pasional

După cum cred că ai observat, Balaure, pe poezie.ro s-a produs un suicid pasional. Acum am nivel de acces 120... :D

Mulţumesc pentru lipsa maliţiozităţii:) Cât despre volume publicate... nu cred că voi ieşi vreodată pe celuloză din lipsă de "timp" iar şansa ca vreo editură să descopere în mine cine ştie ce mare poet... mai va!

sparg eu gheata.

Eu traiesc in Spania. Intr-o tara in care oamenii spun ca ¨viata are patru zile¨si ca ¨trebuie sa muncesti ca sa traiesti, iar nu sa traiesti pentru munca¨. O tara in care oamenii se trezesc de dimineata, iar dejunul, la ora zece punct, se ia in comun. Atunci barurile se umplu de indivizi de toate clasele, soiurile si temperamentele, stau si mananca impreuna, cu o sticla de vin, o farfurioara de masline din partea casei, un sandwich cat toate zilele invelit in staniol, si cu o cafea la final. Daca e un ¨carajillo¨ si mai bine, ca asa concluzionarea discutiilor avute pe tematica sportiva. Subiectele sunt Real-Barcelona, Aznar si teapa cu petrolu´, si/sau gastronomice. (de exemplu, o exclamatie comuna - ¨ce bun e jambonul iberic¨,insotita de expresiile faciale aferente, semn ca si la ei exista stereotipuri culturale traditionale)
Si nu in ultimul rand o tara in care pentru un strop de adrenalina si o explozie de endorfine sunt in stare sa se arunce nervosi, nervosi si in fata unor tauri speriati si inebuniti.
O tara catolica pana la viziunea a zeci de intruchipari ale Mariei, zeci de viziuni obscure si feudale, tot felul de perceptii recunoscute si oficializate de Biserica lor, intr-un sublim contrast cu restul populatiei (in general masculine), care injura folosind cu frecventa, ¨me cago en Dios¨ diftongat fonetic in ¨caguen diooos¨*
O tara cu o vitalitate foarte puternica si incapatanata, vesela si narcisista, si cu un orgoliu evident pasional iar nu flegmatic.
Sunt emigrant intr-o tara in care pe langa romani, oamenii astia atat de prizioneri culturii lor, sau trezit vecini cu marocani, ecuadorieni, columbieni, chinezi, romani, bulgari, rusi. In aceiasi ordine de idei, tot din randurilor lor apar cei care se ocupa cu traficul de hasis, de prostituate, de restaurante ieftine,de furturi din magazinele alimentare, de haine si case de vacanta, vin ca raketi sau ca si clasa muncitoare ideala. Parte din ei inca nu stiu limba. Iar orice gest cu aluzie religiosa e inca discutat chiar in Franta laica.
E evident, ca emigrant aici, vei fi deci respins, dar cred ca e normal sa respinga pe toata lumea; o va face la o adica, ca o oricare alta natie ce se va simti invadata de un curent de mentalitati si scali valorice diferite, fara sa fii invatat cum sa-l asimileze.
E un fel de dozaj al culorilor, si foarte greu se creaza o multiculturalitate reala.
Iar ca un caz aparte, romanii au supertalentul de a turna un maroniu dens, peste tot ceea ce sunt relatiile sociale.
Nu au doar o suspiciune perpetua fata de cei din jurul lor, dar traiesc si un vesnic supliciu pe calea parvenirii. Aici se disting mai ales generatiile de proletari, pe care Ceausescu i-a mutat de la sate la orase, intr-o urbanizare total neinspirata, si cu niste dezradacinari cumplite, si care lipsiti de orice criteriu de judecata, din nou se trezesc fara sa stie de ce, in masini nemtesti, treninguri Nike, vizite la parcuri tematice, sau cate o escapada interna cu vag iz istoric. In plus, regula generala e sa se plaseze un soi de nationalism ignorant si superior, care in general face ca romanii sa fie de obicei insuportabili.
Cam atat deocamdata din Spania cunoscuta mie.

p.c. Cum tu, sa se structureze o diaspora? Atata vreme cat nu exista o finalitate comuna?

*un amestec de cafea si coniac, cu un patratel de coaja de lamaie si un bob de cafea copt; e amestecat cu zahar caramelizat initial.
*unde cagar-inseamna a caca; in expresie ¨sa ma cac in...¨

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Buna ziua Domnule Dinu Lazar.Numele meu este Victor-Constantin Carja. Desi nu sunt nici pe departe un cunoscator al lumii fotografice, pot afirma ca sunt un devorator al fotografiilor. Totusi, despre sit-ul lui Blitz as putea spune multe, dar as risca sa repet mesajul pe care-l transmit fotografiile....si totusi, fotografiile ei vorbesc cu o mie de vorbe in plus despre sufletul ei, despre trairile ei. Nu asta ar trebui sa exprime toate pozele? O stare de spirit, o traire, un sentiment, ceva pasional, un act de creatie......pe mine a reusit sa ma uimeasca sit-ul ei prin forta de a transmite sentimente, trairi puternice, aspecte din lumea reala pe care noi restul le ignoram sau suntem prea ocupati sa pozam in oameni ocupati pentru albumul vietii. In speranta de a nu fi plictisit pe cineva, sper ca aceasta fiinta talentata, Blitz, sa ajunga unde si-a propus: in varf!!!! Domnule Dinu Lazar, am citit comentariile dumneavoastra si va impartasesc intru totul ideile. O zi buna va doresc si multe fotografii deosebite.

Sa faci o femeie fericita este usor...

Trebuie sa-i fii doar...

1. Prieten
2. Partener
3. Iubit
4. Frate
5. Tata
6. Profesor
7. Educator
8. Bucatar
9. Mecanic
10. Instalator
11. Decorator
12. Stylist
13. Electrician
14. Sexolog
15. Ginecolog
16. Psiholog
17. Psihiatru
18. Terapeut

De asemenea, trebuie sa fii doar...

19. politicos
20. simpatic
21. in buna forma fizica
22. dragastos
23. atent
24. gentleman
25. inteligent
26. spontan
27. creativ
28. empatic
29. puternic
30. intelegator
31. tolerant
32. modest
33. ambitios
34. competent
35. curajos
36. hotarat
37. increzator
38. respectuos
39. devotat
40. pasional

si mai ales...

41. potent din punct de vedere financiar...

In acelasi timp, barbatul ar trebui...

a) sa nu fie gelos, dar nici dezinteresat;
b) sa se inteleaga bine cu familia sa, dar sa nu dea
mai multa importanta familiei decat femeii;
c) sa-i lase liberate, dar sa se intereseze unde a
fost si ce a facut ea;

Foarte important:

Sa nu-i uite data nasterii, data aniversarii
inceputului relatiei, data aniversarii casatoriei,
datele "zilelor" ei, data primului sarut, data
nasterii matusii(lor) ei preferata(e), nepotilor ei
preferati si/sau prietenilor/prietenelor ei
preferati...

Din pacate, pana si respectarea intocmai a sfaturilor
de mai sus nu garanteaza o rata a succesului de 100%,
caci femeia s-ar putea simti stanjenita, stramtorata
si plictisita de o viata prea ordonata si prea
perfecta si ar putea fugi cu primul labar pe
care-l intalneste...

Si acum reversul medaliei:

Sa faci un barbat fericit este, dupa cum vom vedea, cu
mult mai greu, caci un barbat are nevoie de:

1. Sex

Si de:

2. Mancare.

Cele mai multe femei se simt bineinteles
suprasolicitate de aceasta multitudine de pretentii
absurde ale barbatilor...

Morala:
Convietuirea armonica dintre barbati si femei ar putea
fi realizabila foarte usor, atata timp cat barbatii ar
accepta compromisul de a-si ingradi un pic din
pretentiile fara margini. Daca ei ar putea renunta la
cateva dintre cerintele lor, pentru a echilibra
balanta pretentiilor reciproce...

--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

in primul rand tin sa te informez ca ai un dar fainutz de a asterne slove, zau!asta denota o oarecare inteligenta si din aceasta cauza inclin sa cred ca e doar un moment delicat al vietii tale si ca valul acesta de pesimism care te invaluie este doar trecator.e drept, la varsta ta hormonii o mai iau si razna, am trecut toti prin momente de genul asta.doar suntem compusi chimici ai naturii, ce naiba!
adolescenta, vei descoperi si tu ca e tare faina, va veni vremea amorurilor pasionale, bairame cu prietenii,etc etc etc.la varsta asta esti inca iertat de mici matrapazlacuri, parintii sunt ingaduitori si iarta...caci stiu mai bine ca tine ce inseamna a fi adolescent si uneori superficial.asta depinde mult de tine bineinteles, incepi si cladeste-ti un tel de viitor, ce stiu eu, sa studiezi, sa inventezi sau sa devii nu stiu cine...vezi tu.gandeste-te un pic la ce ti-ar placea sa faci in viata.printre altele si deocamdata bucura-te din plin de varsta care o ai si nu lasa ca viata sa ti-o ia inainte, adica fii optimist!iti doresc succes!

Daniela, hai sa-ti povestesc ceva...
Concluziile sa le traga fiecare, eu le-am tras pe ale mele si nu vad ce sens ar avea sa le impartasesc.
Acum cateva luni ma intalneam cu un tip roman de aici, in ideea ca "tot ai nostri sunt mai buni"...N-are rost sa intru in detalii, asa ca trec direct la ultima noastra intalnire.
Restaurant luxos, ma invitase la cina.Inainte sa comandam, tipul a baut doua beri, asteptand mancarea, in timpul cinei a baut o sticla de vin, iar la sfarsit, pentru digestie, a comandat si o sticla de Jack Daniels.E inutil sa spun ca o luase urat de tot "pe ulei". Se manifesta chiar dragut, flirta cu o femeie de vreo 50 de ani care era la masa de langa noi cu sotul si copiii, zambea in nestire la toata lumea si se holba la toti care treceau pe langa masa noastra.
L-am rugat de cel putin 10 ori sa plecam, deja vedeam negru in fata ochilor.El nu si nu.Intr-un final l-am convins sa mergem acasa dar cu conditia sa isi ia sticla de whisky la pachet. Asa ca a trebuit sa merg si sa rog chelenerul sa ii puna dopul si sa imi dea o punga... In timpul asta el intrase in conversatie cu doamna de care v-am spus mai devreme, cea care iesise la cina cu familia.
Cand am ajuns la masa, aceeasi doamna m-a rugat frumos sa-mi tin iubitul in frau pentru ca ii pune pe ea si familia ei intr-o situatie stanjenitoare.
Am iesit afara. Domnul meu, foarte galant, insista sa ma conduca acasa cu masina si, cu limba impleticindu-i-se-n gura incerca sa ma convinga ca e perfect in stare.
Deja se umpluse paharul asa ca i-am intors spatele si m-am intreptat spre casa.Reactia lui a fost foarte pasionala : a inceput sa urle ca ma iubeste si ca se omoara daca il parasesc. La faza asta, chelnerul, atras de scandal a iesit afara... "Domnisoara, nu-l puteti lasa asa...daca face vreo prostie???".Eu i-am zis calma sa cheme politia si am plecat acasa.

Nu spun ca toti barbatii romani sunt niste badarani... dar de ce nu am vazut niciodata un italian, oricat de needucat, sa faca un spectacol de genul asta ?!

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!

A scrie despre cartile pe care le-am citit inseamna a-mi povesti viata. Si-au lasat amprenta treptat, fiecare, cuminti si rabdatoare sau pasionale si aproape vii...prima carte mi-a adus-o mama, pe cand aveam vreo sase ani, intr-o dupa-amiaza de iarna..."Povesti" de fratii Grimm.Au urmat cartile clasice ale copilariei, dupa care, la 10 ani, tot mama mi-a deschis un drum, sugerandu-mi "Maitreyi", pe care si ea o citise cand era insarcinata cu mine; au urmat sute de carti despre india, eliade,mistica, am inceput sa studiez marile religii (asta pe la 14-15 ani)...Apoi a fost Nabokov. "Lolita". Apoi "Un veac de singuratate"...iar, pe la 17 ani, am descoperit Jurnalul lui Anais Nin, apoi pe Henry Miller, Salman Rushdie...exploratori ai universului carnal, plin de mistere si tulburare...A mai fost Patrick Suskind, pe care, timp de cateva nopti, l-am adorat...In fine, scriitorii clasici (vezi canonici) - Shakespeare, Balzac, Stendhal, Dostoievski, Camus, surorile Bronte, Hesse, Goethe...oh, si cati mai sunt!...si-au jucat fiecare rolul, in a-mi scrie istoria.

Inainte sa-ti pot raspunde la intrebare, repet ca-s atitea cazuri posibile, in care "ce as face-n caz de crima" (cu cel de linga mine, deci excluzind copiii, caz aparte :)) depinde enorm de detalii :

Ce fel de crima? Poate fi involuntara : sa calci accidental cu masina pe unul (poate cazul cel mai posibil printre noi toti), sa fii medic si sa incurci (la un pacient) flaconul de piramidon cu cel de cianura (sic!), sa impingi din greaseala pe unul peste o balustrada... In legitima aparare : un hot, un agresor... Voluntar? Cel mai adesea provocat din violenta, dupa vreo bataie. Sau pasionala. La violenta : daca era deja violent(a) si-ti punea probleme, il mai aperi? Pasionala : si-a omorit amantul\amanta (si afli cu ocazia asta ca te si insela), il mai aperi? Pe cine a omorit? Un tata abuziv, un prieten, un necunoscut?... Un eveniment grav de-acest gen vine de obicei asortat cu o multime de alte detalii pe care nu le poti ignora. Se judeca situatie cu situatie, ca doar n-o sa te ghidezi rapid doar dupa principii si definitia crimei din codul penal :)

A omorit un inocent sau o pramatie? In sensul simplist (cu mai multe referinte la ce-am scris anterior) : a calcat pe unul cu masina din greseala sau i-a dat cu ceva in cap vreunui agresor?

Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...

sau poate spun asta fiindca am trecut eu prin asa ceva . este un lucru oricum admirabil , faptul ca ti-ai scris aici niste ganduri atat de personale . amintiri ...
of , amintiri ...

hmm...sa vedem.cum ar fi fost sa fi avut o relatie pasionala , nebuna , plina de dragoste si sinceritate cu acea fata si apoi , ca si cum totul s-ar ascunde dupa o perdea , sa dispara . sa te trezesti ca nu mai ai ce sa faci , ce sa gandesti , ce sa spui ... fiindca tot ce ai avut un timp destul de indelungat (incat sa devii oarecum dependent de o astfel de relatie)s-a oprit brusc.
stii ca ai putea s-o ai(acea viata) si totusi sa nu ti se intample.tanjesti dupa ea , dar nu o capeti nicioadata inapoi , cel putin nu asa cum era.
din cate am observat esti o persoana cu capul pe umeri , cel putin asa mi-ai sugerat ca ai fi in prezent.asa ca ... sper ca tu sa ai viata pe care acum inca nici nu ti-o poti imagina (nimeni nu poate,intotdeana ne surprinde;) ) si crede-ma ... se poate si mai rau .
speranta moare ultima ;)
ps:ceva de genul asta am facut si eu . mi-am copiat dintr-un caiet 2 pagini ... dar n-am avut noroc de comentarii interesante... asa ca nu stiu daca ar avea rost sa scriu un fel de continuare ;)))

succesc in continuare . si ... eu una cred ca cele mai bune si frumoase lucruri din viata ti se intampla fara sa-ti dai seama , si nu sunt neaparat un rezultat al cautarii.

De cand ai auzit de fratele Roger si de comunitatea ecumenica de la Taize ? Eu unul doar cu aceasta nefericita ocazie am auzit de ei. Cine s-o fi folosit pe nenorocita asta ca instrument de razbunare? Foarte putin probabil sa fi fost cineva din umbra. Faptul ca Luminita Solcanu nu-i in toate mintile nu exclude premeditarea, chiar din contra. Nu-i o crima pasionala, facuta intr-un moment de pierdere a controlului. Iar eterna grija cu imaginea Romaniei... ia zi, daca asasinul era belgian, se strica imaginea Belgiei in lume ?
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

honey, iti place sa ma intepi...asa crezi tu ca am s-o uit? dramatizez,ai?hmmm...nu-ti doresc sa suferi din dragoste vreodata...am iubit-o, o iubesc mai mult decat orice...inainte de ea am avut destule relatii, experiente, am facut cateva fete sa sufere, chiar am stricat o casnicie, tineri casatoriti, a suferit tipul enorm, o iubea...eram mai necopt pe-atunci, nu cred ca as face aceeasi greseala acum, tinand cont ca erau prieteni de familie cu familia fratelui meu...acum cred ca asta mi-e pedeapsa de la Dumnezeu, m-a facut sa-mi pierd capul dupa Georgiana, sa o iubesc mai mult decat orice pe lume, si acum mi-a luat-o...
Am ajuns departe cu uitarea, spui tu? mda... Dupa cum am spus, noroc de prieteni, adevarati prieteni, tinand cont ca 2 ani de zile, le-am cam intors spatele...in doi ani de zile nu am vazut altceva inafara de EA. Eram numai noi doi si atat...zi de zi...nu-mi suporta prietenii, colegii, nimic...A fost o dragoste sufocanta, pasionala,...si cum spuneam, acum de cand a plecat (caci ea e plecata acum in Italia, sigur), am dormit mai mult pe la prieteni, prietene, nu puteam sa stau singur pentru ca innebuneam...stiti ce-i aia ca aveam/am o amintire,ceva care sa nu o includa si pe ea?Singura muzica care o ascult acum e house(ei nu-i prea placea), caci in rest orice melodie as asculta imi aduce aminte de ea...sincer, nu credeam ca o iubesc atat de mult, sau ca am sa sufar atat de mult...si daca ai citit mesajele trimise de ea, ti-ai da seama ca si ea ma iubea la fel de mult...dar alea sunt doar niste mesaje, inchipuiti-va ce fel era cand eram impreuna...de aceea nu pot accepta realitatea asta cruda si asa de brusca cum ca s-a trezit deodata, maturizat, ascultat familia, sau mai stiu eu ce, si a plecat in Italia...ea mi-a spus pe la inceputul relatiei ca din partea matusei ei se ocupa cu farmece, si ii era frica sa nu ne faca ceva, mai ales cand incepusera sa o preseze sa ma lase...plus ca stiam ca bunica-sa cunoaste femei care dau in carti, cafea, i-au dat si ei de cateva ori...aa, sa va spun o chestie... a fost acum ceva timp in urma de i-a dat una in carti, chipurile are har, se duce numai lume buna la ea etc...(ea cred ca s-a dus sa vada daca eu o iubesc cu adevarat sau daca o insel...era cam geloasa din fire, adica extrem de geloasa..)...si i-a spus ca lucruri din trecut (care i se potrivisera spunea ea), si din prezent...i-a spus ca este cu un baiat bun, ca invata (sunt student) dar si munceste (asa era), ca o iubeste mult, ca mai sunt si alte fete care ii dau tarcoale, dar el nu are ochi pt niciuna (asa era, nu am inselat-o niciodata, ocazii fiind), i-a spus chiar ca o sa fim impreuna, ca o sa am bani mai tarziu, ca o sa avem nu un copil ci doi, ca am multi dusmani, multa lume e impotriva noastra, apoi i-a spus ca pe ea o asteapta un drum lung, ca va avea un drum in strainatate, dar sa aibe grija ca e ceva rau, ca ar fi o cumpana, ceva...cam atat ce am retinut eu de la ea...eu nu credeam in ghicitoare, ii spusesem sa nu se duca, imi era frica pe de-o parte sa nu-i spuna aia cine stie ce prostii, si sa se indeparteze ea de mine, eu stiu...dar daca am vazut ca i-a spus de bine (despre mine), mi-am zis ei lasa ca-i bine, o sugestioneaza pozitiv chestia asta...sa nu va spun ca mai tarziu m-a convins si pe mine sa merg, eu care nu credeam dar am spus ei hai sa fie din curiozitate...(vroiam sa fie doar o simpla replica pt honey dar m-am lasat dus de val...ei lasati, mai adaugati asa o mica piesa la puzzle-ul povestii mele)...deci am mers cu ea la ghicitoarea aceasta, o femeie la vreo 40 ani, femeie bine, plina de aur normal, casa mobilata normal, icoane ca la orice familie de crestini, era credincioasa chipurile, ne-a povestit si cum s-a apucat ea de ghicit...cu multi ani in urma facea niste drumuri la un spital din Iasi, sotul ei era bolnav nu stiu de ce, si acolo a intalnit o femeie doctor si in stiintele astea de parapsihologie...si acea doctorita cica i-a a simtit asa ca ea are o energie mare pozitiva, au intrat in vorba, s-au imprietenit, a indrumat-o pe calea aceasta, a invatat-o sa-si foloseasca energia etc etc si in ziua de azi corespondeaza chipurile cu mai multi mari parapsihologi din tara, ne-a dat ea nume dar nu am retinut, nici nu ma interesa, abia mai tin minte ce mi-a dat in carti...defapt astea ni le-a spus dupa ce imi daduse incarti... eu credeam ca o sa fiu singur in camera cand o sa-mi dea, dar ea a lasat-o si pe Georgiana...(de aici m-am indoit si mai tare de ce avea sa-mi spuna, caci poate nu ar fi spus ceva ce nu i-ar fi convenit Georgianei)...mi-a dat in vreo 4 sau 5 perechi de carti, nu mai tin minte...toate diferite...eu chiar nu mai tin minte ce mi-a spus...decat dupa cum i-a spus si Georgianei, ca am dusmani, prieteni care ma invidiaza, (nu asta e ordinea, spun si eu cum imi amintesc), ca in alta viata am fost un om mare, imparat intelept :), ca sunt destept, caci prin munca voi avea bani (normal ca nu pot crede asa ceva, dar cel putin ma ajuta sa ma autosugestionez pozitiv), multi oameni vor depinde de mine, mi-a spus de mai multe ori asta, ca o sa fiu cica un om mare cu influenta, si ca multi vor depinde de mine (nu radeti mai, eu spun ce mi-a spus), ca eu sunt protejat de un fel de stea, inger, nu stiu,ca asa vede,ca ceva ma protejeaza mereu...mi-a spus ca Georgiana ma iubeste ca nu stiu ce, ca nu are altceva in gand decat pe mine(mmm, asta credeam caci asa era pe-atunci, vedeti in mesaje), ca o sa fiu fericit alaturi de ea (da, ca acum!), mda si daca-mi aduc aminte bine parca mi-a spus ceva de o durere, de un necaz sa am grija (da, dar lasa loc la interpretari, prea evaziv ce spunea ea, ca la horoscopul de zi cu zi, poti face tu conexiunile in asa fel incat la sfarsitul zilei sa spui ca ti s-a potrivit), dar o sa treaca, am sa pun la spate (sigur pun la spate), si parca mi-a spus si mie, da mi-a spus si mie de un drum in strainatate, care o sa-mi aduca satisfactie (dar de unde, eu niciodata nu m-am gandit sa plec, nu vreau sa plec, dar...in fine...), si cam atat ce mi-aduc aminte pe moment...si ne-a spus la plecare sa venim la ea peste ani si sa-i spunem cum o mai ducem (hmm, nu mai stiu eu sa ajung acolo, Georgiana m-a dus,si era destul de greu e ajuns, ca i-as fi spus eu ce fel o mai duc...chiar, la naiba trebuia sa-mi fi noatat adresa)...da fratilor, v-am spus si asta...adevarul ca faza cu drumul ei in strainatate s-a adeverit...:))...
...am deviat de la subiect, da honey, si dupa cum spuneam tu ma mustri ca gata, in cateva zile am sa uit de ea...am spus ca am gasit pe cineva, nu ca am o relatie, sunt fericit etc...deocamdata am sa pastrez distanta, nu am sa ma arunc cu capul inainte, si sincer nici nu pot...dar chiar voi spuneati ca e bine sa-mi revin, sa-mi vad de viata in continuare...asta incerc sa fac...cand am ramas fara ea, parca stiti ce-am simtit? parca am ramas fara punct de sprijin, parca mi s-au naruit toate visele, planurile, eram dezorientat (defapt inca sunt), mi se pare ca nu mai are sens viata mea etc...ei iarta-ma daca acum incerc sa-mi gasesc un alt punct de sprijin, un substitut ceva, sa ma pot iar concentra asupra a ceea ce vreau de la viata...incerc sa-mi pastrez ratiunea in gandire...chiar nu stiu ce fel par acum din afara, ma bucur ca am dat de site-ul acesta, asa am putut spune lucruri pe care prietenilor mei nu le-am putut spune, sa nu par prea patetic...de la voi mai primesc cate un sfat, mai ma mustrati mmm, e bine...va multumesc...
multumesc shtevia pentru sfat, cand dau de bani am sa incerc sa procur cartea, am gasit site-ul de unde s-o comand, dar cred ca vorba lui cata, deocamdata eu si God...daca Dumnezeu crede ca-i femeia potrivita pentru mine, o va aduce inapoi...

Nu imi place jazz-ul la modul general. Dar am momente cand ascult cu placere.
Am si eu Diana Krall, Anouar Brahem, imi plac, mai ales Brahem. Garbarek parca aveam, nu mai stiu...am sa caut.
Totusi parca nu l-as incadra pe Brahem la jazz. Mi se pare o muzica mult prea pasionala (superba!).

Sincera sa fiu, nu stiu, cine este Brahem, nu l-am ascultat niciodata,
dar tu consideri muzica lui prea "pasionala" pentru jazz???? L-ai ascultat vreodata pe Armstrong "plingind" din trompeta?

ai sa razi de mine, dar nici pe Armstrong nu-l asociez cu jazz-ul (la fel, prea pasional)
cred ca trebuie sa-mi improspatez cunostintele privind definitia acestui gen...mea culpa!

(totusi niciodata nu mi-am pus problema asa: imi place cutare gen. se intampla sa-mi placa asa de multe feluri de muzica, incat nu-mi bat capul sa le impart pe categorii)

kiar k ai dreptate!!!...phiiiii, eu visam ki verzi pe pereti si scroafa-i moarta-n cotetz!!!
am si io neshte ''mnotive'' sa nu fiu fericit ca-s om!!!

- nu pot sa scot caca din lumea asta
- n-am bani nici de tigari, de unde sa mai dau si la saraci?
- ea ma-nseala, cica-i si ea om si s-a saturat sa tot numere kii verzi de pe pereti in timp ce...ma rog!
- am asistat la o crima pasionala, la o nunta, unde nashu' l-a sfartecat pe socrul mare ca s-a uitat libidinos la decolteul nashei...
- m-am plimbat noaptea pe strada cu cainele si mi-au furat hotii lesa cainelui, 10 euro, telefonul mobil si niste prezervative din buzunar...
- noaptea pe la ora 2 au venit niste mascati la mine acasa si au vrut sa ma violeze cand ma legam la sireturi...cica au gresit usa!...sanchi!
- era sa ma inec in cada dar m-am tinut de dush...
- tata era sa moara cand m-a vazut in arestul politiei...
- stiu io ca in spatele usilor inchise se-ntampla numai incesturi!...giner'le cu soacra, mama cu tata, fratele cu varul, mam'mare cu Mitza Baston, Tan cu Tana, nea' Gicu singur, io cu Ciocciolina...etc.
- m-am trezit din lumea mea de vis, plangand, cand am vazut facturile din cutia postala
- pisica mi-a mancat carnatzii din tigaie, nu-i mai place uiscas-ul (carnitza-n sos!!!)
- Basescu nu vrea sa ma primeasca-n audientza...
- nu ma iubeste nimeni pe lumea asta, toti ma ''uraste'' pen'ca-s frumos si am muschi!
- mi-am amanetat ghiulu' de aur si mi s-a rupt unghia de la desh'tul mic...
- n-am mama, n-am tata, n-am patrie adorata!

alooooooo!...treziti-va, oameni buni!...sariiiiiiiiiiiiiiiiiiiitziiii!!!...vine apoklipsaaaaaaaaa!!!...:D

Intrudere, inteleg la ce faci aluzie dar personal nu prea cred intr-o posibila legatura intre coana Romanitza si amaratul ala care nu era nici frumos, nici destept, nici celebru nici ...nici ...nici. La banii ei isi poate permite un gigolo mai de soi pe care sa-l puna intr-un apartament ca lumea pe langa Bd. Primaverii si care sa nu trebuie sa se strecoare prin ferestruica de la pivnita ca sa se intalneasca. Deci nu cred varianta "romantico-pasionala".
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

Intruder, mai adauga faptul ca daca era vorba de crima pasionala camuflata in spargere si omucidere, ce interes ar fi avut Romanitza sa-l apere pe Iovan? Risca sa devina complice la o crima.
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

mie nu mi s-a intamplat.Sunt o fire pasionala si cum pasiunea devoreaza, nu a fost posibil sa ma las secatuita de doua persoane in acelasi timp.






_____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius