paronimul cuvantului accident

conform DEX = Dictionarul Explicativ al limbii romane, accident = eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor

desi impresionante sit-urile la care m-ai trimis, nu sunt de acord ca "nici atunci copilul nu este un accident" prin insasi definitia cuvantului accident

cat despre "da sau nu pentru avort" ...... cu totul alta poveste

aualioooooo, mancavash guritzilii la toti, facetzi concurs de miss shi pa mine nu m-atzi chemataraaaa...al 'reacu' intruder asta, nu m-a anuntzat, baga-s-ar dracu-n coada lui!!!
ia fitzi atenti baietzi, ca raspund la-ntrebari!...am si io bacaloriatu', orsh'cum!
entendrez, bre si datzi play!!!

OM1 = cum va interpretati fotografiile puse de voi?
- grasa, fromoasa si devreme acasa!

OM2 = cum raspundeti unor complimente facute de un cafegiu?
- dau jenele-n sus shi fac o reverentza.

OM3 = cum ati defini MISCAREA FEMINISTA ?
- iote la el!...miscarea aia din banc, adica sa aiba ritm...io am, parol! (Intruder stie, mangafaua!...ca l-am deshelat odata.)

OM4 = intrati in general numai pe subiectele cele mai intens discutate sau va cautati numai subiectele care va pasioneaza?
- intru pa alea cu secs!...halea ma pasioneaza pa mine intens, bre!)

OM5 = ce i-ati spune unui TROLL?
- cine-i ala?...sofer da TROLeibuz?

OM6 = care a fost cel mai dur si cel mai dragut comentariu pe care l-ati facut in cafenea ?
- am facut un complement lu' admin da' nu m-a confirmat...:(

OM7 = sunteti deschise la initiative/sensuri noi? Daca DA, ce va inspira cuvantul CIOMUIRE (de altfel detectat si in google) ?
- ma gandesc la Bator a lu' Fefeleaga! (v-am spusara ca am bacaloriatu'!)

OM8 = care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul CAFEA?
- tigara si cartzilii cu care fac io pasientzele!

INT1. Citeste cu atentie poezia "Eva" de Lucian Blaga.
intrebare: Ce crezi ca a soptit sarpele la urechea Evei?
- "mai fata!...intreaba-l daca are prezervativ!"

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)
- Mitza Baston si Miss Piggy (muppets)

INT3. Enumera 3 (trei) insusiri pe care nu le poseda sotul/ partenerul tau, dar ai vrea sa le aiba.
- par pa chiept.
- dintii din fatza
- mi-i rushine sa mai zic...

INT4. Enumera 3 (trei) defecte pe care le poseda sotul/ partenerul tau si care ai vrea sa le piarda.
- nu stie sa calce rufele...
- nu vrea sa ma lase cu intruder la cimitir, s-aprindem o lumanare lu' soacra-mea...
- nu poate.

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?
ganterele lu' barbatu-mio si telenovela de pe ''acasa''...

INT6. Comenteaza pe scurt ce-ti sugereaza urmatorul fragment din "Ce noroc sa dormi si sa nu visezi" de Nichita Stanescu:
"Am gasit o toanta care tine la mine. Si stiti de unde stiu ca tine la mine? Mi-a spalat camasa."
(Sudoarea de piatra - pagini de jurnalistica)
- asta nu stie nici sa spele!

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''.
- adeca stau io asa pa ganduri, in cada, cu lumanarile de la parastasu' lu soacra-mea, toate aprinse...si bou' ala de barbatu-mio nu vine sa ma spele pa spate!

INT8. Care este conferinta, textul, poezia, pool-ul sau postarea preferata de pe cafeneaua.com? (exemplifica cu o trimitere la link-ul respectiv...)
nota: la INT8 nu se iau in consideratie textele personale.
- alea cu secsu'...nu stiu ce-i ala ''linc''!

bloom1: cum te-ai descrie cel mai bine in cateva cuvinte?
- halba ca zapada...

bloom2: care sunt asteptarile unei femei de la viata?
- tramvaiu' 34.

RAC 1: Cât timp alocati în medie/zi sau saptamâna navogarii pe www.cafeneaua.com?
- acu' e prima data...nu ma lasa intruder, manca-i-ash pectoralii lui!

RAC 2: Daca ati avea posibilitatea, daca ati fi admin, ce ati schimba la acest site si de ce?
- ash pune ''moticuri'' (vorba lu' mann!)

RAC 3: Ce va place cel mai mult la acest site, ce nu va place, si de ce?
- imi place de intruder bre!...
- nu-mi place ca n-are poze!...
- nush' de ce!

RAC 4: Numiti una din conferintele care vi s-a parut cea mai inspirata de-a lungul timpului si una pe care nu ati agreeat-o. Motivati.
- ce-i aia conferintza?...iote la ei!

RAC 5 : Care este diferenta dintre comportamentul si atitudinea dvs. de pe acest site fata de comportamentul din viata reala?
- in viatza reala sunt mai dashteapta!...aici ma inhiba intruder, cica sa termen mai repede, sa intre el!...pai da! c-asha vor toti, sa termenam mai repede!!!

RAC 6: Cum comentati existenta pe site a utilizatorilor cu mai multe nick-uri pe site?
- ce-i ala ''nick''?

RAC 7: Asemuiti www.cafeneaua.com cu un animal. Motivati.
- aualioooo...cu animalu' de intruder!

RAC 8:De ce aveti nevoie de www.cafeneaua.com?
- io nu am, io vreau sa fiu ''miss'', altfel va dau foc la shandrama!

OM9-barbatul este capul, iar femeia gatul ?
- adeca barbatu' gandeshte cu capu' si fomeia face gargara!

OM10-puneti o ALTA poza/link cu barbatul ideal
- ce linc, ce poza?...intruderu' e barbatu' ideal, manca-i-ash pectoralii lui de frumos! (ca MA repet!)

INT9: de cate ori ati intrat intr-un sex-shop si ce ati cumparat de acolo?
- am intrat p-acolo si am uitat sa mai ies!...am cosmaruri si-acum!

INT10: ce ati facut cu obiectul respectiv daca l-ati cumparat?
- am cumparat un obect...il folosesc la zdrobghit usturoiu'!

RAC 9: Dati o nota cafenelei, de la 1 la 10.
iaca na!...10!

RAC 10: Dati-va o nota, in raport cu cafeneaua, de la 1 la 10.
tot 10, normal!

dq 1
personalitatea feminina (sau masculina) cu care va (ati vrea sa va...)identificati sau apreciati in mod deosebit
- n-auzitaratzi ca intrusu'????

dq 2
daca ati fi barbat ati fi vrut sa aratati ca:.....
- intrusu', manca-i-ash guritza lui!

dq3 - asta in loc de poze...:)
daca ati fi avut alegera, in afara de cum aratati in realitate (care e probabil preferinta No. 1) ca preferinta No. 2 ati fi vrut sa aratati ca:....
- zoe petre

dq 4 si una personalitate:
sunteti la volanul unei masini sport luxoase de 2 locuri, intr-o zona rurala, in drum spre un 'blind date' cu partenerul de chat de pe internet din ultimile 6 luni. ajunsa in intersectie aveti in fata ochilor urmatoarea situatie:
- accident intre o ambulanta si un automobil. ambulanta incercand sa evite a intrat intr-un stalp, automobilul 'total loss'.
- din accident au asupravietuit pacientul - un barbat de 55, tata a 7 copii in drum spre spital cu atac de cord.
- din automobil, a iesit nevatamat un chirurg, si el in drum spre acelasi spital ca s a efetueze o operatie de transplant de urgenta unui baiat de 10 ani, copil unic facut 'la batranetze' dupa multe incercari nereusite.
- pe marginea drumului, la umbra unui pom, barbatul mult visat, marea iubire din tinerete care din motive diverse nu s-a implinit, asta fiind ultima sansa de a fi impreuna.
intrebare:
cum procedati?
(toate raspunsurile sunt bune, dar este unul 'super' - daca il gasiti, si daca il gasiti o sa stiti ca l-ati gasit - trimiteti pe pm)
luati in considerare ca:
- in masina sport intra numai 2 persoane. nimeni pe capota, in portbagaj, etc.
- in ambulanta nu este echipamentul necesar pentru interventie ambulatorie, si nici timpul necesar deoarece chirurgul trebuie sa ajunga in timp cat mai scurt.
raspuns: il iau pe parteneru' de chat (ala cu webcamu'!!!) si mergem in tufishuri!...pentru ceilaltzi, dai talica telefon la salvare, io nu mai am credit pa mobil!!!

si-acum gata!...votatzi-ma!...votatzi "Anjelika"...va pup pa totzi!!!

Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!

"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.

despre care dragoste vrei sa discutam?

Intrebari fara raspuns
Incepind cu 31 august 1997, accidentul printesei Diana a stirnit numeroase polemici, multa lume afirmind ca e ceva necurat in toata aceasta poveste. Cei care s-au declarat convinsi ca “printesa inimilor” a fost victima unui asasinat politic au analizat cu mare atentie, venind cu o sumedenie de intrebari privitoare la aspectele prea putin elucidate ale accidentului de la Paris. Toate aceste sute de intrebari aparute de-a lungul anilor au fost insa comprimate intr-un chestionar la care procurorul Burgess va trebui sa gaseasca raspunsuri clare.
• De ce Henry Paul, cel care conducea masina in momentul accidentului, a fost chemat la Hotelul Ritz dupa ce iesise din tura, special pentru a-i conduce acasa pe printesa Diana si Dodi al-Fayed?
• Conducerea Hotelului Ritz, proprietatea familiei Al-Fayed, stia ca Henry Paul este alcoolic si ca bause in acea noapte?
• Care este adevarul cu privire la alcoolemia lui Henry Paul? Analizele medicale sint contradictorii.
• Ce rol au avut paparazzi care au urmarit cuplul pe parcursul intregii zile si l-au fortat pe sofer sa mareasca viteza?
• In ce a constat exact implicarea celei de-a doua masini?
• De ce a durat atit de mult, dupa accident, pina cind printesa Diana a fost dusa la spital?
• De ce trupul printesei Diana si al lui Dodi au fost ingropate atit de repede, astfel incit nu a fost timp pentru un examen post-mortem adecvat?

Problemele ridicate de aceste citeva intrebari nu acopera insa nici pe departe acuzatiile adeptilor teoriei conspiratiei.

Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost infatisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana. Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.

Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:

"Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).

Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu putinta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).

Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti" Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Ac!elasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnarii comunismului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.

Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.

Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.

Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care - asemenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dezvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", (BBC) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.

Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB- ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de strinse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar



2. "REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"

In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si el la concluzia ca revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja."

La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).

In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritatii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost Waszoca, nr. 300, feb.1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei informatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea numara, inca de la infiintarea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetului central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989, Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte legea si sa raspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.

In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". ("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).

Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete - KGB, in primul rind - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene,

pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului", operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprima insusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste jumatate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est- europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.

Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru a realiza o lovitura de stat si a prelua puterea: 1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)"revolutia populara”. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din serviciile secrete cistigatii de partea complotistilor.

A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.

A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populard" are doua componente:

Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in anii '50 si ‘'60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea “Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaina" din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.

Cit despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a Germaniei si realizat cu agenti germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organizasera anterior o lovitura de stat, rasturnindu-l pe Sah de la putere si impunind in schimb o marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, pre!uandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.

O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc. Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipulind opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public. Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenarii si teorii conspirativiste.

Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.



3. "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984

In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.

In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si- l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pina in Parcul Herastrau, ca sa se explice.

Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de pir-pir-pir si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.

La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '6 - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:

Este necesar sa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.

In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ca presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu- zise de opinie sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918- 1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.

Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fata de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.

Celalalt plimbaret prin Herastrau in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:

"Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor condus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detaliile vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania ministrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati; exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.



4. "FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.

Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decit piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.

Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comertului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton ca Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti- ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).

In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expertii in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii ori miscari de strada. Unitatile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefului Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Directia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul (pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul maresalului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.

In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dezvaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de complotisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legatura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militarii si Stanculescu, in schimb, au tinut permanent legatura cu Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia din sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu.

La sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cum vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, romanii n-au aflat decit in anul 2000.

Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu il exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul perestroika.

O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.

In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?



5. CITEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989

Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov, o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89. Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din '87 nu s-a rezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.

Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.

Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Turistii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticii evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romania in prima jumatate a lui decembrie '89. Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest- germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.

Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Mimsterului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.

Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:

"Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la mitingul din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).

Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)

In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. Il convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. O legaturi directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere sa transmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul o!andez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din "Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare, dar in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Citeva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din "Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioului 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.

In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pina la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns in balconul C.C.- ului care, dupa intreruperea de o ora sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor, Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvarii Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai exista. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se baga iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizorii." Abandonind balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisind un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu "Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere". In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerei de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. Intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale". Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!" (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).

Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atit gasea de cuvinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor marturii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, lasind deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.

Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa- zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvarii Nationale". De fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.

In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca dous zile pentru pune mana complet pe putere - doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decit cu restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cind ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:

"Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.].

Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intimpinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.



6. UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI

Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.

Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detaliile executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, infasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormintarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim- ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. maj. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu pinze de cearceaf. Mai intii s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.

Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detalii privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentiona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de Kremlin
(rezistence.tripod.)

unde duce lipsa ei...
din JN:
La doua zile de la moartea celor cinci sportivi din Valea Morarului nu se stie cu exactitate cine se face vinovat de producerea acestei tragedii. Cert este ca salvamontis tii nu au fost solicitati sa supravegheze competitia. LAURA CALCIU

Procuratura Sinaia a demarat o ancheta in acest caz si spera ca in curand sa stabileasca daca cineva este responsabil de moartea celor cinci sportivi. Concursul de schi-alpinism, care, duminica trecuta, s-a incheiat tragic, a presupus parcurgerea unui traseu de 17 kilometri, de la Dihamul Militar, Pichetul Rosu, Valea Morarului, Varful Omu si retur. Sambata s-a desfasurat fara probleme proba pe echipe, iar duminica urma sa se tina proba individuala. Avalansa, pornita in jurul orei 13:00, a curmat viata a cinci sportivi si a pus in pericol viata unui arbitru si a unui schior. Maine, la politia Sinaia, vor fi audiati martorii.
Trupurile celor cinci sportivi - Istvan Blaga, Dorel Jercan, Cosmin Conut, Mike Csaba, Zoltan Buzasi - se afla la Spitalul Judetean Ploiesti, pentru autopsie. Legistii urmeaza, probabil astazi, sa trimita concluziile lor Politiei si Procuraturii Sinaia.

MApN arunca pisica in ograda vecinilor
Ministerul Apararii spune ca responsabilitatea organiza rii competitiilor sportive nationale revine, conform Legii educatiei fizice si sportului, fiecarei federatii de specialitate, iar in cazul accidentului din Bucegi, responsabilitatea revine Federat iei Romane de Alpinism si Escalada. Potrivit purta- torului de cuvant al MApN, Gelaledin Nezir, din juriul care a condus competitia, alcatuit conform regulamentului Federatiei Romane de Aplinism si Escalada (FRAE), au facut parte si reprezentanti ai acestei federat ii. De cealalta parte, Constantin Diaconu - vicepres edintele Agentiei Na tionale pentru Sport - dezminte categoric afirmatiile maiorului Ianosiu. “ Concursul era organizat de CSAMB Predeal”, declara Diaconu.


Salvatorii montani sunt indignati

Din punctul de vedere al salvamontistilor, vinovati sunt si clubul militar si federat ia. Neobisnuit pentru aceasta situatie este faptul ca salvatorii montani nici nu au fost anuntati sa asiste la concurs. Pe de alta parte, ei spun ca cineva ar fi trebuit sa se gandeasca macar ca, in zonele de risc, sa arunce cu petarde, astfel incat pericolul producerii unei avalans e sa dispara.

Niciodata nu s-a organizat concurs in ianuarie
Un prim semn de intrebare este ridicat de seful Salvamont Sinaia, Nae Cojanu. “Pe vaile din muntii Bucegi, in ianuarie nu s-a organizat niciodata un astfel de concurs. De obicei, acesta se desfasura in martie”. De aici, o intrebare fireasca: “Cine a cerut cluburilor din tara sa participe la aceasta competitie?”.

Era pericol de avalansa?
Bineinteles! Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania, Mircea Opris, se intreaba si el cine se face vinovat de producerea tragediei? “Organizatorii, in speta Cubul Armata, impreuna cu Federatia Romana de Schi-Alpinism. Concursul era cuprins in calendar, deci stiau de el. Trebuiau sa ia masurile ca atare. Nu au anuntat nici Salvamontul din zona sa fie pe faza. Era pericol de avalansa? Bineinteles, pentru ca inainte a plouat, dupa aceea a batut vantul, s-au strans mase mari de zapada care, la cea mai mica atingere, puteau sa declanseze aceasta avalansa. Asa s-a si intamplat”, ne-a declarat Mircea Opris care si el spune ca salvamontistii trebuiau instiintati.

“De obicei, trimiteau o hartie...”
Laurentiu Paraschiv, de la Salvamont Busteni, afirma ca echipa sa nu a fost solicitata sa asigure asistenta. “De obicei se trimite o hartie prin care suntem solicitati sa asistam la concursuri. Acum nu am primit nimic. In perioada asta se stie clar ca este pericol de avalansa.”


18 morti in 20 de ani

La o sumara trecere in revista a incidentelor petrecute pe Valea Prahovei in ultimii 20 de ani, constatam ca 18 oameni au pierit in avalanse. La Sinaia, in 1984, pe partia Papagal, s-au inregistrat doi morti; in 1999, pe Valea Pelesului - 4 morti. In Busteni, in 1984 - un mort pe Valea Malinului, in 1985 - un mort pe Schiel, in 1986 - doi morti deasupra Cabanei Caraiman, in 1996 - trei morti pe Valea Costilei, in 2004 - cel mai tragic bilant, 5 morti. In cadrul unor concursuri de genul celui organizat la sfarsitul saptamanii trecute nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva. In cazul tragediilor enumerate mai sus, doar Politia Montana a fost cea care a investigat.


“Este o moarte violenta, pur si simplu”

Contactat de reporterii Antenei 1, Iulian Vaduvan, prim-procuror al orasului Sinaia, ne-a declarat: “Din punctul nostru de vedere, este o moarte violenta pur si simplu. Se fac investigat ii pentru cazuri de genul acesta, fie ca este un mort, cinci sau 20. Ancheta este aceeasi. Urmarim sa stabilim de ce s-a produs avalansa si daca este vreun responsabil”.

"Mesajul tau cred ca e dea dreptul insultator pentru 90% din femei."

Pentru mine nu este insultator. Sunt de acord cu avortul numai in cazurile mentionate de Alice.

"Si de ce crezi tu ca avortul e justificat in cazul uniu viol? Nu se cheama tot avort? So, daca e viol poate fi OK sa refuzi dreptul cuiva la viata ceea ce nu mai e valabil in cazul unui "accident"!"

Ciudat ca o femeie pune "violul" alaturi de "accident". Foarte ciudat.

Dar daca copilul sau prieteni sau cineva "se joaca" cu arma si omoara pe cineva din accident...au fost multe cazuri

Imi aduc aminte de adolescenti nebuni care si-au impuscat colegi prietenii, profesori...daca nu ar fi fost usor sa aibe acces la arme poate nu s-ar fi intimplat!
A fost un caz in Uk un hot a intrat in proprietatea unei persoane, care avea o arma...l-a impuscat in picior, cred....Stiii cine face puscarie? nu hotul!

Armele nu fac nici un bine...(well fac mai mult rau decit bine)

Adelina

Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.

Cuvantul "sit" exista in limba romana chiar de mai inainte de a te fi nascut tu sau Internetul.

in mare parte ai dreptate ... si la fel cum spunea Alex, cu atatea metode de contraceptie, nici n-ar trebui sa mai existe cuvantul avort in vocabular (desi persoanele de o anumita varsta sau anumita educatie nu au "acces" la aceasta optiune).

dar nu in toate cazurile "viata unui copil nu este un accident" ... daca sarcina este rezultatul unui viol?

...cuvant mic,esti gol si prost,
fa-te mare si-ti gasesc eu rost...

(poate ne-ar mai trebui o poezie ... :) )

hei, caraliule, pe unde-ti mai umblara oasele acuma...! mie nu-mi pare rau ca nu-mi place jazz-ul, am atatea alte genuri de muzica buna cu care ma intretin incat timp de el nici n-as mai avea, drept sa-ti spun. in plus e gustul meu si, stii ce se spune: "in gustul omului nu poti sa faci KK!" nu m-am legat de tine personal cand am afirmat ca nu-mi place jazz-ul, nu desconsider pe nimeni doar pt. niste gusturi.
pe "baietii bravi" nu-i cunosc, nici n-am auzit de ei. si uite cum ma tii tu la curent cu ce se mai intampla pe la noi.
despre negri ce pot sa-ti spun? au un miros (e cuvantul frumos pt. duhoare/putoare) care te da jos, nu alta. insa, culmea ironiei, sa stii ca m-am imprietenit cu unii dintre ei (atat cat se poate) si ne salutam de fiecare data ca niste "crescuti impreuna". asa ca presupunerea ta ramane presupunere si e gresita.
tiganii "intariti"= buni... o remarca nejustificata din partea ta. am spus si repet: e vorba de APRECIEREA PE CARE O AM FATA DE CEI CARE S-AU STRADUIT SA AJUNGA UNDE AU AJUNS INFRUNTAND DOUA CURENTE DIFERITE. nici mai mult, nici mai putin.
django & co. ciudat cum nemtii aia, aceiasi care ii bagasera in lagare pe tigani la un loc cu evreii, i-au permis unui tigan sa faca asa tururi europene. n-au prea fost consecventi nici ei. oricum, faptul ca portretul lui statea alaturi de al lui Hitler in nu stiu ce post de frontiera imi pare mai degraba ca un accident decat ca ceva de insemnatate istorica. nu inseamna deci ca era iubit si apreciat de toti la fel. este de fapt exceptia ce a intarit regula. si da-mi voie sa te intreb: de ce si pt. ce canta nemtilor, inamicilor nr. 1 ai fratilor sai tuciurii??? de ce n-a cantat americanilor, spre ex.?
si in sfarsit ceva despre subiectul acestui forum: exemple, nenicule, exemple mai multe decat afirmatii!!! asta cer, ceva concret. fara ele n-avem nici o baza de plecare in discutia noastra. nu te teme, sunt aici destui lingvisti care ar putea sa vina in ajutorul nostru.
just me

se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :).
De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect.
N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii.
Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala.
A plus
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

despre nemurire.
Fie ca vrem sau nu, suntem creatiile Bunului Dumnezeu.Chiar si cei care slujesc celuilalt (Satan), sunt creatiile Tatalui Ceresc.Foarte multi dintre cei care ati comentat despre nemurirea sufletului, ati pus accentul pe " liberul arbitru" al fiecaruia dintre noi, unii chiar spunand ca nu incercati sa contraziceti adevarurile din Biblie, cand, de fapt, initiand ideea ca sufletul este nemuritor prin reincarnare, tocmai ati infirmat Cuvantul Domnului, Adevarul."Liberul arbitru", asa cum il numiti, ne-a fost dat nu pentru a judeca cuvintele Bibliei, ci pentru ca la un moment dat , in anumite momente din viata noastra , a fiecaruia , sa putem alege de partea cui suntem, carui stapan ii slujim, celui Alb sau celui negru.Tocmai prin aceasta alegere sufletul nostru devine nemuritor.Nu va ganditi la viata sau moartea sufletului numai dupa ce a avut loc moartea trupeasca.Printre noi sunt o gramada de oameni vii, dar care au sufletul mort, tocmai prin faptul ca ii slujesc celui Negru.Nu ma refer la aceia care au avut o suparare, o deceptie, un accident......multi dintre acestia cu necazuri, deceptii, de cele mai multe ori sunt mai vii decat cei care nu au nici un nor deasupra ..........
Daca Dumnezeu crede ca ceea ce fac este bine, imi va pune in gand exact ideile pe care trebuie sa le scriu, pana cand , poate , veti intelege ce intelege Dumnezeu prin nemurirea sufletului ......

Probabil stiti ca cuvantul e o arma, ca mai mult, cuvintele in sine sunt simboluri si o utilizare corecta a lor poate face bine sau rau. Din nevoia de a intelege mai bine simbolurile exista inclusiv o stiinta, semiologia.
Problema unui simbol e aceea ca adesea el deviaza in mit, sau complex mitologic, caz: Eminescu, care poet fiind, a ajuns sa simbolizeze o intreaga poezie romaneasca, a devenit mit.
Dumneavoastra domnule Herjeu, efectuati aceleasi manevre, manipuland inconstient niste simboluri romanesti (literati, artisti sau fosti lideri politici) si le proiectati la mama dracu, unde se imbina discursul spiritual romesc si orgoliile patetice de natie blegita si distrusa de comunism.
Cand vorbiti de Romania, domule Herjeu, faceti-o tare si raspicat daca tot vreti sa fiti orgolios si mandru, caci in textele dumneavoastra se intuieste buciumul si jalea. Numai bine

Articol de:Cristian Tudor POPESCU
Adevarul August 30 2004

"Baietii. Asa ii numeste, cu afectiune parinteasca, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepisti care i-au dat picioare in gura trabantistului secretar de stat Serban Pretor. Cei doi antropoizi, brute in uniforma cu creierul scurs in maxilare, sunt baietii lui, ai domnului prezident, ca tot n-are copii. Nici n-are nevoie: baietii lui sunt mardeiasii platiti de la buget, organele noastre de Securitate, cum baga de seama Marin Preda: "Si cand se spunea "organele noastre de Securitate", vocea avea parca accente lirice, erau "ale noastre" aceste organe, ca si cand ar fi fost rude apropiate, copiii nostri dragi, sange din sangele nostru. A te indoi de justetea actiunilor lor era ca si cand te-ai fi indoit de tine insuti". Si Ion Iliescu nu se indoieste: "Probabil ca au avut si ei motivatia lor (e vorba de baieti - n.m.), ca nu de nebun un om se repede sa-l loveasca pe altul". Partea a doua a frazei, prin stupiditatea ei aproape perfecta (dimpotriva, exista tot mai multi insi in tara asta si in lume care se napustesc de nebuni asupra altora), lasa impresia ca dl. prezident nu stie ce vorbeste. Nici vorba: dl. Iliescu exprima cu precizie filozofia Securitatii din anii '50: "Daca intri pe mana noastra, nu poti sa fii nevinovat. Si chiar daca esti, gasim noi un motiv sa te trimitem la Canal". Daca baietii au lovit cu salbaticie un cetatean, trebuie ca stiu ei de ce-au facut-o, cugeta public Gandaciul nostru national, venit dupa Carmaciul genial. Un simplu cetatean, da-l in ma-sa, dar interesant este ca Pretor era functionar de stat, si totusi seful statului considera ca si-a binemeritat suturile in figura, motive tre' sa existe pe undeva. Ca toti despotii intunericiti, Ion Iliescu isi iubeste caftangiii insarcinati cu cafteala mai mult decat pe oricare purtator de caftan. Garda pretoriana ii e mai aproape decat orice pretor. Totusi, moravurile au decazut: in vremurile bune, cel arestat si interogat pana i se scotea o vina pe gura ar fi fost invinetitul Pretor. Ani de zile l-am scuzat oarecum pe dl. Iliescu pentru mineriada din 14-15 iunie 1990: in 13, era o situatie critica, nu mai avea autoritati la care sa apeleze si atunci i s-a facut pur si simplu frica si a chemat minerii. 14 ani mai tarziu, inteleg cu groaza din ultima sa zicere, ca dl. prezident a privit atunci cu liniste minerii, care atacau in haita oameni luati de pe strada dupa blugi, ochelari, plete sau fusta scurta, ca pe niste baieti care aveau ei motivele lor. Si mai spune domnul prezident: "E un accident care se petrece de regula in viata...". Adica regula e ca insi in uniforma sa loveasca civili fara aparare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Politiei, plin cu politisti beti, s-a napustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, si le-a facut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta "O culpa normala, obisnuita". Iar sussemnatul l-am numit pe respectivul ministru, in Adevarul, "o bestie, un nemernic, o rusine", fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl. Iliescu vorbeste astazi de cazul Pretor ca despre "un accident care se petrece, de regula, in viata". Asa e, spre deosebire de cele trei femei, dl. Pretor n-a fost omorat. Intrucat dl. Iliescu nu e un ministru numit, pus, ci presedintele ales al tarii, n-o sa mai calific eu aceste declaratii - alegeti dvs., stimati cititori, cuvantul potrivit pentru ce face Ion Iliescu."


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Intru si eu in discutie,intr-un stat de drept si medicul si pacientul sunt asigurati.Ca medic nu pot sa cred ca la baza celor intamplate a stat "un accident vascular..."

Dezordinea si haosul se "misca'de voie si in sanatate,ca pe oriunde in Romania din pacate.

De un an sunt in USA cu bursa de doctorat,nu pot spune decat ca difera cu ce am lasat in tara.

PS Am sa dau un SOS !!!cine din cafenea este medic sau studiaza medicina in USA?THANKS!

BYE!

(adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune.

In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?).
Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine.
De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva.

Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele.

Desdemona