partener intro discutie

"cind unul dintre parteneri refuza discutia,inseamna ca nu mai este interesat de celalalt."

oare?
poate-i ranit de moarte si-are nevoie de un pic de timp, sa-si reia suflul.

sau poate-i pur si simplu obosit, ori satistit de-aceeasi tampita-ntrebare, de exemplu "de ce ma iubesti?":)))

raspuns: daca nu va convine sa discutati cu JCC aveti trei variante:
-nu mai participati la aceasta discutie
-deschideti un alt subiect cu aceeasi tema
-ambele de mai sus

in rezumat: aveti libertatea sa va alegeti partenerii de discutie

peste cateva zile veti putea sa ignorati orice utilizator doriti

Au venit la mine la usa diversi mesageri care au vrut sa ma convinga sa ader la cate-o secta sau alta si m-am surprins punandu-le intrebari care i-au pus in mare dificultate, chiar au plecat cam cu coada intre picioare.Am fost rea, poate, cu ei, dar eu vreau sa aflu de la cat mai multi oameni ce cred ei despre urmatoarele lucruri:

Nu este necesara scrierea unei noi carti care sa intruneasca tot ce s-a descoperit pana acum de catre omenire cu privire la univers si relatia noastra cu aceasta lume din jurul nostru si sa se alcatuiasca un nou mod de a-i uni pe oameni intr-o singura religie, aceea care sa le spuna tuturor ca trebuie sa fim uniti in a cuceri acest necunoscut din jurul nostru si nu sa ne certam care religie e mai buna si mai adevarata?

Nu e posibil oare ca ,in ordinea lucrurilor, asa cum, pornind de la minerale care nu inteleg superioritatea plantelor, urmeaza plantele care nu inteleg superioritatea animalelor, dupa care urmeaza animalele care nu inteleg complicatiile si proiectele oamenilor, e foarte normal si posibil sa existe entitati mult superioare noua pe care noi nici macar nu le putem percepe?Fie ca acele fiinte superioare noua au plecat pe alte planete, fie ca sunt facute dintr-o materie necunoscuta noua si de " nepipait"de catre noi, cu mijloacele pe care le avem, fie ca, de fapt suntem inglobati in acele hiperfiinte asa cum sunt celulele din organismul nostru?

Si aceste fiinte e posibil sa fie Dumnezeii nostri.
Sa lasam varianta " Dumnezeii ne inglobeaza" la o parte deocamdata, pentru ca ar fi prea complicat, desi pot construi un sistem conceptual bazat pe ideeea asta.(poate voi reveni si la asta)
Dar daca varianta reala este aceea cu Dumnezeii "nevazuti ", dar care ne vad pe noi si care poate fac experimente cu noi introducand un fel de software in noi de la nastere lasandu-l spre experimentare pe percursul vietii noastre ,atunci acei Dumnezei "nevazuti"(spun la plural pentru ca e greu sa crezi ca exista numai un Dumnezeu, parca e prea simplificat, eu cred ca trebuie sa fie un popor de Dumnezei) ne "vad" si sunt interesati de evolutia noastra, poate ca sunt tot atat de interesati de noi cum suntem noi interesati de anumite specii care ne-ar putea ajuta , prin clonare, sa luptam cu anumite boli.Si, deci, desi ne iubesc, ei experimenteaza pe noi anumite proiecte si programe care nu sunt reusite si le reiau, le recombina...Ar fi frumos daca scopul lor ar fi elaborarea unui superprototip uman sau hiperuman care sa intruneasca toate calitatile posibile si sa fie pregatit sa infrunte toate situatiile posibile, asa cum ai sta bine unui hiperprogram sofisticat si generos conceput...Poate de-asta e totul atat de ciudat...de-asta sunt atat de multe nedreptati care fac din credinta in Dumnezeul cel bun si atotputernic un mod foarte subred de a explica ceea ce se-ntampla... Pentru ca soarta noastra e in mana unor fiinte bineintentionate dar nu neaparat grijulii cu ce se-ntampla cu generatiile pregatitoare...ele fiind cu ochii atintiti spre prototipurile de care am vorbit...care , cine stie, cunt de fapt niste componente ale lor pe care si le imbunatatesc in pepiniera umana....

E enorm de mult de discutat, dar as fi fericita sa gasesc parteneri de discutie pe aceasta tema.Sper ca m-am facut inteleasa, din pacate am foarte putin timp la indemana acum, va trebui sa scriu pe hartie ceea ce gandesc, sa-i dau mai multa coerenta.M-am gandit la asta cand dau de mancare pasarilor din oras (vin multe pe un acoperis de sub fereastra mea) care depind de noi ca sa traiasca.In sensul ca daca noi aruncam ceva bine, azi arunca unul, maine altul...ele par sa fie in grija lui Dumnezeu, dar pentru ele noi suntem un fel de Dumnezei...Si,desi avem o mila imensa pentru ele, exista programe de salvare a speciilor, etc, mai si uitam ca exista uneori, cand suntem prinsi cu alte planuri si evenimente personale...Asa o fi si relatia noastra cu urmatoarele creaturi in ordinea evolutiei....

Cum sa facem noi sa transmitem un mesaj lui Dumnezeu? Daca ne-am uni toti oamenii de pe pamant sa ne rugam intr-un anumit moment?

Unde este el devreme ce noi suntem atat de divizati, de manipulati, iar unii isi fac de cap tragand numai foloasele lor proprii? Oare daca ar fi pace si armonie n-ar mai fi evolutie spirituala? De asa natura se intampla lucrurile incat am inceput sa cred ca suferinta este absolut necesara si exista oameni intelepti care dirijeaza sau incearca sa dirijeze lumea incat sa existe permanent cateva conflicte pentru a nu se stinge suferinta niciodata cu scopul expres de a da o sansa fericirii sa existe prin contrast!


Astept sa vad daca e cineva interesat de acest subiect filozofico religios.
Poate ca stiti mai multe decat mine si ma puteti ajuta, sau, poate dezvoltam impreuna o noua teorie.Discutiile au sanse mari sa fie constructive!

cum doriti, nu va raspund. Fac numa o precizare pentru cine are chef sa o citeasca.

Exista multe situatii unde ai chef sa-i spui partenerului de discutii, fara cea mai mica retinere: "man, you suck".
Sint totusi o gramada de lucruri care ne impiedica sa o facem, ca atare nu o facem. Dar o gandim. Si asta e suficient.

Cu stima,

AlexM

sper sa nu te superi, dar nu voi raspunde la citeva dintre ideile pe care le-ai enuntat. in loc de a ma lansa intr-o motivare a acestei decizii, iti citez din ce a publicat admin la data de 16/04/2004 si sper sa iei aminte: " In momentul in care in discutie incep sa apara cuvinte precum "tu", "tu esti", "tu faci", "tu dregi", alaturate de aprecieri cu conotatii negative, cu referire la partenerul de discutie, atunci poti fi sigur ca discutia s-a transformat intr-o (sterila) disputa personala. Exemple: "(tu) esti complet pe dinafara", "esti comunist", "(tu) habar n-ai ce vorbesti", "(tu) vii aici ca sa faci propaganda pentru...", "parerile tale sunt asa si pe dincolo" - inchei citatul

in alta ordine de idei, multumesc pentru lectia in sociologie. dar uite: am citit nu de mult pe undeva in antropologie (referitor la impartirea asta a muncilor/ atributiilor in cuplu) ca se trag din preistorie de pe vremea lui homo sapiens. nu mai situ numele autorului si nici n-am cartea la indemina.

ideea era ca femela (din motive de instinc matern) avea ca prima prioritate ingrijirea si protejarea puiului (sa-l alapteze, sa nu inghete de frig, sa nu fie mincat de alte animale) si ca urmare a evolutiei naturale, a dezvoltat "periferal vision" - abilitatea de "a vedea cu coltul ochiului" - si acea atentie distributiva pt ca trebuia sa keep an eye on the kids si in acelasi timp sa fie in garda la aparitia altor predators care i-ar fi mincat puii. de aici a aparut si acea abilitate de multi-tasking (care iata ca in ziua de astazi nu mai este o abilitate exclusiv feminina!). in cadrul aceleiasi evolutii naturale a speciei, masculul a devenit cel disponibil a procura hrana, prin urmare a dezvoltat acel "focused vizion" pt ca trebuia sa vineze si sa se concentreze asupra "tintei" - a prazii, de unde vine si abilitatea de concentrare (nici asta nu mai este in prezent o abilitate exclusiv masculina). dar in cadrul aceleiasi evolutii naturale, masculul a dezvoltat si capacitatea musculara mai mult decit femela. mai tirziu in istorie, pe acelasi principiu s-au "impartit" atributiile - barbatii predominant la muncile fizic solicitante (agricultura, constructia de locuinte, unelte, etc) femeile predominant la ingrijirea copiilor si muncile casnice.

evident, per ansamblu, a existat o anume directie in dezvoltarea fiintei umane si a societatii. dar aspectul pe care l-am pus in discutie este tocmai aceasta evolutie IN PREZENT, cind nu prea mai exista "meserii"/ atributii "economice" exclusiv masculine sau feminine. nu este normala atunci o reimpartire si a muncilor casnice? faptul ca in unele societati deja s-a intimplat acest lucru si in altele este un trend in dezvoltare, este un indiciu ca aceasta schimbare este inevitabila si trebuie sa ne adaptam ei. STATISTIC vorbind, nu putem clasifica marea majoritate a barbatilor romani intre grupurile sociale care au acceptat si mai ales s-au adaptat acestui aspect social - sa nu ma inteleaga nimeni gresit. iar constatarea mea a fost ca odata intrati in contact direct cu societatile in care a survenit deja schimbarea (din nou, repet, majoritatea - nu toti) nu se pot adapta sau nu vor sa o faca.

despre remarca ta "Una peste alta imi imaginez ca e teribil sa fi barbat in Romania, sa fii lovit de aceleasi necesitati ca un neozelandez, sa intri pe net din varii motive, si sa mai dai de cineva care te dispretuieste" - parerea mea este urmatoarea: nu dispretuieste nimeni pe nimeni, fiecare avem dreptul la parerile noastre si daca cineva nu e de acord nu inseamna ca dispretuieste sau altceva (bineinteles, atita vreme cit discutiile se poarta in mod civilizat)

Ceea ce am scris se refera la nr. de participanti nonanonimi din conferinta despre conflict. Si am avansat cifrele 95%, nu 98% din 36 de utilizatori la un moment dat. Ceea ce am luat eu in calcul ca baza de studiu. "Frantura unei milisecunde", zicea un specialist. E drept ca frantura asta la noi a fost de doua saptamani...:))
Acuma, oricine are rabdare, poate lua mesajele la citit sa verifice cate sunt pentru conflict, cate sunt pentru "pace", din intervalul amintit. Daca gasiti o alta reprezentare numerica, imi cer scuze, nu stau chiar asa bine cu matematica:))
Repet, la modul cel mai serios, nu era o generalizare a atmosferei din Cafenea, ci doar ceea ce se intampla aici , la conferinta despre conflict. Acuma, si eu sunt om si poate ca tendinta de a gasi procentul asa mare se datoreaza si alimentarii cu nemultumirea a ceea ce se intampla dincolo, la "obligativitatea religiei" (unde nu ati vrut sa interveniti...)
Pe de alta parte, revenind la :
"fenomenul e ca unii se lasa prada impulsurilor primare, defularilor, tocmai fiindca este extrem de facil (moralmente) sa injuri un simplu indicativ anonim, mai ales cand la randul tau te afli in spatele unui indicativ anonim. Corect?
Nu cred ca aceeasi persoana ar indrazni sa mai spuna aceleasi lucruri daca ar avea cealalta persoana in fata ei, sau daca ar cunoaste-o in mod personal. ",
va propun sa analizam ce spune teoria despre acest fenomen. In preambul conferintei, am spus cu sinceritate ca am ales sa fac din acest subiect unul din proiectele mele studentesti.-lucru care a starnit alta stare de conflict, desi am fost sincera...
Deci, acu' ca am terminat proiectul, putem gasi o modalitate in care sa postez raportul cercetarii? Acolo am punctat un minim de teorie in domeniu si cei ineresati se pot edifica asupra lucrurilor. Acolo am analizat si problema anonimatului, a conditiei dezbaterii in retea, unde am aratat si avantajele si dezavantajele situatiei.
Pe de alta parte, am nevoie si de criticile partenerilor de discutie din conferinta, pentru ca eu gasesc firesc sa cunoasca rezultatul cercetarii. E dreptul lor. Revin iar la anonimat: eu vad lucrurile un pic altfel. Poate ca dau apa la moara celor care ma vad ca pe o idealista incurabila, insa vrand-nevrand formam o comunitate. Nimeni nu ne-a adus aici cu de-a sila. Indiferent sub ce nume postam mesajele noastre, ele vorbesc despre noi, ne caracterizeaza. E drept ca unii poate s-ar manifesta altfel daca s-ar manifesta in numele propriu, insa altii se comporta , scriu si gandesc exact asa cum ar face-o si in nume propriu. Si cred ca fiecare dintre noi avem " instrumentul" la purtator pentru a ne da seama care si cum a ales sa relationeze...Parerea mea.
Cat despre forum, un singur lucru pot spune cu certitudine: are marea calitate ca e foarte accesibil, incat si un novice, un incepator al lucrului cu calculatorul si/sau in reteau internet, poate sa acceseze forumul. E o mare calitate...A doua este ca si accesul la "celalalt" este relativ usor si asta ne ajuta sa ne cunoastem mai repede si mai bine. Asta e tot ce pot spune eu despre forum. Nu ma intereseaza ce se intampla in locuri greu accesibile de pe alte forumuri, mie imi place sa ma simt aici printre ai mei, sa ma simt acasa si de aceea as dori ca mediul ambient din Cafenea sa fie tot mai placut. Sper ca asta nu deranjeaza pe nimeni....
Hypatia

La fel ca radulescu sunt si celelate marin, blondi, tatu, etc. diferenta este ca radulescu desi n-are caderea si competenta intelectuala si nici educatie cauta cu orice pret sa isi aroge o valoare pe care n-o are. i-am ascultat discursul si e lipsit de esenta, iar cind vorbeste gesticuleaza exact ca o mahalagioaica, dupa cum si este in realitate. astfel de modele prezentam in mass media? n-as dori sa pierd prea mult discutind despre una ca rasdulescu.

uite imi place cind o vad la tv pe rose-marie mociornita. este educata, eleganta, desteapta, are prestanta.

am urmarit intimplator o parte dintr-o emisiune a lui dinescu la realitatea tv, unde a fost invitat un regizor evreu de origine romana (Moshe Yasur). vreau sa iti spun ca in jumatatea de ora in care acel tip a vorbit am cules o groaza de informatii si am luat ceva teme de reflectie. am fost palcut impresionata sa vad ca mai apare la tv si un tip / om misto ca persoana. asta ca moshe yassur e extrem de destept, manierat, etc.

inca ceva si cu asta inkei. ma si mir ca exarhu, mihaiu, dobrovolski, care sunt baieti destepti (in fine au si ei hiblele lor, dar macar sunt parteneri de discutie) au acceptat-o pe aceasta radulescu ca si colega.

intai - multumesc :)

asa e - nu-ti poti privi partenerul de discutii in ochi si nu-i poti auzi tonul vocii, ceea ce conteaza foarte mult; dar cred ca intr-un fel acest lucru e uneori spre bine - o persoana mai timida din fire sau influentabila in general de tonul si privirea celorlalti poate fi relaxata aici si poate spune exact ce crede despre un anumit subiect, sau poate participa in voie la discutii.

everything is fair. si in afaceri.
asa ca o femeie care se ocupa cu afaceri este indreptatita sa foloseasca orice truc posibil (si numai ca sa compenseze dezavantajele pe care le are ca rezultat al atitudinii barbatilor). si asa se folosesc o multime trucuri si se dau bani pe consilieri cand e vorba de targuiala: scopul e sa distragi atentia 'oponentului' si sa obtii cat mai multe avantaje.
se folosesc si in politica. bismark era fumator si 'tragea' din trabuc ca sa aiba timp de gandire si sa 'rupa' firul discutiei, si apoi sufla fumul asupra partenerului de discutii ca sa-l scoata din concentrare...

ca sa ai vreo sansa oarecare sa ajungi la ce vezi si mai ales ca sa inchei afacerea (discutia) cu succes, te uiti direct in ochii tipei, iar la peisaj cu coada ochiului si cu mare discretie cand ea nu observa. sau dupa...:)

Nu m/am putut nici eu abtine sa vad ce ai mai scris... pe forum. Naturaletea, aspectul fizic.. e un subiect la moda azi. dar de ce ar interesa? te deranjeaza ca se pune accent pe sculptarea trupului azi? si pe mine. Si ce? asta e. ne americanizam accentuat sau poate nu e atat de evident... Societatea romaneasca aisi modifica devastator mentalitatea. e, din pacate un lucru inevitabil si greu de oprit.
Aspectul fizic e foarte important. Pentru ca de el te lovesti in contactul cu lumea. Problema este daca vrei sa te adaptezi valului sau nu. Sunt de moda veche, desi am 25 de nai. si asa intentionez sa raman. imi aleg prietenii care corespund cerintelor mele. cu care sa fiu pe o oarecare unda comuna. e o regula generala de convietuire.
si nu are rost sa discuti despre sculptarea trupului.
inconstient o facem fiecare.
si e necesara, pentru egoul personal.
faptul ca unele fete apeleaza la retusuri pe care sa le denumim extreme, in sistemul actual de referinta, reda nivelul de individualitate. in sensul ca accepta regula masei. sa fie la fel ca celelalte. sa urmeze un model de asa zisa feminitate care s/a impus in romania prin surse occidentale, prin reviste pentru tineri, prin tv si "vedete".
suntem inca o masa comunista, dintr/un anumit punct de vedere.
si, revin, esenta este sa iti alegi partenerii de discutii sau de viata, conform criteriilor tale.
si, aspectul fizic, dupa cum am mai zis, este esential. Oricine neaga asta este frustrat ca nu poate, ca sa zic asa, uimi publicul.
si, ce am descoperit, este ca dincolo de tiparul frumusetii fizice, sta originalitatea defectelor. defectul fizic, caracteristic fiecaruia, face parte din personalitatea individului. facem diferenta intre indivizi, la nivel de subconstient, pe baza defectelor fiecaruia. crud, dar adevarat. si totusi, acestea devin sursa afectiunilor, ca si intr/o relatie de iubire.
Pentru ca, avand defectul in fata, poti observa si aprecia restul.
iar in relatia de iubire, defectele si capriciile persoanei de langa tine sunt lucrurile care te leaga cel mai mult de ea. sunt lucrurile pe care ti le amintesti cu zambet pe buze, ca o pauza intre momentele romantice sau mai putin frumoase pe care le/ai avut cu acea persoana.
am deraiat...
ma rog.
ideea era ca subiectul trupului sculptat este inutil. si ca suntem depasiti de "convertirea" la un alt sistem moral, la o alta mentalitate. E doar o chestiune de alegere.

daca ai observat ai ramas singura care mai vorbeste cu mine.
Sa ma scuzi daca te-am suparat pana acum.
Trebuia sa vorbesc foarte detaliat despre regulile in arta, ca sa-mi fie usor sa inteleg fenomenul.
Am incercat sa te presez ca sa ma contrazici.Aveam nevoie de partener de discutie.
Multumesc.
Daca vrei sa mai vorbim si nu te-am suparat prea tare, astept mesajele cu cea mai mare placere.

lipici

"Una e "indiciu" si alta e sa-ti declari toate sentimentele. S-ar putea ca intotdeauna cand comunicam sa oferim indicii. Nu toti le inteleg. Problema e cu cei care inteleg. Ce faci mai departe? Aici e dilema mea: sa te dezvalui total sau doar sa te lasi dezvaluit.
[...]Nu e minciuna in sensul obisnuit. Este vorba de faptul ca nimeni nu poate spune cu mana pe inima ca se cunoaste suficient sau complet (cel putin asa cred eu). De multe ori gandurile sunt doar incercari de auto-definire. De exemplu atunci cand incerc sa inteleg comportamentul meu intr-o anumita situatie, pot gasi motivatii diferite, chiar contradictorii."


Eu cred ca daca partenerul de “discutii” intelege ceea ce spui, ba chiar iti poate spune ca si el/ea a trait aceleasi sentimente, emotii, etc., singura cale este deschiderea in continuare. Daca nu o faci, atunci de ce te mai apuci sa spui ceva cu sinceritate?
Si eu sunt convinsa ca nimeni nu se cunoaste complet. Si eu am multe reactii in anumite situatii, pe care nu mi le explic, de parca nu as fi fost eu. Ma socheaza si pe mine sa vad ce reactii am (de multe ori disproportionate comparativ cu evenimentul care le-a declansat).
Eu spun de sinceritate - adica in a spune ceea ce crezi – fiindca eu spun mai tot timpul ce cred/simt si incerc sa spun adevarul oricui, oriunde, chiar daca stiu ca poate pentru asta nu sunt iubita. Dar cine ma iubeste, ma place tocmai pentru asta :)….
Dar am si eu limitele mele - de exemplu nu agreez confidentele pe teme sexuale, indiferent de cine ar fi conlocuitorul (chiar si mama). Poate fiindca am fost crescuta mai “puritan”, ori poate fiindca mereu am considerat ca mai bine taci si faci :)).

Am scris ‘asa’ mesajul ala, dupa ce l-am bibilit nitel, sperand ca te voi convinge sa reiei rationamentul si, analizand raspunsul pe care i l-am dat lui barca sa intelegi macar, ca daca la momentul glumei n-am fost dispusa sa discut pe tema, repetarea intrebarii e total nejustificata fiindca nu-mi va schimba atitudinea.
Cred ca atunci cand ii atribui cuiva niste adjective trebuie sa-i si demonstrezi cat e de bun/rau. A caracteriza pe careva si a-l invita sa aprobe sau nu rationamentul nu-mi place nici ca joc nici ca idee.

A raspunde ‘da’ la o paralela cu cioran m-ar putea arunca-n ochii altora in pacatul grandorii de care, vai, inca nu sufar.
A infirma ar fi sine o nesinceritate intrucat da, atunci cand vreau sa demonstrez ceva aduc cate argumente pot fiindca majoritatea reactioneaza dupa scheme logice prestabilite (deci previzibile) iar pe de alta nu vad de ce mi-as pierde vremea introducandu-le pe parcurs.
Intentia nu-i deci sa ma dau mare in ochii vreunuia ci doar sa-mi gasesc parteneri de discutie asa cum imi plac.

Raspunsul clar la intrebarea initiala ti se va revela o data ce ti-ai raspuns la alta, privind de data asta prin prisma modului in care ai reactionat la ce ti-am zis: Daca nu pot impune cuiva cum sa gandeasca pot, au ba, sa-i determin reactiile in asa fel incat in rezultatul final sa apara ca am controlat totul inca de la inceput si mi-am acoperit spatele, pentru eventualitatea in care as putea fi acuzata de manipulare?

Rezumand, raspunsul meu ar fi: “lascar are dreptate” daca te-ai simtit manipulata si “lascar nu are dreptate” daca te-ai simtit tot timpul stapana pe raspunsurile tale si nu dusa cu presul.

Rezumand, raspunsul meu ar fi: “lascar are dreptate” daca te-ai simtit manipulata si “lascar nu are dreptate” daca te-ai simtit tot timpul stapana pe raspunsurile tale si nu dusa cu presul……tipic:))))





Tendinta oamenilor inteligenti si cititi ,care minuiesc cu usurinta cuvintele,este de a-si alege partenerii de discutie care le plac,trecind peste cadavre.Majoritatea previzibila,de fapt ,devine publicul spectator si admirator.

Raspunsul la intrebare,ti se va parea straniu,eu il stiu …pentru ca mi-a placut sa-ti citesc postarile…cu toate ca de multe ori au fost mult prea elaborate sau bibilite cum spui chiar tu.Sa raspunzi tu cu da sau nu?Fereasca Dumnezeu…sa pierzi cumva controlul si sa n-ai spatele acoperit .In perceptia mea expresia a avea spatele acoperit este la fel cu expresia asul din mineca.De aceea am fost surprinsa sa constat ca intr-o alta postare, procedura dupa tine se numeste trish. Nici n-as trisa, pe de-o parte, dar nici n-as mai risca toate cartile. …….observ ca pentru un incepator te descurci bine:))
Si in aceeasi postare mai departe constati :Castigul, ca si distractia, sunt insa mereu direct proportionale cu numarul de carti aruncate-n joc.Daca-mi permiti ,as adauga in completare:atunci cind tragi linia finala si faci socoteala…In realitatea imediata suntem inconjurati de trish si spate acoperit si cistigul este pe masura abilitatii trisorului…….Cred ca am reusit sa te fac sa intelegi de ce am insistat.Daca nu…nu este nici o pierdere…

Cum ati vrea sa fie relatia voastra cu un partener de discutie
Cred ca raspunsul e in intrebare: Sa pot discuta cu el...:-)))

Exista parteneri de discutie si parteneri pentru sex.
Norocosii au parte de un partener pentru amandoua. In general insa nu amandoua au loc in acelasi timp.

Ma indoiesc de succesul unei discutii despre matematica superioara, in timpul unui act sexual...
Si reciproca suna a fi valabila...:-)))

intrebarea mi se pare cam vaga; depinde de partenerul de discutie, de moment, de ce vrei de la partenerul respectiv, de cheful pe care il ai in momentul in care "discuti"...in fine, sunt o gramada de factori care pot influenta o "conversatie" serioasa. se prea poate ca o nevinovata conversatie despre literatura, arta, filme, politica sau mai stiu eu ce sa duca si la alte ghidusii, dar nu cred ca exista cineva care isi propune sa aiba un anumit gen specific de conversatii cu altcineva; cred ca de obicei, in conversatii, ca si in pat, lucrurile se intampla foarte mult legat de reactiile celor doi (hi, hi, hi, sau chiar mai multi) parteneri; daca vrei ne incitam si ne mulam unii pe altii in functie de raspuns si de ce vrem sa obtinem; tu ce intentii ai avut cu intrebarea asta?

Daca partenerul de discutie e un imbecil care nu stie decat sa faca aluzii de prost gust, prefer un batranel care sa-mi reproduca istoria literaturii romane de la origini pana in prezent.

ori vorbim de o relatie, ori de partener de discutie, ori despre dualitatea binomului.
vorbim de relatia care poate implica sexul, dar nu se reduce numai la atat.

Adica un usor gadilat poate produce placere, dar gadilatul poate deveni tortura. La fel o usoara aluzie poate provoca o reactie de placere, dar depasirea masurii provoaca enervare.

Faptul ca facem sex nu inseamna ca trebuie sa ti-o si amintesc la fiecare 5 minute.
_________________________________
o noua zi, un nou inceput!

eu n-am inteles sensul afirmatiei:
De ce ar putea un astfel de tip sa cunoasca o fata cu care sa nu vrea (cel putin aparent) doar sex, sa incerce sa o cunoasca, sa o analizeze, sa poarte discutii de ore intregi si nimic altceva......

adica face sex sau nu? sau fata e nelamurita de ce nu? sau cauta un partener de discutii ca sa nu-si deranjeze sotia care e obosita de atata gatit, pelinci si curatenie, sau poate chiar ca pur si simplu numai vorbeste si fata fantazeaza...

era o scena antologica in 'the good the bad and the ugly' unde un personaj (uratul -dupa ce anhilase pe unul care venise sa-l ucida si care vorbea prea mult) afirma ca:
'if you want to shoot, shoot, don't talk'

doctors, si tacerea este parte din comunicare. daca vrei sa comunici eficient cu cineva trebuie sa sti cand sa vorbesti si cand sa taci (mai ales cand partenerul de discutie vorbeste... ;)...)

iar proverbele citate cu - "tacerea e de aur", "daca taceai filozof ramaneai" se refera la cei ce vorbesc aiurea (poate fiindca nu au tacut atunci cand trebuiau sa asculte si nu au inteles despre ce era vorba).
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "