pe aripi de vise

"Si rad si plang cu o frica nebuna
De-a nu fi singur in furtuna,"
Si plang si rad, nebuna mea frica
Furtuna ne-aduna, ne strange in turma.
Cum spunea Nenea Iancu?
Zoe, fii barbata!.
ce daca am iesit la rampa,
si rosii sparte sangele si-l varsa,
maine va fi o alta intalnire
Si steaua va avea o noua stralucire.
( ori poate licarire).
de te-ar uita licornul
Dragonul va da tonul
grifonul te-o purta
pe-o aripa de vis
din rugul nou aprins.
bafta! (si succes) (pleonasm?)

Oniric

Cu arsele-i pietre
stinsul pustiu mă seduce
prin lave apuse,
torţe nestinse mă-ngână perfid,
tăioase regrete mă dor pe sub pleoape,
pumnale de  timp în suflet se-nfig,
alene mă-nclin, de dorul sărat,
la geamănul meu.
Dinţii crăpaţi de muşchii pietroşi,
plâng sub oglinda retinei
setoase de cer.

Aripi de vis frânte de-asfalt,
mă strecoară-n antic abis,
arme sticloase pocnesc
de zgura-nroşită ,
cad seceraţi brazi despuiaţi
şi fragede buze
roze-pelin.

Trezit din ora murdară
sub ramura coaptă,
cu botul de cerb în pumni înverziţi,
cu frunze-nciudate de mâinile-ntinse
a rugă fugară,
adorm
pe stinsele
pietre…
asprul
pustiu…

Pai, hai sa vedem:
Primul sertar - cel invaluit in iubire - va ramane gol, ca invaluirea doara e pe dinafara. Privit asa, n-am inteles de ce trebuie deschis, da' ma rog.

Al doilea sertar, cel lasat deschis, s-ar putea sa ramana si el gol, ca nu stii cand vine sufletu' ala prigonit.

Al treilea, da, ala se poate umple repede, ca de cuvinte frumoase-i podu' plin. Da' pentru asta nu-ti trebuie un sertar, un cosh de hartii mai mare ar fi suficient.

Iar ultimul sertar, daca primele doua raman goale si al treilea e plin de maculatura, ce atractie sa exercite asupra iubirii?

De altfel, ideea de a incuia prietenia - deci si pe prieteni - sufletul - deci si emotiile - alaturi de cuvinte frumoase si iubire in cate un sertar, mi se pare cel putin indoielnica si din punct de vedere stilistic: Suna mai mult a depozit decat a ceea ce ai vrut tu sa zici...

Last but not least: Am inteles ce-ai vrut sa zici si ce te mana. A scrie pe marginea acestor simtzaminte nu e greshit.
Greshita s-ar putea sa fie insa publicarea celor scrise, caci din momentul acela, ceea ce tu ai scris cu mana tremuranda si inima tot mai ushoara inaltzandu-te pe aripi de vis in dimensiunile celeste ale simtzirii pure, devine bun public, purtand hainele stilistice pe care te-ai priceput sa le alegi si care s-ar putea sa fi fost candva noi si sa fi apartzinut unui anumit imparat...

pentru că păsările noastre aveau aripi de vise închise-n puncte cardinale
şi pentru că noi nu trebuia să găndim, căci cheia legată de gât bătea, metronom mut
printre blocurile născute bătrâne dar imature şi pipernicite
iar pampersul nostru cel de toate zilele, strâns bine pe creier, absorbea orice fulguire...
toamna căutam printre castane culoarea de Sofia Loren
iar ploile ţipau aşa cum numai Magnani ştie să ţipe în faţa unui oraş deschis...la şliţ
prin care aceleaşi vise porneau în căutarea lui Vanzetti fără nici o Călăuză
care să le destăinuie taina nopţilor şi a cozilor de balaur de sticlă...
făceam schimb de lacrimi furişate atunci când iubitul iubitei se căţăra pe cea mai înaltă frunză
cernând luna printre şoaptele strecurate prin arătură şi ţârâit de greieri
şi cred că am să mă opresc aici pentru că multe amintiri anormale
fac cerere de eutanasie şi emigrează în Elveţia ca să moară-n faţa camerelor de luat vederi
în clinici la fel de anormale ca şi power-flower-ul inundat de cannabis, sex şi muzica
o naştere plină de romantism la lumina lămpii cu gaz reedita povestea aventurilor din vestul sălbatic
iar bătaia era la ordinea zilei...altfel de ce ai mai fi ţipat...ca să dovedeşti ce ?
noi n-am crescut normal, dar nici ceilalţi nu au învăţat ce este normalitatea
încă se mai nasc (ce-i drept mai rar) oameni...crezând că vor descoperi ei normalitatea
şi pentru a nu pierde startul, sar direct din scutece pe băncile şcolilor.
uitând (intenţionat) că nu se mai dau diplome de absolvire a vieţii...
normale.


dedic aceste randuri tutulor celor care dau buzna, tutulor celor care mai stau in prag nehotarati si mai ales celor ce-si poarta tacerile printre noi...noi toti si mereu acei "frumosi nebuni ai marilor orase"

Vise! Ne bucuram cand visam. Ne trezim mai odihniti. Cosmaruri le urasc. le uram cu totii. Visele sunt chestii fantstice. de cele mai multe ori continuam doar de dragul lor. Fiecare viseaza la ceva . ferice de cei care viseaza sa iubeasca si sa fie iubiti. Este oare de vreun folos luxul, bunastarea, puterea, trofeele? poate ne mangaie si chestiile astea anumite laturi ale simtirii noastre. Realitatea de multe ori ne scarbeste, ne taie aripile, ne pune la pamant cu fata in noroi. In vis nu suntem singuri. Suntem stransi in brate, ne e cald, bine, ne simtim bucurosi, zambim, respiram cu nesat un aer cald, suntem dezmierdati si dezmierdam cu acea sinceritate care ne umple inimile de bucurie. Suntem multi noi care 'iubim si ochi si buze si morminte'! traim totusi intr-o lume in care materialul e deasupra imaterialelor noastre vise ......

Am cunoscut o fată care avea vise premonitorii şi pot să-ţi spun că era foarte inteligentă şi intuitivă.
Oamenilor cu o intuiţie profundă li se întîmplă uneori să aibă premoniţii.
Psihologia mai studiază încă fenomenul
şi mulţi savanţi nu pot da încă o explicaţie plauzibilă, dar va veni şi vremea aia.
Iar dacă ai senzaţii de "deja vu", este logic de ce ţi se pare că vezi viitorul ca pe
ceva imuabil, implacabil. Cam aşa şi este. Poate ştii de jocul acela , Mahjong
(sau Kyodai ). Ca să poţi lua tote piesele de pe tablă trebuie să le iei într-o anumită
ordine, dacă nu, vei rămâne cu piese blocate, pe care nu le mai poţi lua. Aşa se
desfăşoară şi cele mai multe acţiuni în viaţă. Totul e că noi, cei fără vise premonitorii,
nu ştim care este ordinea corectă în care trebuie să jucăm piesele potrivite. Şi atunci
nu ne rămîne decît logica şi cînd nici ea nu ne mai ajută, ne rămîne intuiţia.
Raţionamentul poate fi mult mai mult dezvoltat, dar cam astea ar fi ideile de bază.

Cunoşti teoria fractalilor a lui Mandelbrot ? Unii gânditori au dezvoltat teorii care spun
că tot Universul şi toate acţiunile realităţii obiective pot fi descrise coerent prin suportul
matematicilor fractalilor oferit ştiinţelor exacte. E celebra idee conform căreia "o bătaie
de aripi a unui fluture dintr-un arhipelag sudic poate declanşa o furtună în emisfera nordică".
Bineînţeles, asta la extrem. Dar alţi filosofi clasici au ghicit că acumulările cantitative, chiar la
nivel microcosmic, pot declanşa fenomene calitativ diferite la nivel macrocosmic, atunci când
sunt pregătite condiţiile de declanşare.

În altă ordine de idei , mai întreabă şi un medic neurolog, pentru că în neurologie există o
afecţiune numită "epilepsie temporală" ( nu are legătură cu timpul, ci cu lobii temporali ai creierului ).
Unele forme de epilepsie temporală au şi simptome de "deja vu". Dar nu te speria, nu e ceva grav.



----------------------------------------------------------------
Toate-s noi şi vechi sunt toate...

Ii aparuse in vis un inger cu aspect de cioara. Avea aripi negre, cioc cenusiu in loc de gurita de copil din imaginile idilice ale imaginarului comun. Somnolent, cu chipul buhait, cu limba incarcata si cu sufletul pustiit, lua reteveiul si se apropie de oglinda... Cand cazura cioburile negre, pe jos se facu o baltoaca pe care pluteau doua pene insangerate.

relaxat
schimbare
polifonie
castrat
a nedumeri

Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".

CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))

si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...

Daniel,
pai in primul rand Levantul , Dragostea, Dublu CD (poezie), apoi Nostalgia (care e de fapt o editie integrala a "Visului" aparut in '89, deci cenzurat), Travesti, Orbitor-Aripa Stanga (proza) si, mai nou, Enciclopedia Zmeilor (pentru copii) plus Postmodernismul romanesc (eseu). oricum, nu rata Jurnalul!! mare parte din lucrarile lui le gasesti (re)editate la Humanitas, deci cu niste comenzi la ei poti rezolva decent achizitia cartilor sale. banuiesti, desigur, ca a scris mai multe, eu ti-am recomandat doar ce-am citit.

cu ce sa incepi? .....hm....grea intrebare...okay, incepe cu Nostalgia!

Spui ca si tu aveai vise mari prin '90. Sa inteleg ca ai fot 'dezamagit' si ai plecat?
Personal sper sa nu ma schimb prea mult!

Sunt constient ca in anii 90 (90-95) lucrurile stateau altfel pe aici prin tara. Atmosfera, mediu era altul.

Multe s-au schimbat insa de atunci. DE FAPT, MULTE am reusit NOI sa schimbam de atunci...in business, in economics, in politica chiar, in cultura....si in societatea civila!

PERFECT deacord, ma bucur ca ai spus asta: daca esti muncitor si destept poti sa fii bogat, sau sa reusesti as spune eu, ORIUNDE> Deci si in Romania.

Ideea mea: hai sa nu mai dam vina pe sistem, pe altii, pe guvern, pe mentalitati-caci tocmai aceste mentalitati blamate ne fac sa dam vina pe altii.

Hai sa trecem la treaba. FIECARE! Sa ne orientam pe solutii si nu pe probleme si sa nu ne lasam. THERE IS ALWAYS A WAY!
Cred in asta!

Si nu cred ca daca gandesc asa se poate spune ca inca mai cred in Mos Craciun...
Desi, Mos Craciun asta...este cel mai ambitios om de pe pamant...:) :) imagineaza-ti, sa duci tu intr-o singura noapte cadouri la toti copiii din lume. Super obiectiv!
:)

Cat despres a schimba oamenii...

In primul rand vrea sa invat sa ma schimb pe mine!!! Nu acel miloion de dolari e esential ci persoana care voi deveni incercand sa ii strang...

Abia dupa ce ma voi schimba si modela pe mine...pot sa incerc sa schimb pe cei din jurul meu.

Si impreuna cu ei sa schimbam pe cei din jurul nostru!

Sa le aratam ca se poate!

O viata irosita ar fi aia in care mi-as vedea numai de mine!

Implinirea mea: sa fac pe bani ce as face cu placere si gratis...sa ajut oamenii, sa tin training si sa ajut oamenii in personal developmentul lor!


!!!! Nu am vrut sa ma laud cu ceva!!! NU vreau sa imi scriu calificari sub nume...Nu am incercat decat sa ma prezint in primul meu mesaj...asa cum sunt...fara sa las ceva deoparte!

DESPRE PRESEDENTIE>..

nu acum! Florine nu acum, dar in 10-20-30 de ani...cine stie.

Cand voi avea ceva de spus, demonstrat, dovedit...cand voi avea ceva de aratat in urma mea...voi intra si in POLITICA!

Si stiu ca nu voi fi singur. Voi avea grija ca in jurul meu sa am oameni de exceptie.

:)

Numai de bine...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Chrysilla
Cantecul inorogului albastru

Mai intai,ce este un inorog?
"Inorogul este un cal",ar raspunde cel intrebat.
Dar inorogul,sau unicornul,este un cal cu un corn in frunte.
Cu cornul lui de fildes si de nestemate,de piatra si de argint,inorogul aprinde stelele.
Seara,cand soarele se stinge si luna se inalta,cornul inorogului ajunge pana la cer.
Lumina palida face aripile inorogului sa sclipeasca argintiu.
Stelele il asteapta gata de bal; inorogul isi desface aripile albe ca ale ingerilor,isi face vant si paraseste pamantul.
Atinge cu cornul lui de fides stelele mici.
Atinge cu cornul lui de argint stelele albastre.
Atinge cu cornul lui de piatra stelele moarte.
Atinge cu cornul lui de nestemate Calea Lactee,care nu e decat calea pe care paseste inorogul in drumul lui spre stele.
Cu coada lui matasoasa stinge soarele.
Rasuflarea lui cu miros de stele aprinde luna.
Acesta este inorogul alb.
Insa inorogul albastru...oh,inorogul albastru are cu totul alta menire.
Iinorogul albastru e purtatorul viselor.
El apare dupa ce inorogul alb a adormit in culcusul lui.
Inorogul albastru tropaie.Copitele lui scapara.Coama i se infoaie.
Ciuleste urechile. E plin de neastampar.
Coada ii biciueste coapsele.
Asteapta.
Ce?
Asteapta ca fiecare copil sa`i pregateasca traista albastra cu fan aromat albastru si cana albastra care face ca apa neinceputa de izvor sa para albastruie sub cerul albastru de seara.
Asteapta ca aripile lui albastre sa se coloreze cu parfumul albastru al padurii fermecate albastre.
Dupa ce zanele ireal de albastre ii infoaie coama cu vise calme,albastre, inorogul isi inmoaie botul albastru in apa albastra,soptitoare a izvorului fermecat si bea indelung.
Apoi isi desface aripile albastre,bate aerul de cateva ori si se pierde,inghitit de cerul albastru inchis.
Din aripile albastre se imprastie spre case visele albastre.
Nimeni nu`l vede,nimeni nu`l aude,caci inorogul albastru se confunda cu aerul albastru si aburul rasuflarii lui seamana cu visele.
Cand lumea se trezeste,dimineata,in traistele albastre nu mai este nici un fir de fan aromat albastru,iar din apa albastra din canile de lut albastre nu a mai ramas nici un strop.

O gasiti pe Chrysilla in:
http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10584&page=1&pp=20

Tipul de investitie depinde de personalitate (risk adverse sau nu etc), de virsta (etapa in care e familia si cerintele incluse aici), de venit si locatie. Desigur mai depinde si de altele dar astea ar fi principalele.

1. Investitia in imobiliare este cotata ca o investitie sigura DAR ca si la bursa sunt situatii in care trebuie sa iesi din ea la timp. Vezi centrul Detroit-ului. Cladirile de birouri de acolo mai au valoare ? E drept ca decaderea pe imibiliar nu e atat de rapida ca in cazul bursei.

2. Imprumutul se poate sa fie o idee buna. Se cheama leverage si la un optim ori folosesti banii bancii ca sa faci multi bani (aici e vorba de chestii speculative si de un pariu bun pe piata - cum ar fi imprumuti ca sa faci un pariu pe piata cum ca Yen-ul va creste, se intampla asta si faci bani. Dai imprumutul inapoi si ai ramas cu ceva. Sau imprumuti bani, cumperi o firma, o faci eficienta rapid sau ii vinzi bunurile si sa zicem ca esti destept si iei mai mult decit ai dat) - sau la redus taxele. Pe de alta parte orice imprumut - deci leverage, creste volatilitatea deci riscul.

3. Leasingul la masini e poate o idee buna pentru cei cu o lunga experienta de conducere in tara respectiva. Altfel asigurarea te omoara. Din punctul meu de vedere daca o masina merge, are o culoare tolerabile (verdele praz imi face rau !) si nu-si pierde aripile de rugina pe traseu, sunt foarte ok. Putin imi pasa daca nu arata grozav... La o adica eu dupa un fender bender de garaj am folosit masina fara bara de protectie, ca de, aveam nevoie....

4. Bursa este o idee buna dar eu sunt modelul hands on adica prefer sa ma uit eu la companie si sa decid. Dar daca nu ti le urmaresti un fond mutual poate e o idee mai buna. N-as investi numai pe bursa pentru nu e deloc intelept si apoi situatia economica actuala are semnale mixte si sunt destule comparatii cu 1933. Traditional intr-o piata neclara aurul a crescut la pret si va creste in continuare. Deasemenea in conditii de volatilitate in Orient (si ceva miiriieli recente la adresa sauditilor) petrolul e in crestere dar e destul de speculativ. Pe money market EURO in crestere fata de US dollars. Dollarul canadian idem - dar cum economia canadiana e prea legata de exportul catre US se vor face eforturi in a se tine dolarul canadian mai jos. Interesante firmele globale care isi hedge prin operatiile lor in diverse tari riscul de schimb valutar. Hai ca scriu o carte aici ! Mai bine ma opresc.

5. Tot respectul pentru Ozzy. Nu e usor sa mergi inainte in conditiile tale de inceput si sa-ti pastrezi visul si telul. Dupa cum e mare lucru sa recunosti totul aici. Andre Morariu - foarte bine ca ai investit mai ales dintr-un salariu care e de numai 3500 pe luna, dar putin mai multa intelegere, toleranta si respect pentru ceilalti de pe aici, zau ca nu ar strica. Ni te-ar face DOAR mai simpatic. Te deranjeaza ?????

Sa lasi...

Oamenilor sa nu le dai iubiri cu miinile curate
Sa nu le spui
Ca undeva e lumea ta
De lacrima albastra.

Sa nu-i lasi nicidata
Sa te calce,sa te stiveasca
In noroiul aripilor arse.

Sa nu-ti faci vise
Cu oameni fericiti.
Sa nu te-mbeti cu clipe
Ce demult s-au stins.


Si cind cuvintele-ti vor fi straine
Si-n tine zborul s-ar opri
Cind stii ca nu mai ai
De indurat o vina

Sa lasi un om sa-ti spuna
Ce a gresit


**********************************

Transcendenta

Era un timp
Pe care l-am iubit...
Dar am cazut!
Caci toamna mea
Venea intotdeauna dimineata.
Am incercat sa ma opresc
Undeva intre cer si pamint

Dar universul meu trecuse
Demult intr-o
Alta galaxie.
***********************************

Lacrima

Ochiul,
care privise mut lumina
A gasit modalitatea
De a-se exprima
Lacrima
Cuvint despre Dumnezue
Soptit in durere.

Junie 1995

**********************************

"Nu sunt ca zeii. Cit de dureros o simt
Un vierme sunt, ce-n pulbere traieste
A carui foame de pamint
Cu talpa, calatorul o stiveste"
Dante

ma alatur viselor voastre !pacat ca in Rom. n-am intilnit multi oameni vegetarieni...chiar a fost o problema si un subiect de gluma...

am plecat acum 3 ani din Romania ca programator. Nu pot sa spun ca am avut o viata grea in Romania, ci normala, nici bogata, nici saraca . Ceea ma interesa e sa pot face ceva in strainatate, intrucat in Romania, sansele sunt foarte limitate daca nu ai relatii cu oameni din vechiul aparat comunist. Deja mi-am luat o garsoniera la Paris, la margine e adevarat, dar sunt multumit. Oricum vreau sa impartasesc cateva idei care sunt foarte importante pentru a va integra intr-o tara europeana:

1. In primul rand, europenii sunt foarte sceptici vis-a-vis de romani, ii vad ca talhari in momentul de fata (nu uitati ca si italienii erau vazuti asa in urma cu 50 ani, dar intre timp, s-a amerliorat situatia) , asa ca e important sa incercati sa aveti un partener de viata bastinas. Prietena cu care traiesc e frantuzoaica. Un partener de viata roman nu va face altceva decat sa va izoleze.

2. Cercul de prieteni trebuie sa fie bastinasi.

3. Exista o problema cu romani, sunt f. provinciali. Nu este o regula generala, dar statistic, f. probabila. Prin urmare, se intampla sa ii vezi dupa 15 ani ca au trait intr-o tara straina si sunt imbracati tot ca romani.

4. Trebuie sa plecati f. tanar, pana in 25 de ani. Dificultatile pe care le veti intampina depasesc paranormalul, dar tot se merita. Fiind tanar se poate merge inainte. O varsta de 35 de ani e deja prea mult. Stresul acumulat poate duce la multe probleme de sanatate.

5. N-as recomanda sa emigrati in america de nord, ci intr-o tara EU. Mentalitatea din America de nord este f. diferita .In plus daca aveti cea mai mica problema aici in EU, va puteti intoarce acasa la mamica pentru a va relaxa ceea ce nu e cazul cu America, costul transportului este net superior. Emigrand in America, practic rupeti legatura definitiv cu Romania, depinde de voi daca vreti sa o faceti. Traind in EU si obtinand cetatenia EU, puteti sa va mutati cand vreti in Anglia, Suedia sau chiar Grecia. In plus, concurenta in America este de speriat, daca sunteti o bestie si sunteti dispusi sa luptati cu orice pret, atunci America este locul vostru, daca sunteti o persoana mai calma, fara aspiratii colosale, stati in EU.


4. Nu uitati niciodata Romania. Romania a trecut printr-o perioada cumplita, saracie absurda. Asta nu inseamna ca trebuie sa o lasati in urma. Din cate am vazut situatia s-a amerliorat si cu siguranta Romania va intra in comunitatea europeana. Nu cred ca Romania va ajunge vreodata o putere, dar desigur isi va asuma un rol in sud estul Europei. Nu uitati ca Romania era mereu mai bogata decat toate tarile balcanice, inclusiv Grecia care e membru EU. In ceea ce ma priveste o sa ma profilez pe o activitate care sa-mi permita sa ma intorc mereu in Romania. Romania are un potential enorm, are sa devina ceea ce era inainte de venirea comunismului, motorul economic din sud-estul europei.
Populatia descendta EU din Romania e enorma si cuprinda sasi, greci, unguri si evrei care sunt imprastiati in toate tarile EU. Marile orase din Romania sunt construite prin contributia acestor etnii. Renuntand la granite si adoptand o legislatie corecta, nu ar ezita sa se reintoarca sau cel putin sa intemeieze o activitate in tara stramosilor lor. Asta este singura problema, anume vechile cicatrici. Romania e puternica prin minoritatile sale, cu o europa libera, lucrurile se vor pune pe picioare.
Iubesc Romania!!!!!!

Am promis ca revin. Si iata-ma:

Ceasul tacut, soarelui stins
Dor de miscare scurge-n dogoare.
Cazut de pe scut, candva aprins,
A noptii chemare o soarbe-n racoare.

Neimpacate, a boltilor soapte
Asteapta cuvantul sa le culeaga.
In care noapte sa fie fapte,
Numai ecoul va sa-nteleaga,

Si le va duce la aleasa rascruce.

Pe aripi de gand, sub lumina de luna,
Va fi un drumet ce povara-i dulce
O va primi din aleasa fantana.

Purtat de vis, intr-o noapte nebuna,
Doar el le aude din tainica struna.
va fi un drumet si va fi o fantana...

desi stalcit in batai
sau inregimentat in
sensuri hade
astept
o cer acum pe ultima
am dreptul, gade,
la utima bataie
de aripa.