comentarii

pasii dupa ce ai terminat de scris o carte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Dupa ce ai scris o carte , ce faci?" o stergi... - de cosmacpan la: 15/06/2009 00:20:22
(la: Dupa ce ai scris o carte , ce faci?)
"Deci pe bune am cautat o GRAMADA si nu am dat de nimic"
GRAMADA eram eu si eram dus (nu, nu cu pluta)la piata dupa rosii pentru supa cu galuste...d'aia nu ai dat de mine...da acum is acasa...astept...suna-ma...

"Pana la urma poate sa-mi spuna cineva cu experienta..pasii dupa ce ai terminat de scris o carte"
"Trei paşi la stînga binişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mîini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pămîntul tropotind
În tact uşor."
*** - de maan la: 14/06/2009 21:27:19
(la: Dupa ce ai scris o carte , ce faci?)
Deci pe bune am cautat o GRAMADA si nu am dat de nimic..

deci ori n-ai cautat, deci minti, ceea ce ie grav.
ori nu minti ceea ce e si mai grav.

mie mi-a fost suficient sa bag 'pasii dupa ce ai terminat de scris o carte' in google si am si gasit linkul unde se discuta pe cafenea de acest lucru.

n-ai decat sa o faci si tu.

Pai, sa vedem: - de adynet1 la: 14/06/2009 21:55:32
(la: Dupa ce ai scris o carte , ce faci?)
pasii dupa ce ai terminat de scris o carte?

depinde...daca ai citit-o doar tu,o iei in brate si tragi un slow sentimental cu pasi inceti...
daca ai impartasit continutul cu cineva, treci la tango si vezi sa nu o calci pe picior...
daca ai aratat la o GRAMADA, tupileste-te pe poante afara, inainte de-arunca astia pe tine, legumele de sezon...
Ar mai fi cativa pasi dar pentru asta ar trebui sa fi mai explicit...:)
am scris o carte - de stancosty1 la: 05/07/2005 09:57:16
(la: AM SCRIS O CARTE- VREAU S-O PUBLIC)
În primul rând, fără nici o umbră de răutate, te întreb:
Ai scris o carte, dar câte ai citit?
Asta pentru că s-ar putea ca să nu mai fie nevoie să primeşti sfaturi despre publicarea cărţii.
Dacă ţii neapărat să publici o carte şi ai şi banii necesari (minim 10000000 ROL = 1000 RON), lucrurile sunt simple: te duci la o editură, faci un contract în care stipulezi tot ce doreşti în legătură cu drepturile de autor, stabileşti tirajul, dai manuscrisul şi aştepţi publicarea.
Dacă editura se angajează şi la difuzare, OK, dacă nu, tot OK, numai că asta te va privi pe tine. Şi cum esti la prima carte (depinde şi domeniul abordat: beletristică, ştiinţă etc.), cel mai probabil că nici o editură nu va accepta publicarea cărţii decât pe cheltuiala integrală a autorului, după care îşi pune în braţe tot tirajul şi "la revedere".
Succes!
P.S. Cu cât editura este mai serioasă, cu atât cheltuielile de publicare sunt mai mari, depinzând, evident şi de tiraj.
Primul pas:stabilirea obiectivelor - de DOGARU DANIELA-FELICIA la: 01/03/2005 12:55:43
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Scuzati-ma, abea acum am certificatul in mainile mele si il voi trimite imediat ce termin de scris.
In primul rand, nu-i asa, un aspect important este ca nu mai poate avea o alta sotie.
In al doilea rand, Catrinel, fetita mea, a fost nascuta in Romania, cu un an si jumatate inainte de casatoria cu el, care nici nu este considerata legala in Ro. Asta inseamna ca copilul asta nu va fi in pericol, sau...
Va referiti la ceilalti copii care vor veni?
Care sunt urmatoarele mele obiective?
Sa-l aduc in Romania sa traim aici definitiv.
Deja lucrez la asta. Cum?
I-am spus ca m-am indragostit de Yemen.
Fara presiuni, fara nimic. Si am pregatit bani pentru avion.
Am vandut un teren si acum caut sa cumpar in Constanta o locuinta. Nu va mai trebui sa mai stam cu chirie undeva unde ne dispretuiesc parintii lui.
Si parintii mei vor sa ne ajute si, cel mai important, ii voi trezi interesul pentru copilul lasat aici.O sa plang de dorul lui.
Chiar nu merita de trait acolo? Ma atrage faptul ca am auzit ca totul este foarte ieftin.
La multi ani de 1 Martie!
M-am obisnuit sa fiu tratata foarte prost de familia mea din cauza copilului venit fara casatorie, pentru asta sunt foarte impresionata ca mi-ati acordat atentie.
Multumesc inca o data. Daca pot sa ajut si eu cu ceva, cu mare placere.
#37762 (raspuns la: #37629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scripta...... - de Bridget la: 27/04/2005 15:00:01
(la: Scripta Volant)
Am citit eseul tau , l-am recitit .....si tot nu e de ajuns . Posibil il voi relua maine sau in ziua in care voi simti ca sufletul meu poate intelege mai profund decat la prima citire . Acum iti pot spune ,ceea ce sunt sigura ca stii ,doar ca partea cu cartile citite de mult este pretextul pentru o reflexie asupra vietii tale si a relatiilor cu fiintele ce au parut sa conteze intr-un moment al ei. Esti atat de talentat in ale scrisului , si nu vreau sa-ti fac un compliment , incat parca nu pot comenta nimic la problemele pe care le acopera vorbele frumos mestesugite . Fara sa consideri un sacrilegiu facut eseului ,imi voi permite totusi sa revin la framantarile care ,banuiesc , l-au generat . Cred ca esti mult prea tanar ca sa ai dreptul sa-ti consideri sufletul golit de trairi si ,tot prea tanar ,sa tanjesti dupa acele ganduri frumoase care insotesc amintirea unei iubiri , mai mult sau mai putin profunda . Poate , tot pentru ca esti atat de tanar , astepti acea dragoste totala , care te implineste si te consuma pana la epuizare , care te devasteaza si te inalta simultan . Poate exista , dar nu ne e data tututor , as zice ca e numai pentru alesi , acei care raman dupa o asemenea experienta suspendati undeva intre real si metafizic .Cei mai norocosi dintre ei au reusit sa se exprime in marea cultura ,dar cei mai multi s-au exprimat doar in fata doctorului psihiatru , asta in caz ca au avut banii necesari .Te rog , scuza-ma ca am scris asta , dar asa mi-a parut cinstit .Cum poate la fel de cinstit este sa-ti sugerez sa citesti scrisoarea despre iubire a lui Radu Herjeu , publicata tot pe acest site .Daca toti am incerca sa intelegem ce a scris acolo , din pacate multi simtim altfel decat cumintenia iubirii la care ne invita si nu ne putem opune devastarii pentru ca vrem mult si intens,poate nu am mai avea framantari ca cele descrise de tine . Mai permite-mi doar sa-ti amintesc o zicere :"Putin ne pasa cat de putin dureaza daca e sa iubim cu adevarat ".Nu cred ca e cazut sa-ti amintesc "paternitatea" ei,dar e cazul sa-ti spun ca putin ne pasa cum s-a terminat daca am iubit cu adevarat .Iti doresc sa fii fericit .
Bridget






Mormonilor le pasa - de Muresh la: 29/12/2006 09:15:29
(la: Isus + Maria Magdalena)
Mormonilor le pasa. Ei sustin ca sa faci copii este un ordin al Creatorului scris in cartile sfinte. Ei sustin ca Iisus si Magdalena au fost sot si sotie.
In pictura lui da Vinci, in dreapta lui Iisus se vede clat ca e o femeie. Asa o fi crezut si el, ghidushul care o fi pictat cearceaful in care a fost asezat Iisus dupa moarte = giulgiul, adica.
#165641 (raspuns la: #165437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
voi rade ca sa te-ntarat... - de cosmacpan la: 14/06/2008 09:27:33
(la: Pe ce sa scriu, cum reactioneaza editura?)
si sa iti dau trei ghionturi
razbuna-te si da-ne-oricat
ca sa-ti furam din ponturi

"M-am hotarat sa scriu o carte"
dar fugii pixul departe, dau sa fug sa-l prind eu iara
dar nu pot sa ies afara....

"si as vrea sa stiu cum reactioneaza editurile,"
Ca pavlov a fost un caine stie orisicine
ca de se aprindea becul, el primea o paine...

"intrebarea mea este urmatoarea:"
Fa-ma mama ce m-ai face, fa-ma si trei ghemotoace, sa ma joace matzale...sa-mi sara povestile...

"Unde este mai bine sa scriu?"
Scrie oriunde ai voi, pe pereti de poti
si-o sa fie povestirea, citita de toti

"- pe hartie sau in word la pc? "
ca-i hartie sau vc parca mai conteaza
important e cum sa spui...te elibereaza...

"Dupa ce am terminat de scris cartea respectiva"
te gandesti la urmatoarea
lasa editurile sa-si linga durerea

"ce pasii face editura?"
trei pasi la stanga usurel
si-alti trei la dreapta maricel
mai bate trei pasi in podea
shi striga: Am prins...este a mea (povestirea)

sper ca nu am dat kilometrajul pweste cap...Bafta si mult succes
"chiar daca nu l-a iubit isi hraneste orgoliul cu asta" - de Alice la: 13/06/2004 13:21:54
(la: Adrian)
femeia din textul tau e o ingamfata nefericita care se dispretuieste, care incearca sa-si ascunda frustrarile sub agresivitatea mesajului.
vrea cu orice pret sa fie iubita, e gata de orice compromis.
dupa ce-l face se autoflageleaza si loveste apoi in obiectul pasiunilor pe care nu le-a nutrit.
femeia aia nu stie ce-i dragostea - a auzit doar povestindu-se!

primul pas?
respectul de sine.

ps. ai scris 'isi hraneste orgoliul cu asta'! Cu ce 'asta'? Cu faptul ca nu l-a iubit sau cu acela ca n-a avut parte de destula iubire???
Doamne!
Dar ca sa fii iubit, trebuie sa-nveti sa oferi - neconditionat!
#16192 (raspuns la: #16171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte de neratat - de mya la: 01/09/2004 10:54:32
(la: Maria Tanase)
Tocmai am terminat de citit o carte foarte ca lumea dedicata special Mariei Tanase. E despre viata si cariera ei si descrie si Bucurestii anilor respectivi - extraordinar de frumos.

Cartea a aparut cu cateva luni in urma si e scrisa de fostul impresar al cantaretei Gaby Michailescu (care a trecut de 90 de ani...cred). Am aflat de aparitia cartii din pura intamplare. Tatal meu se tunde la acelasi frizer la care se tunde si Gaby Michailescu. Ca o paranteza frizerul respectiv (pe nume Nechita - 83 de ani) isi are atelierul in zona Gradina Icoanei (Bucuresti) si a fost pe vremuri pilot de aviatie (pana sa vina comunistii la putere). S-a facut frizer...ca sa nu moara de foame.

Ei bine, frizerul respectiv are multi clienti in etate (oameni speciali, fosti intelectuali, mosieri, etc....unii care s-au intors de la canal...). Acolo in pravalie expusese pe un perete un afis reclama cu cartea respectiva si tatal meu...cand a intrat pe usa, a dat nas in cas cu Gaby Michailescu care povestea de carte. Pravalia e mica si are un aer special, e parca din alte timpuri -lumea acolo e calda si intra repede in vorba. Uite asa...din una in alta tata s-a interesat de carte. Pe urma mi-a scris un E-mail, eu i-am dat comanda (sa mi-o cumpere) si el mi-a trimis-o in Germania (unde locuiesc momentan).

Pe mine m-a amuzat teribil cartea, eu zic ca trebuie musai citita. Imi place mult Maria Tanase, stiu si cateva piese, le cantam cu bunica mea cand eram copil (suna ridicol acum cand scriu...dar asa este!).

Ascult relativ rar (recunosc) insa cu mare placere, e drept!

La Mina A Doua - de LMC la: 07/09/2004 23:01:41
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
De ani de zile am o placere deosebita sa merg pe la magazinele cu lucruri de mina a doua. Daca ma credeti sau nu, va spun ca mi-am gasit o multime de obiecte care oricine le-a vazut la mine sau minunat cit de frumoase sint. Ce-a mai recenta achizitie a fost o poseta de Louis Vuitton, fetele cred ca stiu despre ce vorbesc. Am dat $1.99 pe ea, dar valoarea ei este la sute de dolari. Nu mi-a venit sa cred ca cineva a putut sa doneze asa ceva (magazinul era o caritate) iar altii sa nu-i descopere valoarea. Oricum eu cum am vazut-o am si luat-o si nici din greseala nu am mai pus-o jos pentru ca am observat o femeie care imi tot dadea tircoale din momentul in care am descoperit poseta intr-un colt mai ascuns. Tot atunci am dat peste niste pantofi noi nouti, care nu au fost nici macar odata pusi in picioare, pantofi de Salvatore Ferragamo, fetele din nou cred ca stiu marca. Eu nu-mi cupar niciodata pantofi sau haine de la mina a doua, sint foarte paranoica la chestiile astea, dar mi-am dat seama ca nu au fost nici macar incercati pentru ca erau absolut intacti nici o zgirietura pe talpa de culoarea crem si lucioasa. Pantofi de marca asta nu-i gasesti decit numai la magazine super luxoase si binenteles te costa de la $250 (la reducere) in sus. Pe mine m-au costat $9. Va dati seama ca nu i-as fi luat daca nu-mi erau buni; i-am incercat pe loc si parca erau turnati, pe de-asupra si de o comoditate fenomenala.

Astea sint doar doua exemple mai recente dar daca ar trebui sa va spun despre fiecare obiect in parte care l-am descoperit nu as mai termina de scris.
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
scepticului... - de SSDD la: 08/04/2005 20:34:39
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
Probabil ca nu stii, dar daca dai ajutor oamenilor saraci si daca-i ajutzi pe cei in nevoi, nu inseamna ca ti se vor ierta pacatele....
Daca asta-i motivul pentru care oamenii o fac....atunci este trist pentru ei.
Vreau sa te intreb, nu crezi ca daca cineva greseste intr-un fel sau altul fata de tine....si apoi se intoarce cerandu-si scuze si vezi pe chipul lui cat regreta ca ti-a facut o nedreptate si ar da orice sa dea timpul inapoi .... il ierti, mai mult vezi cat de mult te respecta...si-ti vine sa-l imbratisezi pentru taria ce a avut-o...si-l tratezi ca pe uin prieten...

..daca exista un Dumnezeu...nu crezi ca ar face, cel putzin, la fel?

Eu am crezut si cred cu putere ca-i ajutam pe cei de langa noi fiindca putem, fiindca au nevoie si fiindca vrem.
Crestinismul nu impune niste reguli morale, le explica si le protejeaza pe cele dupa care adeptzii crestinismului isi ghideaza viata. Crestinismul este un mod de viatza, asa cum si budismul este....
Sa nu confundam biserica cu statul....daca un guvern se amesteca in treburile bisericii sau biserica in treburile guvernului...cred ca isi depasesc atributiunuile; daca totusi se intampla, trebuie sa intelegi, ca persoane cu greutate din ambele tabere isi exercita influenta intr-un mod sau altul ...ei bine, si trebuie sa intzelegi ca sunt doar oameni...nu sunt infailibili.
Cat priveste infailibilitatea sfantului parinte , deciziile lui sunt infailibile in materie de dogma.... si asta este parerea bisericii ca si comunitate a tuturor credinciosilor....mai putem discuta despre asta.....in afara dogmei si el poate si greseste ca fiecare din noi....este doar un om.

cand spui ca esti mai "moral decat media persoanelor credincioase pe care le-am cunoscut"...cred ca gresesti cum pui problema....
De ce te compari cu ceilalti....cine-i etalonul tau? Ma gandesc ca moralitatea isi are izvorul in noi...daca ceea ce facem nu ne ridica nici un semn de intrebare...atunci de ce cautam aprobarea semenilor nostri?

Faptul ca nu aprob homosexualitate, cum nu aprob adulterul si pedofilia nu inseamna ca am ceva impotriva celor care o practica...sa stii ca nu am intalnire la filiala locala a KKK-ului dupa ce termin de scris aceste cateva randuri....:)

practicile fomosexuale nu sunt interzise de lege, iar oamenii sunt liberi sa faca ce vor....atata timp cat nu interfera cu legile statului si nu pun pe nimeni in pericol....pot sa si zboare...nu?

cred cu putere, insa, ca multzi oameni au tendite homosexuale si nu-si permit luxul de a le pune in practica....fiindca acel lux se ridica pe piedestalul egoismului...ca si adulterul, ca si pedofilia....ca si masturbarea...

si mai cred cu putere ca oamenii se pot controla....daca vor.....altfel am vedea erectii masive plimbanduse pe strada principala imediat cum infloresc "freziile".

si asta este doar parerea mea....nu-i judeca pe altii pentru ce am spus eu
#42664 (raspuns la: #42426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De ce nu a scris domnul Cart - de Daniel Racovitan la: 23/04/2005 15:53:43
(la: "Omoriti-i pe studenti!")
"De ce nu a scris domnul Cartianu aces articol în iunie 90? Şi mulţi alţii care atunci au tăcut mâlc ..."

Imi amintesc ca s-au scris si atunci. In orice caz, datoria presei este sa reaminteasca ce s-a intamlpat atunci. Au trecut 15 ani, iar multi dintre cei care au acum drept de vot aveau pe-atunci numai trei-patru ani. Ca sa citez un intelept, "cine isi uita istoria, ala merita s-o repete".
Avem asadar o datorie de memorie.

___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
#45119 (raspuns la: #45099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o zi de examen... - de cracker la: 29/09/2005 09:36:45
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O zi de examen oarecare din viata unui student la Politehnica. Examen la o materie nerelevanta. Sa zicem... "Materiale". Mai pe intelesul tuturor,
echivalentul unui curs de "Managementul fostelor ceapeuri" la ASE ,
"Cultura plantei de iasomie" la Agronomie sau "Doctrine staliniste" la SNSPA.

Ora 6:00

Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii,
gaze stomacale, etc...

Ora 6:15

Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate,
servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe
banca)

Ora 6:30

Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv.
Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.

Ora 6:40

Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"

Ora 7:15

Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk".

Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00.
...Excentrici...

Ora 8:00

Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in
sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor
apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)

Ora 8:01:00

Anuntarea subiectelor....

Ora 8:01:30

Reactii la aflarea subiectelor ( < **** *** **** *
de jegos!!!)

Ora 8:02

<>
<>

Ora 8:03

<>
<<...>>

Ora 8:30

Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.

Ora 8:31

Terminat de scris.

Ora 8:32

Planul de calamitate B: auto-incurajarea (<scriu in afara subiectului...>>)


Ora 10:00

Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre
profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen <>
sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.

Ora 11:30

Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu
argumente si explicatii ale profesorului extrem de.bine intemeiate: <Nu, Nu. Hmmm... nu.>>

Ora 11:31

Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul <** in
ea de facultate. Mai bine dadeam in p** mea la ASE!>>

Ora 13:00

Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvatsituatiei. Invisible pentru
dobitocii cu intrebari stupide.

Ora 14:00

Somnul de frumusete...
...noi sa fim sanatosi..
Scrisoarea lui Dumnezeu adresata tie - de Mesagerul la: 24/10/2005 20:19:24
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Copilul Meu,


În ultima vreme AM tot aşteptat de la tine un mesaj…dar nu am primit nimic. În cutia postală nu mai primeşti decât facturi de plată, ce-ţi întristează inima. Aşa că am hotarât să-ţi scriu.
Ce mai faci?
Am încercat să-ţi trimit un mesaj…să-ţi spun cât de mult îmi pasă de tine. Nu vreau să te simţi vinovat…nu e dorinţa mea, cred că ştii asta…dar, am tot aşteptat…te-am urmărit peste tot astăzi.
Te-am văzut vorbind cu prietenii tăi. Am sperat că vei vorbi şi cu Mine… .
Am aşteptat…
Am atâtea daruri pentru tine… răsăritul soarelui călduros peste dealuri. Ideia mea. Briza răcoroasă de aer…tot ideia Mea.
Adu-ţi aminte…am creat soarele, luna, mările, stelele şi pe tine!
Am vrut doar să te încurajez şi să-ţi spun : Îţi dau această zi…am reuşit! Viaţa e bună!
Am aşteptat…dar tu nu M-ai băgat în seamă.
La prânz, modul în care mâncarea te-a delectat satisfăcându-ţi foamea…Eu am făcut-o aşa! Pot să-ţi satisfac sufletul tău, dar devii atât de ocupat…atât de neatent, atât de deconectat.
Te îngrijorezi atât de mult…asta nu este viaţa pe care ţi-am pregătit-o, duhul pe care ţi l-am modelat atunci când ai devenit al Meu, când ţi-a fost numele scris în cartea vieţii şi ai cântat de bucurie copleşitoare.
Aşa doresc ca tu să reacţionezi Numelui Meu, prezenţei Mele.
Sunt gata… Eşti tu gata?
Eşti tu gata să vezi viaţa pe care ţi-am pregătit-o?
Tu, creaţia Mea culminantă!
Avem multe de făcut!
Ai de văzut nişte lucrări minunate!
Vieţi în care să te implici… suflete pe care să le ridici.
Lumi pe care să le schimbi…
Eşti tu gata?
Eu sunt!
Ascultă la şoapta Duhului Meu, la semnalul Meu, la dorinţa Mea.
Viaţa pe care ţi-o doresc este atât de diferită de cea pe care o ai acum.
Hai să începem!
COPILE…, TE IUBESC!!! Cu o dragoste greu de înţeles.
Vorbeşte cu Mine!
TE ROG…,NU MĂ UITA!!!
TE IUBESC!!!
Dar nu te voi mai deranja… este decizia ta!
Eu te-am ales pe tine!... şi te aştept…

Cu drag
Tatăl tău DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC

Ah, defectele mele! - de TeodoraPA la: 28/10/2005 12:44:47
(la: sa ne recunoastem defectele)
De m-ar ajuta marturisirea lor sa scap de cateva dintre ele...

Uneori sunt ingrozitor de dura, de aspra. Familia mea ma cearta foarte des pe chestia asta. Ei imi zica ca am limba taioasa pentru ca spun unele lucruri fara a ma gandi daca jignesc pe altii sau nu.
Sunt o criticoasa. Critic pe toata lumea si tot ce e in jur. Se intampla sa fiu foarte pretentioasa cu oamenii, si ii ranesc prin asta, pentru ca se vede limpede ca lumina zilei. Unele persoane mi-au zis ca se simt asa de nelinistite in preajma mea pentru ca eu organizez si planific si calculez toate lucrurile si asta ii face sa se simta nesiguri si amenintati oarecum. Nu stiu.
As vrea sa fiu mai blanda si mi ingaduitoare. lucrez la problema asta.
De curand am trecut printr-o perioada grea si am avut impresia ca mi-am pierdut mintile si rabdarile si tot, ca am luat-o putin razna. Sunt ingrozitor de stresata si strasanta pentru cei din jur. Ma enervez repede, nu zic nimic, dar creez o stare de iritare in jur, de-ti vine sa ma lasi si sa pleci si sa nu ma mai vezi.
Am mare talent la brodat. Adica - am o problema mica si ma apuc sa brodez in jurul ei si in doar cateva minute ma trezesc ca am o problema mare mare de tot...
Nu pot sta locului. Nu stiu sa ma odihnesc, sa ma detasez, sa ma relaxez. Ma misc intruna, intreprind tot timpul cate ceva. Cand stau mai mult de o zi doua ma loveste depresia si disperarea. Am impresia ca nu mai stiu sa am liniste, sa-mi fac liniste si sa ma bucur de ea.
Sunt obsedata de ingrasat. N-am fost niciodata grasa, nici macar plinuta, dar ma obsedeaza chestia asta ingrozitor de tare. Lucrez la problema, in sensul ca imi fac planul zilei cu ce voi manca siin ce cantitate ca sa nu ajung sa ma infometez.
Mai am? Vai, ca ma sperii...
Ma deranjeaza uneori sa fiu criticata si certata.
Mi-e frica de unele lucruri - de relatia cu iubitul meu, de casatorie, de faliment, de rutina, ... Uneori frica asta devine vizibila, imi afecteaza viata de zi cu zi si relatia cu cei din jur.

No acuma dupa ce am terminat de scris, si n-am scris tot, chestiile intime nu le-as pune nici in ruptul capului aici, tot dintr-un defect, acum ma loveste tristetea. Mai am insa si ceva calitati pe aici...
cassandra, multumesc - de maria de la medgidia la: 08/11/2005 16:43:32
(la: Drogurile. Ati incercat?)
in mod evident nu avem acces fix la aceleasi carti... de multe ori am constatat ca lucurile pe care le-am invatat in facultate (in romania) sunt acum depasite, sau erau depasite de pe vremea aceea... am multe exemple de afirmatii din carti pe care practica mi le-a infirmat si asta a fost una dintre ele...
nu stiu daca traiesti in romania, aici penibilul situatiei este ca unii profesori nu au ei insisi acces la noile informatii (sau nu sunt in stare sa tina pasul) si te obliga sa spui si sa inveti ca ei...
unei prietene i s-a refuzat lucrarea in care scria lucruri care contraziceau cartile pe care le citise omul, dar noi le intalnisem in practica de ani de zile (era vorba despre faptul ca downienii nu reusesc sa scrie si sa citeasca, este o aberatie)...
si mai am exemple la care am ridicat paru-n capul unor profesori... si nu se intampla demult, mai acu` 5, 6 ani... poate si mai putini...
multumesc pentru informatie, aveam nevoie sa stiu ca cineva a notat si asta undeva... si ca sa-ti povestesc ceva interesant: informatia pe care eu o am sta scrisa in cartea publicata de vreo 2,3 ani a unui mare specialist in dependente de la spit 8+1, berceni, bucuresti... si avuram examen la ea in timpul masterului... omuletzu` a taiat tot ce-l contrazicea, mai...
io nu l-am contrazis, cunosteam ambele variante (cea oficiala si cea reala...
thx again

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#85812 (raspuns la: #85808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa cate stiu eu, autorul ca - de mya la: 28/11/2005 19:40:07
(la: Codul Da Vinci - o creatie literara, nu un documentar)
Dupa cate stiu eu, autorul cartii pretinde ca ceea ce a scris el e adevarat. Cauta pe google la numele lui si o sa dai de forumuri si discutii aprinse unde se dezbate problema in detaliu. Tipul zice ca e pe bune ceea ce a scris in carte.

Parerea mea e ca romanul e junk desi, cand l-am citit mi-a placut, a fost captivant. Dar ca fictiune. Dupa ce am terminat de citit si m-am dus pe google la autor am dat de nebunia de care-ti zic.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...