comentarii

patru sensuri a cuvantului garnizoana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
casatorie moderna - de desdemona la: 12/05/2004 08:10:47
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Viata e o aventura ce ni se intampla fiecaruia, iar casatoria e cea mai mare aventura a vietii ;) !

Nu cred in 'casatoria moderna'. Omul nu s-a schimbat in sine in ultimii 50 de ani, si de fapt nu s-a schimbat excesiv de mult nici in ultimii 200 de ani, are aceleasi nevoi fizice, sociale, afective. Instinctele sunt aceleasi. Ce s-a schimbat (chiar extrem de mult) este nivelul de stress, cerintele lumii inconjuratoare, si morala a devenit super-elastica. Toate acestea conduc la o mare varietate de sensuri ale cuvantului 'casatorie'. Adjectivul 'moderna' aplicat casatoriei (institutie milenara) mi se pare artificial, atata timp cat o casatorie ramane o recunoastere a parteneriatului pe viata a doi adulti cu posibilitatea 'aparitiei' copiilor.

Casatoria presupune iubire, prietenie, respect, sprijin si cooperare intre participanti. Casatoriile 'de convenienta' sau 'pentru bani' nu reprezinta in realitate decat un contract economic (sau politic, social, etc) si nu le-as numi astfel. Prietenia nu s-a schimbat in milenii, nici iubirea dintre doi oameni, iar respectul si cooperarea sunt la fel de perene. Tot ce se schimba sunt limitele independentei (dormitor/casa/oras comun sau nu) care pot fi atinse fara ca prin aceasta casatorie sa fie considerata dizolvata.

Pentru o casatorie reusita, ai nevoie in primul rand de maturitate, si de o atitudine potrivita. Nu trebuie ca nici unul dintre parteneri sa astepte mult de la celalalt, trebuie fiecare din ei sa stie sa dea, sa aiba toleranta si intelegere, atat pentru el cat si pentru celalalt, trebuie sa comunice si sa doreasca sa coopereze pentru a inlatura dificultatile. A doua mare necesitate e sa stii sa opresti televizorul. A treia e sa ai noroc de un partener potrivit.

E normal ca in cursul timpului anumite forte de atractie sa diminueze (de ex atractia fizica) si altele sa se intareasca (camaraderia, lucruri traite in comun).

'Corvezile' n-ar trebui sa devina astfel. Munca in casa ar trebui facuta din dorinta naturala de-a fi intr-un mediu placut, atata timp cat nu devine o corvoada. Daca devine o corvoada, trebuie incercat cu alte produse de menaj (de ex. aspirator mai puternic, dishwasher) sau renuntat la ele o vreme (de ex calcatul). Important e sa stii ca in casa elementul central este omul care traieste in ea, si ca nimic nu e mai important ca el sa fie fericit (la ce serveste sa intri intr-o casa curata-luna-bec daca gospodina zace in pat ca urmare a corvezilor casnice?)

Asta e parerea mea (si recunosc ca sunt un fan incorigibil al casatoriei) !
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Lady Al - de picky la: 13/02/2007 15:23:08
(la: Conversatie)
Adrian Fuchs :

Suflet incercat de ce anume? De vifornitza sau de arshitza ? Nici, nici.
Ar fi prea ... uman. Si nu e !

Nu inghit si nici nu am inghitit porcarele. Doar le administrez. In ambele sensuri ale cuvantului.

Ai memorie scurta. O data chiar m-ai facut sa ...
#175206 (raspuns la: #175203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gloria - de Giordano Bruno la: 17/10/2008 13:01:56
(la: MISS CAFENEAUA 2008 - NOMINALIZARILE)
api... tu vrei sa cadeam in adancuri! Si... azi nu se poate. Mai bine ziceam ca ai tzatze mari sau sfarcuri ca murele :)
Lasa coloana infinitului si cauta alte sensuri in cuvantul unduire :P
#352549 (raspuns la: #352545) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lapidar - de RSI la: 24/09/2010 14:36:54
(la: Ana)
are ambele sensuri... ;)
Folosirea cuvantului nu este intamplatoare.
#570150 (raspuns la: #570148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a treia sarja de raspunsuri - de Intruder la: 13/11/2010 21:19:38 Modificat la: 13/11/2010 21:24:47
(la: Confa lui Honey in the Sunshine si-a lui Intruder)
Anahoret
1. În ce moment al zilei va place sa beti cafeaua?
2. Descrieti cum va preparati cafeaua (daca acum ati renuntat la cafea, cum o preparati înainte).
3. Când iesiti în oras cum preferati sa beti cafeaua: în picoare la un fast food sau la masa într-o cafenea?
4. Motivati raspunsul la întrebarea nr. 2.
5. Cum i-ai prepara cafeaua perechii tale din concurs?


1. dimineata pe racoare si pe burta goala.
2. bag apa in cafetiera, uit sa bag cafea, pun pe foc si repet pentru ca iese apa fiarta; a doua oara uit sa pun apa si cafeaua se coace pe sec.
a treia oara o beau la bar.
3. prefer in picioare, la bar. nu era mai bine sa ma-ntrebi cum prefer sa fac sex? :P
4. motivez: sunt dus cucapu' dar e mai buna la bar.
5. io sa prepar cafea pentru Honey? ha! pai ea are abonament la bar, a facut carare adanca...

juli
1. Ce imbatraneste prima oara la un barbat?
2. Ce e rosu si vine regulat?
3. De ce se trag clopotele?

1. tromba lui eustachio si ciocanelele...mai ales la aia insurati.
2. un vas de croaziera cu comunisti la bord.
3. ...de limba.

modigliani
Intrus stie ca o sa piarda si anul asta si este pe punctul de a face o de depresie.
Honey, sincer, de ce te-ar interesa?
Intrus, de ce nu m-ai ales pe mine, cum ai promis?


nu tin minte sa fi "promis" da' cand am vrut sa arunc cu maru' in tine, s-a bagat Honey in fata si a schimbat cursul istoriei.
mah, daca mai cobesti, te uomor si te tai!
ce daca fac depresie? o sa ma depresurizez mintenas cand o sa imbrac maiou nou si cand o sa te vad pe tine zmulgandu-ti parul din nas, de durere...si de mobila.

Yuki
intrus: ce ai vrea sa ti se gateasca intr-o zi ploioasa?

am io moaca de tip caruia i se gateste? cand ploua ma uit la tom si jerry si rontai seminte.

Baby
Ce nickuri din "prin preajma" va plac? Nickurile sa va placa adica si din "prin preajma" pe care o vedeti in momentul in care raspundeti...

"filme futai pe plaja"
"acadele din zahar"
"platonic"
"eseu despre invatatori"
"trei sensuri ale cuvantului spranceana"
...uff, stai c-am gresit!!
deci:
zaraza, intruder (:D), bitterdream, lafemme, Gloria, trestiafatala.

lawr
sa vedem . Intruder e suporter stelist de cand se stie , Honey - dinamovista pana la moarte . aveti un singur televizor in casa iar cele 2 echipe au meciuri importante care se difuzeaza la aceeasi ora . Cum procedati ?

o las pe Honey sa se uiteeeeeee...o las!!!
io ma duc intr-un magazin de electrocasnice si ma uit acolo, impreuna cu alti amarati. :P
dau cuvantul Anjelikai... - de Intruder la: 16/10/2005 23:04:38
(la: miss cafenea 2005)
aualioooooo, mancavash guritzilii la toti, facetzi concurs de miss shi pa mine nu m-atzi chemataraaaa...al 'reacu' intruder asta, nu m-a anuntzat, baga-s-ar dracu-n coada lui!!!
ia fitzi atenti baietzi, ca raspund la-ntrebari!...am si io bacaloriatu', orsh'cum!
entendrez, bre si datzi play!!!

OM1 = cum va interpretati fotografiile puse de voi?
- grasa, fromoasa si devreme acasa!

OM2 = cum raspundeti unor complimente facute de un cafegiu?
- dau jenele-n sus shi fac o reverentza.

OM3 = cum ati defini MISCAREA FEMINISTA ?
- iote la el!...miscarea aia din banc, adica sa aiba ritm...io am, parol! (Intruder stie, mangafaua!...ca l-am deshelat odata.)

OM4 = intrati in general numai pe subiectele cele mai intens discutate sau va cautati numai subiectele care va pasioneaza?
- intru pa alea cu secs!...halea ma pasioneaza pa mine intens, bre!)

OM5 = ce i-ati spune unui TROLL?
- cine-i ala?...sofer da TROLeibuz?

OM6 = care a fost cel mai dur si cel mai dragut comentariu pe care l-ati facut in cafenea ?
- am facut un complement lu' admin da' nu m-a confirmat...:(

OM7 = sunteti deschise la initiative/sensuri noi? Daca DA, ce va inspira cuvantul CIOMUIRE (de altfel detectat si in google) ?
- ma gandesc la Bator a lu' Fefeleaga! (v-am spusara ca am bacaloriatu'!)

OM8 = care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul CAFEA?
- tigara si cartzilii cu care fac io pasientzele!

INT1. Citeste cu atentie poezia "Eva" de Lucian Blaga.
intrebare: Ce crezi ca a soptit sarpele la urechea Evei?
- "mai fata!...intreaba-l daca are prezervativ!"

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)
- Mitza Baston si Miss Piggy (muppets)

INT3. Enumera 3 (trei) insusiri pe care nu le poseda sotul/ partenerul tau, dar ai vrea sa le aiba.
- par pa chiept.
- dintii din fatza
- mi-i rushine sa mai zic...

INT4. Enumera 3 (trei) defecte pe care le poseda sotul/ partenerul tau si care ai vrea sa le piarda.
- nu stie sa calce rufele...
- nu vrea sa ma lase cu intruder la cimitir, s-aprindem o lumanare lu' soacra-mea...
- nu poate.

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?
ganterele lu' barbatu-mio si telenovela de pe ''acasa''...

INT6. Comenteaza pe scurt ce-ti sugereaza urmatorul fragment din "Ce noroc sa dormi si sa nu visezi" de Nichita Stanescu:
"Am gasit o toanta care tine la mine. Si stiti de unde stiu ca tine la mine? Mi-a spalat camasa."
(Sudoarea de piatra - pagini de jurnalistica)
- asta nu stie nici sa spele!

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''.
- adeca stau io asa pa ganduri, in cada, cu lumanarile de la parastasu' lu soacra-mea, toate aprinse...si bou' ala de barbatu-mio nu vine sa ma spele pa spate!

INT8. Care este conferinta, textul, poezia, pool-ul sau postarea preferata de pe cafeneaua.com? (exemplifica cu o trimitere la link-ul respectiv...)
nota: la INT8 nu se iau in consideratie textele personale.
- alea cu secsu'...nu stiu ce-i ala ''linc''!

bloom1: cum te-ai descrie cel mai bine in cateva cuvinte?
- halba ca zapada...

bloom2: care sunt asteptarile unei femei de la viata?
- tramvaiu' 34.

RAC 1: Cât timp alocati în medie/zi sau saptamâna navogarii pe www.cafeneaua.com?
- acu' e prima data...nu ma lasa intruder, manca-i-ash pectoralii lui!

RAC 2: Daca ati avea posibilitatea, daca ati fi admin, ce ati schimba la acest site si de ce?
- ash pune ''moticuri'' (vorba lu' mann!)

RAC 3: Ce va place cel mai mult la acest site, ce nu va place, si de ce?
- imi place de intruder bre!...
- nu-mi place ca n-are poze!...
- nush' de ce!

RAC 4: Numiti una din conferintele care vi s-a parut cea mai inspirata de-a lungul timpului si una pe care nu ati agreeat-o. Motivati.
- ce-i aia conferintza?...iote la ei!

RAC 5 : Care este diferenta dintre comportamentul si atitudinea dvs. de pe acest site fata de comportamentul din viata reala?
- in viatza reala sunt mai dashteapta!...aici ma inhiba intruder, cica sa termen mai repede, sa intre el!...pai da! c-asha vor toti, sa termenam mai repede!!!

RAC 6: Cum comentati existenta pe site a utilizatorilor cu mai multe nick-uri pe site?
- ce-i ala ''nick''?

RAC 7: Asemuiti www.cafeneaua.com cu un animal. Motivati.
- aualioooo...cu animalu' de intruder!

RAC 8:De ce aveti nevoie de www.cafeneaua.com?
- io nu am, io vreau sa fiu ''miss'', altfel va dau foc la shandrama!

OM9-barbatul este capul, iar femeia gatul ?
- adeca barbatu' gandeshte cu capu' si fomeia face gargara!

OM10-puneti o ALTA poza/link cu barbatul ideal
- ce linc, ce poza?...intruderu' e barbatu' ideal, manca-i-ash pectoralii lui de frumos! (ca MA repet!)

INT9: de cate ori ati intrat intr-un sex-shop si ce ati cumparat de acolo?
- am intrat p-acolo si am uitat sa mai ies!...am cosmaruri si-acum!

INT10: ce ati facut cu obiectul respectiv daca l-ati cumparat?
- am cumparat un obect...il folosesc la zdrobghit usturoiu'!

RAC 9: Dati o nota cafenelei, de la 1 la 10.
iaca na!...10!

RAC 10: Dati-va o nota, in raport cu cafeneaua, de la 1 la 10.
tot 10, normal!

dq 1
personalitatea feminina (sau masculina) cu care va (ati vrea sa va...)identificati sau apreciati in mod deosebit
- n-auzitaratzi ca intrusu'????

dq 2
daca ati fi barbat ati fi vrut sa aratati ca:.....
- intrusu', manca-i-ash guritza lui!

dq3 - asta in loc de poze...:)
daca ati fi avut alegera, in afara de cum aratati in realitate (care e probabil preferinta No. 1) ca preferinta No. 2 ati fi vrut sa aratati ca:....
- zoe petre

dq 4 si una personalitate:
sunteti la volanul unei masini sport luxoase de 2 locuri, intr-o zona rurala, in drum spre un 'blind date' cu partenerul de chat de pe internet din ultimile 6 luni. ajunsa in intersectie aveti in fata ochilor urmatoarea situatie:
- accident intre o ambulanta si un automobil. ambulanta incercand sa evite a intrat intr-un stalp, automobilul 'total loss'.
- din accident au asupravietuit pacientul - un barbat de 55, tata a 7 copii in drum spre spital cu atac de cord.
- din automobil, a iesit nevatamat un chirurg, si el in drum spre acelasi spital ca s a efetueze o operatie de transplant de urgenta unui baiat de 10 ani, copil unic facut 'la batranetze' dupa multe incercari nereusite.
- pe marginea drumului, la umbra unui pom, barbatul mult visat, marea iubire din tinerete care din motive diverse nu s-a implinit, asta fiind ultima sansa de a fi impreuna.
intrebare:
cum procedati?
(toate raspunsurile sunt bune, dar este unul 'super' - daca il gasiti, si daca il gasiti o sa stiti ca l-ati gasit - trimiteti pe pm)
luati in considerare ca:
- in masina sport intra numai 2 persoane. nimeni pe capota, in portbagaj, etc.
- in ambulanta nu este echipamentul necesar pentru interventie ambulatorie, si nici timpul necesar deoarece chirurgul trebuie sa ajunga in timp cat mai scurt.
raspuns: il iau pe parteneru' de chat (ala cu webcamu'!!!) si mergem in tufishuri!...pentru ceilaltzi, dai talica telefon la salvare, io nu mai am credit pa mobil!!!

si-acum gata!...votatzi-ma!...votatzi "Anjelika"...va pup pa totzi!!!


Sunt multe sensuri care-mi iz - de maan la: 04/12/2005 17:06:54
(la: silabisim fiecare pe limba în care iubim)
Sunt multe sensuri care-mi izbesc buzele pe dinlauntru, dar le ucid eu-insami, croindu-mi in acest fel surasuri.
Zambete oneste, de departe mai importante mie decat orice cuvant rostit, ce nu va reusi niciodata sa ma picteze la fel de bine ca surasul…

Exista, de-acum stiu, oameni care-s mai aproape de mine decat oricare dintre zambetele mele cele mai sincere.
Egoista, ma framant in lectura si-mi zic: sa rupi din tine adevaruri ce zac nestiute-n sufletele multimii si s-o obligi (spre fericirea ei) sa simta, e una bucata jertfa pentru care se cade-a multumi.
Cu toata puterea gandului, pe care iata-l zambet pentru tine, nu pot semna mai jos decat cu “maan zisa alice”.:)

***********
Dupa ce te citesc putine lucruri tiparite in mintea mea mai au valoare.
Si-acesta doar fiindca mi s-au adancit, de vii, la temelie.
Ai sa-mi devii tu insati vie temelie, de vii mai des pe-aici.
#92822 (raspuns la: #92691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri - de Andre29 la: 04/11/2006 10:17:58
(la: Mister Cafeneaua 2006 - ALEGERILE)
ALEXANDROS la Sat, 28/10/2006 - 09:33
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
La mine acasa, totdeauna are culoarea ciripitului de pasarele.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Elena se cheama ;) si nu i-as da voie dar o invita fiica ei(draga, e mama mea, clar?).

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu mirosul marii

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Prezentul, clipa. Oricat am anticipa, niciodata nu se intampla exact cum vrem.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Am fost cu baietii la o betie. Grav e ca eu nu miroseam a alcool(nu beau) ci a parfum de dama (si nici cu asta nu ma dau... ).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Daca imi place vocea, incerc sa vand castraveti la gradinar.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Niciodata nu il gasesc liber

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Ce ai fatza asta mai frate?
Esti trist?
Atunci stai sa vezi tristete!
Si-i smulse o coasta...

9. Cum arati in costum de baie?
Daca as fi modest as spune ca nu prea arat prea bine. Dar nu sunt modest.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa tac, impreuna cu cineva cu care am facut-o si intr-o seara senina de vara si intr-o seara viforoasa de iarna.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Nu are rost sa-i caut sensuri

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca fiecare dintre noi avem cu ce sa asemanam un nor

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Femeiea gravida, mirosul florilor ,Bach - Ave Maria, cascada Niagara, Everestul, computerul, dragostea.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Anonimul

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand cineva mi-a compus o poezie.

BALOO la Mon, 30/10/2006 - 16:15
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Turchiz. Amestec dintre albastrul clipocitului vietii si verdele duduitului miscarii.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
E fiinta omeneasca si ii dau voie pentru ca o indragesc si o apara de mine.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu Pompei

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Ce ma lasa cu gura cascata si ochii cat cepele.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
L-am intrebat pe tata de ce nu stiu cum am ajuns in pat, de ce am gasit un lighean langa pat, de ce nu tot mustul din beci e dulce si i-am spus sa inchida odata geamul ca ma doare capul!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Ma scuz si incerc un date.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Ca sa-l ia apoi pe-al doilea neglijandu-l pe primul, pe urma sa-l ia pe primul neglijandu-l pe-al doilea, si din nou sa-l ia pe-al doilea neglijandu-l pe primul... Si pentru ca nu are decat doua maini si ar aparea intrebarea : de ce barbatii prefera sanii neglijand restul?

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Wow! Hmmm... OK. In definitiv, de ce nu?

9. Cum arati in costum de baie?
Din avion ca si David Hasselhoff, de aproape se vad diferentele : el purta boxer shorts rosii - eu purtam ludovici roz cu volanase si gauriti in genunchi; colegele lui au fost Pamela Anderson, Carmen Electra, etc. - colegele mele au fost cat pe-aci sa se inece...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa ma gandesc - ce mi-ar place sa am motiv sa port costum de baie!

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Unul singur : A avea sau a nu avea rost!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca fiecare se uita in jos, ii place ceva si-si preia o forma asemanatoare, asa de joaca, de chi-chi.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Sunt de neinlocuit. Sunt minuni pentru ca nu e clar cum au fost realizate. Maretiile de acum insa, e cunoscut cum s-au realizat si deci nu mai pot fi numite minuni. Deci, nu le-as putea inlocui.
Locul minunilor l-au luat inventiile si descoperirile care au revolutionat lumea.

In afara cadrului definitiei, o minune as numi totusi :
http://www.members.tripod.com/~joseromia/samuel.html

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Baloo

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand, intr-o librarie, un tanar a strigat la despartire : "Salut barbate", dupa o discutie apriga mai lunga de o ora. Avea vreo 3 ani si nu mai vroia sa plece cu mama acasa de langa barbatul necunoscut.

BLOOM la Tue, 31/10/2006 - 17:09
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea starii mele de spirit sau culoarea sperantei....

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-Bau este 1% din mine si-i dau voie sa faca ce vrea el, numai ca restul de 99% este rege. Restul de subintelege...Altadata Bau-Bau este vecinul, si face ce vrea in casa lui...

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu puloverul meu verde sau rosu....

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Inseamna clipa urmatoare, inseamna viitorul. Neprevazuta inseamna masa urmatoare pe care o iau.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ca mi-am pierdut cheile de la apartament si ca-mi pare rau dupa ele.

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Ma voi scuza politicos, ii voi lauda castravetii si ca as vrea sa- gust, dar pe motiv ca vreau sa cumpar ii viitor o cantitate mai mare...si ne dam intalnire la piata

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Asta e ceva general valabil?? Nu cred. Totusi se concentreaza pe un singur punct erogen....e mai bine pentru un efect profund

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
A spus retoric:Daca femeia e asa de buna, de ce Dumnezeu nu are o femeie??

9. Cum arati in costum de baie?
Arat ca si cum as fi la plaja....tanar si optimist

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa stau la caldura, sa citesc, sa privesc cum se concentreaza un sens in fiecare flacara a focului , dupa care imi revin din reverie si privesc un film in timp ce imi strang iubita in brate, greutatea corpului ei imi ramane in minte.....

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Un sens:cel al siesi insusi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca sunt prea flexibili???!!

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Nu as distruge ce exista deja, poate as adauga un suflet pereche pentru toti

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
In om de zapada (artificil la figurat) pentru ca ma topesc dupa frumos. Vara sunt conservat, si cu fiecare iarna renasc.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
In adolescenta si de fiecare data cand am un suflu efervescent. Conditia e ca eu sa fiu multumit (suficient, dar nu indeajuns) si ca toti sa fie multumiti.

CELDESUBDUSH la Sat, 28/10/2006 - 15:08
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Depinde foarte mult de locul in care te afli...îl poti asocia cu, culoarea obiectului pe care-l vezi dimineaţa când deschizi ochii.....

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Nu am avut cum să îi dau voie pentru ca nu a existat pentru mine...

3. Cu ce se asorteaza albastrul?
relaxare...linişte....culoarea mea preferată...

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
acel "ceva" de care trebuie să ţii seama...

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
nu au existat poveşti nefericite...am relatat realitatea până la "şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat"....

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
mă scuz şi încerc să cumpăr....

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
cel lacom preferă sânul mai mare, cel tandru pe cel mic ca să îl ocrotească şi să-l dezmierde în sărutări...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
mai trebuie un gât fără de care nu te poţi mişca...

9. Cum arati in costum de baie?
nu port costum de baie...


10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
dacă nu am de lucru...ascult muzică şi scriu....vezi "Octombrie"...de unde reiese ce a însemnat pentru mine luna octombrie...

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
atât cât trebuie

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
ne ajută imaginaţia....

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
nu le-aş înlocui...aş mai adăuga...

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
sunt un ilustru necunoscut...

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
au fost momente în care m-am simţit erou dar mi s-a reproşat că am dezamăgit prin comportamentul meu aşa că este super ok răspunsul de la întrebarea nr. 14...

CIRTITORU la Mon, 30/10/2006 - 21:40
1. Daca as fi femeie, probabil ca as raspunde ca are culoarea mierii pe care iubitul meu o toarna in cafea ori a laptelui pe care l-am varsat pe servetul de pe coltul mesei, in timp ce priveam cum barbatul iubit isi aranjeaza cravata. Dar sint barbat si atunci am sa spun ca are culoarea cernelii cu care am sa semnez cel mai important contract din viata traita pina acum ori culoarea masinii pe care am sa mi-o cumpar si am sa plec sa cunosc lumea.

2. Bau-bau sint temerile din mintea mea, lumea pe care mi-am creat-o temindu-ma sa nu pierd cele mai dragi lucruri de pe lume. De ce ii dau voie uneori sa ma chinuie? Pentru ca sint om si sint supus greselii.

3. Cu ce se asorteaza albastrul?
Cu ochii mei, care capata reflexe metalice atunci cind viata ma supara.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul?
Neprevazutul? Este acel bau-bau din mintea mea, teama ca as putea pierde lucrurile frumoase si dragi, teama ca m-as putea pierde pe mine in dragostea unei femei.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ca am baut ca un porc. Din copilarie mi-a ramas inca neindeminarea de a spune minciuni. Si inca mai cred ca adevarul este cea mai buna minciuna. Daca-l vezi beat turta, nu poti sa-ti inchipui ca un barbat este treaz, nu?

6. Daca gresesc numarul si dau peste o sera de castraveti englezesti incerc sa ma conving ca nu discut cu gradinarul ori cu gradinareasa. N-as putea sa-i vind castraveti... Apoi, mai vedem noi. Poate vocea nu-mi place, ori poate ma trimite la plimbare cu tupeu de gradinar. Nu stiu ce-as face. Pot sa spun ce-ar urma: as reveni cu un telefon...

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca au de ales...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Oare unde o fi femeia? Sa vad daca am avut macar acelasi talent...

9. Cum arati in costum de baie? Pai, anatomic vorbind, am doua picoare, doua brate, bust, git, cap si toate alea incluse intr-un atlas semnat de medici. Estetic, deh, ce sa spun... As putea si mai bine daca in loc de job mi-as face program prelungit la sala, daca in loc sa pierd noptile citind tot felul de carti as dormi cu o masca din alea cosmetice pe ochi si daca as putea suporta un chin pentru care le invidiez pe femei: depilarea. In rest, sint barbat.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa beau un vin rosu, sa citesc o carte buna, sa stau la palavre si sa ma gindesc ca orice-ar fi, sint la adapost. Mi-e cald si bine si am ragaz sa-mi vad de gindurile mele.

11. De cate sensuri are nevoie un rost? De atitea cite trebuie pina ajungi la o noima.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? Pentru ca sa poate primi o definitie sau un rol intr-o piesa cu ingeri.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Viata, pe care as incerca sa o retraiesc de fiecare data la o valoare maxima, pe o scala de sapte valori.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
In iobag, pentru ca sint sclavul ambitiilor mele si al iubirii pentru o lume perfecta. In iobag pentru ca sint sclavul muncii si al capriciilor pe care vreau mereu sa mi le satisfac. In iobag, pentru ca sint sclavul meu.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cind m-am nascut, pentru ca am adus fericire femeii care m-a purtat in pintec. Pentru ea am fost unic. Cind mi-am cucerit iubita, pentru ca am vazut in ochii ei ca pot fi iarasi un om unic, si cind mi-am vazut primul nascut, pentru ca am inteles ca pot rupe din univers o farima pe care o por transforma in viata.

CORDONBLEU la Mon, 30/10/2006 - 16:15
1.Ce culoare are sunetul dimineata?
Roz, desigur, caci Aurora cu degetele-i trandafirii…

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
E ea, unica, fiindca-i mainile-i cu degete prelungi intarzie venirea prea crudei dimineti.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu: ochii cerului, arcul curcubeului iesind din mare, aramiul toamnei itit de dupa streasina muntelui, zambetul ei pitit dupa lacrimi.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Idila care nu are aerul de deja vu.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
I s-a facut rau unui amic si l-am dus la spital. E nefericita, fiindca pe urma a murit (dar nu din cauza noptii aleia, din fericire!?).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Cumpar sera, alint vocea si scuz castravetele, nu de alta, dar e teapan ca un englez sadea.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca nu au patru maini si doua guri, poate. Eu, oricum, nu sunt dintre cei neglijenti.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Cred ca i-am facut prea multe coaste.

9. Cum arati in costum de baie?
Ca sa fac baie, nu imi pun costum. Cand fac dus, uneori, depinde de caz. Cand fac plaja, niciodata...ca nu am rabdare de asta. Deci, sincer, nu am costum de baie, doar daca nu se pune costumul lui Adam. Nu, nu ma cheama Adam. Iar Eva, nici atat.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa numar stropii de ploaie. Mint, desigur. Dragoste imi place sa fac, fireste. Ce fac, de fapt, intr-o seara ploioasa de octombrie? Astept sa vina noaptea.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Doua: plus infinit si minus infinit.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
De ce fiecare femeie seamana cu ceva? Daca te uiti mai atent, si norul si femeia sunt unici si nu seamana cu nimic. Chestie de iluzie optica.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumii, ce anume le-ar lua locul?
O singura minune pentru sapte altele? Echitabil. Femeia.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Sfinxul anonim.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand m-am razboit cu mine insumi si am invins. Dar, nu stiu nici pana azi cine si ce a castigat.

COSMACPAN la Sat, 28/10/2006 - 22:59

1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea diisperarii. Dar nu ma intrebati care e ca nu va spun. secret.
Care secret? tu nu stii ca secretul nu traieste mai mult de o rasuflare?

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
aau - aau, bau - bau, cau - cau..........u sau.........? una galeata de apa la trei ore - buffalo.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Infinitul a fost cantat, varul a fost turnat........ce-a mai ramas? Marea Neagra.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
aventura de a participa.........la.........lalele.....lalele.....
Cafele?

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Mamicule, da io unde am fost? La sedinta cu parintii, puiule.......

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Nu va suparati? da castraveciori Bulgaresti aveti? In Otet? Si ce daca........

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca nu am doua guri si daca e mai multi se spune " sâ ni pupi pe noi, frumosi ce suntem........."

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Ce sa fac din coasta lui?

9. Cum arati in costum de baie?
Ud, ars de.........soare.....transpirat....plin de nisip.....(pi coate, pi burta si genunchi)

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Daca m-ai intreba ce nu-mi place poate te-ai astepta sa-ti raspund ca nu-mi place sa stau in ploaie si sa astept. Si ai dreptate. Chiar nu-mi place.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Ce rost are daca tot n-are sens? sen si blu (rostu-i de la fereastra, usa sau parchet, ca daca-i de la parchet e click-clack)

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca ei se rostogoleste, se imbulzeste, se lateste, se-ndarjeste, se striveste, la chef chiar se fulgereshte.........

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Altele sapte...........ca daca as avea io puterea...ehe..........cate as mai face io..........timona.........

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
cred ca ati pus prea putine, ca io pe toate le vad cand ma uit in oglinda

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
uite acu' ca m-au taiat transpiratiile ca bisturiul lui Florin Jr, m-au lasat neuronii de la astenie (toamna deh) si pentru ca de fapt imi place.

DONQUIJOTE la Sat, 28/10/2006 - 03:05
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
albastrui ca si led-ul mobilulului care ma trezeste.
incepe bine pe albastru...

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
asta e singura intrebare care nu poate fi asociata cu sexul, asa ca nu stiu ce sa raspund.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu majoritatea intrebarilor, din cauza ca mai toate (cu nu prea multa imaginatie) se pot asocia cu sexul dar n-o sa ma fentati. ca si rostul are mai multe variante :)

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
ceva gen sharon stone (si desteapta si buna) pentru care sa merite sa infrunti probleme pe care nu le aveai inainte.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
sfinx....

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
incerc sa vrajesc vocea daca tot s-a ivit ocazia (vezi pct. 4). nu-mi plac castravetii

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
pe asta de unde ati mai scos-o? daca asa pare e doar chestie de tehnica.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
si cu asta ce ma fac? hai sa-i fac un rost. urmarea e cunoscuta...

9. Cum arati in costum de baie?
nu arat ca ce e important nu se vede.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
muzica, tigara, vinul si pc-ul (bridge). deobicei dupa aia vine noaptea.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
de mai multe ca alfel viata ar fi plictisitoare

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
ca sa ne faca sa credem in coincidente si sa avem de ce sa ne minunam de cate ori privim cerul.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
venus din milo

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
cam toti, depinde unde si cand, in afara de iobag si om de zapada ca nu stiu sa privesc lumea din perspectiva lor.
totusi contele de monte cristo acopera mai multe aspecte.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
la modul serios, orcine poate deveni erou, daca e fortat de imprejurari.
in spiritul chestionarului, probabil in conditiile de la pct.4 sau cand imi imaginez ca sunt monte cristo.

INTRUDER la Sat, 28/10/2006 - 22:07
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
culoarea pijamalei mele cu nori, luna si stelutze, a sarutului somnoros si confuz, a cafelei, a fumului de tigara si-a faiantei din baie...

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
bau-bau este un fel de "a wicked man" de pe Ulita Copilariei.
de cand eram mic a vrut sa se-nfiltreze-n fiinta mea plapanda dar, nu i-a dat mama voie...(a venit bau-bau din crang si-alerga prin sat sa fure si sa duca in padure pe copiii care plang...si-a venit la noi, la usa; mama a iesit zicandu-i: du-te-n treaba-ti, not a chance!...n-ai nici tu, nici imparatul bani sa-mi cumpere baiatul...dar daca ai o oferta grasa, poate negociem! ok?...ti-l las si-n rate!"

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu camasa mea preferata, cu iarba necosita, cu mine cand pasesc prin oameni, cand stau culcat cu fata la cer, cu artificiile care-mi explodeaza-n maruntaie...e culoarea mea preferata.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
neprevazutul:
inseamna atunci cand vii dintr-o deplasare pe nesteptate si pe ala din dulap il apuca stranutul.
neprevazuta:
cand inviti o gagica la restaurant si la sfarsit constati ca ai uitat sa iei banii de-acasa.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
"unde ai stat pan' la ora asta?" "la o bere cu baietii." "doar la una?" "da, ca prietena ei s-a mutat de-acolo, saptamana trecuta..."

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
in nici un caz nu cumpar!!...s-ar putea sa ma frustreze vreun castravete si-atunci imi strica ziua (si noaptea.)

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
fals. femeile sunt acelea care nu au rabdare sa trecem si la sanul nr. 2.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
D-zeu: "ce zici?...facem una mica?"
Adam: "now you're talking!!! yes! yes! yes! a tiny bit!!...the case is pressing!

9. Cum arati in costum de baie?
tot cu degetul aratator...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
sex pe acoperis

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
de-un sens giratoriu ca s-avem loc pentru o invarteala de 360°.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
pentru c-asa ne place: sa personalizam toate alea...

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
...nu le-as inlocui pentru c-as fi subiectiv si as pune minunile mele in loc...omenirea n-ar putea duce pe umeri, niste minuni ce nu-i apartine si pe care, oricum nu le-ar intelege.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
saltimbanc, pe cafeneaua punct com, cateodata.
sfinx, cand lucrez, cand sunt preocupat.
cateodata Einstein, prietenii stiu de ce.
Casanova, cand ma invadeaza hormonii si mormonii.
iobag, cand sunt in criza de bani.
"Montele de Conte Cristo"...cand ma simt nedreptatit.
anonim, atunci cand vin pe cafenea cu alt nick (sic!)
atat.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
cand m-au tinut "puterile" multe minute si-am auzit in ureche "criminalule, nu mai rezist".
nu ma-ntrebati nimic in plus; la mine secundele sunt minute si minutele sunt ore...:D

LATU la Fri, 27/10/2006 - 21:18
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea muzicii in surdina. Impreuna cu culoarea aburului de cafea amestecat cu cel de fum de tigara si linistea ochilor inchisi, imi aduce pulsul la ritmul rasaritului de soare.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-bau e multi. Si nu le-as da voie daca zilei nu i-ar urma noaptea si fara noapte mi-ar lipsi ceva.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu intregul.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Nesigurantza si curiozitate. Conditia: Sa nu fiu orbit de faruri sau lanterne, ci de aura (sic).

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
"Am fost cu bere la baietii". (Nu, n-am gresit ordinea cuvintelor).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Vocea nu vreau s-o cumpar, si fara voce gasesc castraveti si la piata.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Ca sa vada daca "bratzul de tenis" se poate extrapola.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Mai mult nu pot face pentru tine... Sorry!

9. Cum arati in costum de baie?
Nu stiu. Frecventez nudistii.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa raspund la intrebari de o inteligenta uimitoare, in vederea participarii la un concurs pentru masculi frumosi, bataiosi, muschiulosi si cu un IQ cu mult peste medie.
Azi ma pregatesc pentru concurs.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Cel putin doua: Planul A si planul B.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca orice are corespondent in fantezie.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Alte sapte. Deosebirea ar fi, ca ar fi ale mele.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Om de zapada pentru morcov, saltimbanc pentru zambete, sfinx pentru liniste, tarzan pentru simplitate, einstein pentru a scoate limba, mormon pentru a scapa de celularu asta, casanova pentru a scrie tampenii citite cu evlavie, iobag pentru a baga, contele de monte cristo pentru a-l intalni pe abatele Faria, anonimul pentru a-mi linisti voyeurismul.
Toate astea as vrea sa fiu.
Pentru ca n-ati scris "visator", nu ma regasesc insa cu adevarat si determinant in nici unul din cei enumerati.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Citind cu crescanda uimire cine - si de ce - m-a nominalizat.
Multumesc fiecarei doamne si fiecarei domnisoare in parte pentru nominalizare si daruiesc fiecarei domnisoare si fiecarei doamne cate un bujor virtual rosu.
Cu ai mei doi - reali - la inmanare, vor fi trei.

MARCUSE la Sat, 28/10/2006 - 09:45
1. Scanteiata - cand dorm cu fatza la zid si ma trezesc plin de avant.
Cand nu - caprui alintat si pupacios.

2. Bau-bau e pusca mea din “ce pusca mea !” si pantofii de dama masura patrushpatru. Sau doamna Yeti in capruiul alintat si pupacios de mai sus.

3. Cu pietrele de rau si cerul neclipit de noapte

4. Neprevazutul - cand el e cu un cap mai mare si deja i-am vopsit calul in verde
Neprevazuta – sa ma las luat prin surprindere, legat la ochi si amestecat in toate punctele cardinale dupa cum vrea jucausenia ei.

5. Ca am fost fiindca toti tantalaii ies vineri seara la o bere cu baietii, si eu nu? Pentru ca m-am facut singur tantalau, povestea a fost nefericita doar pentru mine. Ea nu mai putea sa respire de ras.

6. Un castravete englezesc e bun oricand la casa omului, macar pentru conversatie. Deci cumpar. V-ati prins ca vocea nu conteaza! :)

7. Fiindca e suficient sa urci un munte ca sa ti se taie rasuflarea. La al doilea esti deja mort si tot ce iti doresti e sa nu sforai prea tare… ca doar esti un domn uimit de frumusete, ma Gheorghe ma!

8. M-am plictisit, vreau lego!

9. Rapitor dar cam vanat de frig pentru ca n-am slip cu gluga.

10. Sa desfund burlanele si sa dau jos pisicutele plouate din pomi –versiunea pentru doamna marcuse. Versiunea adevarata – sa fumez o tigara de foi si sa-mi incalzesc mainile la foc, sa vad cum iese curcubeul peste plopi.

11. De sensul potrivit mie si ei, sau noua. Hai, zece, cu catel cu tot.

12. Pentru ca fiecare pereche de ochi se innoreaza cumva.

13. Regretul. Ca nicio minune nu trebuie sa dispara.

14. Cred ca Einstein tarzan si mormonul saltibanc ma descriu destul de bine. Ar mai fi si Casanova iobag dar asta e deja Ion si s-a dat.

15. Cand am venit acasa victorios si cu nasul spart iar mama mi-a spus ca sunt eroul lu’ Peste. Si cand o face plopul pere, sa fie el erou in locul meu. Eu sunt un plop obisnuit.

OM la Fri, 27/10/2006 - 21:42
1. Ce culoare are sunetul dimineata? = de corpuscul si unda (cand imi imbaiez corp-ul-cu-unda apei )

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie? = mutulica. Pai cine sunt eu ca sa ma pun in contra naturii....lui alex ? :))

3. Cu ce se asorteaza albastrul ? = cu sunetul cuvantului VISSUDHA

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ? = who cares/Big ... Bang (unde ai fost toata noaptea? )

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii? = am fost la femei :((

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi? = pun "vocea" sa ia un castravete in gura, astfel putand judeca dupa accent calitatea marfii :))

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? = mai fetelor, voi ati facut dragoste cu unul care are strabism? Cum arata? Ei, acum vedeti voi raspunsul !? :)))

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat? = atentie la Jeni :))

9. Cum arati in costum de baie? = (i) ud si ars! (ii) unde sunt eu acum arat ca naiba pt ca costumul meu de baie este ca bikinii rusesti , adica face genunchi. In plus, cand intru in apa...simt ca-mi pun poalele in cap :((

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie? = sa ascult (si nu numai) "Ploaie in luna lui Marte" (are baniciu o voceee) !

11. De cate sensuri are nevoie un rost? = unul, da' bun!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? = pai altfel cum sa-i intelegi creatia lui Helen Keller?

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul? = stem cells, campul magnetic, pi (3.14), motzoflenderul, efectul de piramida, efecul de sera si minunea ca inca mai traim.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine? = ma regasesc in ceea ce ma..gaseam mai inainte ;))

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou? = cand imi spun altii ;))

PASAGERUL la Wed, 01/11/2006 - 19:42
1.Ce culoare are sunetul dimineata?
-verde daca ma trezeste muezinul
-negru daca ma trezeste pisicul

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Fiecare dorinta noua naste un bau-bau nou.Ii dau voie ca sa nu fie prea monoton.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu orice, altfel Dzeu ne-ar fi facut fundalul de alta culoare

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Neprevazutul-Sarcinile timpite pe care le inventeaza seful meu
Neprevazuta-O sansa sa descopar femeia sublima

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Stiam ca nu-ti place cind merg cu baietii la baut, si ca sa nu-ti fac in ciuda, m-am dus de data asta la femei…

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Presupunind ca vocea e feminine o invit la o intilnire ca sa-i prezint cel mai grozav castravete…
Daca e barbat ii dau telefonul sotiei...

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca le e greu sa dea atentie la 2 lucruri deodata cind neuronii sint concentrati intr-un singur loc...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Fiul meu ai multe de invatat, dar cel mai important, tine minte:
In anul de gratie 2006 daca ai sa stii de cite sensuri are nevoie un rost, ai sanse mari sa devii Mr Cafenea ca nici Intruder nu stie...

9. Cum arati in costum de baie?
Cere si ti se va da...o poza...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Voua va place sa faceti sex numai intr-o seara ploioasa de octombrie???

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Iar ati primit teme acasa si va folositi de noi sa vi le rezolvam?

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pt ca avem obiceiul sa cautam intelesuri si tipare acolo unde nu e decit frumuste pura

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Femeia. Cine nu stie de ce, nu merita sa fie ales Mr Cafenea

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Acasa-sfinx
Cind vorbesc cu iubita-Om de Zapada(simt ca ma topeste)
Pe Cafenea-anonimul
La servici-Contele de Monte Cristo, de 16 ani astept sa moara cineva ca sa scap de la inchisoare...
In pat-iobag(a se citi i-o bag)
In vise-Casanova
In cosmaruri-mormon
La sedinte-Einstein
Acum 40 de ani-tarzan
Peste 40 de ani-saltimbanc

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cind am visat ca am cistigat si pt a 2-a oara concursul de Mr. Cafenea, fetele de pe cafenea ma ovationau si atunci am luat cupa si i-am inminat-o lui Intruder ca sa nu mai plinga…

PICKY la Sun, 29/10/2006 - 20:33
Adrian Fuchs :

1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea sunetului, dimineata, nu poate fi decat o culoare de femeie languroasa. Cu nuantze de zambet si de patima ostoita.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-bau este femeia frigida si-i dau voie pentru ca sunt altruist si sper sa ii daruiesc trairea libidoului si dimensiunea feminina a exploziei.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu geamatul femeii ajunsa la orgasm.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Neprevazutul : Intilnirea cu "ideea de femeie" acolo unde in mod normal nu ar avea ce sa caute.
Neprevazuta : Gasirea "ideei de femeie" acolo unde in mod normal ar trebui sa se afle.

5 Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
La aceasta intrebare nu pot sa dau decat un raspuns ipotetic, din lipsa de cazuistica. Probabil ca as spune : din cauza ca n-am putut suferi berea toata viata, asta noapte am vrut sa ma indrept si sa intru si eu in rand cu baietii. Fiind o treaba dificila si din cauza ca nu am terminat, trebuie sa merg si maine noapte. Si nu iti fa griji in privinta costurilor. Tocmai am luat un credit consistent, garantat cu casa pe care tanti-ta Ghizi ti-a promis-o dupa ce ea va sucomba. Lucru care se va intampla in urma petrecerii date cu ocazia implinirii de catre ea a varstei de 150 de ani.

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Nu cumpar din cauza de oroare de castraveti proaspeti datorata mirosului acestora. Dar ma interesez de tehnologia lor de cultivare, de know-how, precum si de soiurile cultivate. Asta pentru a nu parea refractar cu o englezoaica sau englezoi care ar putea sa spuna apoi ca romanii sunt prost crescuti si nu stiu sa se comporte in situatii ... legumicole. Si nici nu as vrea sa aduc deservicii Axei "Unt de arahide-castravete englezesc-barabula autohtona"

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca inca nu s-a inventat femeia cu trei sani. Daca se va inventa, atunci barbatii vor neglija doi sani. Pana atunci asta-i singura varianta fiabila pentru a nu trezi suspiciuni. O alta explicatie ar putea fi si aceea ca din cauza stresului de la serviciu, raman setati pe primul san de care se apuca si in timpul suptului mediteaza la lucrarile pe care le au de facut a doua zi la birou. Desigur ar putea intra in discutie si lipsa de imaginatie si delasarea si automultumirea si lenea si posibila adormire in timpul ... Si nu in ultimul rand e posibil si sa fie la mijloc "sindromul mamei absente" sau o forma de incapatanare. Promit sa studiez fenomenu' si sa intreb si pe alti domni.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Doamne, iarta-ma ! Acum ce ma fac ? Daca nu-i creez si femeia, va fi onanist, daca-i creez si femeia, va fi dependent de ea. Ceea ce pana la urma e tot o forma de satisfactie. Adica tot un pacat. Dar de natura divina.

9. Cum arati in costum de baie?
Foarte dificil. Pentru ca am pielea sensibila si aratul in costum de baie ma expune la zgarieturi de la buruieni. Oricum e realizabil fie cu o pereche de boi (!), fie cu tractoru'. Dar e preferabil in tricou pentru bronzatu' cu manecutze (caracteristic unui bun arator) si cu basca.
Varianta B, de raspuns : In costum de baie arat foarte emotionat daca sunt privit cu ochii unei femei care are privirea fixata. Acolo. Daca costumu' de baie e supraelastic, el isi schimba forma prin bombare. Daca e de bumbac ...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Daca am terminat cu recoltatu' papusoiului, il numar. Daca nu am terminat inca, atunci verific daca vinu' e tot la locu' lui. Daca "octombrie" asta pica primavara, atunci fac sfoara si dupa aia, daca nu raman blocat asa, fac cumva sa opresc ploaia. Daca reusesc si inca nu s-a facut dimineata, ma duc sa ma culc pentru ca si maine e tot o seara de octombrie si s-ar putea sa ploua si iar trebuie sa fac sfoara si apoi ...
Adevarul e ca de regula in serile ploioase de octombrie fac dragoste cu femeia care-si petrece acel octombrie cu mine.

11.De cate sensuri are nevoie un rost ?
Asta-i intrebare incuietoare sau intrebare intrebatoare ?
Pai mai degraba ar trebui sa intrebati : De cate rosturi are nevoie un sens ? La asa o intrebare s-ar putea da un raspuns dezvoltat si elaborat.
Da' voi intrebati, punand o intrebare usoara, de cate sensuri are nevoie un rost. Pai un rost poate avea nevoie de unul sau mai multe sensuri in functie de ceea ce vrea el, rostul, sa realizeze. Rosturile sunt la randul lor de mai multe feluri : rostul simplu, rostul biped, rostul aghiazmatic, rostul de unica folosinta, rostul cu belciug, rostul fara de rost, rostul pe de rost, rostul cu cumpana, rostul de munte, rostul de deal, rostul de campie, luatul la rost, rostul bovin, rostul cu principii, rostul de stepa, rostul fara de prihana, facutul rost, rostul cu maioneza, rostul in suc propriu, rostul cu vasle ... Sper ca am enumerat exhaustiv. Daca am omis ceva e din cauza de tensiune maxima pricinuita de momentu' si locu' in care ma aflu. Asa ca pentru a putea sa raspund la intrebare cu rost si pentru ca raspunsul meu sa aiba sensuri, am nevoie de precizari. Altfel voi considera aceasta intrebare retorica. Si o voi ignora.


12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Ei aici cred ca e o intrebare capcana. Pai in primul rand ca nu poate fi o intrebare serioasa. Pai voi chiar vreti raspuns la toate intrebarile la care voi nu ati putut raspunde de atata amar de ani ? Si asta asa, gratis ? Plus ca problema e pusa fals. Corect ar fi sa intrebati de ce unul si acelasi nor ii seamana fiecarui privitor cu altceva ?
De fapt fiecare nor seamana cu ceva pentru ca oamenii nu au imaginatie. Daca ar avea nici nu ar realiza ca privesc un nor. Ar vedea direct alceva, care ar putea semana si cu ... un nor.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
a.Primele sapte femei din viata mea.Impreuna cu clipele minunate pe care mi le-au daruit.
b.Balada lui Ciprian Porumbescu.
c.Colega Jeniffer, cea unica, inconfundabila, neobosita si atat de darza in crancena-i lupta cu Zeul.
d.Faptul ca Terra continua sa se invarteasca in ciuda cresterii numarului de imbecili direct proportional cu explozia demografica.
e.Caderea comunismului in Romania.
f.Existentza acestui loc care se cheama "Cafeneaua".
g.Cartea ca obiect, cartea ca prieten, carte ca suprema forma de memorie a prezentului pentru viitor. Cartea pur si simplu.

Ar mai fi o minune dezirabila dar este neverosimil ca se va produce, aceea ca Bygot sa ramana in concediu pana la Apocalipsa. Sau barem inca 1.000 de ani incepand din anul 2.012.

14.Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Om de zapada cu conditia ca EA sa vrea asta. Saltimbanc cu conditia ca asta sa ma amuze pe mine. Sfinx cand sunt privit de un om al stapanirii. Tarzan, joia catre seara. Einstein atunci cand trebuie sa constat relativitatea ambientala. Mormon, oh, da, mormon cat cuprinde.
Casanova cu contitia sa nu se consemneze. Iobag doar in cea de-a opta reincarnare si si atunci doar daca nu se poate altfel. Contele de Monte Cristo numai in situatia in care sa incep sa fiu acest conte de abia de dupa evadarea sa. Anonimul, primesc daca nu se schimba nimic si pot fi la conducerea fundatiei omonime si cu conditia sa nu trebuiasca sa devin simultan si venetian. In restu' situatiilor, neexpuse mai sus, cel mai bine ma regasesc in pielea mea, cea de Adrian Fuchs.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Aici m-am simtit tentat sa raspund : Atunci cand mi-am luat nevasta-n leasing. Dar nu voi raspunde astfel. Pentru ca pur si simplu nu mi-am luat nevasta-n leasing. Am luat-o cu banu' jos.
Asadar cand m-am simtit erou ? Sunt multe cazurile in care m-am simtit erou. Iata cateva din ele :
~ atunci cand am reusit sa duc doua box-uri de apa minerala pana la etajul trei fara sa fac popasuri pe traseu
~ atunci cand am venit pe lume
~ atunci cand o femeie pe care o iubesc imi intoarce dragostea
~ atunci cand femeia cu care ma trezesc in pat dimineata imi zambeste
~ atunci cand pot sa fiu Eroul Necunoscut.

PROLETARU la Thu, 02/11/2006 - 14:59
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Plosck! (- Auzi, mai e valabila oferta aia: la doua ceasuri cumparate ne da unul gratis?)

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-Bau leneveste la mine in carapace si nu-i dau voie, dar nici nu pot sa-l scot pentru ca e montat din fabricatie. Risc sa pierd garantia daca il scot.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu ochii mei, cu spiritul, cu sacrificiul, cu inocenta, cu “Micul Print”, cu tot ce e sublim pe lumea asta.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
O zi obisnuita de munca.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ei m-au obligat!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Cat spuneati ca e tona? Nu-i mai bine sa vin la fata locului sa discutam?

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca au un singur neuron care se gandeste la sex.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
- Am uitat sa ii fac jucaria! … si a facut femeia!

9. Cum arati in costum de baie?
N-ati vrea sa stiti! Shreck era chiar dragalas!

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa-i arat secretarei colectia mea de timbre.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Doar de sens unic cu circulatie pe doua benzi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
M-au mai intrebat asta si la testul psihologic dar tot nu seamana cu nimic. De atunci stau aici si-mi primesc zilnic pastila.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Alte 7 minuni ale lumii pentru simplul fapt ca lumea are o fixatie pe cifra 7.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Proletar

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
In stadiul de spermatozoid.

REALDO la Fri, 03/11/2006 - 19:19
1. Ce culoare are sunetul dimineaţa?
Clinchetul cafetierei într-o creastă de cocoş. Zbor de buburuză în orizontul unei pânze de pâianjen îngreunate de stropi mari de rouă. Plesnetul florii cu faţa la răsărit. Toate astea la rând, pe rând şi deodată pe-un portativ încă adormit.

2. Cine este bau-bau şi de ce îi dai voie?
Omul Negru cu acte false de coşar; Baba Cloanţa a.k.a. străbunică-mea sărmana, ce mă pupa cu forţa şi trebuia să rabd ca să primesc bomboanele de lapte ascunse mereu parcă în infinitele buzunare ale fustelor ei; Darth Vader; toate rozătoarele şi şoricimea exceptând marca Disney. Uite de-aia.

3. Cu ce se asortează albastrul?
Cu noaptea patului meu. Cu două pupile lăcrimând molcom în fum de ţigară. Cu florile de pe rochiţa fătucăi din liftul de azi dimineaţă. (Mânuţă înfiorată în palma caldă a mamei. Şi florile toate într-un glas: “Nu vreau la grădi, mami. Stai cu mine azi, da?...”)

4. Ce înseamnă pentru tine neprevăzutul / neprevăzuta?
Fiorul bucuriei pe care o poţi găsi ascunsă după fiecare colţ de stradă sau aşteptându-te la semafor. Un apel de pe un număr privat. Drumul mirosind a ceaţă într-o excursie. O eşarfă legată bine peste ochi. În viaţa asta o să fac autostopul.

5. Care e cea mai nefericită poveste pe care ai spus-o acasă după o noapte de beţie cu băieţii?
Mişu s-a îmbătat şî am rămas cu el ca să-l ducem acasă. Prietenii bănuiesc de ce.

6. Presupunând că nimereşti din greşeală la telefon numărul unei sere de castraveţi englezeşti şi vocea îţi place, te scuzi sau încerci să cumperi?
Mă prezint apoi stabilesc o întâlnire pentru o ofertă de preţ detaliată pe sortimente şi discounturi în funcţie de cantitatea comandată. Defect profesional + flirt mascat cu nesimţire. Scuze!

7. De ce bărbaţii preferă un sân, neglijându-l pe celălalt?
Freud: Acest deficit de atenţie este evident o reminiscenţă a vârstei sugarului şî o fantasmă din perioada orală a copilăriei.
Cristofor Columb: Scopul suprem al oricărui descoperitor de noi tărâmuri trebuie să fie întotdeauna acela de a lăsa mereu necartografiat câte un colţisor care să fie explorat mai târziu.
David Beckham: If you want to score, you need to focus.
Traian Băsescu: Daţi-mi sânul şi îl fac public!

8. Ce a spus Dumnezeu după ce l-a creat pe bărbat?
Şi mâine e o zi.

9. Cum arăţi în costum de baie?
Acceptabil pentru un înger costeliv.

10. Ce-ţi place să faci într-o seară ploioasă de octombrie?
O noapte fierbinte de august…Just kidding. Solitar vorbind, îmi place să stau tolănit în pat. Să tai frunze. Câineşte. ( Avem cu toţii o înclinaţie autodistructivă către repaos.)

11. De câte sensuri are nevoie un rost?
Asta e o întrebare cu tâlc? Mă învârt de jumătate de oră în sens giratoriu. Într-o zi voi deprinde rostul acelor de ceasornic.

12. De ce fiecare nor seamănă cu ceva?
Hmm… Tocmai aţi dărâmat definitiv şi irevocabil orice fundament al expresiei “nimic nou sub soare”
Fetele astea! Mereu vor ceva nou. (Uite-aşa găsim similitudinea nebună dintre brânza topită Hochland şi norul celui de-al nouălea cer în care te duce brânza topită Philadelphia. Să mă trimită cineva la culcare…)

13. Dacă ai avea puterea să înlocuieşti cele şapte minuni ale lumii, ce anume le-ar lua locul?
7 lumi ale minunilor.

14. Om de zăpadă, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – în care te regăseşti cel mai bine?
Mă topesc după circ, deşi am eu o teorie, totul e relativ. Cincizeci de neveste de-aş avea, tot m-aş drăgosti din liană în liană cu Babele şî tot umil conte al servitorilor necunoscuţi aş ninge. Na! It’s in all of us.

15. Când şî în ce condiţii te-ai simţit erou?
Well… Totul a început într-a şaptea când am furat o plasă întreagă de cireşe din grădina evreului Vizer. Destinaţia: Irina dintr-a noua. Scop: pupăciune. Rezultat: roşit, ruşinat, fericit, l’ombelico del mondo, rânjit cu gura până la urechi, umflat în pene. Explicaţie: elan puberal organic.
Mai târziu, bineînţeles, Rambo, Van Damme, Sandokan, Super-Bat-man, Bruce (Lee şi Willis) etc. Azi, nu reuşesc să-mi aleg super-eroul model: oscilez fatalmente între Miss Univers care a zis că ea vrea să-i ocrotească pe toţi copiii din Africa (iar ei au zis că vor să-i “ocrotească” diadema) şi Bruce Willis care reuşeşte invariabil să-şi salveze toţi colegii de platou şi de filmări în toate filmele. What’s wrong with these people???

REMBRANDT la Sat, 28/10/2006 - 01:21
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
sunetul dimineata are culoare de şuşu.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
nu tre` sa-i dau eu voie, si-o ia singura ;)

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu antidepresivele.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
black date (i se mai spune si "blind date", atata timp cat nu e pusa-n practica :))))

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
DESCUIE USA!!!!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
e prost formulata intrebarea asta

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? (mama, ce tari is in statistici fetele-astea!)
nu stiu, probabil ca sa dea impresia ca sunt fideli :))
insa eu cel putin ii tratez cu egala consideratie pe amandoi :))))

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
asta si-o cauta cu lumanarea. bine...

9. Cum arati in costum de baie?
ca nimeni altul.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
sa iau rufele de pe sarma......

11. De cate sensuri are nevoie un rost? (pariez ca p-asta a pus-o Cri cri)
doua, cu 6 benzi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
de plictiseala...

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
asta e varianta subtila de la "esti insurat?" ?

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
categoric, iobag (suna cel mai bine)

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
ah, de-ai sti...

SCARLETE la Tue, 31/10/2006 - 20:14
1 alba; mai rar curcubeu

2 alter ego; din altruism

3 nu se

4 succes

5 "pai sa vezi, aaah, baui cu baietii…"

6 da

7 nu stiu, n-am incercat; preferabil, una santa

8 hait, am gresit-o bine!

9 de obicei brusc

10 , si-apoi somn

11 doi

12 n-are-ncotro

13 cele sase minuni ale lumii

14 pizza.ro

15 cind m-am imbatat cu apa rece, o data demult

VANIA la Thu, 02/11/2006 - 17:31
1. parca s-ar juca Mozart allegro con fuoco pe clapele mele interioare si matinale (seara sunt cu cateva octave mai jos)

2. "nu rhaspund dehcat in fata Mahrii Adunahri Nationale si a Chlasei Muncitoahre"

3. cu abisurile mele. proprietate personala. intre lagar concentrationar si campii elizee

4. gura de canal, piuneze, usi culisante la momentul nepotrivit, imprudentul procedeu de autocoafat la 220V / oameni care au tupeul nesabuit sa zambeasca necunoscutilor prin metrouri, gari, parcuri, cinematografe; ultimul SMS primit in care e vorba de scortisoara si pepene rosu, frisca si mamaliguta cu branza; nebunii aia doi din gradina botanica - ea in bratele lui citea Zero si Infinitul, el - Piatra filozofala; tanarul care il juca mai de mult pe Iona, care a venit cu o panza alba, patratoasa, a intins-o pe scena, s-a pus turceste pe ea si a declarat : "asta e pestele meu" ...

5. "animalul ala de M. a vrut sa intre in cusca (minuscula) a cainelui (absent, slava Cerului!) bombanind IO AICEA DORM! si eu m-am decis sa-l ajut, ca doar suntem prieteni"

6. nu! eu am un principiu : niciodata sa nu intri in vorba cu castravetii!

7. nu poti face salata de vinete fara sa spargi ouale sau placerea detaliului

8. "vaaai de mama ta..."

9. ask the dust...

10. na! ca acu' trebe sa imi arat si sensibilitaturile : 1) ori mototolit in patura, citind (era clar ca citind:)), si in camera, o muzica antimeteorologica - de la Lhasa la Vangelis, de la Vivaldi (Iarna) pana la Keith Jarrett; 2) ori mumificat intr-un palton gros, dansand vals si batand step (in za seim taim) pe frunze galbene si in baltoace

11. doar cel interzis, unic

12. histrionisme de cumulusi si altostratusi (sunt si ei oameni?!..)

13. in locul statuii lui Zeus din Olimpia : o esarfa neagra. in locul piramidelor : un castel de nisip. in locul gradinilor suspendate : multa floarea-soarelui zambareata. in locul templului Dianei : o suvita de par ondulat. in locul farului din Alexandria : o lumanare aprinsa. in locul Mausoleului din Halicarnassus: o rugaciune. in locul colosului din Rodos : o piatra de pe raul in care mi-am scaldat copilaria.

14. saltimbanc de zapada

15. ultima oara, cand i-am spus celui mai inteligent incult cat de minunat e sa citesti. ulterior si-a luat Jurnalul in farame al lui Ionescu si a devorat "Rosul ucigas" al lui Brouwers





CDGBI
Prejudecata despre cuvantul "dor" - de (anonim) la: 15/09/2003 07:07:40
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
Ai perfecta dreptate, echivalentele substantivului " dor" si verbului "a..fi dor" exista si in limba ebraica, cu exact aceleasi sensuri.
Nici un cuvant nu are magia - de Alice la: 06/10/2003 00:39:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!
Imm, - de Alice la: 15/10/2003 03:30:26
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.
Traiesc in Franta de patru an - de (anonim) la: 23/10/2003 11:33:53
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Traiesc in Franta de patru ani .Am plecat din Romania in 99 cind , dupa ce mi-am terminat studiile , am realizat ca daca voi ramine in tara,pensiile parintilor mei nu imi vor ajunge sa platesc chiria unei garsoniere , undeva la marginea Bucuresti-ului ! Asa ca decizia a fost urgenta si clara ! PLEC !!!! Chiar daca inainte nu m-am gindit niciodata la aceasta varianta ! Cind m-am vazut cu diploma in mina am inceput sa imi caut un loc de munca ..... dar nu am gasit nimic ! Nici macar sperante nu erau !Nu mai era nimic roz ...ca pe vremea studentiei ...Nu am avut de ales ! Nu am plecat pentru ca am vrut ci pentru ca am fost obligata ...obligata de tot ce se intimpla in jurul meu . Si nu imi pare deloc rau ca am luat la momentul respectiv acea hotarire ! Daca as da timpul inapoi alegerea ar fu aceeasi!
Tot in Franta as ramine ....chiar cu un milion de euro in banca nu m-as intoarce in Romania !!!! De ce ???? Sint atitea de spus ....aici ma simt respectata , ma simt protejata ....toate sint altfel aici ...
Pacat ....mare pacat ....au plecat atit de multi din tara pentru ca nu au avut nici o speranta ca in Romania pot duce o viata decenta !!!!
Cine stie ?! Poate intr-o zi ....eeei, ...dar eu n-o sa mai apuc ziua aia !
Din cauza asta nu m-as mai intoarce in Romania chiar daca as avea muuuuulti bani.....prefer sa ii cheltuiesc aici !
Imi pare rau dar asta este realitatea !!!!
breasla ziaristilor si uscaturile - de zabriski la: 25/10/2003 05:29:02
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
In cazul scandalului din vara aceasta de la The New York Times - pornit de la faptul ca un jurnalist, Jason Blair, copiase pasaje dintr-un articol publicat in alt ziar - reactia ziarului a fost prompta si purificatoare: o investigatie interna foarte severa si o corectie de patru pagini intregi(!) de ziar in care erau analizate toate greselile descoperite in articolele celui vinovat. Ziarul isi cerea, in felul asta, scuze de la oamenii pe care ii inselase. Nu mai vorbim de faptul ca si editorul, si adjunctul lui au demisionat, la presiunea redactiei indignate.
Acolo, breasla se curata de uscaturi. Cate corectii prompte, oneste, publicate la loc vizibil ati vazut in Romania?
Cat despre plagiat - ca tot e un subiect la moda - ce sa mai vorbim? Eu traiesc in Iasi, citesc ziarul azi, si miine vad in presa "centrala" aceleasi texte, copiate cuvant cu cuvant de corespondentii locali, corespondenti care nici n-au fost de fata, nici n-au vazut ceea ce descriu cu lux de amanunte, nici n-au discutat cu cei pe care ii citeaza. Plagiatul de presa e o practica curenta in Romania.
#2127 (raspuns la: #2102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"dragoste", cuvant cu multe n - de Daniel Racovitan la: 07/11/2003 08:58:31
(la: despre dragoste)
"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.

despre care dragoste vrei sa discutam?
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca aici e locul potrivit. - de talusa la: 10/11/2003 03:50:16
(la: TRICOLORUL ROMANESC)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.
pt.catalina bader - de iasite la: 22/11/2003 20:17:13
(la: Preoti homosexuali?)
morala crestina nu a fost interpretata,dupa cum spui doar de niste "oameni"(oameni suntem cu totii,nu?!)ci de sfinti!si acestia nu au gandit ei ,de la sine "ce e bun si ce e rau",ci au aratat lumii care e voia lui Dumnezeu,PRIN Dumnezeu(har) de altfel ,sfinti avem (si) pana in ziua de azi,dar e vina noastra daca nu -i cautam sau nu reusim sa-i intelegem pe acestia...timpurile, e adevarat,nu mai sunt aceleasi ,dar oamenii de azi au multe in comun cu cei de ieri(adica aceasta mare deschidere spre pacat ,de care nici nu prea am vrea sa ne aducem aminte,pt. ca ne-ar indemna la o lupta pt."cultivarea pamantului"inimii noastre ...si..."e greu") de aceea toate aceste (multe!)originale,pastrate si traduse, isi pastreaza actualitatea,tocmai pentru ca au o viziune ampla(primita de la Dumnezeu!-prin revelatie si lucrarea Sfantului Duh)si o mare complexitate semantica,(aceste intelesuri se cer de fapt aprofundate,si mai ales interiorizate prin experierea lor) atat compunerea lor cat si traducerea(si-implicit-reinterpretatrea lor)e facuta (in marea majoritate)cu "asistenta"Sfantului Duh ,prin rugaciune tocmai de aceea ,si intelegerea lor necesita nu doar un efort strict intelectual,ci si (multa) rugaciune nu vi s-a intamplat niciodata sa ajungeti sa vedeti cum de fiecare data cand (re)cititi un text(fie el scripturistic,patristic)aflati noi sensuri?aceasta nu depinde neaparat de reinterpretare,ci de puterea personala de intelegere(data in primul rand,de evolutia spirituala personala-care nu e niciodata stagnanta) de altfel aceste cuvinte au fost scrise pentru fiecare dintre noi("care are urechi de auzit"....) de oriunde si de oricand problema e doar a unei interpretari corecte a lor ,care sa concorde intru totul cu viata si traditia Bisericii ,si sa nu devina generatoare de erezii si devieri din credinta parintilor si sfintilor parinti dupa cum se spune si in Noul Testament,desi azi e foarte multa "stiinta",totusi intelegerea omului diminueaza(in ciuda eforturilor sale de a fi cat mai "bine informat"),deoarece puterea lui de intelegere e lasata tot de la Dumnezeu(de Care insa omul se indeparteaza in mod constant ,astazi) "progresul stiintific"de astazi e de fapt un regres spiritual ca si in pedagogie,principiul intelegerii se bazeaza pe o interiorizare a sensului-adica practica lui,exercitiul---(stiati ca sensul cuvantului "asceza",de origine greaca_"askesis"_e de fapt "exercitiu"?) cine nu e de acord cu scrierile pastrate de biserica (ortodoxa,in primul rand)si cu interpretarea lor propovaduita de ea,nici nu(re)cunoaste lucrarea lui Dumnezeu(Sfanta Treime!) deci adevarata problema e in noi(si in rabdarea si dragostea noastra!) e adevarat ca se mai pot inca ,gasi noi intelesuri si "intelegeri"-care sa fie autentificate de biserica_dar acestea apar in urma unor mari eforturi (si suferinte chiar),dupa o asumare constienta a urcusului spiritual PERSONAL nu observati ca cei care se indeparteaza si se rup de biserica mama au parte de o saracire a intelegerii si a metodelor de interpretare?ba chiar de o deviere sistematica de la interpretarea autentica? de la "traditionalisti" pana la "modernisti"e o cale plina de "neascultari"(pacatul pricinuitor de "cadere") si devieri in crestinism persoanele au un statut deosebit,precum si relatiile de comunicare directa intre acestea(dupa cum este si rugaciunea-ca relationare si raportare DIRECTA la Dumnezeu a persoanei umane)azi ,fara Dumnezeu(si nu doar fara UN dumnezeu),persoana umana risca sa devina un simplu individ ,existent in lantul "selectiei naturale" pentru om ,totul se centreaza pe Dumnezeu(de aici hristocentrismul ortodox)"nimic nu puteti face fara Mine"-spune Hristos eu (si,in pinia mea nici ortodoxia)nu pledez pentru "crede si nu cerceta" ci pentru "cauta! adevarul, mereu!" astazi omul ignora faptul ca principala forma de "explorare"si de cunoastere a lumii este...rugaciunea!aceasta minunata convorbire cu Tatal si Creatorul nostru si al intregii lumi insa cunoasterea nu trebuie sa fie asa cum o dorim (facila si exterioara)ci interioara(din interiorul nostru putem ajunge la esenta tuturor"lucrurilor",sub "sfatul"dumnezeiesc) dar despre acestea toate...sa cautam impreuna
#4950 (raspuns la: #4931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul din cei patru (altul fii - de Ingrid la: 10/12/2003 14:27:34
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
Unul din cei patru (altul fiind ,cred Petre Mihai Bacanu, iar restul poate stie Radu mai bine....):
Invitatie

Stefan Niculescu-Maier

Intr-o tara indepartata, a fost odata ca niciodata un grup de patru barbati care au decis sa scoata un ziar clandestin continand articole impotriva dictatorului. Cei patru si alti cativa care li se alaturasera au fost insa denuntati politiei secrete, arestati, inchisi, torturati si, cu exceptia unuia dintre ei, eliberati cu conditia de a domicilia fortat in diferite orase. Apoi in indepartata tara s-a produs o schimbare violenta de regim, pe care unii au numit-o “revolutie”, altii au numit-o “lovitura de stat”. Dictatorul a fost impuscat dupa un simulacru de judecata iar in urma schimbarii cei patru s-au reintalnit si au pus bazele unui ziar independent care, credeau ei la vremea aceea, avea sa aduca mult bine tarii.

O vreme, ziarul a reprezentat un sprijin moral si un reper etic pentru milioane de oameni din tara respectiva. Anii au trecut. Astazi, ziarul nu mai este nici pe departe ceea ce a fost. Dintre cei patru unul a murit, unul s-a stabilit in Statele Unite, unul scoate un supliment al ziarului iar unul, cel care a condus in toti acesti ani ziarul, isi contempla - poate cu nerabdare, poate cu anxietate - anii viitori de pensie, controlul ziarului fiind preluat de buna vreme de o firma straina.

Adesea nu realizam ca materializarea viselor noastre nu se produce la capatul unui drum pe care-l construim in minte ci chiar in momentele in care ne luptam pentru un ideal. Ca si in dragoste sau prietenie, sentimentul ca faci un lucru bun si drept se alimenteaza din el insusi, nu din anticiparea rezultatelor actiunilor care decurg din el. De fapt, de cele mai multe ori acest rezultat este neasteptat, pentru ca suntem prea implicati in prezent ca sa avem timp sa ne mai si gandim despre ce va fi. Doar pentru observatorii exteriori soarta celor care au un crez poate fi uneori evidenta. Dragostea neimpartasita si falsa prietenie sunt bune exemple si la acest capitol – greu ne vine sa credem!

Ca si pentru autorul acestor randuri, pentru majoritatea dintre dumneavoastra, stabilirea permanenta in afara Romaniei a reprezentat o salvare. Nu ma refer aici la o salvare economica. Strict material vorbind, destui dintre cei pe care-i cunosc ar fi fost mai bogati daca ar fi ramas in tara. (Desi regula nu se aplica de exemplu profesorilor, oamenilor de stiinta sau inginerilor pe care-i stiu, altor profesionisti intelectuali, care n-ar fi avut sansa de a avea o viata decenta practicandu-si meseria in Romania). Ma refer totusi in primul rand la o salvare morala, la iesirea dintr-o societate in care nimic nu se poate realiza fara relatii, iar ca regula generala valoarea acestor relatii este direct proportionala cu gradul lor de imoralitate, indecenta sau neprincipialitate. In Romania anului 2003, “moartea caprei vecinului” (fenomen natural, aleator) a devenit “uciderea caprei vecinului” (pagubirea vecinului cu premeditare). Iar crima propriu-zisa si pregatirea acesteia a devenit mai mult decat un deziderat pasiv, este o psihoza colectiva.....


Continuarea articolului in arhiva site-ului www.romanialibera.com

#6393 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Minciuna - de SB_one la: 14/12/2003 07:04:41
(la: Irak)
Iata un articol mai lung...dar merita citit

Marea minciuna
din spatele atentatelor asupra americii


Mass-media a spus poporului american o Mare Minciuna despre atacul de la 11 septembrie. A mintit intentionat in legatura cu motivele pentru care el a avut loc, pentru a acoperi adevaratele semnificatii ale atacului. Neintelegerea motivelor reale pentru care am fost atacati va costa America pierderea altor vieti omenesti, a prosperitatii si, in cele din urma, ar putea sa ne coste insesi libertatile noastre.
Intrebarea cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem acum in legatura cu atacul terorist este: de ce? Este important sa stim cine a facut-o, dar si mai important e sa aflam de ce a facut-o. De ce s-a ajuns in situatia ca atatea milioane de oameni din intreaga lume sa urasca atat de mult America? De ce creste numarul celor dispusi sa-si sacrifice vietile ca sa ne loveasca? Chiar daca-i vanam si ucidem pe toti cei raspunzatori fie si indirect de teroarea din septembrie, daca nu gasim cai de a reduce ura mondiala crescanda la adresa noastra, vor aparea alti kamikaze care sa le ia locul. America se va scufunda intr-un tot mai intens ciclu al violentei si al fricii.
In cuvantarea lui de ramas-bun, George Washington ne-a prevenit sa nu ne amestecam in treburile strainatatii. Si eu, la randu-mi, am avertizat ca, daca America varsa sange peste hotare, in cele din urma se va varsa sange si in tara noastra. Nu gasesc nici o satisfactie in faptul ca am avut dreptate. Confirmarea prevestirii mele nu-mi alunga durerea pentru aceasta uriasa pierdere de vieti ale americanilor.
Ragazul introspectiei

Noi, americanii, avem tot dreptul sa fim revoltati impotriva teroristilor. Dar trebuie sa ne distantam de revolta cu un pas, caci atunci cand in viata unei persoane, sau chiar a unei natiuni, se intampla un lucru ingrozitor, este necesar un ragaz de gandire. Trebuie sa avem curajul de a ne intreba oare ce am facut ca sa devenim vulnerabili in fata unor atacuri de o asemenea atrocitate. Iar gandirea de acest gen presupune, uneori, curaj.
Lumea functioneaza dupa un principiu simplu: acela al cauzei si al efectului. In situatia de fata, trebuie sa examinam posibilele cauze ale motivatiei acelor oameni de a lovi America.
Astfel, putem constata ca orice natiune care bombardeaza o alta isi creeaza in mod firesc milioane de dusmani furiosi. In ultimii ani, America a facut acest lucru in repetate randuri. Ne-am implicat de o parte sau de alta in conflicte straine, am oferit arme si asistenta militara, ba chiar am si bombardat alte natiuni. Actiunile noastre au cauzat pierderea a mii si mii de vieti omenesti, printre care si mii de civili. Multe dintre natiunile pe care le-am bombardat n-au facut niciodata rau unui singur american, nici nu au actionat in vreun fel impotriva intereselor Statelor Unite.
De exemplu, acum dam partial vina pe Afghanistan pentru ceea ce s-a intamplat in 11 septembrie. Ne e foarte comod sa uitam ca am bombardat Afganistanul (ucigand multi civili nevinovati) in urma cu trei ani, cand am incercat sa-l omoram pe Osama Bin Laden. Ori, Afganistanul este condus de aceiasi oameni pe care in trecut i-am ajutat impotriva sovieticilor. Pe-atunci, am sprijinit efectiv activitatile teroriste ale lui Osama Bin Laden si ale colaboratorilor acestuia contra sovieticilor. Mai tarziu, cand Osama Bin Laden s-a intors impotriva noastra, am incercat sa-l ucidem, bombardand Afganistanul.
Am vazut reactia americanilor fata de atacul asupra World Trade Center. Care ar fi reactia americanilor fata de orice natiune care ar trage cu rachete de croaziera si ar arunca mii de bombe asupra Americii? Dupa ce Clinton a bombardat Afganistanul, talibanii au jurat razbunare impotriva Americii. Atacul de la 11 septembrie poate reprezenta aceasta razbunare.
Am bombardat Irakul dupa ce invadase Kuweitul, in conditiile in care l-am sprijinit cu bani si arme pe Saddam Hussein cand era in razboi cu Iranul. In acelasi timp, am continuat sa ajutam financiar si militar Israelul, chiar si dupa ce acesta a invadat Libanul, ucigand zeci de mii de civili libanezi. Am sustinut statul sionist cu toate ca acesta tortureaza mii de detinuti politici in inchisorile sale. Sprijinul american a ajutat efectiv Israelul sa se auto-purifice etnic de sapte sute de mii de palestinieni.
Bush afirma ca trebuie sa-i doboram pe teroristi oriunde s-ar afla, in lumea intreaga, dar a baut ceai la aceeasi masa cu primul ministru al Israelului, Ariel Sharon, unul dintre cei mai brutali si mai sangerosi teroristi ai lumii. Sharon a comis un numar de crime contra umanitatii, printre care si masacrarea a doua mii de barbati, femei si copii in lagarele de refugiati de la Sabra si Shatila, in Liban. Domnul Bush nu l-a doborat pe domnul Sharon, ci i-a strans mana.
America le-a furnizat arme si bombe separatistilor musulmani din Kosovo, impotriva crestinilor iugoslavi. Dupa aceea am bombardat orasele iugoslave pline de civili, cand tara lor a incercat sa reprime pe cale militara revolta pe care noi o incurajaseram.
Va rog sa intelegeti: nu cred ca aceste acte de razboi ale Americii au reprezentat vointa poporului american. Dimpotriva, marea majoritate a americanilor, cel putin pana la 11 septembrie, s-au opus aproape tuturor implicarilor americane in razboaie din strainatate. De exemplu, o majoritate covarsitoare a populatiei americane s-a impotrivit ultimei interventii militare din Iugoslavia. Dar America este tinuta in chingi de liota Noii Ordini Mondiale, care o foloseste pentru a-si pune in aplicare politica de hegemonie globala.

Moartea a cinci sute de mii de copii
Cred ca majoritatea americanilor ar fi coplesiti daca ar cunoaste masura deplina a suferintelor cauzate de politica externa a Americii. De exemplu, cei mai multi americani nu stiu nimic despre efectele embargoului nostru asupra alimentelor si medicamentelor pentru Irak care a cauzat moartea a cel putin o jumatate de milion de copii. Asa e, repet: suntem direct responsabili de moartea a cinci sute de mii de copii! Unii dintre dumneavoastra s-ar putea sa nu credeti. Ei bine, iata un extras dintr-o intrevedere intre Leslie Stahl, de la CBS si Madeline Albright, pe vremea cand aceasta din urma era Secretar de Stat al SUA. Segmentul se intitula "Pedepsirea lui Saddam", iar Stahl intreba daca moartea a cinci sute de mii de copii era un pret onorabil pentru a pedepsi un singur om.
Leslie Stahl, vorbind despre sanctiunile SUA impotriva Irakului: "Am auzit ca au murit o jumatate de milion de copii. Mai multi chiar decat cei morti la Hiroshima. Si...ma intreb: oare merita pretul?"
Madeleine Albright: "Este o alegere foarte grea, insa da, credem ca merita acest pret."
Ce parere aveti despre o persoana dispusa sa cauzeze moartea a cinci sute de mii de copii pentru a pedepsi un singur om?
Cum de nu putem intelege de ce atat de multi oameni urasc Statele Unite, cand propriul nostru Secretar de Stat spune ca asasinarea a cinci sute de mii de copii, citez, "merita"?
Marea Minciuni din 11 septembrie
In mod ciudat, in mass-media s-a discutat foarte putin despre motivele pentru care a avut loc atacul. Oamenii politici si personalitatile mediatice ne-au oferit explicatii complet ina-decvate asupra motivului pentru care doua duzini de tineri s-au dat prada mortii de buna-voie, pentru a ne lovi. Mai mult, ne-au spus o serie de minciuni absurde, pentru a-i impiedica pe americani sa inteleaga adevaratul motiv al atacatorilor.
Ni s-a spus ca atacatorii nu erau decat niste nebuni lasi care au comis, citez, un "atac neprovocat". Mijloacele de informare si purtatorii de cuvant ai guvernului ne-au asigurat in repetate randuri ca aceste atacuri "nu au avut nici o legatura cu sprijinul acordat de America Israelului". Opinia oficiala, asa cum a exprimat-o Presedintele in fata Congresului SUA, este aceea ca teroristii ne-au atacat pentru ca urasc libertatea noastra! Iata un extras din cuvantarea presedintelui Bush in Congres: Americanii intreaba: "De ce ne urasc?" Urasc ceea ce vad chiar aici, in aceasta camera: un guvern ales democratic. Liderii lor sunt auto-numiti. Urasc libertatile noastre (...).
Nu doresc sa fiu nerespectuos, insa aceasta argumentare este atat de ridicola, incat nici chiar acest Presedinte, contestat intelectual, nu poate sa creada cu adevarat asa ceva! Chiar crede Bush ca o banda de tineri si-ar abandona familiile si caminele si s-ar autoincinera intr-un imens glob de flacari, numai fiindca ne urasc democratia? Tot inainte, domnule Presedinte! Data viitoare, vom auzi ca niste kamikaze islamici s-au prabusit cu avioanele in Islanda, invidiosi pe sistemul lor democratic!
Domnul Bush cere Americii sa sustina un razboi masiv in urmatorii zece ani. Ni se cere sa sprijinim un conflict enorm, ale carui costuri imense vor aduce America la faliment, provocand pierderea unui mare numar de vieti americane. Inainte de a putea lua o decizie atat de cruciala, meritam sa stim tot adevarul cu privire la acest eveniment catastrofic. Ori, domnul Bush nu ne-a spus adevarul; el n-a facut decat sa repete Marea Minciuna avansata de mass-media americana. Afirmatia ca aceste acte s-au nascut din ura la adresa libertatii noastre este o minciuna calculata pentru a ne abate gandul dinspre asocierea dezastrului din 11 septembrie cu sprijinul acordat de noi Israelului.
Caci, trebuie sa intelegeti, a asocia atacul cu politica noastra pro-israelita ar afecta negativ relatiile cu statul Israel si cu lobby-ul evreiesc. Ultimul lucru pe care-l doresc ei este ca poporul american sa-si dea seama ca sprijinul neconditionat pe care l-am acordat si il acordam Israelului a dus in mod direct la acest dezastru.
Daca poporul american intelege clar acest lucru, oamenii ar putea incepe sa puna o intrebare similara cu aceea formulata de Leslie Stahl: "Oare sprijinul nostru pentru Israel chiar merita?"
Pentru a-i impiedica pe oameni sa puna aceasta intrebare evidenta, mass-media a scornit Marea Minciuna ca teroristii de la 11 septembrie nu erau decat niste nebuni lasi care ne urau libertatea si democratia!
Adeviratul motiv al atacului
Pana si data aleasa de teroristi pentru acest atac arata adevaratele lor motivatii. Data de 11 septembrie 1922 reprezinta prima masura concreta luata spre a implementa Declaratia Balfour si infiintarea statului Israel.
De ce a ascuns mass-media poporului american acest amanunt esential? Raspunsul e simplu: pentru ca mijloacele de informare americane sunt complet dominate de evrei! Multi americani banuiesc ca evreii detin o influenta disproportionata in presa, dar actuala lor putere este incomparabil mai mare decat isi ima-gineaza majoritatea oamenilor. Daca doriti dovezi atestate documentar despre enorma lor putere mediatica, vizitati pagina mea de web, www.davidduke.com, si cititi capitolul "Who Runs the Media" din cartea "My Awakening" (in editia romaneasca - David Duke, "Trezirea la realitate", Editura Samizdat, Bucuresti, 2001(n.red.).
La fel cum evreii adepti ai suprematiei Israelului domina mass-media, Congresul si Presedintele sunt si ei influentati de lobby-ul israelian. Oricare american s-ar infuria sa afle ca cel mai puternic lobby din Congres este in serviciul unei natiuni straine. Si totusi, imensa putere a lobby-ului evreiesc este o realitate dovedita si nimeni din Capitol Hill n-ar indrazni sa sfideze acest lobby atotputernic. Chiar si unul dintre cei mai puternici senatori din istoria americana, William Fulbright, a afirmat fara menajamente, in emisiunea "Face the Nation" - "In fata natiunii" (n.tr.) de la CBS, ca "Israelul controleaza Senatul SUA".
Recent, in data de 3 octombrie, un post de radio ebraic din Israel, Kol Yisrael, a transmis ca in timpul unei discutii contradictorii, cu ocazia unei intruniri a cabinetului israelian, Shimon Peres l-a avertizat pe primul ministru Ariel Sharon ca, daca nu accepta cererile americanilor pentru un acord de incetare a focului cu palestinienii, ar putea face America sa se intoarca impotriva Israelului. Intr-un acces de furie, Sharon i-a raspuns lui Peres: "Ori de cate ori facem cate ceva, imi spui ca America va face cutare si cutare (...). Vreau sa-ti spun foarte clar un lucru: nu-ti mai face griji cu presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America, iar americanii o stiu".
Magnatii presei si politicienii vanduti Israelului cunosc adevaratele motive care stau la baza acestor acte teroriste. Au citit interviurile lui Osama Bin Laden. Si el, si aproape toti ceilalti adversari islamici ai Americii, au pus sprijinul american pentru Israel in fruntea celor zece motive de a uri America. Bin Laden si milioane de oameni din lumea musulmana acuza atacurile contra Libanului, Libiei, Iranului, Afganistanului si Sudanului ca reprezentand un rezultat direct al controlului exercitat de Israel asupra Americii.
Acesti oameni subliniaza ca numeroasele masacrari ale palestinienilor de catre israelieni, torturarea continua a miilor de prizonieri, folosirea asasinarii adversarilor politici, bombardarea lagarelor de refugiati si razboaiele costisitoare lansate de Israel impotriva vecinilor sai arabi, toate aceste crime ale israelienilor, sunt complet dependente de ajutorul american neconditionat. De asemenea, ei considera moartea celor cinci sute de mii de copii irakieni, asa cum a recunoscut-o fostul nostru Secretar de Stat (de origine evreiasca), un rezultat direct al controlului exercitat de evrei asupra Americii.
Cetatenii americani, aflati sub bombardamentul unor mijloace de informare subiective, pot sa nu constientizeze controlul evreiesc asupra politicii externe a Statelor Unite, dar palestinienii si aliatii lor, ca Bin Laden, il inteleg cu totii - si, din acest motiv, ne urasc.
De fapt, aceeasi mass-media care propaga Marea Minciuna conform careia motivatia teroristilor ar fi "ura contra libertatii" este in mod clar constienta de adevaratele motivatii ale lui Bin Laden. Pot dovedi cu usurinta adevarata motivatie a lui Bin Laden si mai pot dovedi ca mass-media a stiut tot timpul adevarul. Astfel, in luna mai a anului 1998, Bin Laden a fost intervievat de reporterul John Miller, de la ABC. In acest interviu, Bin Laden vorbeste despre motivul pentru care cauta sa atace America. Il puteti gasi pe website-urile ABC sau PBS. Iata cateva citate textuale din declaratiile lui Bin Laden:
"De peste o jumatate de secol, musulmanii din Palestina sunt macelariti, asaltati si jefuiti de proprietatile si onoarea lor. Casele lor au fost spulberate, culturile le-au fost distruse..."
"Acesta este mesajul meu pentru poporul american: sa caute un guvern serios, care sa se ocupe de propriile lui interese si sa nu atace tarile altor popoare sau onoarea acestora. Iar ziaristilor americani le spun sa nu intrebe de ce am facut-o, ci sa se intrebe ce a facut guvernul lor pentru a ne sili sa ne aparam (...)."
"Prin urmare, le spunem americanilor, ca popor, si le spunem mamelor de soldati si mamelor americane in general ca, daca pretuiesc vietile lor si pe ale copiilor lor, sa-si gaseasca un guvern patriotic, care va sluji interesele lor, nu pe ale evreilor (...)".
"Le spun ca s-au pus la discretia unui guvern neloial, iar acest lucru se vede cel mai limpede in administratia lui Clinton (...). Consideram ca aceasta administratie reprezinta Israelul in interiorul Americii. Observati unele institutii decisive, ca Secretariatul de Stat, Secretariatul Apararii si C.I.A., si veti constata ca sunt dominate de evrei. Ei se folosesc de America, spre a-si pune in aplicare planurile pentru intreaga lume (...)."
Nici in acest interviu, si nici cu vreo alta ocazie in viata lui, Bin Laden nu a scos o vorba despre opozitia fata de principiile democratice. Asadar, acum stim adevarata motivatie a lui Bin Laden. Nu ne-a atacat fiindca "uraste democratia", ci pentru ca, dupa parerea lui, Israelul controleaza America si se foloseste de ea ca sa-i atace pe musulmani. Daca reiese ca Bin Laden este autorul actelor tero-riste, faptele lui sunt de neiertat. Din partea mea, merita sa fie starpit fara mila pentru ca a ucis atat de multi americani. De ce a trebuit insa ca mass-media si guvernul sa inventeze aceasta minciuna enorma si absurda despre motivul pentru care am fost atacati in 11 septembrie?
Marea Minciuna, desigur, este menita sa ascunda un adevar evident. Ea are scopul de a-i impiedica pe americani sa asocieze atacul cu poli-tica noastra israeliana. Fiindca, in caz ca s-ar intampla acest lucru, oamenii ar putea incepe sa se intrebe daca e cu adevarat in interesul nostru sa le dam israelienilor miliarde si miliarde de dolari.

Prin urmare, amarul adevar este acela ca am suferit teroarea din 11 septembrie din cauza sprijinului pe care l-am acordat politicii criminale a Israelului. Ne-am lasat tara sa fie controlata de un lobby strain, care a actionat impotriva intereselor poporului american.
Israelul a dovedit in repetate randuri ca nu ne este cu adevarat prieten. A desfasurat activitati teroriste sub acoperire impotriva Americii, cum ar fi afacerea Lavon, din Egipt. A atacat cu deliberare nava U.S.S. "Liberty" cu torpiloare si avioane fara insemne, cauzand moartea a o suta saptezeci si patru de marinari americani, intr-o incercare de a arunca vina pe Egipt si a atrage sprijinul american, in timpul razboiului din 1967. Ne-a spionat si ne-a furat cele mai importante secrete, ca in afacerea Jonathan Pollard. A vandut comunistilor chinezi tehnologii americane secrete. A indus America in eroare spre a o determina sa bombardeze alte natiuni, ca in atacul din 1986 asupra Libiei. Si as putea continua la nesfarsit cu lista tradarilor israeliene la adresa Americii.
Iar acum, sub conducerea lobby-ului israelian si a mijloacelor de informare controlate de evrei, sionistii pregatesc America pentru a le administra o lovitura masiva tuturor dusmanilor de moarte ai Israelului, intr-un razboi global. Se discuta deja nu numai despre bombardarea, ci despre invadarea si ocuparea unor tari intregi, ca Libia, Iranul, Siria, Irakul si Afganistanul. Asa ceva ar provoca un imens val de ura si razbunare impotriva Americii, pe tot globul. Costurile unui asemenea razboi s-ar transpune in nenumarate miliarde de dolari din partea poporului american si, foarte posibil, moartea a mii de americani. In sfarsit, un asemenea razboi nu ar pune capat terorismului, ci n-ar face decat sa provoace si mai multe acte de terorism contra noastra.
Adevaratii atacatori ai libertatii
Primul pret foarte scump al acestui nou razboi a fost deja platit: un atac direct asupra drepturilor constitutionale ale americanilor.
Liderii mediatici si guvernamentali ai Americii ne spun acum ca trebuie sa luptam pentru a apara libertatea. Dar, daca nu le e cu suparare, cum intentioneaza ei sa lupte pentru libertate? Planuiesc cumva s-o faca inlaturand libertatile poporului ame-rican? Ni se spune sa nu ne facem griji, ca nu va fi decat o masura temporara. Si totusi, s-a intamplat vreodata ca un guvern, dupa ce i-a luat poporului drepturile, sa i le inapoieze de buna-voie? Odata ce un guvern retrage drepturile civile, a astepta sa le restituie e totuna cu a-i pretinde unui caine sa miaune!
Frati americani, va rog, deschideti ochii! Prima masura a lui Bush, dupa 11 septembrie, a fost aceea de a finanta cel mai mare aparat de politie secreta din istoria lumii! Daca v-ati intrebat vreodata cum arata un stat politienesc, faceti bine si uitati-va repede, caci vine drept spre voi ca o locomotiva scapata de sub control!
Si care sunt sansele ca terorismul sa se reduca, dupa ce, in razboiul contra terorismului, vom cheltui miliarde fara numar si vom sacrifica nenumarate vieti americane si straine?
Un razboi care nu ne va apara
Mijloacele de informare evreiesti imprastie neobosite ura. Emisiunile de actualitati nu mai relateaza despre multe stiri vrednice de atentie, din America si de peste hotare, ci s-au transformat intr-un neintrerupt spot publicitar pentru un razboi sangeros, masiv si prelungit.
Aceasta propaganda a si inceput sa-si faca efectul. Cand canalele de televiziune CBS si CNN au efectuat sondaje de opinie in randurile populatiei americane, intreband daca ar fi cazul sa-i atacam pe cei suspectati de a fi dusmanii Americii, chiar si cu, citez, "pretul a mii de vieti ale unor oameni nevinovati", aproape sapte-zeci la suta din cei intervievati au raspuns afirmativ.
Ma doare inima cand ma gandesc ca o vasta majoritate de americani au acum exact aceeasi opinie fata de vietile unor oameni nevinovati ca aceea a teroristilor din 11 septembrie.
Cum credeti ca va privi restul lumii America, la vederea rezultatelor acestor sondaje de opinie? Pana acum, n-am auzit pe nimeni, nici macar pe unul dintre marii moralisti mediatici, dintre conducatorii cultelor religioase, pe Presedintele Statelor Unite sau pe oricare alta persoana cu autoritate, sa aiba curajul de a atrage atentia asupra acestei flagrante ipocrizii morale.
In 1986, israelienii le-au oferit americanilor probe false contra Libiei, determinandu-ne sa bombardam aceasta tara. Am bombardat deci o natiune, ca sa "combatem terorismul", pentru o crima pe care nici macar nu o comisese! Un an mai tarziu, doi membri ai unei grupari radicale din Libia au facut sa explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localitatii Lockerbie din Scotia, cauzand una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldata cu moartea a doua sute saptezeci de oameni.
Noi ne razbunam cu bombardiere B-1, ei o fac cu bombardieri sinucigasi.
Nu exista nici o cale de a ne apara complet impotriva atacurilor de acest gen. Chiar si un singur fanatic, daca e destul de hotarat pentru a accepta sa se sinucida, poate arunca in aer foarte usor, cu o cantitate mica de exploziv plastic (nedetectabil), un avion cu patru sute de oameni la bord. Traim intr-o epoca in care agentii biologici de distrugere in masa, cu efect mortal, pot fi pregatiti in subsolul casei oricui.
Daca judecata limpede nu va avea castig de cauza, ne vom angaja intr-un asa-zis razboi contra terorismului, care ar putea ucide mii de oameni nevinovati, escaladand si mai intens ciclul violentei.
11 septembrie a schimbat pentru totdeauna fata lumii
In ziua de 11 septembrie, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.
S-a dovedit ca o mana de oameni, cu putini bani si nici o arma, exceptie facand cateva deschizatoare de conserve, pot provoca distrugeri majore si haos in cea mai puternica natiune de pe Pamant. S-a demonstrat cat de vulnerabila este fiecare natiune - chiar si a noastra - in fata terorismului.
Prin urmare, cum ne vom putea apara de terorism in viitor?
Daca nu remediem motivatia de baza a terorismului si nu inscriem America pe un nou fagas, fiecare racheta si bomba noua pe care o trimitem se va intoarce impotriva noastra. America se va scufunda tot mai mult in incertitudine si teama.
Trebuie sa ne pastram judecata limpede si sa intrerupem acest ciclu al violentei. Trebuie sa intelegem de ce s-au produs aceste evenimente si cum putem eradica ura impotriva natiunii noastre.
Multi tradatori din guvernul nostru au sustinut activitatile criminale sioniste, nu adevaratele interese ale poporului american. Ei au generat ura contra Americii care a dus la aceste acte cumplite. Sunt la fel de respon-sabili pentru carnagiul din 11 septembrie ca si cum ei insisi ar fi pilotat acele avioane care s-au transformat in bombe.
Momentul 11 septembrie a fost posibil intrucat guvernul si mass-media americane sunt conduse de cei ce pun interesele Israelului mai presus de ale Americii. Daca influenta aceastei puteri straine asupra noastra nu este anihilata, americanii vor fi urmariti de un tot mai accentuat spectru al terorismului.
Poate ca singurul rezultat pozitiv al tristelor evenimente din 11 septembrie este cresterea sentimentului patriotic in America. Daca americanii ar fi dat dovada de acelasi patriotism si in ultimii ani si nu ar fi permis ca o putere straina sa ne controleze, acum nu ne-am confrunta cu un viitor atat de nesigur.
Intelegand motivul pentru care avem acum in fata spectrul terorismului, putem elabora un plan pentru a preveni asemenea acte teroriste in viitor. Iata cei cinci pasi pe care trebuie sa-i faca America pentru a pune capat, atat imediat cat si pe termen lung, amenintarii teroriste.
Cinci pasi spre securitatea si libertatea Americii
In primul rand, trebuie sa recunoastem ca politica americana externa de intaietate a Israelului a fost atat gresita moral, cat si imens de pagubitoare pentru Statele Unite ale Americii. Ne-a costat sute de miliarde de dolari sub forma de ajutoare directe, de-a lungul anilor, si trilioane de dolari sub forma de daune economice, ca acelea provocate de cresterea preturilor la petrol. O consecinta directa a politicii americane pro-israeliene este teroarea pe care am cunoscut-o in 11 septembrie si probabilitatea unei cresteri a terorii asupra poporului american.
In al doilea rand, trebuie sa incepem prin a cauta sa exercitam presiuni diplomatice si economice pentru a obtine extradarea, judecarea si executarea legala a celor responsabili de teroarea dezlantuita asupra americanilor. Daca aceste masuri nu reusesc, trebuie sa intreprindem operatiuni de precizie chirurgicala pentru a-i captura si pedepsi pe cei raspunzatori de terorism. Dar nu trebuie sa lasam lobby-ul evreiesc sa ne manevreze spre o extindere a razboiului. O asemenea actiune n-ar putea duce decat la o accentuare a terorismului in America.
In al treilea rand, trebuie sa protejam cu strictete drepturile constitutionale ale poporului american. Eroziunea drepturilor constitutionale ne expune unor pericole si mai mari decat orice act de terorism individual. Retragerea drepturilor constitutionale in lupta contra terorismului echivaleaza cu a ne da foc hainelor ca sa ne aparam de frig. Benjamin Franklin a avut dreptate cand a spus: "Oamenii care renunta la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua".
In al patrulea rand, nu trebuie sa mai permitem niciodata unei puteri straine sa aiba influenta monetara sau de orice alta natura asupra politicii interne americane. Toate lobby-urile politice in folosul natiunilor straine trebuie sa fie interzise cu desavarsire.
In al cincilea rand, trebuie sa anihilam influenta evreiasca asupra mijloacelor de informare americane. Americanii trebuie sa aiba dreptul la o presa cinstita si nepartinitoare, care sa nu slujeasca decat adevaratelor interese ale poporului american, si nu obiectivelor unei minoritati devotate suprematiei evreiesti.
America in primul rand!
America trebuie sa dea curs cuvantarii de ramas-bun a Parintelui Natiunii - George Washington - si "sa evite amestecurile in treburile strainatatii".
N-am fi ajuns intr-o situatie atat de incurcata, daca guvernul american ar fi pus intotdeauna interesele Americii pe primul plan. Singura cale pentru a scoate America din actualul pericol este aceea de a aplica acest principiu cu cea mai mare strictete.

David Duke


#6552 (raspuns la: #6494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...