comentarii

pe om nu-l stapanesti decat cu pacatele lui


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Cand un om e mai mult decat un om?" - de cosmacpan la: 05/04/2008 23:24:30 Modificat la: 05/04/2008 23:25:44
(la: Cand un om e mai mult decat un om)
Atunci cand...."Eu am zis: "Sunteti dumnezei, toti sunteti fii ai Celui Prea Inalt."

"Cand un om e mai mult decat un om"? Atunci cand isi asuma rolul de creator!
Oare degeaba taranul roman iti arunca in caruta: Un pom sadit, o fantana sapata, o casa ridicata, un urmas..." dovedeste-ti ca vrei, arata ca poti.................
despre omul agresiv - de ilona2 la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Despre agresivitate)
nimic nu se pierde, totul se regaseste...
__________________________________

din ce am intalnit pâna acum in viata, am realizat ca agresivul care initiaza hartza, este defapt omul care lasa instinctul animalic sa primeze. este cel care uita ca are defapt doua arme mult mai bune pentru a rezolva un conflict: inteligenta si vorba.e mai de admirat omul inteligent si diplomat, decat omul-maimutza care sare la bataie din te miri ce. si cand spun "omul", ma refer si la barbati si la femei.sunt, din pacate, multe femei care una-doua sar la scandal.
desdemona - de carapiscum la: 20/10/2004 18:31:59
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Spune Hristos asa: "credinta fara fapte este moarta"!!! Prin fapte se intelege efort propriu, interes manifestat in cunoasterea si mai ales aplicarea normelor crestine. Chestiunea puritatii inimii, cum o numesti tu, este mai degraba un slogan inventat de fratii nostri vitregi intru credinta care afirma ca ajunge sa ai o inima curata ca sa dobandesti raiul. Nimic mai neadevarat si mai inselator. Dealtfel in ce ar mai consta in acest caz dreptatea lui Dumnezeu? Si care ar mai fi rostul poruncilor Legii? N-ajunge sa capatam acea stare de nepacatuire in sensul ca nu fac rau la nimeni si atunci ma mantuiesc. Hristos ne indeamna sa facem ceva mai mult, ceva in plus: sa ne daruim din iubirea noastra celor ce au nevoie, adica sa ne aplecam peste cei bolnavi si vatamati cazuti intre talhari. Poti sa nu fi facut in viata asta nici un rau, dar daca n-ai faptuit binele n-ai un merit mai mare decat al pacatosilor de rand.

Aceste lucruri de care zici tu se numesc ispite si ni se atrage de multe ori atentia sa priveghem si sa umblam pe ziua ca sa nu ne cuprinda intunericul. Inteleg eu ce vrei sa zici, nu te contrazic. Numai ca nu stiu in ce masura un om bland care nu urmeaza Legea poate sa se mantuiasca inaintea unuia care a urmat-o. Mi se pare ca asta e o taina a lui Dumnezeu Insusi, mai exact a lui Hristos pt. ca Lui i s-a dat toata judecata. Nu putem vorbi aici de drepturi asupra altora... Faptul ca vorbesti cuiva si incerci sa-l faci sa inteleaga unele lucruri nu e totuna cu a face judecata.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25692 (raspuns la: #25682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ICE ICE ICE....... - de Little Eagle la: 15/02/2005 02:29:30
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
De ce neaparat 15 ani?E o cifra ce ma indeamna cu gandul ca scrii despre mine Ice Queen.Te-au deranjat cumva opiniile mele mai din trecut?
Ma consideri un usuratic?Un Don Juan?Poate am fost candva dar oare ce conteaza, prezentul ori trecutul?
Te-ai gandit vreodata ca nu neaparat vrei sa te desparti de cineva dar ca destinul are la un moment dat un alt drum pt. tine de urmat in viata?
Eu cred ca statistic vorbind,in lume exista mai multe divorturi decat casatorii si asta poate explica multe.Nu stiu viata ta personala si daca ai fost sau esti casatorita?Sa judeci din afara cand NU stii nimic despre adevarul vietii mele e o mare greseala si chiar cinism,eu nu fac asta cu tine sau cu altii,cel putin nu de cand sunt un alt om si gandesc altfel decat cum crezi tu chiar acum citind randurile mele.
Ori poate nu crezi ca un om se poate transforma cu 360 incat sa devina chiar de nerecunoscut????
Si in fapt nu e o schimbare asa de usoara,in adevar pare la prima vedere, dar dupa cum cred ca stii si vorba:"nimic nu se face peste noapte",nu ar fi rau sa-ti dai seama ca daca am ajuns sa ma schimb deodata,am trecut prin zeci de ani de multe experiente ce sunt absolut sigur cu certitudine 100% ca tu nu le-ai avut si n-o sa le ai vreodata.
Crede-ma ca stiu ce vorbesc.

De unde stii tu ca in trecut nu m-am lovit decat de iluzii si ca abia acum m-am trezit la reala realitate?Ca abia acum vad adevarata iubire ce mereu am cautat-o si nu am gasit-o ,dar ca m-am incapatanat sa cred in existenta ei si m-am lovit numai de vise desarte???
Ori poate real crezi ca si acum voi face la fel ca in trecut?Aici e greseala celor ce arunca cu piatra inainte de a gandi.
Trag o concluzie si cu asta basta,nu-i mai intereseaza daca au sau nu dreptate.
Oamenii ca tine, si sunt din pacate destui,sunt aceia pt. care de ex. un fost puscarias ramane un puscarias in ochii lor indiferent ca omul s-a schimbat total si nu mai face ce a facut, pt. ca in sfarsit si-a gasit un drum sincer si onest in viata si mai mult in plus a descoperit si iubirea.
Ce faceti voi in schimb???Va luati in continuare de el si-l impingeti mereu la marginea societatii,nu-l acceptati intre voi,e doar un...hot.....!!!
Desigur ca nu fac aluzie acum la mine.Am stat o vreme in puscarie in romania pt. oameni ca voi sa fiti liberi sa aveti dreptul de a pleca oriunde vreti si sa fim cu totii liberi,dar asta nu conteaza acum, e doar trecut si deci nu mai exista,nu pt. mine.
Daca am luptat si am fost dizident politic nu am facut-o doar pt. mine ci pt. toti ca mine si erau destui,dar nu aveau curajul sa vorbeasca.....dar nu-i vina lor ci a fricii din ei ca-si pierdeau acel "tot"la care tineau cu dintii stiind adevarul,dar acceptand in schimb...minciuna.Pe undeva nu e ciudat cum seamana cu ce ai scris tu despre mine?
Gandeste-te putin.Societatea comunista fiind o sotie si deodata vrei sa fii real fericit si ce faci cand prilejul fericirii se iveste in calea ta?Ramai in continuare sa suferi ori te ridici la revolutie???O mica analogie venita pe moment.



In fine,am gasit fericirea adevarata si iubirea ce nu o gasisem nicaieri si mai putin in mine....am sa -ti mai scriu peste 15 ani sa-ti spun ca nimic nu s-a schimbat si ca sunt la fel de fericit ca si azi,ok?Astepti acest timp cu mine?

Si apropo,NU am blestemat nimic din viata mea,fie si acele momente grele ce am intalnit si NU regret NIMIC din trecut,mi-a fost o mare lectie de viata si as dori ca multi sa o capete pana nu e prea tarziu.
Dragostea mi-a venit pe neasteptate si m-a trezit brusc la realitate.Cel mai bun si frumos sentiment uman existent in univers ce mi-a deschis spre adevar sufletul si ochii.Iubitei mele ii sunt si ii voi ramane dator toata existenta mea si astfel de lucruri
nu le-am zis nici unei femei din viata mea!!!Nu mai exista un viitor care sa schimbe vreodata prezentul in care amandoi traim si gustam din el cu iubire orice clipa a lui.
Ori poate inca nu ai realizat ca exista posibilitatea chiar unica, sa fie doi indragostiti ce nu pot trai unul fara celalalt?
In viata mea NU am spus zilnic "TE IUBESC"niciunei femei si crede-ma ca am cunoscut f. multe!!!in fapt o spun sincer si cu dragoste femeii iubite mereu si mereu si in gand chiar de sute si mii de ori am spus-o si am s-o mai spun.In cateva luni doar am spus aceste cuvinte cat as fi spus in 10 vieti traite in trecut.Ori poate nici asta nu inseamna pt. tine un sentiment ca iubesc cu adevarat?

LOVE&PEACE,
Little Eagle














































#36363 (raspuns la: #36325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“platim scump faptul ca suntem nemuritori,... - de DESTIN la: 19/11/2005 23:40:39
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...murim pentru asta de mai multe ori in timpul vietii”(Nietzsche-Ecce Homo).

Am inceput acest comentariu cu un citat pe care il consider deosebit de intelept.

Gandirea in spirala, se transforma incet insa din pacate sigur intr-o gandire circulara care revine mereu la aceleasi teme duce in mod necesar la fenomenul de suprasaturatie, caz in care ideile isi pierd magia si devin simple concepte, sunt ucise de repetitivitate, inecate in balta minciunii.

Dimensiunea interesanta a vietii este un principiu convenabil al minciunii?

Nu aude nimeni agonia cuvintelor?

Nu le vede nimeni sangerand insingurate?

Suspinam cronic dupa certitudini si ni se pare ca le gasim in niste stereotipii, ceea ce nu stim noi este ca soarta, cea care nu stie, nu poate sau nu vrea sa rada, se amuza copios pe seama neputintei intelectuale de care dam dovada.

“Atunci nu-ti ramane decat sa-ti inchipui ca forta gravitatiei care-l trage spre pamant ar fi, daca rastorni imaginea, forta care-l face sa cada spre cer”(Salvador Dali).

Mie, unuia, mi-ar placea sa cad spre cer, dar fara a ma repeta. Trebuie sa intelegem acel “fugit ireparabile tempus” ca o garantie a unei treceri demne, omenesti.

Cadem atat de artistic cand mai aruncam si un interesant pe drum, ne risipim cu atata gratie! In sens invers.

Si atata timp cat “platim scump faptul ca suntem nemuritori, murim pentru asta de mai multe ori in timpul vietii”, (Nietzsche-Ecce Homo),

atata timp cat “existenta e pierdere de fiinta” (Cioran) si atata timp cat in schimbul transcenderii conditiei de om, nu am dobandit decat autoinselarea, de ce sa mai facem din noi niste naivi, niste pacaliti si niste prostiti de viata? Meditati, va rog, daca astazi sunteti tot ce v-ati vrut a fi…Si de ce atatea degradari, esecuri si mistere cand viata e o “gradina de rataciri”?…Stiu, pentru ca nu ma indoiesc decat in numele adevarului, care nu poate fi decat interesant.

“Umili viermi de pamant”(Blaise Pascal)!, nu ne ajunge ca suntem doar o ratacire, plamaditi din “visul nefiintei”(Eminescu). Simtim nebuna nevoie de a imbogati lumea cu ineptii care ne obosesc si o obosesc. Nu ne e suficient sa murim cu fiecare clipa, este o stupida necesitate sa instauram, in mod fatal, domnia interesantului, o domnie a inconstientei ridicate la rangul de principiu al lumii. Poate ca ne meritam soarta!

Un dictionar de deschis ochii ar fi cu siguranta cea mai puternica modalitate de a lupta impotriva unei avalanse de lucruri interesante, facute pentru oameni neinteresanti si neinteresati.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
latu - de DINU IONESCU la: 24/07/2006 20:39:19
(la: Pierderi ireparabile)
Cred ca ceeace traim noi acum este mai mult decat simplul conflict dintre generatii , care a existata de cand lumea...
Amintiti-va inceputul lunii Ianuarie 1990, cand priveam cu atat drag pe fiecare tanar intalnit pe strada si ne venea sa-l mangaiem cu duiosie, ca o extrapolare a recunostiintei fata de colegii lor de generatie care au inrosit marmora din statia Universitatii in acea noapte istorica...(cel putin , mie asa mi sa- intamplat!).
Era , atunci , un sentiment firesc , cred, ca apoi, in foarte scurt timp ,dupa ce doar maximum 2-3 saptamani ni s-a parut ca respiram un aer foarte tare, de munte, in Bucuresti , sa ne trezim la cruda realitate...
Pe tinerii de astazi ii privesc cu sentimente foarte diferite, intrucat , din aceeasi generatie face parte si fata mea , pe care , eu si sotia mea stim cu am crescut-o si educat-o...
Acesti tineri au enormul "avantaj" de a avea, practic , numai viitor: despre comunism nu stiu decat din auzite; ei nu au nicio vina ca au mari lacune in formarea caracterului si atitudinii fata de viata: de vina este invatamantul romanesc,acei profesori formati in vechiul regim , care inca dicteaza programele scolare, dn care lipseste cu desavarsire istoria noastra adevarata, relativ recenta(ultimii 130 ani, in special).
Tot generatia naostra este de vina , ca nu s-a organizat, pana acum , acel proces al comunismului , din care tinerii de astazi ar fi avut atat de invatat,dar , in primul rand ar fi aflat , ca traiesc intr-o tara creata artificial de catre comunisti, o tara practic fara identitate, care inca ateapta acei oameni providentiali care sa-i redea adevarata aura , prin recuperarea a tot ce-a fost valoros ,inante de falia comunista (practic, inainte de 1948, cand a inceput distrugerea sistematica , cu asistenta sovietica , "de specialitate" a elitelor romanesti din toate clasele sociale, obiectivul fiind crearea "omului de tip nou", care , din pacate , observ ca a reusit, intrucat , chiar la a 2-a generatie , a disparut complet interesul fata de acest trecut.
In ceeace priveste problema ateismului, departe de mine ideia de a crea noi conflicte(sunt un caracter foarte pasnic...), ci dincontra , vroiam sa preintampin unele comentarii "ironice" a vreo doi atei , care ma "pandesc"...
Multumesc mult pentu contributie.
SAM.

#135091 (raspuns la: #134859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cea mai mare escrocherie a secolelor - de Jianu Neridan la: 26/09/2006 05:10:59
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
Cea mai mare escrocherie a secolelor este pierderea a miliarde de suflete prin minciunile pe care Satan le spune oamenilor si acestia le cred.Asa cum a venit la Eva asa vine la noi toti si din pacate cei mai multi cad in plasa lui.Cum?
Prin ateism, umanism, libertinism, spiritism, iubire de bani,... .
Datoria fiecarui om este sa-L caute si gaseasca pe Dumnezeu dar, Satana vine cu o oferta mai tentanta si oamenii nu mai au timp pentru Dumnezeu.
Viata unui singur om valoreaza mai mult decat toate bogatiile pamantului la un loc, si din pacate cat de putin pretuim noi oamenii.
un om echilibrat - de Intruder la: 28/03/2008 14:30:22
(la: Ce inseamna un om echilibrat?)
inseamna un om cu totul altfel decat sunt eu.
...si cand dorm sunt dezechilibrat. ori nu dorm nopti intregi si pe urma nu ma mai ia somnul de obosit ce sunt...ori dorm ca vaca la arat de ma trezesc cu barba pan' la genunchi. :)))
#296848 (raspuns la: #296840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara titlu - de Areal la: 25/07/2008 15:43:05
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Domnul Dogood( fa bine, in traducere) astepta cu nerabdare in timp ce ingerii cerului ii examinau dosarul. In sfarsit Ingerul Sef a spus:
- Dar, e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! In toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic! Nici macar unul singur, intr-o viata de om... Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, caci nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, caci nu ai dat dovada de nici o slabiciune. Cel mai bine, ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat- si sa revii astfel, ca o fiinta umana adevarata!
firicel - de proletaru la: 28/11/2010 20:55:56
(la: Inapoi in Romania?)
"[...] Cred ca tot ce am de facut e sa fac mai mult decat am facut anul trecut(nu totul trebuie sa-mi placa..o sa-mi placa mai tarziu)"

m-am lamurit... eu zic sa incepi sa inveti flamanda fara sa-ti para rau ca nu stapanesti romana.
din pacate nu am pile la farmacie si comentariul asta a fost si el fara anestezie.
#584624 (raspuns la: #584612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Pt Radu63 - de desdemona la: 08/04/2004 03:58:06
(la: Automobile si soferi)
Adevarat !

Insa din punct de vedere ecologic (al consumului de carburat si al productiei de CO2) o masina pentru fiecare om e o situatie dezastruoasa. Din pacate nu se poate altfel, si tot ce ramane de facut e sa ne constatam cu regret neputinta de-a ameliora acest scor, si sa constatam inca o data ca nevoile urbanizarii sunt cam opuse nevoilor mediului inconjurator. Sad but true.

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13486 (raspuns la: #13479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat de uniti sunt romanii in strainate? - de (anonim) la: 21/06/2004 04:04:54
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Am aproape un an de cand am plecat din Romania definitiv si de fiecare data cand am intalnit un roman l-am privit ca pe un frate.Am crezut ca atunci cand esti departe de tara, romanii sunt uniti, se ajuta unii pe altii, dar din pacate am constatat ca lucrurile nu sunt chiar asa cum am considerat eu.Realitatea este ca in strainatate, romanii se barfesc intre ei, se invidiaza si uneori este mai usor sa iti faci prieteni straini, decat romani.Pacat, cand te uiti la alte natii ce uniti sunt si cum au grija unii de altii...mare pacat!
destin, :) - de Alice la: 17/07/2004 08:39:24
(la: Pacatul)
eu nu m-am gandit sa inregimentez 'pacatul' in definitii universale.
mi-ar fi placut sa aflu ce inseamna el pentru fiecare dintre noi si ce-i pacat de moartea in viziunea noastra, cat de vinovati ne simtim si cat suntem capabili sa (ne) iertam.

dupa asta, as fi fost curioasa sa aflu daca un pacatos care se caieste si nu-si poate ierta faradelegea, chinuindu-se, e mai vinovat decat acela ce greseste in necunostinta de cauza.

altfel spus, ma intrebam ce 'valoare' are pacatul tau in ochii lumii, cand tu nu esti constient ca l-ai faptuit (meriti au ba pedeapsa?) si, de cealalta parte, ce valoare mai poatea avea pedeapsa oamenilor atunci cand iti aplici tu-insuti una, mult mai grea, constient ca nu meriti iertarea nimanui?

ps. ma tem ca acolo, in gradina raiului, s-a petrecut ceva ce pierdem adesea din vedere si care e mai important in viziunea-mi decat savarsirea 'pacatului'. O data in plus nu ni s-a luat mai mult decat ni s-a dat: CONSTIINTA!!!
#17993 (raspuns la: #17991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, "...CONSTIINTA" - de DESTIN la: 17/07/2004 09:36:13
(la: Pacatul)
Tu precizezi:
"ps. ma tem ca acolo, in gradina raiului, s-a petrecut ceva ce pierdem adesea din vedere si care e mai important in viziunea-mi decat savarsirea 'pacatului'. O data in plus nu ni s-a luat mai mult decat ni s-a dat: CONSTIINTA!!!"

Exact ce reiese si din comentariul meu anterior,"acolo in gradina raiului," Adam si Eva prin creatie aveau aceste "insusiri":posibilitatea de a pacatuii si posibilitatea de a nu pacatuii.

"Constiinta nu a fost niciodatã deplin definitã".
Pânã acum constiinta a fost definitã prin continutul abstract al mintii (care include fenomenele psihologice si fenomenele sensoriale) sau prin starea de "wakefulness" sau "awareness".
Deoarece nu a fost înteleasã natura constiintei nu s-a putut gãsi o definitie de lucru. De aceea utilizarea contemporanã a termenului constiintã oferã o descriere confuzã si neadecvatã.
Uneori constiinta este consideratã sinonimã cu mintea, ca totalitate a proceselor mentale. Principiul fundamental de la care sã înceapã formularea unei teorii a constiintei este starea de "awareness", dar acest lucru cere o fizicã nouã.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#17996 (raspuns la: #17993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no comment! - de bubuka la: 27/07/2004 05:10:48
(la: Interviu cu Dumnezeu)
sincer m-am uita pe site din pura curiozitate si ma asteptam sa gasesc ceva ironic...cred si nu stiu in ce...practic!
sunt botezata in doua religii,cea islamica si cea ortodoxa...solutia ideala de a impaca capra si varza.la varsta de 10 mi,mi s-a pus o intrebare de catre invatatoarea mea la care nu stiam ce sa raspund si anume :"CE RELIGIE AM?!".ajung acasa si-mi intreb parintii(precum bula)...raspunsul:"SPUNE-I CA ESTI BUDISTA!".drept urmare i-am confirmat "crezul" invatatoarei care m-a trimis acasa cu un biletel recomandat aviz amatorilor parinti!ce scria in el? curiozitatea mi-a starnit interesul insa nu mi-am furisat ochii prin el...
concluzia:sunt "budista" din punctul de vedere al parintilor mei dar ce sunt eu de fapt?!
ma bucur ca-s "budista"10 minute de cateva ori pe saptamana...macar cu trupu' daca cu sufletu' ba:)
sincer,acum incerc sa ma consider un om putin mai matur decat atunci,daca intervenea religia intre parintii mei nu cred ca exista armonia si cei 26 ani de casnicie care continua in etate!
incerc sa fiu om,si sa-mi fac un rost in viata renunatand la eternul scarbiciu de la P.S.P(pe spinarea parintilor),greu dar sper sa reusesc intr-o zi...ahhhhhh speranta!
vorba bunicului meu:"SPERANTA ESTE CEA MAI MARE CURVA DIN LUME,FIINDCA TOTI SPERA LA EA" ...si totusi "speranta este visul omului treaz"-aristotel...ahhh speranta sperantaaaaaaaaa...
p.s.:cam asa vad si religia,iarta-mi indrazneala de a-mi exprima propriul punct de vedere!

Grigore Gheba a incetat din viata - de luckystar la: 13/09/2004 11:17:48
(la: Grigore Gheba a incetat din viata)
Dumnezeu sa il odihneasca !

Ma numar printre fericitii muritori care l-au avut profesor si regret enorm trecerea domniei sale in eternitate.

Pot sa afirm ca a fost un profesor si un om deosebit. Era altfel decat ceilalti profesori: impunea respect dar era si indragit din prima clipa! Si cei care l-au cunoscut stiu ca nu exagerez.

Disparitia profesorului Grigore Gheba este o mare pierdere pentru noi!...
Dreptatea ... - de (anonim) la: 26/11/2004 20:05:57
(la: Mai crede cineva in dreptate?)
Cred ca ar fi trebuit sa precizeze cineva inca de la inceput ce este "dreptatea". Platon includea dreptatea printre cele 4 virtuti ale teoriei traditionale ale moralei alaturi de intelepciune, curaj si modestie. Tot el sustinea ca omul drept "nu face decat ceea ce este al sau propriu" sau cam asa ceva.
Dreptatea este in general perceputa ca o concretizare a binelui in sfera cotidiana (binele ...?) cu care uneori se confunda, dar ca sa evitam devierea spre aratura - mie imi plac cifrele - va las sa va ganditi la urmatoarele 2 chestiuni:
1) pe inelul lui Genghis-Han era gravat "Puterea este dreapta",
2) Napoleon Bonaparte a spus "Dreptatea se masoara prin numarul de tunuri".

Va doresc numai bine si dreptate de partea voastra.

Sorin
dreptatea se face dar nu e mereu atunci cand vrem noi - de (anonim) la: 18/12/2004 00:09:14
(la: EXISTA DREPTATE DIVINA?)
se zice ca doi ingeri au plecat la plimbare pe pamant. prima data au poposit la un om sarac. si omul sarac nu avea decat o vaca, si seara le-a dat sa manance lapte si mamaliga. dimineata ingerul mai invarsta a omorat vaca si au plecat mai departe. ingerul tanar, foarte contrariat, a cerut explicatii.nu e totul doar ceea ce vezi i-a spus ingerul batran. au plecat mai departe si au cerut gazduire la un om bogat. acesta insa nu a vrut sa ii primeasca si i-a pus sa doarma undeva intr-un subsol. acolo zidul statea sa cada. ingerul batran a reparat zidul iar dimineata a plecat mai departe. ingerul tanar a cerut dinnou explicatie. vaca omului sarac mancase o iarba otravita, iar laptele i-ar fi ucis pe toti, de aceea am omorat vaca, iar in spatele zidului care statea sa cada se afla o comoara ascunsa, asa ca am reparat zidul. poate ca dreptatea lui dumnezeu ni se pare noua nedreptate. oricum dumnezeu isi rezerva dreptul de a face dreptate inca de pe pamant. iar daca un om e lasat nepedepsit pe pamant, asta nu inseamna ca nu va fi pedepsit in ziua de apoi. wathc out :)
"In fond si-n definitiv ceea - de zaraza la: 08/03/2005 03:28:58
(la: Dragoste prin Internet)
"In fond si-n definitiv ceea ce unii cred ca este "dragoste" nu-i nimic altceva decit o iluzie, o alegorie a mintii, un trucaj care de cele mai multe ori il face pe om sa creada ca iubeste. Din pacate aceasta "iubire" este doar o creatie a propriei minti nicidecum o realitate."



:) eram si eu curioasa, cum se determina exact daca iubirea este o "realitate" sau o "alegorie a mintii". inteleg ca e de rau daca e alegoria mintii, deci dati detalii tehnice despre realitate. metri, kilograme, bari, grade celsius, fahrenheit... masuratori reale va rog, altfel demersul nu e convingator!

cat despre internet... ati auzit de corespondenta amoroasa? tot romantzul lumii se sprijina pe scrisorele de amore, culori pastelate, parfumate delicat. si inca fantii si demoazelele asteptau, nu gluma, pana primeau un raspuns infocat, si in rastimp imaginatia le-o lua si mai rau razna. dar altfel, ar mai fi auzit azi cineva de balzac? mai nou se face prin e-mail si pe chat. in afara de viteza nu vad unde e noutatea. unde mai pui ca nu mai trebuie nici sa faci dovada caligrafiei fine!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...