comentarii

passionaria stoicescu pana de gaita si povestile ei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt anonim si paradox - de ionel la: 20/01/2004 12:27:50
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
anonim> Mintea cu care ai inteles e aceeasi minte cu a unuia care crede in paradis.

Nu stiu daca esti sincer in afirmatia de mai sus sau nu, dar daca esti, condoleantele mele.

anonim> Deci nu pleca de la concluzii. Incearca sa intelegi ca mintea nu poate sa iasa din ale ei.

A crede in forte supranaturale fara nici o dovada nu este o concluzie? Eu nu sunt absolut convins de inexistenta acestor forte, dar sansa existentei unor asemenea forte este asa de mica incat amenintarea unei eternitati in Iad nu ma inspaimanta nicidecum intru supunere fara cercetare.

Hai totusi sa presupunem ca exista o forta supranaturala care a creat universul. Pe ce baza pot unii sa traga concluzia ca aceasta forta ar avea vreo dorinta cu privire la comportamenul omului? Incercati, daca puteti sa argumentati oarecat, sa nu va bazati prea mult pe basme si povesti precum Biblia, Koranul sau Talmudul.

ParadoX> Ateul intradevar nu crede in nimic dar accepta din prima aceasta "credinta" fara sa caute, fara sa se zbata.De obicei aceia sunt oameni cu un grad de inteligenta ceva mai scazut.

QED. Stimabile, desi voleul dumitale e mai mult un lob, am sa interpretez tirada ca o acuzatie personala. Eu nu am zis niciodata ca-s ateu. Is agnostic cu tendinte puternice ateistice ;-) Sa stii ca am cautat multi ani si nu am renuntat inca, dar nu am gasit nimic pana acum decat mituri, povesti, inselaciuni si manipulari psihologice. Reciproc, asumanind ca tu esti crestin (ori evreu ori musulman), ai cautat vreodata daca credinta ta are vreo baza solida sau e doar o himera inradacinata prin frica, repetitie si conformism? Si daca ai cautat, ce anume te-a convins ca tu esti mai breaz decat un ateu ori un agnostic?
#8244 (raspuns la: #8171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
metoda comparata - de enigmescu la: 10/08/2004 05:47:33
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
eh, inca o gaselnita de moment. ai luat literal ceea ce era de inteles literar. "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"... si te-ai bagat la fel ca "sora" ta geamana unde nu-ti fierbe olita. e treaba mea cum si ce vorbesc cu altii. esti si tu purtatorul de cuvant al Alicei?
nu vezi mai departe de lungul nasului tau. bagi masinatiuni peste tot, vorbesti de masti si te sprijini pe aceasta scotandu-mi niste pasaje din contexte diferite... ce sa mai imi bat capul cu tine, esti un chinuit si impotent mental. nu stii sa faci diferenta nici macar intre piciorul tau stang si cel drept. poti sa-ti iei capul si sa joci fotbal cu el.
da, reafirm ce am afirmat: "apreciez usurinta cu care te deschizi fata de noi, in majoritate niste straini pt. tine, si faptul ca incerci sa-ti expui parerile trecute doar prin filtrul propriilor experiente. ai un "curs" lin al expunerii si asta te defineste". asta nu inseamna ca apreciez CONTINUTUL ideilor lui. am apreciat stilul si curajul lui de a vorbi deschis, nu si ordinariile insirate acolo. pt. mine sunt fapte nedemne de conditia de om integru si ca atare el/ea nu este unul dintre acestia. dar daca el este o "ea", atunci lucrurile sunt usor de explicat si tot ce a scris pana acum sunt numai povesti nemuritoare- ca tot s-a laudat ca e un Creanga modern. sunt povesti inventate de o artista... cand am mai auzit ca merge prin bisericile din Moldova sa vada arta... s-o creada mnealui ca arta asta s-a facut in afara credintei, asa cum tu crezi ca ce faci aici se cheama lucru in slujba credintei.
bafta si...insir-te margarite!
just me
#19481 (raspuns la: #19479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de anisia la: 30/08/2005 23:42:39
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
Morala...daca nu poti sa faci bine pana la sfarsit...mai bine las-o moarta :(( ce inseamna "pana la sfarsit" in povestea cu pricina? sa-i fi dat cate o pereche de pantofi de fiecare data cand i se toceau? si ce este mai bine: sa nu ajuti deloc de teama ca cel ajutat se va invata in brate, sau sa ajuti putin pe fiecare, atat cat iti permit puterile? povestea spusa de tine are o fisura. caci vina nu o poarta bogatul. e vina lui ca saracul s-a intepat in ciob? de ce nu a fost mai atent pe unde calca, avand in vedere ca se stia din nou descult si cu talpile fine?
stiu, poate par putin rea, dar nu sunt! sunt doar realista. pentru ca povestea spusa de tine mi-a amintit de o persoana careia i-am dat de 99 de ori si cand nu i-am dat a suta oara, m-a urat pe restul vietii. dar asta e alta poveste.
ideea este, ca sa revenim la subiect, ca omul bogat ar fi trebuit sa-l invete o meserie sau sa-i ofere o munca saracului. astfel l-ar fi ajutat pana la capat, cum spusesi. adica pe termen lung. si tot astfel s-ar fi apropiat inca un pas in asemanarea spirituala cu El. caci El nu ne da painea gata coapta din cuptor, ci ne invata cum sa cultivam graul, cum sa cernem faina, etc.
#68684 (raspuns la: #68677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai invatati! - de Aidon la: 09/09/2005 14:19:41
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am citit cu interes ce s-a scris pana acum iar intamplarile povestite de cativa sunt interesante dar observ ca multora le este teama de asa ceva de aceea imi permit sa spun ca NESTIINTA produce teama, recomand sa mai cititi cate ceva din cartile cu adevarat stiintifice luati legatura cu oameni care stiu ce inseamna viata cu adevarat si nu va va fi frica de gunoaiele ca "mama omida & compani". Stiinta adevarata te conduce spre credinta in Dumnezeu si aceasta iti da intradevar putere sa invingi raul. Eu personal sunt convins de existenta magiei dar ea este mult inferioara astrologiei si multor altor ramuri ale parapsihologiei. Am cunoscut persoane carara li s-au facut farmece dar care au stiut unde sa caute ajutorul si el a venit. Biserica in general se ocupa cu o parte din acestea dar este mult prea ingradita ca sa poata face fata acestui amalgam de vrajitoare iesite ca ciupercile dupa ploaie. De legat sa stiti ca se leaga de toti "daca nu crezi nu se leaga vraja de tine", ba din contra daca tu esti pe un drum deja gresit nu mai simti ca cineva ti-a mai dat un sut in fund si ai mai facut cativa pasi inainte unii chiar se bucura pe moment. Ca o incheere va sfatuiesc sa mai treceti pe la biserica ca nu are ce sa va faca rau si apoi nu te obliga nimeni sa stai cat are popa program sunt cateva momente importante pe care intre orele 10 si 11 le prinzi din plin la orice biserica si asta intr-adevar te protejeaza impotriva farmecelor iar daca aveti probleme mergeti la preoti cu har si cereti un Sf. Maslu si nu uitati daca vi se cere bani pentru a dezlega cine stie ce vraja schimbati vrajitoarea ca nu e cea care te poate intr-adevar ajuta.
din comentariile primite, mai - de A_Carmen la: 16/09/2005 16:53:24
(la: Divortul, un esec?)
din comentariile primite, mai ales din ultimile, intrevad o concluzie (cel putin pentru mine). anume ca divortul reprezinta un esec indiscutabil, o partida pierduta, daca nu in fata celuilalt, cel putin in fata ta.

una peste alta, cred ca la un moment dat am sa ajung la asta...
ma intreb cum am sa trec peste toate. n-am sa mai pot avea niciodata aceeasi curatenie (daca am avut-o vreodata), aceeasi siguranta de sine, mandrie, forta de a infrunta viata. cam aici vad sa ajunga "urmarile", ca sa zic asa, ale acestui pas. urmari in mintea mea, caci probabil ca n-am sa se las sa se vada in exterior.

... stateam si ma gandeam: daca pana la divort, fiecare poveste difera de celelalte, fiecare "drama" are alta infatisare, dupa aceea consecintele par sa fie similare
asa sa fie, oare?

"Nu exista pranz gratis" (Murphy)
latu - de alex andra la: 20/10/2007 08:11:31 Modificat la: 20/10/2007 08:13:58
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
Chiar asa s-a intamplat !
Ore-n shir te-am asteptat:P:P:P
Pan'sa vii la povestit,
Nu stiu cum, am adormit:)))

Acu stau si te-astept zile
Pan' te-ntorci de prin exil:(
Da povestile tu zi-le !
Ca le-aud si fara "fil"*


*Asta-i in french, ca sa zic asa:)))Sau wireless, mai pe intelesul japonezilor:P:P:P

Ciao ! Have a nice trip !
#246583 (raspuns la: #246579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:D - de lafemme la: 05/02/2008 11:15:39
(la: poveste cu un tel-PARTEA 3, pct.b)
ay ay sir! gata tu... ma pornesc io pana s-o gata povestea di tot, da... alta data ca azi m-o pocni o lene... numa de teluri nu-mi arde...

oricum... io pot sa-ti dau verde? ca cica am predilectie pentru culoarea asta... :P
LA - de Intruder la: 15/07/2008 14:14:10
(la: Remi - sau eu la persoana a treia....)
copilaria i-a fost o valiza.
mereu pregatita sa plece de ici-colo cu pasi prea repezi si prea mari pentru o fetita firava cu doruri adanci de bunici cu ochii calzi si brate pline de grija si iubire - singurele brate care au crescut in ea fara sa o raneasca... - o ajutau sa se prinda de ele, cu ele, prin ele, prin ea...


probabil ca de-aici surplusul. nu sunt sigur daca "ea" nu a fost pan' la urma mai castigata ca altii...nu stiu dar as vrea.

hmmm...imi amintesc de Remi, Vitalis, Sufletel...si cainii (am uitat cum ii chema)...si vaca! :)))
mi-a placut "Singur pe lume"...cred ca si din cauza cainilor. eram asa de prost (6-7 ani...stiam sa citesc bine)...incat am plans cand au murit animalele alea...si batranul.
buon...plangeam eu si la capra cu trei iezi, pe la 4 ani...pana a schimbat mama povestea. am fost un copil tare prost uneori. :))))
horica, alea 3 ore... - de Jimmy_Cecilia la: 17/10/2008 18:08:16
(la: Trancaneala 11)
mai adaugi inca 4 la ele, pt dus la aeroport la plecare si intoarcere, daca nu si mai mult..
nu poti merge in fiecare saptamana...

stiu ca francezii au asociatii-amicale in mai multe orase, dar info precise nu am, unde, ce si cum...
am calatorit cu unul in avion pana la dubai si povestea omul
#352664 (raspuns la: #352656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mao - de zaraza sc la: 24/10/2008 11:37:31
(la: Cum a devenit Isus un Christos)
Mie mi se pare ca unii oameni vor sa impuna cu orice pret credinta sau o anumita credinta, si atunci infloresc anumite aspecte, pana se ajunge la povesti. Si asta se simte...

Eu zic ca exista niste legi peste care nu se poate trece. Sau se poate trece in anumite conditii. Legi care tin de puterea psihicului, a convingerilor personale. In sensul asta, se poate spune ca oamenii sunt dumnezei, ca doar Dumnezeu este peste tot!...In fapt, omul nu-si cunoaste puterea (credeti in mine si veti face aceste lucruri si chiar altele mai minunate - spune Isus).

Am observat ca nu exista aceasta demarcatie intre bine si rau. Orice are doua fatzete - una luminoasa si una intunecoasa. Suntem obisnuiti sa gandim ca trebuie sa alegem binele. Facem bine si ne miram ca ceva scartaie. Dar e drept ca e de preferat asa, decat sa fac rau, cand vad ca eu nu ma aleg cu nimic.
Si asta pentru ca urmarim niste scopuri materialiste...dar in spatele a tot stau particulele care au o existenta probabilistica. Fizica cuantica e un domeniu care pune pe ganduri multi oameni.

#355040 (raspuns la: #355034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
batranutragator, - de Tot Areal la: 21/11/2009 15:15:55
(la: La folle)
Voiculescu si poate ai auzit de Ion Gheorghe, Ion Baiesu, Florentin Popescu, Passionaria Stoicescu, contemporani cu noi si unii colegi cu mine, numai ca eu am imbratisat o cariera tehnica!
#501265 (raspuns la: #501263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 02/02/2013 14:25:40
(la: Coleg dintr-a opta)
Baby "a inhaita" in acest context trebuie inteles ca "nomenclaturista" ca ai fost sefa de grupa la pionieri, o exagerare menita doar sa produca un zambet.
Chiar si "repetentii" aia erau niste "ingeri" nu "criminali" ca suntem in clasa a 8-a.
Si inca ceva, majoritatea "savantilor" prin asta intelegand "varfurile" din diferite domenii, au fost loaze la scoala asta reprezentand chiar un mare avantaj caci nu le-au fost insuflate prea temeinic "standardele" vremii si astfel au putut sa gandeasca liber si sa descopere lacunele sau chiar sa infirme in multe cazuri ce se stia pana atunci.
Repetentia la scoala nu prea are relevanta caci si din cei toba de carte nu au ajuns celebrii anonimi.
Eu am ti-am luat subiectul din zbor si am batut saua ca sa priceapa iapa. Aoleu sa nu-mi zici ca te-am facut iapa... asa e zicala Si ca sa fie clar era vrba de adevaratii nomenclaturisti care se bat cu caramida in piept ca sunt arhanghelii de dreapta ai luptei impotriva comunismului, pur si simplu ca asa se prezinta ei.
E cum ar veni Terente care se stie ca atunci cand era "nervos" nu putea sa-si plece capul ca ii venea pana in barbie. Si asa se spune ca multe doamne si domnisorae au prins drag subit de canotaj, caci "criminalul" se ascundea prin stufarisurile Baltii Brailei. Si trageau fetele la rame disperate pierzandu-se prin tot felul de coclauri doar-doar le-o "ataca nelegiuitul". Norocoasele reveneu despletite, cu hainele zdrente si plangand... de fericire de numai chirurgical li se putea sterge ranjetul de satisfactie.
Si acest Terente sa vina sa spuna ca el n-a iubit decat platonic... ;)))))
Iar "mititeii" este doar omologul la "ungurenii", tine doar de nume si nu de vreo calitate anume a persoanei pe care au as fi vrut s-o scot in evidenta.
Te pup dulce ca si pana acum desi dupa povestea cu Paula simt cum imi cam planeaza "fluturii prin burta"... ;))))
#640370 (raspuns la: #640365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De unde si pana unde avem noi - de Nico la: 17/05/2004 12:14:01
(la: Cine suntem noi, romanii?)
De unde si pana unde avem noi romanii monopol asupra curajului, dorintei de independenta, incredere in viitor, darzeniei, si multe altele?
Nu incetam sa ne credem buricul pamantului, dar ratam toate ocaziile posibile de a dovedi ca nu suntem cu nimic mai prejos de alte natii!
Mai treziti-va din amorteala si puneti creierul "si osul" la treaba (nu mai visati la miei si porci gratuti de Paste si Craciun); dupa aceea mai vorbim.
Traiesc in USA si am prieteni de pe toate continentele. Fiecare aduce cu sine aceeasi mandrie de apartenenta la o anumita cultura si incearca la inceput sa scoata in evidenta calitati specifice rasei proprii, dar dupa un timp cu totii uitam de toate astea si ne traim vietile cum putem mai bine fiecare. Impaunarea nu miroase a bine mai ales cand nu reusesti sa-ti sustii afirmatiile cu nimic altceva decat cu povesti sau o istorie care departe de a fi unica si extraordinara, cateodata mai este si distorsionata!
Exista caracteristici specifice fiecarei rase este adevarat, dar fiecare individ este unic. Nu judecam o natie numai dupa un Iorga ,Eminescu, Einstein sau Hitler, acestia sunt exceptii (bune sau rele).
Sper ca vreodata sa auzim si pe altii vorbindu-ne de bine, nu doar pe noi insine!
Cred că din toată povestire - de (anonim) la: 08/08/2004 18:26:42
(la: MARINARUL)
Cred că din toată povestirea, cea mai frumoasă este metafora asta:
tacerea ce se auzea pana la cateva mile departare.
Sper să fie originală.
Domnule Alex, ceea ce povest - de gabriel.serbescu la: 11/08/2004 13:05:15
(la: Ce parere ai despre administrarea autonomica regionala?)
Domnule Alex,
ceea ce povestiti dumneavoastra imi umple sangele si plamanii de aerul tare al continuitatii romane pe meleagurile carpatice, de la Tisa pana haaat, departe, insa imi lasa buzunarele la fel de goale ca si pana acum.
Si nu e nimic mai frustrant decat sa stiu ca zona in care m-am nascut, (Banat) nu poate prospera pentru ca ¨este imoral ca o regiune a Romaniei sa se dezvolte in detrimentul alteia¨ - ca sa citez un oarecare om politic roman. Adica e imoral ca vecinul sa aibe mai multi bani, sa fie mai instarit sau mai arvunit, pentru ca daca unu se sclada in saracie, trebuie sa o faca toata tara.
Si mai e un lucru frustrant, sa stiu ca la imparteala bugetara, desi o regiune a produs mult, primeste putin, si o regiune care nu a produs nimic (din lene si nesimtire) primeste tot, doar din cauza faptului ca de acolo vin voturile.
Nimeni nu vrea faramitarea Romaniei, domnule Alex, si discursurile patriotice sunt inutile. Administrare autonoma inseamna in primul rand ca banii produsi de tine sa-i reinvestesti conform prioritatilor, iar nu dupa cum dicteaza un centru, a carui unic blazon e portretul lui Iancu sau Mihai Viteazu.


#19565 (raspuns la: #19511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa va povestesc cateva di - de mya la: 08/12/2004 19:05:50
(la: Frizerii bucuresteni, mai stilati ca niciodata)
Hai sa va povestesc cateva din experientele mele la coafor, in Romania. E interesant, zau.

Acum vreo 15 ani, mi-a venit asa brusc pe chelie, ideea ca mi-ar sta bine blonda. Drept care m-am dus la Hotelul Bucuresti cu o caruta de bani la mine si am gasit o tanti care sa-mi vopseasca parul in suvite dar exact cum i-am explicat eu. Trebuia ca parul in final sa nu arate a par vopsit (ca se pierdea tot farmecul, nu?) ci a par decolorat de soare. Asa incat tipa m-a vopsit de trei ori (in suvite), cu trei nuante de blond, din ce in ce mai spre culoarea mea naturala (saten roscat). Aia a fost unica mea experienta in ale coafor-ului incununata de succes. Mi-am vopsit si sprancenele tot atunci, fiindca cu parul blond si sprancene saten inchis as fi aratat sinistru. Domne' chiar imi statea bine, serios vorbesc. Ce nu-mi placea era ca se luau golanii pe strada de mine si imi stigau ineptii despre blonde (glumele de santier pe care le stiti)

Dupa vreo cateva luni, timp in care parul a crescut si eu am incercat alte "doamne" coafeze (aia de la Hotel Bucuresti era prea scumpa pentru mine, deh)...mi-a trecut elanul brusc si am vrut sa revin la culoarea mea naturala. Ma saturasem de glume cretine si era si destul de frustrant sa tot schimb coafezele, nici una nu-mi facea in cap ce voiam eu. Buuun. M-am dus la coafor-ul din cartier si le-am zis ce vreau. Totul a fost in regula...vopsit, spalat, etc...pana sa se usuce parul...arata totul normal. Dar cand parul s-a uscat, am observat ca toata lumea din coafor se holbeaza la mine cu mana la gura (ca la tara, stiti gestul). Aveam parul verde inchis (in loc de saten roscat). Soc. Noroc ca stateam la 2 minute de casa (au fost cele mai luuuuungi 2 minute din viata mea!). Imi venea sa merg in maini ca sa nu se vada, nu...nu m-am intalnit cu nimeni (cu un caine da' ala nu se pune).

Vopseaua fusese veche si coclise in parul meu, asta a fost explicatia savanta. Inutil sa va zic ca si-au dat cu parerea zeci de "doamne" coafeze, cliente, etc. Nu se mai termina cosmarul, io voiam doar sa plec si sa scap de acolo! Nu am platit nimic (nici bacsis) si am revenit dupa fix o saptamana (saptamana in care am stat ascunsa in casa) ca sa mi se revopseasca parul. A iesit bine, spre bucuria mea sincera!!!!

Culmea e ca tortura nu s-a sfarsit aici. Nu stiu ce-mi vine si dupa vreo 6 luni imi zic...ia sa-mi fac si eu un permanent (primul si ultimul din existenta mea pe acest pamant!). Numai ideea de permanent imi suna cam aiurea...cum adica permanent? Pai cum, tine asa la nesfarsit...ma rog, suna sinistru. M-am dus la un coafor si am cerut un permanent foooarte slab, asa...sa fie parul putin ondulat (parul meu e putin ondulat dar nu destul in mintea mea de atunci). Tanti in cauza era foarte in verva ca nu stiu ce eveniment avea in familie (nunta, botez, nu mai retin). Nu prea era atenta. Eu i-am povestit ce patisem cu 6 luni in urma. Oricum mi-am zis ca trebuie sa o tin sub observatie mereu ca sa nu imi faca vreo prostie in cap. "De ce ti-e frica nu scapi!" M-a lasat prea mult cu solutiile de permanent in par (parul lung) si am iesit in final exact la Tina Turner (jur!!!). Mi-a ars parul pana la radacina! Si-a cerut iertare de 100 de ori da' ce sa mai fac? Nu puteam sa ma pieptan sub nici o forma (par uscat, umed, ud de tot), mi se rupea pieptanul in par. Daca va zic ca aratam ca Tina Turner cand avea ea coama aia in cap...poate va aduceti aminte.

Dupa o saptamana (timp in care imi faceam ceva de genul coc da' iesea ceva de genul coc d-ala supraetajat ca nasa la nunta, Doamne...ce vremuri de trista amintire!!!) m-am tuns numarul doi (fratele meu, carea avea plete ma lua mereu la misto, fiara, voia sa-mi faca poze pentru posteritate dar am refuzat cu demnitate!). Atunci am jurat ca nu mai calc in viata mea intr-un coafor si asa a fost. De regula ma tundeam singura (si le tundeam si pe prietenele mele si toti din jur) asa ca m-am specializat intre timp iar cu vopsitul sau permanentul am terminat in viata asta si pentru eternitate!

Sotul meu s-a gandit sa se tunda inainte de cununia noastra, in Romania. L-a tuns un frizer d-asta din descrierea de mai sus ("Sa va fie de bine!") si pozele de la cununie sunt crunte! Are capul tesit cand te uiti din profil, parca e cioplit in stanca. Trebuia mereu sa-i zic ca se uite la aparatul foto, din fata arata mai de Doamne ajuta...cat de cat. Acum il tund eu, avem o masina automata meseriasa si face minuni (nu mai zic de banii economisiti).

Mesajul a fost prea lung (stiu!) dar am avut chef sa scriu. Poate v-ati distrat citindu-l insa pentru mine astea sunt amintiri de genul...din epoca de piatra. Dar nu m-au marcat psihic ;-).
Eu personal nu am avut pana a - de mya la: 17/01/2005 08:13:20
(la: imaginea romanilor peste granite)
Eu personal nu am avut pana acum niciodata probleme, nu m-am simtit in nici un fel atacata sau privita cu suspiciune cand am zis ca sunt romanca. Din contra, unii s-au mirat ca sunt asa de alba la ten (ce tampenie)...credeau ca toti romanii sunt mai colorati un pic ;-).

Am un amic care mi-a povetit o chestie haioasa (vorba vine, haioasa). Era in Viena intr-un parc si s-a asezat o babeta langa el. Au stat putin de vorba, nimic special. Dupa ceva timp, tipa l-a intrebat din ce tara e si cand a auzit ca e din Romania, individa s-a sculat brusc si a luat-o la picior rapidamente. Omul era in costum, la cravata si ... nu tzaranoi, ghiogar, stie sa vorbeasca (a facut aeronave). Da' ma rog...

Alta data in Canada, un canadian intr-o conversatie lejera si-a dat cu parerea despre romani. A zis ca el a cunoscut romani ori foarte prosti (si rupti total de realitate) ori foarte destepti (si foarte pe faza, tari de tot). Noi cica faceam parte din ultima categorie cica...ce sa zica si el saracul ;-). Acuma sincer, suntem normali la cap, nici prea prea, nici foarte foarte. Se putea si mai bine, sau rau...cum vreti sa o luati.

In Anglia m-a intrebat cineva daca in Romania exista metrou si daca limba romana e inrudita cu rusa. I-am povestit ca metrou e de decenii. Deh, la ei e de pe la sfrasitul secolului XIX (cred). I-am zis si de limbile romanice (i le-am insirat pe toate). In Elvetia cineva imi comenta despre copiii parasiti de mamele romance si ma lua la intrebari. Credea ca e o chestie foarte raspandita in Romania, din cauza saraciei. L-am linistit.

O gramada de ineptii...precum vedeti. Da' nu conteaza, Jean boxeaza. Important e ca i-am lamurit pe toti si s-au luminat care e treaba pe bune. E si asta un castig, nu?

Uite asa mai afla lumea despre Romania :))). Numai bine si sanatate multa la toata lumea! Relax!
Grozava poveste - de Grettel la: 18/01/2005 19:05:57
(la: 35 mil de parai)
Ce chestie! cam asta "patesc eu" - e drept ca cei pe care voiams a-i ajut cu munca mea cinstita nu au castigat la loto, dar tot prin "pleasca" s-au "ajuns", lasandu-ma muuult in urma cu munca mea cinstita cu tot... hahaha

acu' sincera sa fiu, nici macar nu pot cuprinde cu mintea asemenea sume...asa de mult mi-am bagat in cap chestia cu munca cinstita ca nu-mi pot imagina cum as ajunge in posesia unei asemenea sume. Da' daca ma fortez... 35 de milioane... imi place confortul, dar inca mi se pare aberant sa chetui mai mult de 100 de dolari, hai euro, pe o pereche de cisme, oricat ar fi de grozave... pur si simplu, nu-mi pot imagina. Ma intreb daca suma asta mi-ar lua mintile, eu care admir nespus oamenii cu bani care ii chetuie... fiinda cunosc o gramda care au bani si nu se incumeta sa faca ceva bun pentru ei (macar sa-si renoveze casa sa traiasca in conditii decente)... sau care nu-si iau vacanta, desi au bani, de frica sa nu piarda totul pana se intorc... 35 de milioane... ar putea schimba viata multor oameni, nu doar a unuia.
Fiind de parere ca trebuie sa ajuti dand undite si invatandu-i pe oameni sa pescuiasca nu daruindu-le zilnic un peste, as incerca ceva de genul asta... In ce domeniu? pentru cine? e asa de greu sa alegi, si copii, si batranii, si bolnavii au nevoie de ajutor... si chiar o groaza din semenii mei. Probail intr-un domeniu la care ma pricep.

Foarte interesanta poveste!(mai ales partea cu munca voastra, va invidiez!)
In toata povestea ta e ceva c - de gigi2005 la: 11/03/2005 17:24:36
(la: Legatura interzisa?!?)
In toata povestea ta e ceva ciudat: are iz de telenovela. Nu cumva tatal lui bb este casatorit? Altfel nu-mi explic. Totusi, ca un raspuns la problema ta, cred ca nu trebuie sa te implici intr-o relatie acum. Esti singura si deprimata deci foarte vulnerabila. Daca "fratele" te iubeste cred ca ti-ar fi spus pana acum. Sunteti amandoi ancorati cu lanturi grele de iubirile trecute si va irositi puterile sa intretineti aprinsa flacara. Cred ca nici tu nici el nu vrea ceva nou. Vreti doar sa aveti un umar pentru a plange.
Romancele continua sa priveasca cu indulgenta hartuirea sexuala, desi fiecare femeie s-a confruntat macar o data in viata cu o forma de hartuire, de la patrunderea nepermisa a hartuitorului in spatul intim al victimei, glume cu caracter sexual, limbaj obscen, pana la solicitarea de favoruri sexuale. Atunci de ce se tem sa ii actioneze pe hartuitori in justitie? Printre motive se numara frica de a-si pierde locul de munca, de a-si distruge familia, de mentalitatea societatii romane, care considera ca femeia este de vina, de a-si atrage astfel oprobriul public. Si cate altele or mai fi...
de Iulia Stoicescu, Consilier juridic

Maria este o fata eminenta, care a terminat Comertul la Academia de Studii Economice si, plina de avant, a inceput sa-si caute de lucru. In timpul facultatii nu lucrase, asa cum facusera multi din colegii ei, parintii sustinand-o pentru a avea timp de invatat.

Fericita ca poate fi, in sfarsit, pe picioarele ei, trimite zeci de Curriculum Vitae. In cele din urma, dupa mai multe interviuri, i se raspunde ca a trecut cu brio interviul pentru un post de economista la o mare firma si astfel isi vede visul implinit. Increzatoare, incepe serviciul. Este deschisa si prietenoasa cu toata lumea, lucreaza intens, sta peste program. Intr-o seara, ramane peste program impreuna cu seful de birou pentru a pregati prezentarea pentru o intalnire de a doua zi, Nici una, nici doua, seful ii propune sa o ia sub aripa lui protectoare, mai ales ca ea este atat de dornica de promovare. Ii prezinta avantajele: salariu bun si posibilitati de avansare, plecari la training-uri, cu o singura conditie: sa se implice intr-o relatie cu el. Maria este oripilata, refuza categoric propunerea, sperand ca raspunsul puternic negativ sa-l convinga pe seful de birou ca nu este interesata si ca vrea sa fie lasata in pace. Lucru care nu se intampla, mai ales ca seful este si ranchiunos si ii face viata un cosmar. Dupa 3 luni de groaza isi da demisia.

In locul ei este angajata o alta tanara, Ana, care vine, la randul ei, cu mari sperante, dar care, dupa cateva saptamani de la angajare, trece prin acelasi cosmar. Ba chiar mai rau, pentru ca, intr-o zi, "sefu'", care a capatat intre timp curaj, a intrat peste ea in toaleta. Numai ea stie cum a scapat de insistentele barbatului. De atunci, nu a mai intrat niciodata la toaleta cind el era la birou, iar dupa o saptamana a plecat si ea.

Si astfel povestea poate continua la nesfarsit pana cand o femeie reclama purtarea sefului si pune capat hartuirii. Asta, insa, nu se intampla in cazul tinerelor femei hartuite. De obicei, cand treci prin asa ceva, vrei sa scapi, sa uiti, insa in locul tau vine alta femeie care trece prin acelasi cosmar.

De cele mai multe ori, in momentul in care sunt puse in fata unei astfel de situatii, femeile aleg una din urmatoarele doua solutii: fie isi dau demisia si incearca sa isi caute alt loc de munca, fie accepta propunerea, temandu-se sa nu-si piarda locul de munca. Insa nici una nu se gandeste ca exista si o a treia solutie: aceea de a face o acuzatie de hartuire sexuala.

Astfel de cazuri sunt foarte frecvente; femeile sunt de multe ori privite de catre colegii sau sefii lor ca obiecte sexuale, care ar trebui sa accepte glumele, bancurile obscene, pipaielile si propunerile lor.

In Marina Militara a S.U.A. au fost stabilite anumite comportamente acceptabile si inacceptabile. Astfel, exista o Zona verde care cuprinde comportamentul acceptabil cum ar fi: consilierea; complimente de natura nesexuala; atingerea cotului; exprimarea unor preocupari. Urmeaza Zona galbena care implica un comportament ce ar putea fi considerat hartuire sexuala, - precum limbajul obscen; fluieraturi; comentarii de natura sugestiva; scrisori sau poezii nedorite -, dar care se poate controla. In final, mai este si Zona rosie, cea a comportamentului inacceptabil: fotografii de natura sexuala explicita; atingerea persoanei; folosirea statutului pe care il ocupa cineva sau recurgerea la amenintari pentru a obtine gratificatii sexuale; comentarii de natura sexuala. In functie de aceste zone, masurile sunt mai dure sau mai putin dure. In SUA acest delict este pedepsit dur, iar oameni nu au prejudecati in a-si apara drepturile.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...