comentarii

patrulez spre un negru mai bun spre fum spre vin spre scrum si patez alte ceruri pe drum catre scrum catre fum pledez pentru eul nebun dinspre mort dinspre gand dinspre sunt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nou p'aci - de (anonim) la: 09/07/2004 22:22:33
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
de pe pagina unde ne-ai trimis:
"Robert B. Bluey, CNSNews.com Staff Writer says, "Conservatives are fuming over the $15.5 million that billionaire financier and philanthropist George Soros has pledged to defeat President Bush. But they're also anxious to fight back and expose what they consider to be Soros' "immoral" beliefs and atheist leanings."

So, automat, atheist inseamna immoral. Asta este un exemplu foarte graitor despre cum ti-au spalat conservatorii creierii. Toate valorile sunt ale lor si numai ale lor. Daca nu esti un crestin sau evreu, cu mare frica de vre-un dumnezeu, automat esti immoral, tot ce propui este rau si gresit, lumea este numai in alb si negru, cei buni si cei rai...si bineinteles, daca nu te raliezi 100% cauzei republicane nu poti fi decat un supporter pentru cauza teroristilor. Daca nu crezi in zeul lor esti bineinteles un nemernic. Hai sa-ti dau niste cifre, poti sa le verifici cu US census:
1 in 6 americani este ateu sau agnostic
1 in 50 de americanii din puscarii este ateu sau agnostic
0% dintre republicani sunt atei sau agnostici - asta e din burta de la mine, dar as numi-o "an educated guess"

Nu va cunosc pe niciunul de pe aici si imi e greu sa discern ce este simbolistica sau gluma in posturile voastre - ozzy m-a cam speriat cu toate ca atunci cand vorbeste despre Bush sunt de acord cu el 100%

Ceea ce nu inteleg eu este cum puteti voi, romani, veniti dintr-o enclava totalitarista, sa nu vedeti ce se intampla azi aici? Poate faptul ca republicanii se cheama de dreapta, iar voi nu vreti sa aveti nimic de a face cu stanga, ca doar comunistii erau de "stanga".

Eu va spun doar atat, deschideti ochii pana nu e prea tarziu:

traduse in engleza-
Stalin - Motherland
Hitler - Fatherland
Bush - Homeland

Care dintre voi a citit ceva din Soljenitzen? Care nu-si aduce aminte de teroarea permanenta a propagandei comuniste impotriva "dushmamnului" din vest. De ce a fost propus de catre administratie un document atat de anti-american cum este "The PATRIOT Act". De ce acest titlu, doar n-o sa indraznesti sa votezi impotriva la asa ceva. Nu esti patriot daca faci asa ceva.

Astea pe langa faptul ca GWB functioneaza ca presedinte in mod ilegal

Chiar nu vedeti toate semnele? De la naivii nascuti aici, care nu au avut alte griji decat legate de baseball sau de "the next fix" nu astept mai mult. Ba sunt chiar surprins ca jumatate din populatia USA este destul de dezghetata sa vada ce se intampla. Dar de la voi, romanii, ma asteptam la mai mult. Trebuie sa-i dau dreptate sotiei. Ea spune ca ce se intampla in Romania pe vremea lui Ceashca, pentru cei ca voi era o mica inconvenienta, nu ceva organic incompatibil asa cum era pentru mine sau ea. Ceva care sa-ti faca sufletul si carnea sa ti se revolte.
Voi erati cei care va "descurcati", voi erati cei datorita carora sistemul a supravietuit atat de mult prea mult. Voi sunteti cei care cantati in inima voastra, imnul celor ca voi: "Ce bine-mi pare c'ai luat tzeapa"
Hai ca m-am enervat. Am crezut un moment ca va pot deschide ochii, sau macar pune pe ganduri, dar am realizat ca sansa e prea mica, si imi tocesc buricele degetelor de pomana.

Gainari din toate gaurile, uniti-va...si faceti un partid republican!

Un Ameroman
"I am only one, but I AM one"
Dar ai siguranta ca filtrul t - de latu la: 06/11/2005 23:51:14
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Dar ai siguranta ca filtrul tau automat de culori nu-i inselator?
Nu intreb fiindca mi-as dori sa combat ce-ai spus (sunt, in principiu,de-acord), ci pentru ca, din perspectiva cunoasterii binelui/ raului, uneori cred ca nuantele-s periculoase, in sensul ca-ti permit acele circumstante atenuante pe care ti le-ai refuza daca ai sti sa privesti cu curaj in alb-negru.


Automatismul consta in exercitiul mental de a nu prelua prejudecata celorlalti cu privire la drumul in alb/negru, convins fiind ca eu pot vedea culori acolo unde altii nici nu le ghicesc. Poate ca nu am dreptate si drumul nu se compune intr-adevar decat din alb-negru, dar eu am dat amintirii sansa de a se naste si culorilor sansa de a exista.
In concluzie, drumul meu are acelasi parcurs, "filmul" se rezuma la punctele in alb si negru si problema de a refuza sau nu circumstantele atenuante nici nu se pune pentru ca fiecare are ce asteapta.

Cred ca unul din riscuri este tentatia de a incerca sa incetinesti ritmul pasilor proprii, de dragul culorilor, in timp ce ceilalti isi marsaluiesc pasii numarati, mai departe in ritmul lor alb-negru. In acest caz, "filmul" se termina, adeptii sai se vad ajunsi la capatul drumului si iti demonstreaza zambind triumfal cu aratatorul intins spre rola goala, ca ei au dreptate. Si nu-i poti combate, pentru ca drumul intr-adevar nu-i mai lung decat a fost filmul, iar tu te vezi in obligatia de a invoca circumstante atenuante. (Tuturor in afara de tine, bineinteles).

Ai dreptate cand scrii ca e nevoie de curaj pentru a privi in alb/negru. Dar eu n-am invatat niciodata sa renunt la culori. Ceea ce am invatat insa - si inca mai invat cu fiecare experienta noua - este sa ajustez ritmul pasilor pe parcursul drumului, in asa fel incat punctele de sosire sa coincida ca timp si ca numar.

Ce-mi da asta?
Poate convingerea, ca momentul ezitarii impus de automatismul descris va decide in momentul decisiv, asupra declansarii raului din mine - si implicit asupra reactiei aratatorului de pe tragaciul din tabloul schitat de tine.
Si poate ca mai imi da sentimentul de a nu ma fi lasat privat si de ultima dintre libertatile necumparate: aceea de a vedea culoarea unui drum pietruit cu bolovani de rau.
Last but not least: Pretul de a privi in alb-negru nu mi se pare a fi dobandirea curajului necesar, ci captivitatea intr-o lume bidimensionala, care m-ar lipsi nu numai de culoare ci si de multitudinea de forme care este proprie lumii tridimensionale. Unde mai pui, ca nimeni nu cred ca mi-ar putea garanta, ca dupa un anume timp as mai avea puterea de a ma reintoarce in lumea culorilor: Prea mare ar putea fi tentatia simplului dintre alb si negru...

Cine nu-i ca maan ar putea sa fie doar diferit si chiar mai bun.
uneori e posibil sa-i pese de mine, daca-mi sade atat de zanatic impotriva si-ncearca sa-mi demonstreze cat gresesc.

Cine nu-i ca maan este sigur diferit de maan. Si poate e intr-alt fel bun. Pentru a spune ca e mai bun decat maan, ar trebui sa aibe aceeasi lungime de unda cu maan.
Sigur ii pasa. Pentru ca nu-i este indiferent nici drumul si nici telul. Altfel nu si-ar bate capul mai mult decat eventual ii dicteaza politetea.
Dar ce te faci, daca drumul si telul asa cum crede el ca ar trebui sa le vezi tu, nu sunt drumul si telul tau? Ce te faci, daca telul este acelasi dar drumul difera? Cine - si cu ce argumente - are dreptul sa te convinga sa schimbi ritmul pasilor?

Continuand cu ce-ai spus, mi-e greu sa cred ca sunt oameni insensibili la tentatii.
Modul in care stii sa le faci fata e doar victorie asupra ta si, in celasi timp, o rana-n plus, cu-atat mai mare cu cat dorinta s-a opus mai aprig constiintei.
Dorinta s-a opus constiintei in cazul in care tu esti de partea dorintei. Eu am privit intotdeauna constiinta ca pe aliatul meu, sau cel putin ca pe un sistem de alarma...

Sigur, e fain cand stii clar la ce-ai renuntat.
Dar cand nu?

Cand nu? Atunci cred ca ajuta sa stii clar, la ce n-a trebuit sa renunti...




#85372 (raspuns la: #85210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca unul din riscuri este - de maan la: 07/11/2005 11:01:04
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Cred ca unul din riscuri este tentatia de a incerca sa incetinesti ritmul pasilor proprii, de dragul culorilor, in timp ce ceilalti isi marsaluiesc pasii numarati, mai departe in ritmul lor alb-negru. In acest caz, "filmul" se termina, adeptii sai se vad ajunsi la capatul drumului si iti demonstreaza zambind triumfal cu aratatorul intins spre rola goala, ca ei au dreptate. Si nu-i poti combate, pentru ca drumul intr-adevar nu-i mai lung decat a fost filmul, iar tu te vezi in obligatia de a invoca circumstante atenuante. (Tuturor in afara de tine, bineinteles).

ani de zile m-am intrebat de ce marile evenimente li se intampla unora mai tarziu decat majoritatii.
cred ca aici e cheia: sa poti s-ajungi la capat in timp util, si-n acelasi timp sa-ti poti permite luxul de-a adasta suficient pe margine de sant luand din maci atata rosu' cat pentru restul drumului, privind detasat goana nebuneasca, stiind ca TU vei castiga -nu-n detrimentul altora, ci pentru sine.
i-adevarat ca la mine gandul precede pasul, dar vorba e mai iute, uneori, decat amandoua.:))))))

"Ce-mi da asta?
Poate convingerea, ca momentul ezitarii impus de automatismul descris va decide in momentul decisiv, asupra declansarii raului din mine - si implicit asupra reactiei aratatorului de pe tragaciul din tabloul schitat de tine.
Si poate ca mai imi da sentimentul de a nu ma fi lasat privat si de ultima dintre libertatile necumparate: aceea de a vedea culoarea unui drum pietruit cu bolovani de rau.
"

vrei sa spui ca bunatatea ta sta-n echilibrul asta fragil bazat pe o convingere ce-ncepe cu 'poate'?

"Modul in care stii sa le faci fata e doar victorie asupra ta si, in celasi timp, o rana-n plus, cu-atat mai mare cu cat dorinta s-a opus mai aprig constiintei.
Dorinta s-a opus constiintei in cazul in care tu esti de partea dorintei. Eu am privit intotdeauna constiinta ca pe aliatul meu, sau cel putin ca pe un sistem de alarma...
"
poate cineva sa spuna ca a avut dorinte de partea carora n-a fost nici un moment?
fiindca daca sunt, eu numesc asa ceva 'instincte' care nu-mi mai creeaza de multa vreme necazuri.

exemplu.
ti se ofera oportunitatea unei sluje care e tot ce nu-i aia veche: lupta, arderi, bani, afirmare.
de cealalata parte risti echilibrul familiei ce are, imperios, nevoie de prezenta ta nemijlocita.
alegi familia, fiindca STII deja ce ai.
cum astupi in tine racnet urias ramas pentru eternitate in urma-ti?
ai totusi constiinta limpede...ai facut ce trebuia!

"Pretul de a privi in alb-negru nu mi se pare a fi dobandirea curajului necesar, ci captivitatea intr-o lume bidimensionala, care m-ar lipsi nu numai de culoare ci si de multitudinea de forme care este proprie lumii tridimensionale. Unde mai pui, ca nimeni nu cred ca mi-ar putea garanta, ca dupa un anume timp as mai avea puterea de a ma reintoarce in lumea culorilor: Prea mare ar putea fi tentatia simplului dintre alb si negru..."

eu cred ca-i vorba aici de puterea de-a sti cand sa te extragi din culori, ca sa cuprinzi esenta -scurt, intens, la obiect, precis, chirurgical.
nu m-am temut nciodata ca voi trai in gri, cand n-am fost niciodata definita doar de doua vorbe.

"Dar ce te faci, daca drumul si telul asa cum crede el ca ar trebui sa le vezi tu, nu sunt drumul si telul tau? Ce te faci, daca telul este acelasi dar drumul difera? Cine - si cu ce argumente - are dreptul sa te convinga sa schimbi ritmul pasilor?"
ce fac?
ascult.
n-am avut niciodata pretentia ca ma duc la iasi pe cel mai bun drum.
n-am, in plus, nici macar certitudinea ca folosesc cel mai bun vehicul si nici ca trebuie cu-adevarat sa ma duc acolo.
stiu ca vreau si ca voi ajunge, cum-necum.

nu cer sa fiu invinsa ci voi multumi tuturor acelora care au amabilitatea sa-mi spuna: cu ce s-au dus la iasi, cum cred ei ca se-ajunge acolo, de ce si-au dorit sa mearga sau cum au auzit ca e ...daca se-ofera unul sa ma duca pana acolo, riscul imi si-i apartine ... ca si deciziile.:)

multumesc, deci.
si nu, aceasta nu-nseamna ca am incheiat discutia.:)))
#85423 (raspuns la: #85372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
The Ice Harvest - de dhkdukabh la: 26/11/2006 18:54:19
(la: Cele mai bune filme)
Umor negru, actori buni(John Cusack, Billy Bob Thornton), ceva lipseste...

==============================================
"Always remember that you're unique. Just like everyone else."
Cel mai bun vin - de Areal la: 12/12/2008 11:03:41
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un bărbat şi o femeie se căsătoriră la o vârstă înaintată şi spre marea lor bucurie şi surprindere avură un copil. Îl crescură cu toată iubirea şi grija lor şi, deşi erau foarte săraci îl trimiseră la şcoala unui înţelept pentru ca şi sufletul să-i fie cultivat. Întors acasă, băiatul avea o singură dorinţă: aceea de a se revanşa faţă de părinţii săi.

"Ce lucru aş putea face care să vă facă într-adevăr plăcere?"
"Lucrul cel mai drag nouă eşti tu, fiule", răspunseră bătrânii. "Dar dacă totuşi ţii să ne faci un dar, adu-ne puţin vin. Ne place foarte mult şi sunt ani de zile de când n-am mai băut un strop măcar..."

Băiatul nu avea o leţcaie. Într-o zi, pe când mergea prin pădure să taie lemne, îşi muie mâinile în apa care curgea dintr-o cascadă enormă şi bău: i se păru că apa avea gustul celui mai bun şi mai limpede vin pe care-l gustă vreodată. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el şi se întoarse în grabă acasă.

"Iată darul meu", le spuse părinţilor. "Un ulcior de vin doar pentru voi".
Părinţii gustară apa şi, deşi nu simţeau decât gustul apei, îi zâmbiră şi-i mulţumiră din inimă.
"Săptămâna viitoare vă voi aduce un altul", le spuse băiatul. Şi aşa făcu multe săptămâni la rând. Bătrânii intrară în joc: băură apa cu mult entuziasm şi erau bucuroşi să vadă fericirea înflorind pe chipul fiului lor.

Astfel, se întâmplă ceva nemaipomenit: bolile şi ridurile le dispărură. Ca şi cum acea apă ar fi avut ceva miraculos...
#371984 (raspuns la: #371709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 15/04/2009 21:33:47
(la: De ce?...)
deci io pun intrebari si altii raspund, sau cum? :))


tinc de trei ani si bunica:
-ce-i ala asa de negru?
-asfalt
-dar de ce e asa de negru asfaltul?

buni, dupa un moment de tacere incurcata s-a repliat
-uite vine vecina. zi-i saru-mana
-saru-mana tanti... de ce e asfaltul asa de negru?


iarta-ma monte, nu pot sa-ti raspund serios. te-ar lua durerea de cap
alb/negru e bun - de Bucu la: 10/01/2010 21:57:44
(la: walking down the streets)
atâta timp cât nu-i nicio alta culoare prin preajma.

bof, ce grozavie am scos. de papagal color..:))
#514124 (raspuns la: #514115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am constatat ca romanii di - de (anonim) la: 10/02/2004 07:55:30
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Eu am constatat ca romanii din strainatate nu prea simt nevoia sa cunoasca alti romani. De obicei se integreaza repede, invata limba foarte bine si sunt absorbiti de munca si viata. Poate ca multi se si feresc sa se imprieteneasca prea mult cu noii veniti, sunt sigura ca nu numai Jimmy_Cecilia a trait surpriza sa fie luata cu asalt. Insa poate ca sta in caracterul romanilor acest individualism care ii tine departe de a se inscrie si a fonda organizatii nationale. Nu stiu de ce, dar nici eu nu simt nevoia sa particip la deja existentele cercuri romanesti care invita cantareti din tara, danseaza si gatesc traditional. Network romanesc nu poate exista, poate doar pe baza de profesie, hobby, in combinatie cu originea. Suntem toti personalitati prea puternice si foarte diferite si, cum se vede si pe forum, cei plecati de mult sunt altfel decat noii veniti.
Insa de ajutat as ajuta pe oricine, roman sau nu, macar cu un sfat daca nu vreau sa-mi intre in casa. Vorba nu saraceste pe nimeni si cred ca un om cu minim de bun-simt si-ar da seama ca pana la prietenie e un drum lung. Parintii mei au fost jefuiti in Viena (nu exclud ca tot de romani) si faptul ca o doamna romanca i-a auzit, s-a apropiat si a incercat sa-i linisteasca a insemnat poate evitarea unui infarct.

Poate nu strica sa vorbim mai mult cu oamenii, indiferent de nationalitate sau culoare.

Numai bine!
Lumea barbatilor? - de ALINA DUMITRESCU la: 05/03/2004 15:55:33
(la: Pentru femei)
Sânt fericita sa fiu femeie si mama!
Gasesc ca^sunt mai aproape de natura de iubire de creatie...conectata cu Dumnezeu si cu fiziologia creatiei!
Barbatii...sânt tatal meu, sotul meu, fratele meu,fiii mei...ceilalti unii frati ai mei, altii lumi de neinteles sau neatins.
Femeile sant subjugate maternitatii si fiziologiei,barbatii subjugati de cariere si putere. Putem face echipa buna cu inteligenta si iubire, acceptare a diferentelor!
In anumite tari e drumul mai lung, in altele pe cale!
Ca mama sant fericita sa educ baieti care vor fi barbati si tati de un nou tip:respect pentru femei, intr-ajutorare..mai umani.Si n-as schimba rolul meu cu nimeni!

Bun martisor la toti!

Alid'art
pseudo-studiu semidoct - de qsar la: 14/04/2004 11:21:14
(la: Cativa misogini celebrii)
Daca tot am lansat subiectul, m-am simtit datoare sa caut cateva raspunsuri la intrebarea principala: Cine sunt misoginii?
Am gasit ceva-ceva dar nu stiu daca este relevant. Am incercat sa identific cauzele si originile acestui tip de comportament si iata la ce am ajuns:

1. Copilaria timpurie:
1.1. Misoginul "opresat": Figurile feminine (mama, bunica, sora mai mare) din preajma sunt prea autoritare - "Las' ca ma fac eu mare !"
1.2. Misoginul "terorist": Mama, bunica, sora mai mare cedeaza prea usor la istericale si se tem de furiile lui - Toate femeile sunt slabe, este rau cu ele pentru ca... poate !
1.3. Misoginul "abandonat": Se teme de tatal care este abuziv si exagerat in pretentii si pedepse - "Mama, de ce nu mi-ai luat apararea ?"
1.4. Misoginul "imitator" - Tip A: Tatal misogin este foarte mandru ca are baiat ! - Femeile sunt insignifiante.
1.5. Misoginul "imitator" - Tip B: Figura paterna are o autoritate exagerata (in mod real sau indus: "lasa ca vine el , taica-tu...") - isi doreste puterea, pentru ca, nu-i asa, e bine sa fii cel care are ultimul cuvant.

2. Prescolar si scolar mic:
2.1. Misoginul "prin comparatie": Aude mereu ca fetitele sunt mai cuminti si ca invata mai bine - "Las' ca ma fac eu mare, le arat eu la toate !"
2.2. Misoginul "baiatu' mamei - oedipian": Totul este minunat acasa dar educatoarea si invatatoarea "cer prea mult" - "Toate femeile sunt rele numa' mami mea e buna !"

3. Pubertatea si adolescenta:
3.1. Misoginul "genital": Are complexul dimensiunii si performantei sexuale. - Isi acopera "rusinea" cu rautati la adresa "obiectului pasiunii"
3.2. Misoginul "razbunator": Decalajul de dezvoltare isi spune cuvantul. Fetele sunt mai inalte, mai dezvoltate, mai bune la scoala. - "Imi vine mie randul !"

Si daca toate astea sunt adevarate, imi vine sa ii mangai pe frunte ca pe niste baietei speriati:
"Mai misoginule, saracu' de tine !"

Semnat:
o mama de baiat
Moartea si impacarea - de ampop la: 18/05/2004 05:43:30
(la: Despre viata si moarte)
Da, Ozzy, ca orice Scorpion ( si Sobolan de metal) sunt fascinat de moarte. Chiar in momentele vesele ale vietii moartea este aproape. Chiar sotia imi reproseaza uneori inclinatiile "macabre", ea fiind Berbec. Dar dupa cum stii cu moartea nu se sfarseste totul...Impacarea cu Unul sau Ha Shem este esentiala. Atunci poti sa mergi linistit la Tatal. Mama a murit acum doi ani, tot de cancer, am fost langa ea in lunile de agonie si chiar in momentul mortii. Era o catolica fanatica si totusi a avut o oarecare "revolta" impotriva Domnului...eternul "de ce tocmai eu?" A fost groaznic, dar stii ca omul suporta mult.Unii au scapat din Auschwitz si au vazut iadul...Sunt sigur de viata urmatoare precum stiu ca maine va rasari soarele din nou. Fericirea materiala este un fum, un vis...asa ca, meditatia mortii ramane.
Peace! Shalom!

Mario
love.. - de bluetwilight la: 18/07/2004 01:10:27
(la: De Dragoste)
Draga Tu,
Tu m-ai schimbat... Tu mi-ai dat incredere in mine si ai shtiut sa privesti inauntrul meu, si asta nu se uita.. Sa vezi ce e mai bun din om,e ceva magic..sa poti sa privesti dincolo de aparente. Si de ce te mai iubesc? Pentru nebunia ta dulce, si pt veselie, si pentru sufletul tau, si pentru tot ce a fost ..si daca nu o sa mai fie niciodata, eu tot o sa te iubesc intotdeauna..o sa te iubesc asha pasiv, intr-un colt al inimii..pe care nu-l va putea ocupa nimeni altcineva pentru ca acolo este sadita iarba zambetului tau, sub cerul unei iubiri agitate, naive si inocente, o sa te iubesc indiferent de ce o sa iti zic si de cat de rece voi fi, pentru ca vreau sa te iubesc, pentru ca meriti. Un colt o sa fie al tau ..inscriptionat in sufletul universal alaturi de iubiri care vor mai urma, poate.. Inima e atat de mare, ca paote cuprinde o lume intreaga, poate emana o iubire infinita doar ca noi, oamenii ne subestimam si ne limitam la a ne folosi doar o particica din ea. Cred ca o sa inchei aici. Ce iti doresc acum? Un somn usor..la propriu. (chiar, oare cand uram somn usor chiar ne gandim la asta? e asha de important..eu cand am un somn usor ma trezesc cu zambetul in mine) si sa visezi ceva frumos, ca sa iti treaca umbra de tristete si sa vezi iar lumina.
Love,
..eu.
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
. - de ikoflexer la: 27/10/2004 02:54:41
(la: Sa mori in Romania, azi)
Imi pare rau sa aud despre pierderea dv. si sa aud prin ce ati trecut. Inteleg, pentru ca asemanatoare conditii de spitalizare i s-au intimplat si unei persoane apropiate: servicii elementare inexistente pina cind s-a dat bani la diversi angajati ai spitalului.

A da vina pe actualul guvern pentru lipsa actuala de omenie a romanului e ca si ai da vina pe Hitler pentru atrocitatiile comise de angajatul lagarului de exterminare---Hitler a avut vina lui. Dar si cei ce au dat drumul la gaz au vina lor. Comentariul unuia mai jos cum ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine... e in cel mai bun caz fara de folos. Aduceti-va aminte, ca aceiasi oameni luau mita si pe vremea aia. Poate ca nu asa de multa mita, dar coruptia era acolo, sanatoasa bine mersi. Diferenta e ca acum omul e mai disperat, si se simte mai indreptatit sa-l maltrateze pe semenul lui.

Romanul trebuie sa-si ia inima in dinti si sa inceapa sa se poarte cu semenul lui ca si cu un om, nu ca si cu un animal. Sa-si ia inima in dinti si sa nu mai accepte dezfrinare in guvern, coruptie in societate, si tratament animalistic. Lipsa de respect catre sine insusi e rampanta, si usureaza existenta gunoiului social. Cu zicale de genul "daca ala fura, ce eu n-am dreptul?" nu se construieste o societate, ci se darima una.

Subiectul actual poate fi usor numit "Romania de azi," ca nu numai prin a muri esti supus unei calomnii impotriva existentei tale de baza ca om, ci si prin simpla prezenta in aceasta tara. Societatea romana e bolnava rau; si nu stiu cind sau cum o sa-si revina la o situatie mai acceptabila. Cert e ca, prin complacitate (ajutor, cum se traduce complacency) si apatie nu se ajuta progresul.

--ikoflexer
Adela V. - de souris la: 05/11/2004 00:24:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
de ce crezi ca afirmatiile mele sunt contradictorii? eu vorbeam acolo de faptul ca ASTAZI sa invoci faptul ca religia obstaculeaza progresul stiintific e ceva depasit. Si de ce am spus asta? ca o reactie la cateva afirmatii care au fost facute aici in sensul ca religia tine omenirea in ignoranta,ca este daunator sa te preocupi de cele sufletesti pentru ca astfel tragi inapoi progresul speciei umane.

admitand,asa cum am facut-o,faptul ca biserica a gresit in urma cu cateva veacuri eu ma intreb cu cate zeci sau sute de ani am fi fost acum mai avansati daca ea ar fi fost mai maleabila?si unde ne-am situa acum? oare deja am putea avea case de vacanta pe luna?sau am putea clona copilul care a murit de leucemie.ori poate nu s-ar mai muri de leucemie...dar s-ar muri de ce oare altceva?ori poate, asa cum spunea ueit,nu am mai fi imabatranit,ar fi numai bunici de 20 de ani, si nepoti de 20 de ani ,si mame si tati de 20 de ani....toti veseli si voiosi ca traim in vesnicie pe pamant.
pentru ca acesta este idealul spre care tindem :sa cucerim universul sa-l avem tot pentru noi ca sa-l stapanim in vesnicie fara boli si fara riduri.

de ce crezi ca acea profesoara are o pozitie duplicitara? asa cum bine ai spus ea a informat copiii SI despre teoria creationista.nu crezi ca este un DREPT al lor sa fie informati si sa ALEAGA?? personal iti iei responsabilitatea de a lipsi propriul copil de posibilitatea de a ALEGE?
consideri ca e bine sa ia profesorul ori parintele o decizie IN LOCUL acelui om aflat la inceput de drum?
am auzit parinti care spun: eu ii spun fetitei mele totul despre sex la 7 ani ca sa STIE si sa ALEAGA dar nu li se pare la fel de drept sa le spuna la aceeasi varsta despre existenta lui Dumnezeu nici macar sub forma de poveste (cu asta se descurca ei mai incolo daca vor...)E un ex. care mi-a venit acum in minte.

personal nu am renuntat nici la frigider, si nici nu am de gand ,ba chiar mi-am luat si calculator :) dar nu cred ca de cand am frigider sau calculator am mai adaugat o centima in plus la rabdarea fata de oameni,toleranta si (nu vreau sa sune a "fudulie" ,cum spuneai) putina dragoste ce o am fata de semeni.

mi-am ales o meserie datorita careia "contemplu" zi de zi "trotuarul conditiei umane" si cred sincer -asta a propos de "fudulie"- ca o lume BUNA in care Dumnezeu a fost tras de barba din ceruri este o utopie iar cei care cred in asa ceva sunt.... prea fuduli :). este de ajuns sa te uiti in jur ca sa accepti ca fara Dumnezeu insemnam prea putin...

#27701 (raspuns la: #27626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru souris - de ueit la: 05/11/2004 20:39:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"admitand,asa cum am facut-o,faptul ca biserica a gresit in urma cu cateva veacuri eu ma intreb cu cate zeci sau sute de ani am fi fost acum mai avansati daca ea ar fi fost mai maleabila?si unde ne-am situa acum? oare deja am putea avea case de vacanta pe luna?sau am putea clona copilul care a murit de leucemie.ori poate nu s-ar mai muri de leucemie...dar s-ar muri de ce oare altceva?ori poate, asa cum spunea ueit,nu am mai fi imabatranit,ar fi numai bunici de 20 de ani, si nepoti de 20 de ani ,si mame si tati de 20 de ani....toti veseli si voiosi ca traim in vesnicie pe pamant.
pentru ca acesta este idealul spre care tindem :sa cucerim universul sa-l avem tot pentru noi ca sa-l stapanim in vesnicie fara boli si fara riduri."

Este greu de spus unde ne-am fi situat in ziua de astazi daca biserica crestina nu ar fi distrus cartile "paganilor", daca nu ar fi inchis universitatile, daca nu ar fi amenintat cu moartea prin tortura a celor care indrazneau sa gandeasca altfel decat li se dicta. Cred ca nu exagerez sa spun ca macar cu 2-300 de ani am fi fost mai avansati. Probabil cancerul ar fi fost de mult eradicat. Nu poti fi sigur, dar este o estimare plauzibila. Gandeste-te cat rau a putut pricinui biserica dezvoltarii medicinei. Tratamentul se baza pa rugaciune. O femeie a fost ucisa pentru ca a indraznit sa-si amelioreze durerile din timpul nasterii. Nu degeaba perioada de maxima putere a bisericii crestine este numita "Dark Age".

Spui ca biserica nu mai pricinuieste astazi rau. In ceea ce priveste biserica ortodoxa probabil asa este. Sunt insa alte culte care se implica activ in blocarea unor cercetari stiintifice de prima importanta, in incercarea de a-si trece dogmele drept teorii stiintifice (creationismul) sau prin simplul fapt ca blocheaza gandirea critica. Un om credul este un om influentabil si poate deveni victima sarlatanilor sau poate deveni periculos. Mai este si un aspect moral. In Biblie sunt prezentate fapte de o cruzime infioratoare. Spintecarea femeilor insarcinate si a copiilor, violul , exterminarea unor popoare intregi, uciderea fara mila a milioane de oameni sunt actiuni executate sub directa indrumare a Creatorului. Orice abatere de la aceste actiuni este pedepsita si ea cu moartea. Sigur, preotul in biserica arareori aminteste de aceste lucruri, dar ele exista acolo si pot deveni oricand justificarea unor criminali. Uciderea vrajitoarelor este inca in Biblie si nu exista garantie ca nu va mai fi aplicata. Religia contine fara indoiala si invataturi nobile, dar din pacate ele sunt inecate intr-o mare de barbarie. Din pacate biserica nu este dornica de a a se reforma si a accepta ceea ce mie mi se pare evident, ca nu Creatorul acestui univers ci un trib salbatic a stat la originea unora din textele ei sacre.

"de ce crezi ca acea profesoara are o pozitie duplicitara? asa cum bine ai spus ea a informat copiii SI despre teoria creationista.nu crezi ca este un DREPT al lor sa fie informati si sa ALEAGA?? personal iti iei responsabilitatea de a lipsi propriul copil de posibilitatea de a ALEGE?"

Teoria creationista este teologie imbracata in haina de stiinta. Daca ai rabdare sa studiezi aceasta teorie, dar nu numai din cartile lor vei vedea cat de firave sunt argumentele lor. Daca te intereseaza uita-te pe situl asta:

http://www.talkorigins.org

La scoala trebuie sa se predea diferite puncte de vedere insa acestea trebuie sustinute rational.

"am auzit parinti care spun: eu ii spun fetitei mele totul despre sex la 7 ani ca sa STIE si sa ALEAGA dar nu li se pare la fel de drept sa le spuna la aceeasi varsta despre existenta lui Dumnezeu nici macar sub forma de poveste (cu asta se descurca ei mai incolo daca vor...)E un ex. care mi-a venit acum in minte."

Sexul este ceva cert. Dumnezeu nu. Eu sunt de acord ca sa li se spuna copiilor despre Dumnezeu, dar sa li se spuna si care sunt argumentele ateilor. Sa citeasca Biblia dar sa citeasca si "Era Ratiunii". Si apoi sa alega. Din pacate putini oameni religiosi ar fi de acord cu acest lucru.

"cred sincer -asta a propos de "fudulie"- ca o lume BUNA in care Dumnezeu a fost tras de barba din ceruri este o utopie iar cei care cred in asa ceva sunt.... prea fuduli"

Daca ar exista argumente ca in ceruri exista un Dumnezeu probabil ai avea dreptate. Problema este ca nu prea sunt si prin urmare fudulia de care vorbesti poate fi sinonima cu rostirea unui adevar.

"este de ajuns sa te uiti in jur ca sa accepti ca fara Dumnezeu insemnam prea putin..."

Poti sa-mi spui te rog de ce crezi asta?

Numai Bine
#27851 (raspuns la: #27701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe:) - de anisia la: 03/12/2004 12:56:19
(la: Trancaneala Aristocrata)
tocmai am inchis telefonul! cu cine crezi ca am vorbit? cu Mos Nicolae... e baiat bun, a zis ca vine la tine. doar ca e out of order cu grapefruit roz. e ok? si i-am zis sa-ti dea si o imbratisare de-asta de pe acasa...

si eu mi-am facut lista. da' i-am trimis-o lui Mos Craciun. ca Mos Nicolae lucreaza doar la departamentul de dulciuri si ce-mi doresc eu e mai mult plushat decat dulce.... he he he ! sau poate e si dulce? nu stiu...n-am vazut inca...hi hi hi !

sunt pusa pe shotii azi. are cineva chef de facut shotii ????
#30486 (raspuns la: #30467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spiritul Craciunului? - de sanjuro la: 03/12/2004 16:12:12
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Nu poti fi mai bun, mai mariminos, mai tolerant, mai sensibil, decat esti tu, cel de toate zilele. Doar in "interior" ti se incalzeste un pic inima la gandul ca acum doua mii de ani un prunc s-a nascut pentru a purta pe umeri pacatele unei lumi intregi, si asta daca esti cu adevarat crestin. Si o sa ai lacrimi in ochi cand auzi colindele copiilor ce povestesc acest lucru. In rest...ipocrizie, fatzada. Oameni politici cu zambete largi si prefabricate impartind daruri batranilor pe care i-au adus in sapa de lemn, si copiilor care ajung sa cerseasca pe strazi din cauza lor. Da bine "pe sticla". Este doar un exemplu.
Asta-i parerea mea...

Weekend placut.
#30523 (raspuns la: #30516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...