pe aripi de vant

"De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!"

GANDACELUL (Elena Farago)

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

(sursa: agonia.ro)

atunci trimite-o pe aripile vantului mai Intrudere si vedem noi unde se desumfla si cade ;))

23 rosu...

Hai cu mine, spuse ingerul
"Unde?", am raspuns continuand sa pariez
"23...rosu"..
Haide, odata
sa te duc
in tara lui spulbera-vant.
oricum nu vei castiga
cu numarul ala.
e doar in capul tau
"Pe naiba, nu vezi
ca am mizat o aripa pe el?
Si de unde stii tu ca nu voi castiga, odata si-odata?"
Lasa prostiile! Sunt inger, ai uitat?
"Si ce-i acolo, in spulbera-vantul ala?"
E tara in care ai ajunge
daca ai castiga cu 23 rosu...
Si m-a dus.
Smuls cu forta.
Purtat pe umarul lui
priveam rotirea ruletei din urma.
Sincer, a doua zi, dimineata
si-un pic mahmur
nu mi-am amintit mare lucru.
Esti copil, mormai iritat ingerul,
dand cafeaua pe el.
Pai, de ai tine minte
ai mai juca 23 rosu seara de seara?
"Si-atunci, de ce m-ai dus?"
E, da... dar starea!....

EU CRED CA NORII

Eu cred ca norii povestesc
In fiecare tara altfel,
Poate ca sunt tinuturi unde
Se vad pe ceruri epopei -
La noi pe bolta trec ciopoare
Cu caini batrani si miei nostalgici
Si-aluneca-n pasunea-albastra
Pe urma lor trei ciobanei.
Sau se inalta-o manastire
Nepamanteana, ca în somn,
Surpata-n haos fara mila
De rasuflarea unui vant
Si iarasi razvratita-n ceruri
Pana cand aripi de sindrila
Cazand inspre inalt cu spaima
Suie din lacrimi un cuvant.
Cum am putea sa ne dorim
Un cer senin si-o bolta goala,
Cand norii spun poveşti prin care
Suntem salvati în vesnicii?
Veniti, furtuni, deasupra noastra
Si infloreste-ne, durere,
Cat timp mai stii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sa scrii...

(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...

Chrysilla
Cantecul inorogului albastru

Mai intai,ce este un inorog?
"Inorogul este un cal",ar raspunde cel intrebat.
Dar inorogul,sau unicornul,este un cal cu un corn in frunte.
Cu cornul lui de fildes si de nestemate,de piatra si de argint,inorogul aprinde stelele.
Seara,cand soarele se stinge si luna se inalta,cornul inorogului ajunge pana la cer.
Lumina palida face aripile inorogului sa sclipeasca argintiu.
Stelele il asteapta gata de bal; inorogul isi desface aripile albe ca ale ingerilor,isi face vant si paraseste pamantul.
Atinge cu cornul lui de fides stelele mici.
Atinge cu cornul lui de argint stelele albastre.
Atinge cu cornul lui de piatra stelele moarte.
Atinge cu cornul lui de nestemate Calea Lactee,care nu e decat calea pe care paseste inorogul in drumul lui spre stele.
Cu coada lui matasoasa stinge soarele.
Rasuflarea lui cu miros de stele aprinde luna.
Acesta este inorogul alb.
Insa inorogul albastru...oh,inorogul albastru are cu totul alta menire.
Iinorogul albastru e purtatorul viselor.
El apare dupa ce inorogul alb a adormit in culcusul lui.
Inorogul albastru tropaie.Copitele lui scapara.Coama i se infoaie.
Ciuleste urechile. E plin de neastampar.
Coada ii biciueste coapsele.
Asteapta.
Ce?
Asteapta ca fiecare copil sa`i pregateasca traista albastra cu fan aromat albastru si cana albastra care face ca apa neinceputa de izvor sa para albastruie sub cerul albastru de seara.
Asteapta ca aripile lui albastre sa se coloreze cu parfumul albastru al padurii fermecate albastre.
Dupa ce zanele ireal de albastre ii infoaie coama cu vise calme,albastre, inorogul isi inmoaie botul albastru in apa albastra,soptitoare a izvorului fermecat si bea indelung.
Apoi isi desface aripile albastre,bate aerul de cateva ori si se pierde,inghitit de cerul albastru inchis.
Din aripile albastre se imprastie spre case visele albastre.
Nimeni nu`l vede,nimeni nu`l aude,caci inorogul albastru se confunda cu aerul albastru si aburul rasuflarii lui seamana cu visele.
Cand lumea se trezeste,dimineata,in traistele albastre nu mai este nici un fir de fan aromat albastru,iar din apa albastra din canile de lut albastre nu a mai ramas nici un strop.

O gasiti pe Chrysilla in:
http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10584&page=1&pp=20

Draga brother/sister,

Nu stiu daca esti femeie ori barbat,oricum,esti fratele sau sora mea.

Eu am mai scris ceva despre viata si moarte in cercul nostru de la cafenea,l-as
numi sweat lounge,ca in traditia strabunilor mei,si la fel am mai scris si destule recent despre cine sunt cu adevarat in suflet.

Mie personal NU imi e frica de moarte,oricum ar veni ea la mine ,imi pun culorile pe chip sa stie ca sunt un brave warrior.E parte din existenta,la fel ca si viata,va veni candva un moment in care va trebui sa mori si nu este o nenorocire,este un act de bravura in fata ei,pt. ca daca iti e frica de ea,esti un las.
In viata treci prin greutati dar si bucurii,nu este un drum lin.Dar trebuie sa accepti in tine totul si sa fii brav in orice situatii,sa fii tu insuti.
Plangi uneori si lacrimile sunt bune,ele curata sufletul de impuritati ale trecutului tau,e un wisdom indian.

A plange NU te face las si nici weak,este un semn de bravura!
Crazy Horse,a plans pt. poporul lui,si totusi Nu stiu care razboinic in lume a fost mai curajos ca el in fata MORTII pe care a sfidat-o si urlat la ea,de fapt
ca si Black Elk sau Red Cloud!In clipa cand te nasti incepi sa mori si trebuie sa accepti existenta lor in tine,sa nu-ti fie frica de niciuna,sa accepti soarta cu bravura.

Trecutul?Sunt amintiri doar si la un sweat lounge vorbesti despre el prin intamplarile tale,lumea rade,face glume,fiecare are o poveste de spus,ori sunt triste povestile,dar mereu aduc intelepciune,fiecare invata ceva si devine mai intelept,ori cel putin va deveni mai intelept.
Asa vad eu cafeneaua noastra,un cerc,un sweat lounge,punem pietrele pe foc,le dam apa si ele ne vorbesc,pt. ca si noi vorbim cu ele.
Mai fumam putin tobacco si ne spunem istorioarele vietii sau filosofia ei.

A gandi la moarte nu este ceva rau,dar nu deveni pesimist,iesi afara din cort si te uiti la cer si vezi un vultur,iti dai seama ca viata exista si ca ai aripile lui sa zbori oriunde in lume si cu gandul catre alte lumi.Vantul bate si iti vorbeste,asculta-l cu sufletul,nu cu mintea, ci simturile,ploaia vorbeste,fiecare strop are ceva de spus despre el insusi si gandeste ca tu insuti esti de fapt un strop din oceanul Creatiei.

Astea sunt cele am avut de spus draga frate/sora.
I love you,

Love&peace,Ozzy

Cu ani in urma,Uncle Frank Davies mi-a dat o carticica cu diverse cuvinte de intelepciune,transmise de-a lungul anilor de mari Chiefs,Medicine Men,spiritual men.
Traduc din ea cuvintele sacre si ele vor vorbi de la sine:

"Din Wakan Tanka(Marele Spirit)s-a nascut spiritul vietii ce a unit si a curs prin toata Creatia(Bufallo Cow Woman)-in florile pamantului,vant,pietre,pomi,
pasari,animale-si a fost acelesi spirit care a nascut primul om.
In acest fel cu totii ne-am unit in suflet impreuna,acelasi suflet.

Lakota a vorbit mereu aceiasi limba cu toata Creatia.Animalele au drepturi-dreptul de a fi protejate de om,dreptul de a trai si fi libere.Lakota tribes niciodata nu au subjugat un animal sau o pasare si nici Creatia,
au cerut permisiune de la ea doar pentru strictul necesar-mancare si haine.
Asa a invatat Lakota tribes sa respecte bunatatea Creatiei-The Bufallow Cow Woman.
Lakota nu uraste nici o creatura din lume pentru ca suntem cu totii acelasi sange,creati de aceiasi mana si plini de acelasi Great Mystery.Religia noastra este sincera si curata,naturala si umana.

Am venit la acest consiliu,sa vorbesc in numele spiritului tuturor,dar nu vad prezenti in randurile voastre pe fratii nostri cu patru picioare sau cu aripi.Acest consiliu nu este perfect.
Asta e ce am avut de spus.Wakan Tanka sa fie mereu cu voi si in voi.Cand va sosi timpul veti intelege."

Chief Luther Standing Bear(teton lakota-sioux)adresindu-se O.N.U.in 1972.

Love&peace,
Ozzy(Liitle eagle who cries)

*
Semnul infinitului din inima
isi leapada crusta
sta sa se preschimbe-n cuvant

Mi-s umerii slabi
si mainile pline de vant.

**
Du-te,te du,
intarziatul meu Domn
eu am sa vin dupa tine
pe drumul din somn
ia cu tine comorile
si-nchide toate cararile
mai este un tarm pe
care vreau sa-l ajung
mai este-un amurg
pe care vreau sa-l inund
eu mai raman sa ma cern
cu smeritele frunze
pe fruntea adormita
a mumelor lumii
du-te, te du,
intarziatul meu Domn,
n-ai grija
te voi ajunge-ntr-o noapte
pe drumul din somn.
***
Asa cum stai
cu fruntea lipita de cer
rasuflarea ta abureste cu nouri albi
vazduhul
ce s-or fi mirand cei de pe lumea cealalta
de cuvantul Dumnezeu
scrijelit de degetul tau,
cititndu-l invers,
neintelegendu-i sensul.
****
Iubeste-ma ametitor ca vantul
si rupe-mi zagazurile
sa cad din nou in cer
din leaganul tandru
al bratelor tale
si daca lovindu-ma cu tampla
de o stea abia nascanda
eu ma voi pierde de tine-n milenii
cu lacrima-nghetata
in ochiul meu stelar
tot voi mai trece
prin fata ferestrei tale luminate
ca o cometa
odata la un milion de ani.
*****
Asa cum iti reversi in mine
nefiinta
purtandu-ma ca pe-o corabie
in vesnicie
si-mi infloresti pe trup
manunchiuri mari de lotusi
pe frunte
aurore
asa cum treci din tine
in mine
parca ai fi Dumnezeu
generos scufundat
in creatie.

Iar cea mai iubita poezie cu adevarat este Luceafarul de Eminescu. Nu cred ca poate fi o alta mai frumosa si mai profunda decat aceasta.
Am invata-o cand eram in scoala primara. Este singura poezie pe care mi-o amintesc perfect.
redau un fragment:
"Porni Luceafarul
cresteau in cer a lui aripe
si cai de mii de ani treceau
in tot atatea clipe
un cer de stele dedesubt
deasupra cer de stele
parea un fulger ne-ntrerupt
ratacitor prin ele."

Absolut perfect.
Marturisesc ca am citit multi alti poeti mari, Rilke,Goethe,Milton, Elitis, Elias Canetti, Puskin, Esenin, Beaudelaire, s.a., insa nimeni nu mi s-a parut a fi perfect ca Eminescu. Un alt poet pe care-l iubesc este Lucian Blaga.

cea stanga, cea dreapta
a treia aripa
aripa din mijloc, de sub frunte?
ar trebui sa facem un sondaj
cand ati vazut ultima data
un om insotit de niste aripi
(sau niste aripi ducand un om?!)
sunteti de acord cu asta
de ce da de ce nu
sa recunoastem
oamenii nu au aripi decat
in frigidere pe adidasi la avioane...
si, la naiba, oricat de patetic ar suna,
... in varfurile unor creioane.

si acum 'in afara concursului':), multumesc, alter_ego si Alice, pentru comentariile in versuri:). a iesit ceva fain.

………..Valatuci de fum, de praf, rostogoleste frunze, dansand cu ele, un fuior de vant transparent si evaziv se iveste inaintea pasilor mei.Imi rapeste placerea de a-mi cufunda ochii in culoarea zugravita de octombrie pe trotuare, nu inainte de a-mi trage sufletul , oftand , gandindu-ma ca se sfarseste si aceasta luna, fara a vibra in galben, ocru, purpuriu.
Cu gandurile aninate de crengi, adulmecand mirosul ploii ce se anunta , imi plimb pasii incercand sa inteleg in ce secunda m-am desteptat si m-am trezit la viata.Oare ce energii s-au rasculat , simtindu-mi chemarile?
Plang.
Este si aceasta o modalitate de a multutmi, dar nu stiu cum ar trebui sa o fac mai bine de atat.Consider ca a plange de fericire este cel mai mare dar care poate fi facut unui om, este o stare de gratie la care putini muritori ajung.
Printre lacrimi , caruselul in care se leagana frunza de frunza, capata alte dimensiuni, fantastice.
Intind mana.O frunza isi pune stavila dansului si cauta putina caldura……
E un gest calm, pios prin care aduc ofranda zilelor de toamna si incerc s ama regasesc printer nervurile sangerii .Cateva picaturi spala culoarea , o prelinge, o uniformizeaza , curatand frunza de praful atator amintiri.Sufera, se strange, doar cu atat mai ramasese dupa o vara torida,cu amintirea mangaierilor pitite si se chirceste si marginile ii sunt arse.Mai are viata doar atat cat sa se lipeasca de pamant, sa devina una cu tarana. O las sa alunece, dirijandu-I plutirea , nu inainte de a-I sorbi culorile si tremurul.
Reusise sa ma opreasca din plimbarea mea fara tel, o simpla biciuire a toamnei.Am simtit in lacrimile prelinse de pe-o geana , un intreg murmur de frunza .
Emanam tristete. Dar totusi eram fericita in cel mai intim colt , tremuram de speranta .
Poate ca sunt ciudata, poate ca sper prea mult, nu reusesc sa “revin cu picioarele pe pamant”;inca simt ca legatura mea cu universal este la nivelul frunzei, al zbaterii de aripi.Totul incepe acolo unde se si termina.In cerc ma regasesc , in rotunjimea marului, a boabei de strugure, in picatura de apa, printre anotimpuri, incepand in toamna si sfarsind prin ea.
Si cu toata aceasta frangere si tanguire a frunzelor rotunde, a celor palmate, a altora prelungi si fine,este atata liniste si pace in aer, fuioare fine de ceata se ridica si aluneca peste copaci, luand cu ele tot freamatul , lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput plin de promisiuni , sfarsind prin regrete.

Eu una ma lupt cu morile de vant incercand sa-mi pastrez meseria, pe care de altfel n-am practicat-o in Romania, am dat mai multe detalii la conferinta "de ce am emigrat". De aceea am si propus subiectul, ca poate este cineva care sa-mi impartaseasca din experienta sa in acest domeniu. Am ajuns insa mai departe decat am ajuns in romania, un desenator e oarecum inrudit cu un inginer. Mi-au trebuit 2 ani ca sa aflu ca si in domeniul meu se pot da examene ca si la medici, dar in fine, povestea e lunga si nu este de discutat duminica dupa-amiaza...:-))

Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.

Daca bate vantul, bag degetelul in gura, apoi il ridic in sus, determin directia, si atunci (si numai dupa ce directia a fost irevocabil determinata), ma intorc cu fundul catre vant, si fac pipi in aceeasi directie cu vantul... Am trecut prin multe incercari pana am determinat aceasta tehnica, dar tot ceea ce pot sa-ti spun e ca merge!!!! Dar tu nu poti s-o incerci!! Ha!! Si sti de ce nu? Secretul e echipamentul!!:))


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Nu te pui contra vantului.
Foarte multi(dintre care cel dintai sunt eu:)) cred acelasi lucru(vezi forumul COELHO)
Coelho este comercial-asta e cuvantul de ordine.Alchimistul -sa zicem-merita citita,dar cam atat.Sunt o groaza de autori romani necunoscuti de 100 de ori mai valorrosi decat coelho

sunt de acord cu faptul ca teoria evolutionista s-ar putea impaca cu cea creationista...totul se opreste pana la facerea omului...Darwin merge pana la capat si sustine ca omul provine si el din maimuta...care vine din mai stiu eu ce animal..si pana la urma noi ne tragem din gandaci...ma simt bine acum, ca-mi stiu arborele genealogic...
cat despre panspermie...s-au dezvoltat atatea teorii, despre tot felul de subiecte, una mai creata ca alta si toate au disparut "pe aripile vantului"...eu cred ca asa o sa se intample si cu asta...

Am fost sceptica cand am primit o invitatie la concertul lui Tudor Gheorghe in vara anului 2002. Atmosfera de acolo insa, emotiile coplesitoare ale artistului impletite cu ale publicului m-au impresionat profund. A fost -as putea spune- dureros de frumos. Am plans si printre lacrimi vedeam muguri de roua si in ochii altora... emotia a fost sublima... De atunci nu ratez nici un concert. Si nu exagerez cand spun ca pentru mine Tudor Gheorghe este ancora care ma leaga de ceea ce am ingropat acum multi ani odata cu bunicii mei in pamantul stramosesc. Acel tezaur al folclorului demult apus, isi rasfira razele minunate prin concertele lui Tudor Gheorghe, o oaza de liniste, de senin, o unda de vant ce aduce pe aripa lui muget de cerb, parfum de roze, un iz de ceata dintr-un parc pustiu, un zarzar inflorit, o lacrima a unui emigrant si infrigurarea unui dor plecat de acasa...
Va salut pe toti cei care impartasiti aceeasi emotie !

Sarbatori Fericite va doresc, fie ca Noul An sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu in bunatate, cinste, umilinta si dragoste !

iris

Incep cu copilaria, m-a marcat "Singur pe lume" - Hector Malot, apoi adolescenta, fiind fata, am citit multe romane de dragoste - "Pe aripile vantului". Carte care m-a marcat de curand este "Regina Maria - ultima romantica", "Missy" (tot despre Regina Maria). Daca nu ati citit-o, va spun merita sa cunoasteti viata acestei Regine , care a fost o parte de istorie pe care noi la scoala nu am cunoscut-o din motive cunoscute de toti.

Pendula ce-si simte oprirea - sunt
Grau ce-si aproprie incoltirea - sunt
Piatra ce-si intelege nemurirea - sunt
Cenusa ce-si pierde simtirea - sunt
Om ce-si intalneste iubirea - sunt
Pamant ce-si traieste clipa - sunt
Vant ce-si intoarce aripa.
Eu sunt tot ce voi, cei care ma urati
Imi strangeti
Imi pierdeti
Imi cereti…

Radu, poate nu este cel mai reusit mod de a spune ceva despre....insa asta mi-am amintit..