|
te provoaca sa gandesti
pasarea alba a copilariei mel
Aveam 6 ani si ne mutaseram la o noua locuinta. Apartament destul de mare, un culoar lung si intortocheat, mese si dulapuri percepute la acea varsta ca veritabile posibile ascunzatori. Erau zile in care stateam singur pana dupa lasatul serii. Pe masura ce se intuneca afara, imi cresteau angoasele. Deveneam tot mai atent la zgomotele marunte din casa. Mi-era teama sa ma ridic si sa aprind lumina.
Aceasta e cauza majora a unui gen de cosmar pe care l-am avut pana spre adolescenta. In vise imi aparea acea senzatie a 'strainului'. Ce se transforma cel mult intr-o umbra neclara la un moment dat. O prezenta ce nu era asteptata in casa la noi. A unei intruziuni cu ganduri rele. Perceptia prezentei fara confirmare statea la baza angoasei. Prezenta se confirma - dar nu mereu - printr-o umbra miscatoare in spatele geamului semitransparent al usii din sufragerie. Sau printr-o umbra fara chip sub un colt al mesei, in spatele unui dulap. Am citit la Iulius un cosmar pe care-l banuiesc ca avand aceleasi surse. Daca mai tin bine minte, am scapat de cosmar ajungand treptat sa infrunt prezenta strainului. Daca simteam angoasa, imi luam inima in dinti si cautam sub masa sau dupa dulap. Cautam confirmarea. Nu a fost usor, insa odata prezenta confirmata, cautam sa strig, sa o infrunt, si atunci ma trezeam. Treptat, visele au devenit astfel de mai scurta durata. Apoi au disparut cu desavarsire. Poate si Iulian ar trebui sa faca la fel, sa accepte confruntarea si sa limiteze astfel durata cosmarului. Daca viziunea capata si imaginea unui balaur, exerseaza separarea visului de realitate. Spubne-ti ca visezi si confrunta-l cu banuiala ca nu poate fi real. La urma urmei, si daca ar fi real, tot o sa te prinda. De ce sa prelungesti angoasa? Poezia este frumoasa si are merit, dar nu toti simtim asa - si recunoscand meritul si derptul fiecaruia sa gandeasca ce vrea, asi impartasi aici si ceva din simtirile mele:
Nu cred ca eu m-am indepartat de locul in care m-am nascut, mergand cu spatele la apus sau cu fata la rasarit, ci nasterea mea s-a departat de mine, atat in cardinalitate si in timp dar si in simtiri. Si daca devenind canadian nu pot spune ca n-am ramas si roman, romanismul s-a departat de mine din vina celorlalti. Privesc uneori televisiunea romana pe satelit si pur si simplu nu inteleg de unde atat vulgaritate! De ce televiziunea alb-negru nu propaga atat prost gust in timpul copilariei mele? Nu consider devenirea mea canadiana o achizitie. Cultura locala este plictisitoare pana la Dumnezeu, dar are un dram de decenta cel putin! Asa cum simte si Cercel, tineretea s-a dus, dar nu pt ca m-am departat eu de ea. Locul tineretii mele a ramas numai pe harta si in amintirile mele. Acolo, la fata locului, a disparut de asemenea, cu oamenii pe care-i consideram oameni, cu locurile curate si frumoase, cu speranta in noi si in mai bine... Noi in anul 2000, Cand nu vom mai fi copii... Isi mai aminteste cineva? Episoadele povestite de tine mi-au adus aminte de altele :
(1) Un prieten s-a intors dintr-o scurta vacanta prin NE-ul statelor unite. Cind s-a oprit in Boston sa-ntrebe de directii, s-au adunat in jurul lui multime de binevoitori. In New York, aceeasi situatie. Cu diferenta ca, pina a gasit pe unul sa se opreasca, mai toti fugeau si se faceau ca ploua. (2) Pe aleea copilariei mele, mi-a povestit cineva acum 4-5 ani ca a oprit-o unul si i-a furat unei foste vecine geanta ziua-n amiaza mare, sub ochii altora carora le era teama sa intervina. Cu ani in urma, nu as putea sa-mi imaginez asa episod. Aceea era o alee a noastra, printre blocuri, plina de copii si adolescenti. Daca ar fi indraznit careva sa faca pe-atunci asa ceva, ar fi sarit toti vecinii pe el, sa-l culce la pamint. PS: sunt atatea conferinte cu conotatii negative: moarte, tristete, rautate, depresiuni nervoase, incat am considerat ca e timpul sa discutam si despre ceva cu conotatii positive… Ai mare dreptate, si eu eram cam satul de-atitea subiecte deprimante. Dar sa stii ca si-acesta, al tau, e totusi trist (sau nu stiu cum m-a umplut pe mine de tristete). Mai treci insa pe la amintirile din copilarie, sa ne aducem aminte de trasul cu cracanul :) Si ne destindem :) "credeti ca scoala in romania a stimulat vreodata curiozitatea si setea de cunoastere a elevilor?"
Oare scoala din alte parti face asta? N-as prea crede. Intradevar, in ro sistemul este cam inflexibil, in sensul ca inveti prea multe din toate materiile, in loc sa poti sa optezi pentru aprofundare in domeniile pentru care ai aptitudini. Pe de alta parte, cati copii isi definesc clar aptitudinile pana la 18 ani? Cred ca doar cei supradotati. Pentru ceilalti consider ca-i bun invatamantul din ro, pentru ca le ofera cunostinte foarte variate, astfel copiii au de unde alege. Profesorii au un rol foarte important in dezvoltarea setei de cunoastere. Din pacate, in ro, nu numai ca " dascalii si-au pierdut pasiunea pentru predat", cum spune gigi, multi fug de aceasta meserie din cauza salariilor relativ mici. Oricum, cred ca acum sunt mai putini profesori valorosi decat in vremea copilariei mele. "...cum spune gigi, multi fug de aceasta meserie din cauza salariilor relativ mici. Oricum, cred ca acum sunt mai putini profesori valorosi decat in vremea copilariei mele."
- Meseria de profesor in sine nu e usoara, din principiu... dar atunci cind mai e si indecent platita... si mai ai de-a face si cu elevi dezinteresati (de obiectul pe care-l predai)... si indisciplinati... si ti se mai interzice si dreptul de a-i disciplina... ce motivatie iti mai ramine ca sa-ti practici cu entuziasm aceasta meserie?... cred ca danielle steell....ar crapa de ciuda sa-l citeasca....fara rautate....apropo de catharsis,,,si cine a citit de el :))....asta este un adevarat catharsis.....si-a spus omul ce avea pe suflet....are dreptate in felul lui ca sufera.....ptr ca este lovit afectiv.....mai rau ca "lovitura sub centura"....si in acest caz...crezi orice....si in martzieni.....dar totusi....biblic daca o luam....vrajitoriile au existat.....si mai sunt......dar aici in cazul lui ""Romeo parasit de Julieta""...este evident.....baiete.....e dusa fata.....daca o vrei inapoi....te pashte un drum la "matusha in italia"...si asta numa sa te lamuresti....daca ea vrea inapoi la tine....dar....cred ca este deliberata decizia ei....asa ca impaca-te cu ideea....ori te duci ca HARAP ALB...dupa ea....ori...o lasi cu matusa.....,,,pe vremea copilariei mele era un comentariu.....in acest caz..."fata buna....dar pacat de baiat"....sorry....ca m-am bagat ....dar daca la ora 2 dimineatza ti-am citit telenoveaua.....nu m-am rabadat sa nu dau si din dejte pe tast.......
sa nu-ti doresti sa nu fi trait intamplarea ... caci fara ea n-ai fi vazut pasarea alba ...
"There will be no white flag above my door" - dido Nascut si crescut in Bucurestiul pe care credeam ca-l stiu de la A la...Z. Dupa cativa ani de "afara" m-am intors cu vizitatori ca sa le arat orasul copilariei mele...cand DOAR am hoinarit fara nici o tinta precisa, cu ochii pe toate bisericile (am citit undeva ca sunt peste 100) si casele, admirand arhitectura VECHE, am realizat ca TREBUIE sa RIDICI OCHII din asfaltul crapat ca sa vezi "Micul Paris".
Bucurestiul inca supravietuieste si este FRUMOS de la nivelul 1 in sus !! Cu riscul de a ma folosi de un cliseu, copii sunt minunile vietii.
Eu una, prin definitie (sunt femeie), sunt o persoana dificila. Atunci cand 'mi se aliniaza piticii', nu mai ascult de nimeni si o tin pe-a mea. Cine crezi ca ma face sa ascult si sa zambesc atunci? Piticul meu. Cu inocenta lui, cu bucuria lui, cu farsele lui... Sa ai copii inseamna sa ai sansa de a-ti aminti de propria copilarie. Sa ai copii inseamna sa ai sansa de a vedea lumea prin ochii lor. Si lumea pe care o vad ei are alte culori, are alt rost, are alt viitor. Putem sa ne gandim oricand la copii. Conditiile economice? Ehh.. Desigur ca daca stai intr-o cutie de carton, un copil poti avea doar in vis. Insa, daca poti pune o paine pe masa, poti creste si un copil. Totul se rezuma la cate sacrificii esti dispus sa faci pentru asta. Conteaza si cati bani avem, insa atata vreme cat ii oferi copilului dragostea, grija si intelegerea ta, totul va fi ok. Din copilarie imi amintesc cu drag micile atentii si cadourile alor mei (vezi conferinta cu eugenia), insa cu si mai mare drag imi amintesc cum imi facea mama codite cand plecam la scoala, cum o certa tata ca nu ma lasa afara si cum imi usca parul fratele meu cand ieseam de la baie... Astea sunt amintirile dragi ale copilariei mele... Zambeste, promit ca n'o sa te doara. Daca ceea ce ai scris este o poezie, atunci cred ca ideea este buna, desi ar mai trebui lucrata. Daca nu, cred ca ai o problema. Eu voi fi jenant de prozaic si voi relata o intamplare din timpul copilariei mele.
Urma să plec la o mătuşă, la circa 400 metri distanţă. Pentru că se lăsase deja întunericul, altă mătuşă aflata la noi in vizita m-a întrebat: „Bine, dar ţie nu-ţi este frică să mergi pe întuneric?” Nu-mi trecuse niciodată prin cap aşa ceva. Pe drum însă, cum una dintre străzi era străjuită de copaci înalţi, începusem să aud tot felul de zgomote provocate de păsări, crengi ce cădeau etc. Atunci am realizat că frica este un sentiment indus, şi că întrebarea mătuşii, adresată unui copil, a fost o prostie. Frica este un sentiment subiectiv şi inoculat. Chiar la nivelul reflexelor, ea este unul dobândit şi nu unul înnăscut. Copilul mai întâi se frige şi apoi învaţă să se ferească, eventual sa-i fie frica. De ce este nevoie să ne temem? Cine a născocit frica şi în ce scop? Religia o practică la cel mai înalt nivel. De asemenea şi politica, evident cu scopul de a manipula oamenii. Nu vreau sa se creada ca as fi vre-un curajos. Am si eu fricile mele, dar nu pentru ele traiesc. Dimpotriva, sunt fericit atunci cand mi-am invins frica se am realizat ceva. Uite ca tocmai am descoperit un mijloc de a-mi procura un moment de fericire. Cristache Gheorghiu Pasarica alba-n cioc
subtirica la mijloc tragi cu pusca... nu ia foc! Vezi sa schimbi munitia daca intri pe agresivitate! :o)
Sunday
- de
thebrightside
la: 21/04/2006 09:43:43
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!) Daca am inteles eu ce trebuia din profilul tau, esti undeva departe... Dar presupun ca mai dai binete si pe la noi din cand in cand.
Te astept sa-ti prezint satul copilariei mele, care mi-e cel putin la fel de drag cum ii era lui Creanga Humulestiul...:) Si care e neschimbat de zeci de ani. Aceleasi batrane cu batice in cap ce stau in poarta si dau binete tuturor, fie ca's cunoscuti, fie ca nu... Acelasi miros de fan proaspat si rosii abia culese..Aceeasi liniste ce te face sa crezi ca esti...pe Taramul Fagaduintei...:) Mrrrauuuu... :o)
Sa cantam, sa cantam, sa cantam, hehehe si hehehe, stie matza pentru ce si sa zicem multzumix chitz-chitz-chitz- chitz-chirichitzchitz! Stii de unde e? "Familia Chitz-Chitz"! Discul copilariei mele. Doamne ce l-am mai subtiat! Io ma dadeam de tigresa si tu vrei sa imi pui lesa? Sa ma faci sa torc purr-purr, si sa m-ametesti c-un snur? Alelei, mai soricutzi, eu va vad ardei umplutzi! :o) Putem sa jucam Tara, tara vrem ostasi? Si sotronul? si elasticul? ;;)
Mi-e dor de jocurile copilariei mele pe care nu le mai gasesc la copiii de azi, mi-e dor de desenele cu creta colorata pe asfalt, mi-e dor de "mami ma mai lasi sa stau 5 minute", chiar si de cheia pe care o purtam de gat toata vara in vacanta mi-e dor... ________________________ Sa nu ne pierdem cu firea da' cosasii sunt cam maro:))Cel putin in Banatul copilariei mele,unde ii agatam in cirlig si-i aruncam in gura cleanului pe Nera....la Mociris..:))
1. Sa ma iertati ca indraznesc domnule Dinu,dar,eu nu cred ca a-ti fost chiar asa de suparat,cum s-ar putea crede citind in scrierea dumneavoastra,cam ce le-ati face hotilor.
2.Poate ca fotografiii merita sa li se inample cea ce li se intampla. - De ce spun asta ? Fiindca,ma gandesc,daca erati chiar asa de suparat (emotionat,intrigat,impresionat,enervat,tot emotii in fond,dar, negative) si a-ti fi concentrat macar o mica parte din inventivitatea, creativitatea si rabdarea necesara realizarii unei bune imagini (vezi efortul facut pentru pozele cu marea inghetata) sunt sigur ca gaseati o metoda de ai rasplati pe hotomani pe masura,chiar si fara sa-i dati in costisitoarea judecata. De exemplu;de comun acord cu organizatorii,care ,banuiesc,va cunosc si va apreciaza,dovada ca v-au ales in juriu,de comun acord zic,puteati infiinta o diploma speciala,cat mai ofertanta,pe care sa-i invitati la premiere,sa o ridice. Nu cred ca e cazul sa continui in a va sugera ce fel de primire festiva puteati organiza,informand macar cativa prieteni de ai dumneavoastra despre"talentul" "alesilor" premianti.Puteti sa le cereti sa vorbeasca despre lucrari,sa cereti detalii tehnice,de creatie... La nevoie gaseati sigur macar cateva televiziunici gata sa filmeze frumusete de eveniment si diplomele (reale,de ex.titlul de Smanglicios cu diploma,Hotoman cu ghinion,etc.)primite. Si nu era nevoie de nici un fel de bate sau ciomege,lumea la ocazii festive mai tzine in mana pentru diverse nevoi un pahar de cola,de apa minerala,un suc de rosii,o rosie chiar (de scuipat nici nu vreau sa pomenesc,fiindca prea e de pe maidanul copilariei mele si oricum scuipatii nu se tin in mana,dar,nici nu e nevoie sa-i pregatesti de acasa) Si va garantez ca dupa o sesiune reusita de reclama,macar printr-o parte a presei,cea dornica de scandal,cu niste instantanee sugestive (doar e vorba de o adunare de fotografi) ,chiar si "doamna blonda" care si-a propus sa "promoveze" lucrarile domnului Narcis pe site-ul ei nUNTOS se va gandi mult mai bine inainte sa incerce a doua oara. Pe cand asa,de ce nu ar face-o ? A auzit pe undeva ca ar exista vreun cat de mic pericol ? Si am o intrebare(generala):a vazut sau auzit cineva,pe aici sau pe vreun alt site de vreun fotograf mai ales din cei tineri si mai neajutorati, care a cerut ajutorul colegilor in vreun caz de evidenta si dovedita nedreptatire. Cei mai batrani si mai harsiti in lupte poate ca s-au plictisit si i-si dramuiesc energia spre initiative mai placute si mai folositoare(nu ca ar fi o scuza prea grozava,dar,sa zicem...) Va aduceti aminte cum se insotesc banditii,unii pe altii, la procuratura sau parchet,cand o javra din haita e cat de cat deranjata din barlog ? Macar un lucru trebuie sa recunoasteti;nemernicii sunt solidari si stiu foarte bine sa lucreze in haita,cea ce e oricum o forma de organizare. Ma gandesc sa inchei totusi optimist si sa speram ca de fapt pozele domnului Dinu au fost trimise la concurs sub o falsa semnatura de o persoana altruista,bine intentionata,animata doar de dorinta sincera de a verifica competenta,vigilenta si cultura generala a juriului. Ghinion,de data asta n-a reusit;a nimerit chiar peste..hotzul de ...pagubas.Nu-i nimic poate data viitoare..... ia nu va mai luati aiurea-n tamvai de povestasul copilariei mele!:))
(vai, ce-mi placea Zadig!) Adrian Fuchs :
ia nu va mai luati aiurea-n tamvai de povestasul copilariei mele!:)) In care tramvaiul (9) e locul unde mishuna ... candidele ... si destinul ... In vremea copilariei mele erau artificii pe baza de magneziu care ardeau fara sa degaje caldura.
Puteai pune mana pe flacara, nu te ardeai. De aceea sunt foarte sceptic la astfel de "minuni". Personal, consider ca adevaratii credinciosi nu au nevoie de acest "hocus-pocus" pentru a crede si il considera si ei mai mult o superstitie decat ceva apartinand cu adevarat religiei. ================================================== "Beer is proof that God loves us and wants us to be happy." ~ Benjamin Franklin
|
 loading... loading...cautari recente
"mugure"
"modigliani" "absurd" "toata ziua taie frunze la caini" "trofimas de Ion Druta" "ina" "familia lexica a cuvantului intervieva" "parinte mort care vine sate viziteze" "purtato sau purtat-o" "unde nu intra Soarele pe fereastra intra doctorul pe usa" "kek" "motiveaza scrierea cu majuscula a cuvintului Mos Craciun" "N O H A dive your life versuri in romana" "farmece cu sange menstrual" "carte lars von trier" "alcatuieste doua enunturi cu cuvintul temelie sa aiba sens propriu figurat" "notiune de locutiune" "regina ghetii"'" "pagini" "intr-o oglinda" "umple" "ll'arche enchantee" "smarald topit" "scrisoare de multumire catre un educator" "despre vaca" "omonimul cuvantului roabe" "explicati expresia moi podoabe in sensul de ghiata" "explicati cum sau format cuvantul nebuneste" "iminent eminent" "saituri de fete" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Automobilele erei comuniste)
Tatal meu a avut, cand eram mica, un IMS. Nu o sa uit niciodata cum ne-am dus intr-o excursie cu masina - toata familia - si ne-a prins o ploaie torentiala si a trebuit sa ne oprim pe marginea drumului pana s-a oprit ploaia. Ploua inauntru! Iar stergatoarele de parbriz se manevrau cu mana. Aveau un fel de maner pe interior si trebuia sa misti de el pana faceai febra musculara...
Ce vremuri!!!
Take heed when you think you stand, lest you fall.