pasiunea mea sunt

pasiunea mea pentru fotografie in 48 de imagini..
(desi moda acum e blog-ul eu am facut un site mai clasic gen galerie)
criticile si sugestile sunt binevenite
http://stefanandrei.lx.ro

Agentiile de presa au transmis recent stirea ca peste 90 de cadre medicale din spitalele brasovene si-au parasit locul de munca, in ultima perioada, ca sa isi incerce norocul in strainatate. Reporterul „Jurnalului National“ a constatat la fata locului realitatea. LAVINIA SARAMET

Brasov Majoritatea asistentelor tinere de la Spitalul Judetean, Spitalul de Pediatrie, Spitalul de Obstetrica-Ginecologie, Spitalul de Neurologie si Serviciul de Ambulanta aleg sa lucreze în strainatate, pe salarii care deseori sunt de 30 de ori mai mari decat cele pe care le încaseaza în România. Încercand sa evite cu orice pret blocarea activitatii, conducerile unitatilor sanitare au organizat în ultimele luni din ce în ce mai des concursuri de ocupare a posturilor ramase libere.

Concursuri din doua în doua luni

Numai în ultimele trei luni, din spitalele brasovene au plecat 57 de asistente si 34 de infirmiere. Cele mai „vanate“ asistente sunt cele specializate în pediatrie. Anul trecut, 103 din asistentele Spitalului de Pediatrie Brasov si-au gasit locuri de munca mult mai bine platite în Italia, Canada si Anglia. „Sunt cotate foarte bine în strainatate. O asistenta pe care eu am format- o la spital si-a gasit un loc în Canada si mi-a scris ca acum castiga 6.000 de euro. Nu le poate condamna nimeni, dar este greu sa vezi ca un om pe care l-ai format aici pleaca fara sa se uite în urma“, spune Emilia Adam, director de îngrijiri la Spitalul de Pediatrie Brasov. Din cauza exodului în masa, conducerea acestui spital organizeaza din doua în doua luni concursuri pentru ocuparea locurilor vacante de asistent medical. În prezent, trei dintre cadrele sanitare medii au dosarele de plecare finalizate, dar cel putin 20 sunt cu toate formalitatile de plecare pe ultima suta de metri.

„Nu vreau decat sa traiesc decent“

Elena Simionescu lucreaza la sectia de urgente a Spitalului de Pediatrie. De cand s-a angajat, a stiut ca locul ei de munca este platit mult mai bine în Elvetia, spre exemplu. „Pasiunea mea este extrem de mare, atat pentru echipa de aici, cat si pentru munca pe care o fac. Singurul lucru care ma face sa ma gandesc la plecare sunt banii. Nu vreau decat sa traiesc decent si sa îmi fac meseria în conditii normale“, spune asistenta Elena Simionescu. Multe dintre asistentele care aleg sa lucreze în spitalele „din Vest“ nu vor decat sa castige bani cu care sa îsi cumpere o locuinta si o masina cum au vazut la colegele lor care deja au facut acest pas. „Normal ca vreau sa plec în strainatate. Nu spun ca nu îmi place ce fac aici, dar nu pot sta cu cateva milioane sa aud de la toate colegele care au plecat ca iau cateva mii de euro pe luna“, spune Anca Ovreiu, asistent la Sectia de Terapie Intensiva a aceluias spital. Criza fondurilor pentru salarii la aceasta unitate medicala este atat de grava, încat directorii au fost nevoit sa plateasca cu ora asistentele care au lucrat în perioada Sarbatorilor de Iarna.

Diferente uriase la salariu

Firmele brasovene care intermediaza contractele de lucru în strainatate se întrec în oferte catre asistentele de la toate spitalele din oras. Cele mai multe posturi de asistent medical sunt în prezent disponibile în Anglia, Elvetia, Germania, Italia s Canada. Asistentele care aleg sa lucreze în aceste tari au varste de pana la 30 de ani. În Brasov, majoritatea asistentelor lucreaza pentru salariul minim pe economie. Ofertele firmelor de intermediere nu sunt niciodata mai mici de 1.500 de euro pe luna. În spitalele din Canada, spre exemplu, asistentele din Brasov ajung sa îsi gaseasca locuri de munca platite si cu peste 5.000 de euro pe luna.

ce este patriotism? daca e vorba de dorul de tara care creshte in mine de 2 ani, de cand am parasit plaiul mioritic si de faltul ca sunt din ce in ce mai mindra ca m-am nasct acolo, atunci da! patriotismul mi-e in sange! tin sa spun ca sunt de acord mai cu toti ce au postat mesaje de prin alte tari: e incredibil de greu la inceput dar trebuie sa-ti pastrezi principiile. la fel ca si domnul Paianjen am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa te minunezi de alte societati (desi eu inca ma minunez) ci sa cauti a evita prostia si ignoranta. eu am venit in canada ca sa pot face din pasiunea mea meseria mea: ce ash fi facut in romania cu biologie moleculara? dar aici ce fac? ma simt inconjurata de natarai. mai toti romanii pe care ii cunosc au o buba cit casa. poate e doar "cultural-shock" cum ii zic cei de aici... in romania ma duc la vara doar in vizita dar cum o sa le explic eu celor de acasa cum e aici? cand eu nici acum nu inteleg?

atat pentru azi si incheiem cu vorba fabulistului:
cunosc multzi rebeli ce la vorbe mari se'ntrec
dar pana`n sfarshit cu oase se inec

...nu va voi spune despre traducerile din texte despre fotografie, poate ca pasiunea mea pentru foto nu ma califica indeajuns pentru aceasta.

Pot insa confirma un fapt trist, subliniind ca in ultimii ani m-am specializat si am lucrat si ca traducator. Trist este ca nu doar in fotografie au loc asemenea crime asupra limbii / bunului simt, ci in toate domeniile unde se traduce ceva. Si vedem asta zilnic la televizor, in fiecare seara la orice film puteti colectiona multiple perle, nici chiar la CE de fotbal nu am fost scutiti, in cadrul unei reclame unde se spunea "many weeknights..." romanul citea "noptile de sfarsit de saptamana" (sau asemanator, scuzati citatul din memorie). La fel in multe carti, chiar si literatura. Daca gasiti o editura dispusa sa plateasca cat-de-cat ceva pentru traduceri literare romana-germana si vice-versa, va rog sa imi dati mesaj pe privata.

Paralela intre fotograf si traducator in relatia lor cu clientii este la indemana...ambii se lovesc de situatii unde se prefera pretul mic, sa mearga/curga treaba, vedem apoi, nu conteaza cum se face. "Las ca face fiu-miu cu digitala" zice dom director de multinationala cand ii oferiti fotografii profesionale, "las ca stie si fica-mea engleza, ca e la clasa de intensiva" zice acelasi director cand ii spui cam cat costa o traducere.

Astia suntem...sa nu ne miram atunci ca ne indreptam (cu tot mai mare viteza) inspre dezastru...ce timpuri minunate, bine ca suntem contimporani, altfel poate n-aveam de ce rade...

Are multa dreptate Ivy , cu trecerea anilor regretele sint mai putine, esecurile le treci la experiente.Dar mi-ai dat o buna idee pornind de la cumpararea pianului tau.Ce-ar fi sa incerc sa-mi transform regretele putine care mi-au ramas in ceva care sa-mi propun sa-l realizez.Acuma nu mai sint dependenta de copii, pot sa calatoresc mai mult,pot sa citesc si chiar ma gindesc sa renunt la servici care imi ocupa prea mult timp si sa ma ocup mai bine de o mica afacere pe care o am si care de fapt este pasiunea mea.Oare de ce nu am gindit pina acuma asa?
Si mi-ar place sa inot in fiecare zi sau sa dansez.

se termina cand ma satur de ea... nu intentionez s-ajung la greutatea
avuta cand m-am maritat (eram si muuuuult mai tanara atunci) dar tot
as mai vrea sa dau jos (s-arat la fel de bine ca tine :P)...... stii cum e,
de cate ori poftesc la dulciuri ("pasiunea" mea) ma gandesc la greutatea
care-am reusit s-o dau jos si la cat e de usor sa te faci cat usa fata de
cat e de greu sa dai jos macar jumatate de kilogram.

e o dieta "sanatoasa" si cu portii limitate de mancare, cu alte cuvinte
evit in totalitate anumite alimente iar pe cele permise le mananc in
cantitate la jumatate fata de cat as fi mancat in mod normal.

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

placere - plimbarea in natura
valoros - tenesii asics
influientat - ma mere
reincarnare - in mine
scriitor - sadoveanu
mint - uneori, cind arunc ceva
timpul liber - filme si jocuri
detest - tatuajele si imbracamintile urite
sa schimb - sinii
sa traiesc - in romania, din pasiunea mea si cu posibilitatea de a face turism ori de cite ori vreau
admir la o femeie - naturalul intact
la un barbat - sa fie ordonat
fericita - in asia
personaj - al cincilea element
ma caracterizeaza - nu accept santajul
motto - "c'est celui qui dit, qui est"
culmea durerii - boala incurabila
iert - tonul
defect - fumez
culoare - albastru
nume - rafael
iubire - ezit intre un fost coleg, profesor si prieten
ce am - semne
ce nu am - casa

mai deci nu pot sa spun ca mama a dus o viata normala, a avut parte de cateva ciudatenii zdravene. pot sa incep cu faptul ca mama a divortat de tatal meu cand eu abia eram de vreo 3 luni in burta la ea. la vre-un an dupa divort tata a murit. s-a recasatorit cand avream vre-o 5 ani si a divortat iar si chici ce... a murit si tatal vitreg dupa vre-un an jumate si de atunci nici nu a mai avut devcat o singura relatie cu un tip dar nu a durat decat vreo cateva luni. ma gandesc ca ar putea sa fie un farmec in directia asta. mama nici nu are prieteni. la ea nu vine nimeni in vizita si nici ea nu se duce la nimeni. pe de alta parte se simte rau fizic: ba inima ba ficatul ba stomacul, are si probleme cu coloana si dureri de cap si cand se duce sa-si faca analize nu iese nimic anormal sau nimic mai mult decat usoare probleme ce apar cu varsta. deci sincer nu stiu ce sa spun.
am patit si eu niste chestii destul ce diudate. m-a busit plansul la scoala intr-o zi din senin. eram convinsa ca bunicu o sa moara in curand (si nu a zacut sau sa se planga ca-l doare ceva ca sa am vre-un motiv sa-mi fac griji). in noaptea in acare a murit am visat ca a venit fratemiu in camera si m-a anuntat ca bunicu a murit si ca nimeni nu se astepta. vreau sa spun ca fiecare detalui din vis a corespuns cu realitatea. alta chestie, trebuia sa mearga mama la tara ca se taia porcul. se hotarase sa plece pe 24 seara. am visat ca i-am spus sa se duca pe 23 daca vrea sa-l mai prinda pe unchiul meu in viata. cand m am trezit am reusit sa o conving sa mergem pe 23 fara sa-i spun motivul care m-a determinat sa mergem mai devreme. pe 24 pe la ora 2, imediat dupa ce am mancat pomana porcului cu totii, unchemiu a murit. si lista poate continua
deci am tot dreptul sa cred in chestii mistice si vraji si clarviziune.
plus ca bunica din partea tatalui meu bun dadea in carti, in cafea, in bobi, avea un arsenal de legaturi cu plante, radacini, flori, bucati de scoarta si altele (eu nu le-am vazut, si nici nu am vazut-o dand in carti dar i-a spus taicamiu lu mama de chestia asta. si tata dadea in carti si din cate am inteles, chiar destul de bine). si sincer pe ea o suspectez. si cred ca tot ei i se datoreaza si pasiunea mea pentru chestii de genu si capacitatea sa percep niste chestii pe care putini le inteleg. sincer nu am incercat sa fac vraji si nici nu cred ca o sa ma apuc vreo data. sa dau in carti poate ca o sa mai incerc (o singura data am incercat sa iau in mana cartile unei tipe care stia sa ghiceasca si mi s-a facut rau instant, m-a luat ameteala, ma durea capul si cu toate ca tineam cartile destul de strans, mi-au cazut din mana, parca au incercat sa fuga). in chimb daca e vorba de fenomene paranormale - vise care se adeveresc, ganduri rele care se intampla (intr-o proportie mica, ce-i drept), reactii energetice ciudate - pot sa scriu un roman cu cate am patit

sa traiesc - in romania, din pasiunea mea si cu posibilitatea de a face turism ori de cite ori vreau stii emoticonul ala de pe messenger? 8-}
tu nu ai aflat ca turism se poate face oriunde in lume?

__________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...

Draga Nela!
De cum ti-am citit micul anuntz, mi-am luat mica pana si cu micul meu neuron am inceput sa scriu mica epistola care urmeaza.
Observ sorbindu-ti randurile, ca au existat in viata ta nenumarati ghinionisti care n-au stiut sa te pretzuiasca la justa dumitale valoare, traducandu-te sau devenind vandabili. Imi pare rau, si daca as putea da timpul indarat, l-as da ca pe o clepsidra intoarsa pe care o intorci ca sa treaca timpul iara prin gaura.

Zigzagurile pentru care te-ai manifestat interesata sunt pasiunea mea, alaturi de bmw-ul meu cu jentzi de aluminiu cu care parcurg zilnic distante ridicate cu viteza mare mai ales in curbe unde mi s-a intamplat sa si fluiere.
Statornicia imi e a doua natura, mi-ar putea fi si prenume, daca nu m-ar chema deja Jean, un nume pe care l-am agreeat de cand mi l-a dat mama pe patul de moarte al matusii Janetta.

Sunt sigur ca pe parchetul vast al bunelor maniere ma misc in voie, si sper sa ne vedem curand la interviul la care sper sa te pot convinge de adancimile nemasurate ale pretzuirii mele, in timpul unei cafele la care te invit din toata inima mea chinuita de numeroase incercari, vitrege ca si mama a doua.

Cu drag
Jean

mananc orice, oricat si oricand...da' singur???????
Mesele comune au fost si pasiunea mea:-))))

aaaa...daca iti place scandalul, e perfect! pai n-o sa gasesti scandaluri mai picante ca aici! :)))

e timpul de ceva nou!
dap!!!
cand or sa te tina curelele, sa-mi spui...stiu niste blog-uri unde putem sa postam niste comentarii funny de tot. pacat ca proprietarii au dreptul sa sterga ce nu le convine.
daca te hotarasti, ne luam nick-urile Chip si Dale. :)))
(veveritzele, pasiunea mea...)

se antrneze pentru alt meci.

Meciurile sunt pasiunea mea cele cu balonul..

eu ma innebunesc dupa marar, dintre toate buruienile, asta e pasiunea mea. cel mai bine mi se pare ca merge cu peste gras afumat, in salate la care se pune otet, mancaruri de varza si de fasole.

Nup, n-am idee.
Pasiunea mea pentru ceaiuri oricum a inceput recent, momentan m-am fixat pe ce gasesc pe aici pe la noi.
Cum e ceaiul de care zici?

pasiunea mea pt statistica ar fi intrutotul satisfacuta, ca sa nu mai vorbim de studiul combinarilor de x luate cate y
ca presimt rezultatele cele mai surprinzatoare, asta iar o sa-mi placa, imi va tine creierul ocupat cu uimiri si intrebari gen: "cum dreaq?" si ma voi amuza cautand sau inventand pe unde nu gasesc, raspunsuri :))

DAR

esti sigur ca vrei ierarhizare?
indiferent de natura acesteia, eu am intotdeauna un recul la "rated/starred" si-ti spun si de ce: nu-mi plac aerele de suspusi nici cat imi place aerul timorat al celor ce se simt inferiori
cred ca nici cu unii nici cu altii nu poti purta o discutie normala, asa cum nu poti purta cu cineva care crede fie ca-i esti dator, fie ca are o datorie la tine
orice forma de interes cred eu ca altereaza libertatea exprimarii

dixit

- Intimplarea face ca, atit pasiunea mea pt. muzica clasica cit si lipsa mea de interes pt. muzica/cultura rock (cu variantele si subvariantele ei) ma plaseaza si pe mine de-aceeasi parte a "baricadei" cu tine.

Apoi - ca si ţie - si mie-mi place sa-mi apar cu fermitate punctul de vedere (fara sa numar cit de multi/putini din jurul meu) sint cei care-mi aproba/impartasesc sau nu acest punct de vedere.

Obiectia mea la maniera in care o faci tu totusi, este impresia de aroganţa/dispreţ, pe care o lasi – poate inconstient si neintentionat - atunci cind critici.

Mesajul meu?

Critică daca simti ca trebuie s-o faci… critică cu exigenţa... critică cu intransigenţa... dar fara sa terfelesti, fara sa umilesti pe cel pe care-l critici... (cel putin pina n-ai facut-o macar o data la modul elegant, pt. a-i da respectivului sansa de-a re-evalua calitatea creatiei criticate...)...

in viata reala este extrem de greu sa ma asociezi cu pasiunea mea. am o meserie care implica munca de creatie, dar este cat se poate de normata si de seaca la o adica, fata de libertatea pe care ti-o dau literele.

sunt destul de normal, respir, mananc, beau, ma joc, ma bronzez, iubesc si sufar. as putea spune la fel ca toata lumea, dar sigur as gresi. o fac in mnodul meu propriu, am si o anomalie a pulsului, inima mea bate cu 100 de batai pe minut cand sunt in repaos.

Categoric hobby-ul primeaza ca de aceea e hobby.Si ce daca am mai putini bani daca am in schimbul lor multumirea ca ma pot ocupa de pasiunea mea?
Mai greu a fost atunci cand a trebuit sa aleg caci din pasiune am ales job-ul iar cu pasiune am alimentat hobby-ul si fara regret ma dedic hobby-ului full-time.
Nu pot face sa fie super caci nu voi elabora.