîrşit. Un calvar fără sfîrşit, dar totuşi o viaţă lungă. Nu este atunci oare mai avantajat chefliul fără griji, care îşi trăieşte traiul, fără să realizeze cînd a ajuns la fundul sacului de mălai? Eu, chefliul ăsta am vrut dintotdeauna să fiu, şi în permanenţă mama m-a împiedicat!
“Cum ţi-ai dat seama că din toată nebunia asta, eu eram cel aşteptat şi nu altcineva?”
“V-am recunoscut după legitimaţie, cum altfel?”
I-am urmărit privirea, un pic contrariat, dar era adevărat. Din reflex, îmi prinsesem şi eu legitimaţia la centură – cum văzusem la domnul Iosifescu şi la alţii că e modern – iar chelnerul o recunoscuse de departe datorită culorilor ei cam fistichii.
Urmîndu-l pe chelner, m-am apropiat de o masă ocupată doar de patru persoane. Aşa cum mă aşteptasem, masa se afla pe terasă, fapt care m-a bucurat mult, pentru că semnala claritatea deducţiilor mele: mă puteam baza pe ele şi în alte situaţii viitoare, poate cu mult mai importante. În timpul acesta, chelnerul, care se mişcase printre mese cu siguranţa unui şef de sală, îmi spunea banalităţi, cum se obişnuieşte în astfel de situaţii, iar eu îl ascultam mecanic, fără să-i dau nici o atenţie. Glasul lui puternic, baritonal, i-a făcut atenţi pe cei patru. Imediat s-au întrerupt din ce aveau de discutat. Era Zelosul, Năltogul, secretara – mare amatoare de poze şi tipul jovial, cel care părea uns cu toate alifiile.
om, - de anadaria la: 18/01/2014 07:46:41 Modificat la: 18/01/2014 07:48:45
(la: dupa sarbatori)
dupa ce ti-am citit comentariul am avut brusc revelatia c-ai baut singur toata sticla aia inainte sa te-apuci sa scrii :)

Si zici tu ca ma contrazic? Ia sa vedem cam cat de tare...

Perfect, in primul paragraf esti de acord cu mine si te contrazici referitor la naivitate , codependenta, etc
= In primul paragraf spuneam de-o forma suava de naivitate, nu de aia izvorata din ‘las’ ca stii tu ce-i mai bine pentru mine’. Si unde-ai vazut tu codependenta, in pierdera in ochii celuilalt? Aia-i doar o stare de bine si familiar, asa cum traiesc cocorii cand se intorc la cuibul lor.

visul de balerina...nu as cere acest lucru, dar intr-un cuplu deciziile se iau in cuplu!
= Bine, daca baletul iti place, reformulez: crezi ca ai putea iubi un om care isi sacrifica visul pentru tine?

haida de! tu-mi descri dragostea narcisistica, nu aia romantica!
= vedem mai jos cum e cu dragostea narcisista, da’ aici spuneam ca pentru a-l iubi pe celalalt trebuie ca-n primul rand sa te iubesti pe tine. Sa-ti pese de ce esti si ce devii. Altfel nu esti capabil sa oferi. Drept e ca nu dragostea romantica se potriveste cel mai bine aici, ci aia mai ‘coapta’ care urmeaza dupa.

E clar ca intr-un cuplu nu poti sa faci ceea ce faci singur, dar asta nu inseamna ca renunti la tine. Incerc un ex simplu, nu acelasi "lucru" iti aduce fericire/iubire la 8 ani vs 20 de ani, dar asta nu inseamna ca daca renunti la 20 de ani la ce-ti aducea fericire/iubire la 8 ani esti nefericit!
=Aici suntem de acord, daca la 20 de ani se pune problema 'renuntarii la ceva ce-ti aducea fericirea la 8 ani, sigur avem o problema, pentru ca la 8 iti aducea fericirea jocul ‘ratele si vanatorii’.
:)

am vaga impresie ca tu ai o viziune de stagnare/ platou pt sinele asta...pt mine sinele evolueaza si nu ma vad nefericit/neiubit sau incapabil de iubire ca am renuntat sa mai bat mingea pe afara doar ca sa stau langa ea cand incearca 1001 de articole de imbracaminte ;)
=n-am io viziune de platou cat ai tu impresisa ca sinele asta-i asa, o chestie cu care poti sa bati mingea.
:)

revin la intrebarea mea din mesajul precedent si la care clar NU mi-ai raspuns , referitor la lupta pt iubire cu propriul partener!
= Nu, nu mi de pare c-ajungi sa lupti pentru iubire cu cel pe care il iubesti. De fapt, nu mi se pare c-ar trebui sa lupti in vreun fel pentru iubire, pentru ca daca nu vine ea, iubirea, la tine, sa te gaseasca in timp ce urci pe Everest, orice alta lupta e pierdere de vreme. KO :)

cam anulezi toata strategia ta de lupta;)...in alte cuvinte, iti bagi picioarele in dragoste ca esti deasupra ei ??
= suntem deasupra sentimentelor pentru ca tocmai ele ne inalta.
Si nu mai incerca sa ma amagesti, ca nu-i usor :)

Si acum voila de vezi in ce cuvinte se ascunde iubirea narcisista:

#649400 (raspuns la: #649392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La revedere, Iran, bine te-am gasit, Turkmenistan! - de zaraza sc la: 14/05/2014 10:59:08
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/la-revedere-iran-bine-te-gasit-turkmenistan

"Dimineata ma trezesc devreme caci din cate am auzit e bine sa ajungi la prima ora la granita turkmena, caci nu se stie niciodata de cat timp e nevoie pentru a trece in partea cealalta.

Desi mi-au placut foarte mult iranienii, de-abia astept sa trec intr-o tara noua si poate sa scap de traficul infernal din Iran. Mi-ar placea sa pot sa zic ca Iranul e o super tara pentru cicloturism, dar nu pot, caci pentru gusturile mele e mult prea mult trafic. Sper sa am timp sa scriu in viitorul apropiat o postare-rezumat cu impresii generale despre tara asta.

Dar acum revenind la vama, a fost o experienta ca un bun-venit intr-o fost tara sovietica. In primul rand, eram clar singurul turist de acolo, in rest doar soferi de tir si cativa turkmeni care probabil isi vizitasera rudele si se plimbau cu cutiile de 10 kile de detergent dupa ei ca sa nu se intoarca cu mana goala.

Prima data vine vama iraniana, cu oameni de treaba ca peste tot prin Iran. Trebuie sa desfac un cob de proba ca nu cumva sa scot ceva ilegal din tara, dar in rest in 20 de minute am scapat si pot sa trec podul spre Turkmenistan. Cum trec de pod ma ia in primire un turkmen in uniforma militara cu un zambet si cu un “Wellcome”. Hai ca nu e chiar asa de rau, macar prima experienta e pozitiva.

Bun, dar vine vama propriu-zisa, pe care o sa incerc sa o descriu in randurile urmatoare. In primul rand totul e familiar, de la cladirile comuniste ale vamii pana la atitudinea oamenilor pusi sa faca treaba pe acolo.

Din Germania de Est pana in Siberia, modelul sovietelor a nivelat totul si similaritatile sunt mai mult decat evidente. Pentru Turkmeni a fost si mai ciudat, caci in interval de cativa ani au fost fortati sa-si abandoneze modul nomad de viata si li s-au distrus si toate moscheile.
[...]"

Image and video hosting by TinyPic
HS - de adina.petre la: 30/06/2014 11:34:02
(la: Dezbatere )
multumesc pentru comentariul extins, mereu e o placere sa te citesc :)

referitor la ideea in care sunt limitati copiii in ceea ce priveste discernamantul. presupunand ca sunt de acord cu tine, si ei nu au discernamant...spun doar ca ma supara aici tocmai faptul ca fiind in stadiul acela de vulnerabilitate suprema, in care nu au discernamant si nu pot alege si decide pentru ei insisi, sunt cumva la 'mila' resurselor parintilor lor. de aici, viata micutului se afla la indemana capacitatii de a decide a parintelui, a situatiei materiale, a ambitiilor si idealurilor acestuia - asta ca sa evidentiez doar o prima serie de factori care mi-au venit buluc in minte.
problema mea este destul devbanala/comuna. cine spune ca alegerile alea (pe care le face parintele) sunt cele mai bune pentru puiul de om?
si intrebare fantasmagorica. daca totusi ei, copiii, au un discernamant? sau o forma de, sa zicem asa...primara, instinctuala?

mai departe, urmatoarea ta idee ma lasa usor confuza. inteleg cum descrii organizarea societatii in functie de nevoia de adapostire din fata celui puternic, si mi se pare justa clasificarea fenomenului drept temelia societatii actuale. insa nu inteleg dde ce consideri tu ca solutia pentru a-i pregati pe copii pentru acel rol este scoala? chiar raspunde ea nevoii aceleia de confort si siguranta 'tribala'?

homeschoolingul nu imi este familiar ca practica decat vag, mi-e dificil sa-mi dau cu parerea. instinctual insa, as fi tentata sa nu ma incred in el prea tare, pentru ca mi se pare o metoda flawed prin care copilul nu are acces la invatarea in micro-grupul pe care il constituie clasa. s-ar putea sa gresesc.

delicata problematica de calitate a copilului. imi imaginez ca este dificil a admite ca cioara din cuibul meu este echipata sa rezolve dileme de conserva in loc de a fi o viitoare laureata a nobelului. insa vad asta ca pe o tema recurenta si de-a lungul articolului. ok, avem o problema, e fain ca putem s-o punem pe tapet. insa cum o rezolvam, care sunt solutiile aici? momentan tot ce s-a putut inventa in invatamant a fost ideea de incluziune. cu care, recunosc, nu sunt de acord.

si ultima intrebare cu iz utopic. de ce nu ne putem autoreglementa autoritar? :)

#652161 (raspuns la: #652065) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pe munte si o prima zi in Ala-Archa - de zaraza sc la: 18/07/2014 08:55:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-pe-munte-o-prima-zi-ala-archa

"[...]Bishkek e una din putinele capitale din lume asezata la poalele unor munti de 4000-5000 de metri, astfel incat in mai putin de o ora poti sa ajungi din centrul orasului pana unde incepe poteca. Am avut noroc in acelasi timp sa ajung in Bishkek in gazda la oameni care au aceleasi pasiuni si care voiau si ei sa exploreze muntii din jurul Bishkek-ului, astfel incat in momentul in care s-a ivit ocazia unui weekend petrecut la munte nu am avut cum sa-l refuz, mai ales ca tocmai ce am recuperat tot echipamentul trimis din tara de Mihaela. Singurul lucru care lipsea era o pereche de incaltari pentru poteca, dar problema s-a rezolvat repede gasind un fel de adidasi de munte redusi la unul din magazinele din Bishkek. Ar fi prea chinuitor si as muri de cald cu plastici in picioare, mai ales ca se anunta 37 de grade in Bishkek weekend-ul asta.

Compania e cel putin multiculturala, Nathan ~ muntoman si cicloturist de cursa lunga canadian, Sepaska ~ vecina din Bulgaria, cataratoare stabilita in Andorra ce tocmai si-a dat demisia de acolo pentru veni in Kyrgystan pentru a invata rusa, Sizim ~ cataratoare kyrgyza si singura care poate sa negocieze cu localnicii pentru un transport la care sa nu fim taxati ca si turisti si un roman ratacit cu bicicleta si cu ceva timp de pierdut prin Bishkek.

Vremea e calduroasa dar totusi pe aici adie putin vantul si cerul e complet senin, vreme numai buna de urcat cu spor la deal. E greu sa imi stavilesc entuziasmul de a fi din nou pe munte, caci totusi e o diferenta foarte mare intre ce vezi de langa un drum si ceea ce vezi cand urci pe un varf de munte. Si miscarile sunt atat de familiare incat nu pot sa nu ma simt ca acasa, chiar daca muntii sunt complet straini.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Casa departe de casa - cortul - de zaraza sc la: 11/11/2014 09:30:45
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/casa-de-parte-de-casa-quechua-ultralight-2

"Urmeaza un review poate putin mai neconventinal al cortului pe care l-am folosit vreme de 4 luni de zile in expeditie. Pana la urma si contextul in care a fost folosit e poate putin neconventional, de la nopti ploioase si reci in martie pe malul Marii Negre, pana la platoul de 4000 de metri al Pamirului, de la desertul Karakum din Turkmenistan pana la pantele acoperite de seracuri si crevase ale Tien Shan-ului, de la reintalniri repetate cu ninsori pana la mici urgane ce au purtat alte corturi in departari. Asa ca pot spune ca e un pic mai mult decat un review scris dupa doua trei iesiri la munte.

Cortul l-am primit prin bunavointa celor de la Decathlon, oamenii ajutandu-ma cu cateva piese de echipament care erau lipsa inainte de plecare. Acum trebuie spus ca review-urile de echipament pe care le voi mai scrie in urmatoarea perioada nu au nici o treaba cu faptul ca echipamentul respectiv a fost primit ca sponsorizare. Spre exemplu si oamenii de la Decathlon fac lucruri care sunt foarte bune, dar si lucruri care nu prea functioneaza. Spre exemplu din ultima categorie sunt peticele auto-adezive de la B’twin cu care nu am reusit sa repar nici una din penele pe care le-am avut.

Iar acum pentru varianta scurta a reviewului: daca as fi sa plec din nou intr-o astfel de calatorie, clar tot acesta ar fi cortul pe care l-as alege. In varianta lunga pot sa povestesc pe rand despre lucrurile care mi-au placut sau care nu mi-au placut la el. [...]
Tot din categoria design, ventilatia cortului nu mi se pare foarte bine gandita. Teoretic are doua gauri de aerisire, dar daca nu e nici un pic de vant in practica nu functioneaza prea bine, mai ales ca fustita cortului e destul de joasa. In Istanbul dupa cateva nopti in care am avut probleme cu condensul in interiorul cortului m-am apucat de ceva modificari pentru a mai departa putin fustita de pamant si pentru a imbunatati circulatia aerului, imbunatatire ce chiar a functionat. Oricum noptile in care am avut probleme cu condensul pot sa le numar pe degetele de la o mana si s-a intamplat inainte de imbunatatiri si atunci cand am avut parte de nopti extrem de umede fara vant pe malul Marii Negre.

Pe scurt cam asta ar fi poveste despre casa “departe de casa” in are am petrecut nenumarate nopti sub cerul plin de stele al Asiei Centrale pe Drumul Matasii, o bucatica familiara de univers in locuri ce erau de multe ori straine si stranii."

Camuflajul uneori insuficient in fata ochilor ageri ai ciobanului uzbek.
Image and video hosting by TinyPic



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...