comentarii

pe mine ma suna ana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hailouuu - de Ivy la: 09/12/2004 20:34:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
ce fac fetele?
BELLA dragutza..nu ti's boii acasa darling? What is wrong? De ce nu dormi fato la ora 3 dimineata?? Ca la mine cind suna ceasul la 7 imi vine sa il arunc..:-) Anyway...sa stii ca am pus si eu beculetele pe casa si pe linga casa...si aseara am inceput sa coc prajiturelele pesntru craciun..adica de fapt sunt fursecuri..hihi In fiecate an, fac citeva cutii de fursecuri...o bunatate..

ANI eu vreau la cumparaturi in Bucuresti ..Ma iei???? plsssss Si daca nu ma iei, poate imi cumperi tu ceva..spre exemplu as vrea niste minuni din argint..inelutze, bratzarutze...chestii..ce zici?? Oar eimi aduce moshul?? ca eu le-am pus pe lista..am trimis si lista...
Acu' e drept ca nu stiu exact unde am trimis-p..:-))

FEFE...m-am decis sa vin in California..in vizita..sau de tot...ploaia de aici m-a scos din minti...:-))))

Gata va las..si mai revin

plec la lunch..ca m-a pocnit o foame..si mai apoi in fine..vin sa va vad again
#31243 (raspuns la: #31238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un vizitator - de vladootz la: 14/08/2005 00:12:19
(la: Dezgolirea femeii)
Cautand cu totul altceva pe Internet am date de Cafenea, si, parandu-mi-se un loc interesant, am rasfoit printre "conferinte" pana am dat de aceasta. Subiectul mi s-a parut interesant, asa ca am avut rabdarea sa urmaresc discutia, insa am ramas oarecum dezamagit. In primul rand, pentru ca dupa cateva interventii la subiect, discutia s-a transformat intr-un mic razboi intre "ei" si "ele" (alunecand in trecere si prin Iran), fara sa genereze idei intr-adevar constructive. Adica "prinsi" in ceea ce voiati sa obtineti de la interlocutori (pentru ca am constatat ca exista deja anumite relatii intre membri) ati scapat din vedere scopul final al discutiei. Sa ma explic:
Ati plecat de la: "Daca esti frumoasa si vrei sa arati aceasta si celorlalti de ce mai incerci sa acoperi aceasta reprezentare?"
Din start mi se pare un subiect pe care "ele" au intr-adevar ceva de spus (ceva constructiv/interesant, vreau sa zic). Noi putem cel mult sa ne dam cu parerea, insa femeile sunt cele care pot explica starea de fapt constatata de plic (si de multi altii de altfel). "Ele" au incercat raspunsuri, insa toate cu iz de justificari mai degraba decat de lamuriri. Asta pe langa faptul ca s-au contrazis intre ele. Deci, o concluzie ar fi ca, cel putin la nivel constient, motivele pentru care doamnele/d-soarele se imbraca provocator (sumar sau nu, mi se pare irelevant) difera. Nu sunt de acord ca parerea celorlalti e un "barometru" obligatoriu pentru toata lumea, insa sustin ideea ca "Ma imbrac asa pentru mine" nu suna convingator. Unde mi se pare ca batea intrebarea autorului textului e partea a doua: daca tot de imbraca asa, de ce sunt indignate cand barbatii "reactioneaza"? Mi se par deplasate ideile cu "balele"; de acea categorie de barbati nu ma leg. Ma refer strict la barbatii normali, la care privirea le cade pe "nuri" fara a reactiona fiziologic chiar asa de intens. Mi se pare o reactie perfect normala si sanatoasa (si sa fim seriosi, previzibila) sa privesti atent ceva frumos. Un corp frumos nu vad de ce ar face exceptie. Insistenta e o chestiune relativa... nu trebuie sa fii "needy" (cum s-a exprimat "plastic" cineva) ca sa ramai absorbit de imaginea unei femei frumoase. Mi se pare insa ca e ceva ce se poate controla constient (si aici nu sunt de acord cu plic). Totusi, nu inteleg ideea de "holbare". Daca tablourile dintr-o expozitie ar avea (prin absurd) personalitate feminina, oare ce-ar gandi despre cei care le gusta frumusetea? Sigur, e o diferenta mare intre cele doua situatii, accept, insa esenta e aceeasi, si am impresia ca asta refuza femeile sa accepte: barbatii (cei sanatosi si "normali") nu le privesc ca pe niste "bucati de carne"; mai degraba ca pe niste opere de arta. Dincolo de frumusete insa, ele trezesc in barbati si reactii instinctuale care nu mi se pare ca trebuie justificate; trebuie doar mentinute insa de barbati in limitele bunului simt. Oricare ar fi insa reactia barbatilor, o tinuta provocatoare mi se pare ca in parte o justifica; din perspectiva asta vad si eu ca fiind ipocrite reactiile femeilor in aceasta situatie si aici as fi sperat la niste raspunsuri mai elocvente in aceasta conferinta. Chiar incerc sa inteleg, nu sa judec.
Dintr-o alta perspectiva, discutia mi-a adus aminte de partea din monologul final al lui Pacino din "Devil's Advocate" in care critica redulile absurde impuse de Dumnezeu oamenilor:
"Look... but don't touch! Touch... but don't taste. Taste.. but don't swallow." Necazul acolo era ca oamenii incearca sa inteleaga rational intentiile lui Dumnezeu cu ei; necazul aici e ca barbatii incearca sa inteleaga rational intentiile femeilor cu ei... abordare care a dat faliment permanent de multe milenii incoace in ambele domenii... :)

P.S. A iesit mult mai lung decat ma asteptam...
#65258 (raspuns la: #65232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si alte raspunsuri, si mai bune :)) - de ondine la: 07/10/2005 16:04:23
(la: miss cafenea 2005)
1. Varianta ii salvez pe toti: Il pun pe iubirea vietii sa-i faca respiratie artificiala cardiacului, il iau pe chirurg si mergem la spital, de acolo trimit o salvare sa-l ia pe pacientul ramas la locul accidentului, apoi ma intorc, in drum ma intalnesc cu tipul de pe chat si in final ma intorc la iubirea vietiii care ma asteapta cuminte in shantz.
2. Varianta unii se salveaza singuri: Il iau pe cardiac in masina, il las pe chirurg cu iubirea vietii, dau telefon la spital ca nu vine chirurgul si sa gaseasca altul, il las pe cardiac la spital, ma duc la tipul de pe chat si raman cu el, iar iubirea vietii si chirurgul se cupleaza si raman si ei impreuna pana la adanci batraneti.
3. Varianta ma mai salvez si pe mine: Il sun pe tipul de pe chat sa-l ia el pe cardiac, eu fug cu chirurgul la spital, apoi ma intorc sa-i explic iubirii din shantz cum e cu ciorbele reincalzite si in final raman cu chirurgul.
4. Varianta sadica: ii las balta pe toti trei la locul accidentului, ma duc sa ma intalnesc cu tipul de pe chat, si in timp ce beau o bere cu el, sun la politie si la spitalul de nebuni sa ii anunt ca in interesectia cutare sunt trei infractori periculosi, dintre care unul face pe cardiacul, altul e criminal si opereaza cu o trusa chirurgicala, iar al treilea e beat si zace in shantz dupa ce a comis un grav accident de circulatie.
5. Varianta Bruce Willis: il iau pe iubirea vietii in masina si ajungem in 3 minute la spital cu viteza de 280 km/h, acolo nu mai stam dupa doctori si explicatii, ne suim intr-o salvare, ne intoarcem la locul accidentului, pe drum imi dau seama ca inca mai tin la iubirea vietzii si ma opresc pentru o scurta dar zguduitoare explicatie cu tipul de pe chat care ma astepta la marginea soselei, el nu se supara si promite sa-mi ramana prieten pana la moarte, apoi intr-un minut sunt inapoi, constat ca doctorul vrea sa-i faca de petrecanie pacientului pentru ca de fapt din cauza lui trebuia copilul sa faca transplant iar copilul era de fapt al chirurgului, iubirea vietii se ia la bataie cu chirurgul ca sa-l impiedice sa-l omoare pe pacient si cum alta solutie nu mai e, intre timp il operez chiar eu, cu succes, pe cardiac, apoi vin si politia si salvarea, dar ca de obicei nu mai e nevoie de ei.
6. Varianta telenovela: ma indragostesc pe loc de cardiac, plang vreo juma de ora pentru soarta lui, chirurgul plange si el de mila copilului cu transplantul, iubirea vietii plange de dorul meu, tipul de pe chat plange de ciuda ca n-am venit la intalnire, incerc sa ma sui in masina dar are o defectiune si nu mai porneste, sun la politie, salvare, pompieri, crucea rosie, armata salvarii si vreo cateva ziare locale, si ca sa nu va mai tin cu sufletul la gura, peste inca o suta de episoade se dovedeste ca pustiul cu transplantul era de fapt copilul meu, numai ca dupa ce facusem copilul eu imi pierdusem memoria de durere cand aflasem ca iubitul meu de atunci si tatal copilului murise in urma unui accident, insa el de fapt nu murise, scapase si isi facuse operatie estetica si de aia nu-l recunoscusem, fiindca era nimeni altcineva decat chirurgul.
Ar mai fi si altele dar nu mai am timp acum.
Ayoka descurca itele - de ayoka parol la: 25/03/2006 18:19:03
(la: Tehnici de resemnare)
Asumarea renuntarii la dorinta si impacarea cu o stare de fapt data (sau ramasa) induc iluzia resemnarii.
Resemnarea inseamna frustrare mascata. Resemnarea nu e suprimarea dorintei, ci conventia suspendarii ei. Fie innabusita cu samavolnicie, fie neglijata cu regularitate, respingerea dorintei e pana la urma autosugestie esuata.
Dorinta sufocata persista in stare de latenta, cel mult reusind sa-si amane manifestarea; la vremea imbinarii bratelor cercului, rasare intinerita, de nerecunoscut, de multe ori deghizata, inocenta in impostura ei obraznica, propunand o ,,noua” dorinta: aceeasi Marie c-o alta palarie…
Dorinta e investirea unei energii concentrate intr-un obiect cu care, prin imaginatie pozitiva, creatoare, dezlantuita, omul se identifica, transferandu-i unele din datele lui, ajustate ad-hoc, si pe care, astfel imbogatit, vrea sa-l posede: ,,parca face parte din mine” (va suna cunoscut?). Sau in cazul ,,pierderii” lui, vrea sa-l posede din nou.
Dorinta devine usor necesitate. Un nucleu care tine in sah toate elementele vietii individului. Acolo unde nu e patima, nu exista nevoie de resemnare. Patimii trebuie sa i te abandonezi, dar sa nu dainui in ea. S-o consumi exhaustiv, nu pana cand ,,se indupleca”, ci pana cand e exterminata si iti da, automat, pace.
Tot ce ai supus sisificului proces de resemnare se va intoarce la tine. Histrionica minte umana inlesneste revenirile, creand mediul, starile, evenimentele propice, magistral inchipuite si realizate, in laboratoare la care inteligenta banala din noi are rareori acces…mai ales cand pare ca esti pe punctul de a te sustrage definitiv dorintei/patimii/iubirii sau orice alta denumire i s-ar da…pac! se mai intampla ceva care iti invie slabiciunea pe care se grefeaza, cu fizionomie patologica, ea, DORINTA, triumfatoare prin constienta tiraniei ei…
Sa nu-ti treaca prin minte, biata fiinta umana, sa-ti refuzi ceva! Asta ar trebui sa fie una din intaile invataturi. Resemnarea e boala mai grea decat vinovatia. Iar cand se reped amandoua cu ciocurile infometate asupra ta, atunci cand nu mai poti face nimic, pentru ca deja nu mai depinde de tine si povestea s-a schimbat de mult…nu stiu ce se mai intampla, pentru ca eu, una, am fost intotdeauna suficient de prevazatoare (si de norocoasa) sa nu ajung in acest stadiu. Nu am multe dorinte, din fericire, dar dorintele mele sunt foarte puternice. Nu lupt cu ele, ci pentru ele. Nu ma domina, nici eu nu le domin pe ele, convietuim frateste si le las sa se manifeste. Cand se obraznicesc, le privesc cu indulgenta si le fac pe plac. In loc sa urmaresc resemnarea, urmaresc dorinta. In loc sa ma urmareasca resemnarea, ma urmareste dorinta. Fiecare dorinta implinita o bifez cu satisfactie si dau o petrecere in cinstea ei. O sarbatoresc de asemenea atunci cand imi amintesc de reusita ei si astfel, dorintele care asteapta rabdatoare sa le vina randul, vazand dintr-o data cata cinstire le e adusa rudelor mai expeditive, se grabesc la randu-le sa se bea sampanie in onoarea lor.
Pentru ca e mai bine sa obtin decat sa tanjesc, sa las sa curga energii decat sa le blochez, incerc sa nu fac greseala sa ma reSEMNEZ (adica sa ma anulez pe mine si sa-mi dau un alt nume care sa ateste disperat renasterea ce urmeaza mortii fiintei mele care dorea… :-) ) Si ma joc mult, mult, mult…
Cattalin - de abc111 la: 24/06/2006 11:28:45
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Trebuie sa recunosc ca ma si distrez cand citesc ce scrii.

Ultima ta perla este: "Uite, o sa iti raspund la intrebari, dar sa nu mai lungim discutia despre crestinism. #129476". In mesajul anterior spuneai:
"Pai nu-ti zisei ca nu mai discut cu tine despre crestinism?"#129246
Iar eu ti-am rapuns:
"Ce-i drept imi zisesi, dar nu te-am suspectat vreodata ca te vei tine de cuvant!!! "

Daca iti dai indemnuri personale si nu te tii de ele, ce sa-ti fac? Nu pot decat sa zambesc cand treci la plural! Nu cumva indemnul e numai pentru mine si suna cam asa "da mai abtine-te sa raspunzi!" Nu intelegi ca indemnurile tale "sa nu mai lungim discutia" si "pai nu-ti zisei ca nu mai discut cu tine despre crestinism" depind de tine! Aplica tu ce promiti!

Dar nu-ti mai pun intrebari, pentru ca nu stii nici macar in principiu ce inseamna a raspunde la o intrebare. O sa-mi tii iar vreo predica despre Fecioara Maria sau despre saiturile tale cu surse corecte de informatii, ca parintele Staniloaie, cum ai spus.

Stii, pe vremea "celui mai iubit fiu..." si a antecesorilor lui, se spunea:

"Cand te afli la stramtoare/Da-i cu clasa muncitoare". Acum, cand te-ai aflat tu la stramtoare, nestiind ce sa raspunzi la intrebari, i-ai dat cu Fecioara Maria. Asa ca acum, cand numarul unu in respectul natiunii este tov Teoctist, pus in functie Personal de Impuscatu' as propune o modernizare a "dictonului":
"Cand te afli la stramtoare/ Da-i cu Maica Nascatoare". Nu suna bine?

Vezi ce grozav esti? Poti sa si inspiri lumea sa faca "poezii".

Ce-i drept m-a speriat sugestia ta ca mai tarziu pot sa redevin crestin!

Ar trebui sa incep chiar eu sa ma rog: "Doamne sfinte miluieste-ma si nu ma lasa sa cad in minciuna!" ca sa nu ajung in halul ala!

Pentru ca recunosc ca multi o sfarsesc asa!

Vorba aia: "virtutea ne loveste in rafale/ odata cu durerile de shale!"

Na, ca iar am rapuns in versuri! Poate imi rapunzi si tu in poezii! Desi nu contez pe gramatica ta, ca m-ai speriat!

#129662 (raspuns la: #129476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo de... - de dante_aliguery la: 08/09/2006 19:29:53
(la: Prostia...la romani)
nu poti ca bagi un intreg popor intr-o singura oala.nu poti sa spui despre o tara intreaga ca sunt prosti. tinand cont ca si tu faci parte din societatea asta de idioti. e ca si cum asi spune despre mine ca sun creti si pe langa faptul ca o spun mai sunt si mandru de asta. faci exact cum faceau alti pe vremuri cand fugeau din romania si spuneau ce tara de c.... este cu toate ca erau si ei tot romani.
apropo de... - de dante_aliguery la: 08/09/2006 19:29:53
(la: Prostia...la romani)
nu poti sa bagi un intreg popor intr-o singura oala.nu poti sa spui despre o tara intreaga ca sunt prosti. tinand cont ca si tu faci parte din societatea asta de idioti. e ca si cum asi spune despre mine ca sun creti si pe langa faptul ca o spun mai sunt si mandru de asta. faci exact cum faceau alti pe vremuri cand fugeau din romania si spuneau ce tara de c.... este cu toate ca erau si ei tot romani.
#144055, de dante_aliguery - de MadMax la: 09/09/2006 00:58:20
(la: Prostia...la romani)
apropo de...
"e ca si cum asi spune despre mine ca sun creti si pe langa faptul ca o spun mai sunt si mandru de asta"
Cand m-am laudat eu? Unde as fi dat de inteles ca sunt mandru de asta? Sincer... nu imi aduc aminte. Poate ma lamuresti tu.
A... si ar mai fi ceva.
Tu esti mandru ca esti roman? Da... spune si de ce.

--------------------------------
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.
#144229 (raspuns la: #144055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bright:))) - de alex andra la: 22/03/2007 15:26:39
(la: Vine Pastele)
V-ati pus toate pe capul meu :))) Pai asa-mi trebuie, daca nu stiu sa tac si fac publice chestii atat de intime precum "priceperea" mea in ale muraturilor :))) As zice io vorba aia a lu Maan, da mi-e ca la mine ar suna bulgar, f--- -i :)))
#179533 (raspuns la: #179514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de donquijote la: 15/04/2008 12:22:07 Modificat la: 15/04/2008 12:23:37
(la: Rugaminte :))
beep-ul merge si e pe gratis.
eu il folosesc ca mijloc de comunicare, la (pre)intelegere cu cineva care imi poarta grija cand sunt pe drumuri prin locuri unde nu am acces imediat la internet si se interesezaza daca am ajuns in aeroport la timp, daca am aterizat cu bine, etc...
deacord cu bleah in cazul celor care apeleaza ca sa-i suni tu inapoi...eu nu sun niciodata. nici macar nu ma uit cine a fost daca nu apuc sa deschid la timp mobilul dupa principiul sanatos care zice ca, cine are nevoie de mine mai suna odata.
#302918 (raspuns la: #302914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme :) - de PROUDFRECKLED la: 08/03/2009 03:44:52
(la: Stop! Femeia la urma...)
Sfinte Sisoie ce cauti acolo la ora trei jumate noaptea?:)

la mine acu suna stingerea!
#414467 (raspuns la: #414462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaru - de valentinindezirabilul la: 17/01/2010 11:33:40
(la: 5.728.123 de deceuri )
deşi mă simt puţin jenat să-ţi răspund, am s-o fac totuşi, măcar de dragul replicii.
dacă ai fi stăruit măcar vreo clipă lângă vreun "de ce", vei fi aflat că orice "pentru că", "deoarece", "cum" etc. sunt de fapt niste deceuri (oricum, logica elementară dintr-a noua de poate ajuta).

PS: problema existentiala nu poate fi nici mare, nici mică. nici utilă, nici inutila. ea este sau nu este. căci, problemă fiind, îi va fi fost de-ajuns omului să fie om. daca nu mă crezi pe mine, atunci suna la 112 să-ţi confirme.
#516834 (raspuns la: #516823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amari - de philo la: 05/02/2010 11:46:51
(la: Despre statutul femeii in Islam si tramvaie de lemn)
Exista diverse stiluri.
Aici, la min [Israel], fatza este descoperita la mai toate, dar au batic.
La unele masca are o deschidere pt. ochi si respira pin masca, care devine filtru de praf. Avantaj.
Minoritatea - nici macar ochii nu-s la vedere.
In Saudia, alea cu oblon si filtru, sunt majoritatea - arabi shiiti, cred. La fel si in Iran.
Sunii sunt mai liberali - Egiptul, de ex. si acolo poti vedea dame cu decolteu generos. Tot asa in Liban, dar acolo se simte influenta crestinelor.
La mine traiesc suni. Fatza le este la vedere, dar fere sa le faci vreun compliment relativ la frumusetea lor. Ai putea fi ucis. Si tu si necajita doamna.
Nu-i vorba ca deobicei complimentele nu sunt indreptatite, asa ca pericolul este infim.
#522938 (raspuns la: #522918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucu - de latu la: 16/10/2010 21:18:21 Modificat la: 16/10/2010 22:28:44
(la: Animalul Inimii de Herta Muller)
"Aus meiner Sicht sind Sie ein rücksichtsloser „Wendehals“..." (Din perspectiva mea sunteti o oportunista)...

E un citat, dintr-o scrisoare deschisa catre HM in limba germana. (E continuta si o referire la premiul UTC-ului, care i s-a acordat Hertei Müller la publicarea uneia dintre cartile-i. Probabil una mai putin virulenta in tendintele-i oponente).
Personal nu tind sa dau intru totul crezare nici ei, nici lui. Ideea ei cu doua profile - dintre care unul compromitator - e perfecta pentru a preintampina intrebari incomode. Ar putea la fel de bine sa fie o minciuna. Cine poate verifica?

Dupa cum scrie el, poate cred dovedi ca a fost detinut politic. Dar cine poate verifica cat de grav a fost delictul lui?

Toate astea doar aparent n-au legatura cu ce-ai scris tu. Pentru ca suntem intr-un punct in care ne lipsesc amandurora informatii de incredere, avem optiunea sa speculam sau sa ne luam dupa ce simtim la citirea celor scrise de unii sau altii.
Iar asta ar fi fain la o bere, dar atat.

'de ce nu, la urma urmei?'
Pai eu as zice, dintr-o buna cuviinta care nu mi-ar ingadui sa afirm ceva ce n-are cum sa sune altfel decat ca o sentinta, ca o concluzie la o judecata la care nu am dreptul. Daca o Doina Cornea ar fi acuzat pe unul si pe altul dintre intelectualii Romaniei, acuzele ar fi avut macar o legitimitate. De altfel, Doina Cornea a facut impotriva regimului mai mult din interior, decat a facut HM din vestul linistit sau cel putin valoarea celor intreprinse de ea, Doina Cornea, mi se pare mai mare. Dar asta doar marginal.

Si mai e si ceea ce in scrisoarea deschisa la care ti-am pus link apare cam la inceput: HM a declarat ca scrie din ura. Adica si cu ura? Poate ca si asta-i doar un PR-Gag. Poate nu. Putem sa aflam? (Am vrea? Ne-ar interesa?)..:)
Ca sa nu mai vorbim de - ura nu i-as zice neaparat - dar aversiunea nemtilor la contactul cu romanii. Nitzkydorf a fost una din comunele alea in care dupa cum bine stii, traiau prin anii saptezeci numai nemti. "Die Valachen" era - acuma nu tocmai o-njuratura, da' nici un compliment :)
Daca cresc in atmosfera aia, scriu din ura (poate si cu ura) pot intr-adevar sa afirm ca sunt obiectiv?
Riscul de a fi data de gol, era limitat si inainte de a primi Nobelul...

Last but not least: Si in lumea literara germana exista pareri diferite.
Marcel Reich-Ranicki a zis: "Ich will nicht über sie reden". (Refuz sa vorbesc despre dansa).
Elke Heidenreich a gasit imediat si explicatia refuzului, care tradusa de mine ar suna cam asa: "Ii e ciuda ca n-a luat favoritul lui (Nota: Philip Roth) premiul".
Hellmuth Karasek a zis ca-i surprins.
Nota: Cele trei nume apartin unor somitati pe scena literara germana.
#575098 (raspuns la: #575082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nyx - de adina.petre la: 15/04/2011 11:36:37
(la: tentativelor)
originala era cu sunt. apoi a fost suntem. a ramas sunteti. :))

eh, e o asa...o rasuflare asta, nu o iau in seama ca fiin in orice fel buna sau valida. un mic acces usor nevrotic, nimic serios. :)

dar e bine ca mi-ai zis ce si cum, ca evident, pentru mine nu suna, nu se mai vede asa.

uite, asta e o problema, cu cat citesc mai mult ceva ce scriu, cu atat il stiu pe de rost, si nu-l mai pot citi...cu alti ochi. pana mea.
#608772 (raspuns la: #608723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Victorian Silă la: 09/07/2013 19:56:07
(la: Vinatorul de iluzii (2))
Mai întîi, Yoghinul a respirat vreo zece minute, prelung şi scoţînd un sunet ciudat pe fiecare expiraţie, despre care am aflat mai tîrziu că era aşa numitul “om”. Pentru mine nu suna decît ca o vibraţie guturală, pe o frecveţă foarte joasă. Aşteptam nedumerit să se întîmple ceva, cînd, pe neaşteptate, a făcut un gest brusc cu palma stîngă şi una dintre lumînări, aflată la cel puţin un metru de el, s-a stins. A repetat de cîteva ori scamatoria şi toată lumea a aplaudat. Apoi a scos din mîneca cămăşii albe stil kimono, două ace lungi şi subţiri, care păreau din metal.
Cineva a oftat. Altcineva a rîgîit. Cîţiva au rîs. Yoghinul şi-a prins o bucată din pielea de pe stomac între degete şi a trecut acul dintr-o parte în alta. S-a lăsat liniştea. A repetat aceeaşi chestie în zona pectoralilor. A stat aşa cam un minut, după care a scos ambele ace. Toată lumea a putut vedea că nu cursese nici o picătură de sînge. Pielea parcă se lipise la loc, fără nici o semn de rană şi fără urme de cicatrice.
Ca şi cum ce ne arătase nu fusese destul, Yoghinul a împuns unul din ace prin podul palmei şi cu toate că procedeul ieşise din nou perfect, o fată mai din faţă, leşinase.
Aş fi putut jura că urmarea fusese doar o farsă repetată de zeci de ori, dacă nu mi-aş fi amintit după aceea că pe fata care leşinase o ştiam din vedere, din cartier. Toată lumea auzise de ea în generală – făcea parte din categoria celor care au fobie faţă de ace sau injecţii şi din cauza asta, în copilărie, toate vaccinele obligatorii îi fuseseră administrate sub anestezie. Aşa că de fapt, ce a urmat mi se pare chiar şi acum, după atîta timp, complet inexplicabil.
Yoghinul adusese o scîndură de lemn de pe balcon. Nu cred că văzusem aşa ceva pînă atunci, decît poate cîndva, ca o parodie în vreun film de desene animate. Scîndura arăta ca un pat din care ieşeau puzderie de cuie subţiri şi ascuţite. Cineva a şuşotit că Yoghinul se va întinde peste ele, că mai făcuse de cîteva ori asta şi că n-o să păţească “nici pe dracu”. Atunci a apărut Gonzo, care nici nu observasem cînd dispăruse din audienţă. Cînd s-a apropiat de centrul camerei am observat că ţinea ceva în mînă. Erau două fleici de carne crudă, tăiate perfect, ca pentru grătar. Gonzo a depus atent carnea pe vîrful cuielor şi s-a putut obseva cum sub propria greutate, bucăţile au alunecat în jos, aproape un centimetru şi au rămas înfipte acolo.
Gonzo a scos carnea şi s-a îndepărtat. Imediat toată atenţia s-a îndreptat din nou spre Yoghin. Şi-a scos chimonoul de pe el şi l-a pus peste cuie, ca pe un cearşaf. Îl mai văzusem pe Yoghin la bustul gol şi cu alte ocazii şi de fiecare dată mă mirasem ce rău arăta. (Într-a unşpea, stătuse odată toată recreaţia mare în spatele liceului şi ţin minte că în ziua aia se anunţase record de frig în Bucureşti, vreo - 25 C. Iarna următoare crescuse miza pariurilor pentru că se înfăşurase într-un cearşaf ud. Al dracu’ Yoghinul nu răcise niciodată şi nu fusese bolnav de nimic toată viaţa lui!)
I-am urmărit mişcările în cel mai mic detaliu. Cum a luat fata leşinată în braţe, cum a depus-o uşor peste cuie, nici neglijent, dar nici în grabă, exact cum procedase Gonzo cu fleicile mai înainte. Nu detectasem nimic suspect, nimic care să trădeze o scamatorie. De fapt, în general purtarea Yoghinului contrasta cu ce te-ai fi aşteptat să vezi de la un magician. Nici un zîmbet, nici o fluturare de mînă. Din atitudinea lui ghiceai că nu aştepta aplauze. “Atunci de ce o face?” mă întrebasem, nedumerit.
A lăsat fata suspendată vreun minut, apoi a luat-o de acolo. Atent, ca şi cum ar fi fost un bebeluş.
“De ce nu ai lăsat-o mai mult?” a întrebat un roşcovan tatuat.
“Pentru că mi-era frică să nu se trezească.” a răspuns Yoghinul. “Atîta timp cît dormea era în afara oricărui pericol. Dar nu puteam să o las să se trezească în experiment. S-ar fi rănit groaznic.”
“Păi nu atîrna la fel, în somn sau trează?” a întrebat un altul.
“Normal că nu! Visele din cap acţionează ca heliumul din baloane, unele te fac să pluteşti. Să zicem că odată visezi că zbori, iar altădată că ţi-ai pus pe tine o armură de cavaler teuton. Cîntăreşti exact la fel, ce crezi?”
“Nu ştiu.”
“Poţi să-ţi controlezi visele, controlînd energiile vitale ale organismului. Prin exerciţii budiste de yoga, cum fac eu. Iar unii spun că dacă reuşeşti să controlezi lumea viselor sfîrşesti prin a o modifica pe cea de aici.”
“Vrei să spui că i-ai putut controla visele? Pe ale ei?” am întrebat.
“Bună întrebare!” mi-a întors-o Yoghinul, fără să spună mai mult.
Aruncasem o privire spre Gonzo. Era tranfigurat, cu ochii cît farfuriile, cu o expresie de mulţumire care nu ştiam deloc ce ar fi putut să însemne.
"Darul" de Ana Blandiana - de LMC la: 27/04/2004 18:02:12
(la: Cele mai frumoase poezii)
Darul
Ana Blandiana

Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce stramos mi-a gresit ca sa-i port – lauri – vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte
Ca-n legenda regelui Midas.

Aproape mi-l simt pe regele mort de blestemul
Ca mina lui sa prefaca in aur orice,
Sa moara flamind pentru ca piinea uscata in aur
Nu mai putea s-o manince, nici apa s-o roada.

Cerul nu pot sa-l privesc – se innoreaza de vorbe,
Merele cum sa le musc impachetate-n culori?
Dragostea chiar, de-o ating, se modeleaza in fraze,
Vai mie, vai celei pedepsite cu laude.

Vai mie, vai, arborii nu scutura frunze,
Numai cuvinte cad toamna batrine si galbene,
Muntii inalti ii iubesc, dar se clatina muntii
Sub povara imperecheatelor sunete.

As vrea sa adun vorbele toate-ntr-un loc,
Sa le aprind, sa dezbrac lumea de ele,
Dar s-ar scoroji trupul lumii asemeni
Frumosului print cu piele de porc in poveste.

***

Aceasta poezie am citit-o pentru prima data in biblioteca Universitatii de aici din California, unde am terminat Arta si Istoria Artei. In timp ce citeam am inceput sa pling in hohote de parca mi-ar fi murit tot neamul, toata lumea care trecea pe linga mine se uita ca la televizor, dar eu nu ma puteam opri. Realizasem atunci in '96 pentru prima data in 11 ani de cind venisem in America, ca tot Romanca am ramas, iar cuvintele poeziei imi oglindea intr-un fel si "darul" meu, care de multe ori parca-i blestem. Din momentul acela poezia aceasta mi-a ramas in inima si-n suflet, este cea mai frumoasa poezie pentru mine. Este povestea vietii mele in cuvintele lui Ana Blandiana.
Alice si a ei casã - de AlexM la: 27/07/2004 14:41:55
(la: Despre Limba)
Aliciul zise:
-------------------------------------------------------------------
io gandeam sa spun "casuta postala a Jimmy-Ceciliei", da' ce te faci ca as spune 'casuta postala a Anei-Maria', daca m-ar chema asa?
noroc ca la mine-i simplu': "casuta lu' Alice".
chiar asa, Alice de ce n-are casuta?
s-o fac altminteri, ca sa nu gresesc: "Alice-casutza postala"
--------------------------------------------------------------------

iaca vezi ? intr-o zi românul bãgã de seamã cum cã neshte pãrtsi carili ajutau la declinare devin tot mai slabe si mai slabe si se pierd oarecum pe drum. Dintr-o datã vazu iel ca nu mai e nici o diferenta intre acusativ si nominativ dar pentru asta l-a scos pe "pe" din buzunar si a rezolvat cu acuzativul( a propos, de ce o fi "pe" masculin? de ce adicatelea nu e "a scos-o pe pe din buzunar"?). La genitiv insa a dat-o in barã si asta din pricina faptului ca aparura nume noi dupa ce lua si el contact cu alte neamuri. S-a incuscrit cu ala, cu aia si vrand nevrand, i-a aparut in familie, in sat nume ca Veronica, Ildico, Alice, Ana-Maria s a m d. Amu, a trebuit el sa faca in asa fel incat sa nu strice numele la femei cand zicea "a ei". Ca atare nu putu sa zica un "veronikei" si el zise "Veronici". Celui care statea si pazea bostanaria, omul ala de la Academie, nu i-a placut ca a bagat pe "ci" acolo asa ca a spus ca forma corecta ar fi "Veronicãi". La Ildico, Ildicãi ( ca sa nu iasa Ildici) , la Alice l-o lasat asa ca oricum era "ce" in nume , deci Alicei/Alicii. La numele compuse e cu bai , eu unul sincer spunand ca nu stiu daca exista o norma aici sa acordam prima sau a doua parte a numelui sau amandoua ( Anei-Maria, Ana-Mariei, Anei-Mariei): Din burta , tsaranul din mine ar spune "Anii-Marii" dar presupun ca omul de la Academie o sa sara'n sus ca ars.
Necazul cel mai mare pare ca veni de la numele de femeie luate din alte limbi care , dupa modul lor de a suna, pentru român ar fi nume masculine. Ca sa scape omul de beleaua aceasta a inventat si el un lucru nou facand un mixaj , taind "i" de la masculin si lansand expresia "a lu". Expresie care a prins si cu care nici omul de la Academie nu prea stie ce sa faca. De sunat nu suna pe gustul sau dar nici nu o poate scoate afara din casa. Ca atare o tolereaza si ne atentioneaza mereu ca de fapt este "lui" si "ei" iar acolo unde ceva suna masculin dar e de fapt feminin, atunci zice probabil si el bogdaproste ca stramoshul sau a inventat acel "a lu".
Interesant ar fi de vazut cand a aparut invetia asta? Pai cica demultisor , inca din perioada de formare a limbii române dat fiind ca acest "a lu" ar trebui sa vina din Latinescul "ad illo" cu sensul "de la el".Noa, asa o fi? Stim bine ca inainte de a se introduce numele de familie in România, oamenii la sate se stiau dupa prenumele parintelor. Daca erau doi de Ion atunci unu era Ion a lu Petre si altul era poate Ion a lu Zâna.
Pentru un strain care ar incerca sa scrie acest mod de apelare la români, in momentul in care-i sint prezentati "copchii" el o sa scrie:
AluIon, AluZâna, AluPetre pentru ca el nu are de unde sa stie ca "a lu Ion" sint de fapt 3 lucruri intr-unu.
Bun asa, o sa ziceti Dv. Da ce-i cu asta? Care este legatura la ce pricepe strainul si cum scrie el si cu lb româna? Pai nu e chiar asa de simplu de vazut. Trebe sa aducem aminte ca neshte greci au povestit ce s-a intamplat hãt, hãt acu fro 2 mii de ani pe aceste meleaguri ale noastre. Si s-a intamplat sa scrie si ei niste nume ale unora ce-i intalnira eu. Si iaca asa , avem o lista de nume de prin "Carpati si Balcani", nume inregistrate cu mult timp inainte de Christos care sint in lista grecului . Curiosi de astfel de nume?
Aluporis, Aluzenis, Alucentus s a m d, sint peste 30 de astfel de nume parca.


Revenind la Alice si a ei casã, io nu m-as necajit daca scrii "Casuta postala a Alicei" sau "Casuta postala a lu Alice". Poti incerca si cu "Alice, casuta postala a ei". Totusi cred ca avand un nume din asta mai nou care nu prea face casa buna cu limba Româna, aplica si tu regula stramosului si zici simplul "Casuta Postala a lu Alice". Te asigur ca nici omul de la Academie nu o sa mârâie nimic:-)


AlexM
#18445 (raspuns la: #18435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am vrut sa sune a acuzatie:) - de camyb1981 la: 08/10/2004 12:48:38
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
camyb1981

Sau in orice caz, acuzatia ar suna in genul : "de ce naiba ai atit de mare dreptate?" Am simtit intotdeauna ca sint "altfel" decit ceilalti, nu neaparat in sensul mai bun sau mai rau, ci pur si simplu altfel; nu mi-a placut niciodata sa ma pupe (zgomotos si apasat!!!) toate neamurile la care mergeam in vizita sau veneau la noi, sa stau de vorba cu vecinii (nici macar cu parintii), n-am pus mare pret pe jocurile cu ceilalti copii, n-aveam chef de reuniunile de familie in jurul mesei (in timp ce ei le considerau fericite regasiri pe care le serbau, in modul cel mai firesc, cu mincare si bautura de tot felul, mie mi se pareau la fel de atragatoare ca ingramadirea unor animale la mincarea in care s-au strecurat si niste boabe mai de soi, ca deh, e sarbatoare!!!)

Si nu mi-a fost niciodata realmente dor de nimeni; mi-ar placea uneori s-o aud pe mama cintind, dar banuiesc ca din cauza ca asta se intimpla foarte rar, in putinele momente in care era cit de cit multumita; si m-ar bucura s-o revad asa, pentru ca a dus o viata care mie mi se pare cumplita si mi se pare nedrept ca n-a putut sa fie altfel pentru ea.

Atit mi-au lipsit, momente... M-a rugat mya sa enumar zece lucruri care mi-ar face placere... constat cu dezamagire ca "a face dragoste" nu se regaseste nici macar in coada listei. Nu pot sa zic ca nu-mi face placere, de asta ma si mira ca nu mi-a venit in minte imediat, dar e suportabil si fara!?Ce fel de om sa fii sa gindesti asa?Bineinteles, eu ma percep pe mine ca si reper de normalitate, dar nu pot sa nu ma intreb uneori daca am intr-adevar dreptate...

Exista si iazul nostru?sau o sa ne tot zbatem fara sa ne fi regasit apa pina la moarte?Asta ma intreb, daca nu cumva am putea sa ne construim noi un iaz, habar n-am, ceva... Problema e (sau nu neaparat problema) ca acesti "pesti pe uscat" care sintem nu dau doua parale pe teoria solidaritatii si sustinerii reciproce decit la acest nivel de hiper-empatie daca o pot numi asa, adica, te inteleg, dar nu vreau sa ma contaminez de tine, de starea ta, de nimic din ceea ce nu ma priveste.

Sint in general o persoana morala, dar numai in masura teoriei pe care o emitea Kant (cred ca el) si care mi-a ramas intiparita in minte sub forma paginii din manualul de filosofie: intr-adevar, daca nu e foarte greu sa fac un bine, prefer sa-l fac decit sa nu fac nimic, iau deseori atitudine fata de nedreptate, dar asta (si aici intervine teoria de care spuneam) nu ca sa ma simt bine cu mine, nici sa obtin vreun fel de recunoastere sau popularizare sociala, ci pur si simplu pentru ca asa mi se pare corect sa fie, cel care poate ajuta sa faca asta pentru cel aflat in imposibilitate.

Am inteles ca sintem cronici, incurabili si toate astea... am inteles ca asa e natura noastra si evident, ca nu o putem schimba. Intrebarea vine: ne oprim aici, ne resemnam si gata? Si eu am ales varianta "mascarii diferentei" in contextul in care simt ca nu am puterea schimbarii asupra celorlalti, dar asta e tot ce putem face?O sa fim vesnic nemultumiti?
#24466 (raspuns la: #24386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SUUUPPEEEERRRRR!!!!! Da, ma p - de Ivy la: 01/11/2004 22:27:24
(la: Trancaneala Aristocrata)
SUUUPPEEEERRRRR!!!!! Da, ma primesti cu tot familionul???? Acu deh, si eu...imi da omul un deget si io ii smulg toata mina..:-)))
Sigur ne intilnim..pentru ca eu o sa locuiesc in acelasi loc, si aproape in fiecare zi am sa fiu cu puiutii mei in parc..so, ne intilnim la o plimbarica...desi suna bine si chestia cu bunatatzurile facute de mami a ta...

Si le convocam si pe fefelinele noastre sa vina, iar de nu..le transmitem .."prajiturele virtuale"...

Hei anisia, cei de la cofetaria Ana, mai fac prajituri si pateutzuri tot asa de bune? erau tare bune cu ceva anishori in urma..mie imi placeau...
#27261 (raspuns la: #27259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...