comentarii

pe om nu-l stapanesti decat cu pacatele lui si tot omul are pacatele lui numai ca unu le ascunde mai bine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
desdemona - de carapiscum la: 20/10/2004 18:31:59
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Spune Hristos asa: "credinta fara fapte este moarta"!!! Prin fapte se intelege efort propriu, interes manifestat in cunoasterea si mai ales aplicarea normelor crestine. Chestiunea puritatii inimii, cum o numesti tu, este mai degraba un slogan inventat de fratii nostri vitregi intru credinta care afirma ca ajunge sa ai o inima curata ca sa dobandesti raiul. Nimic mai neadevarat si mai inselator. Dealtfel in ce ar mai consta in acest caz dreptatea lui Dumnezeu? Si care ar mai fi rostul poruncilor Legii? N-ajunge sa capatam acea stare de nepacatuire in sensul ca nu fac rau la nimeni si atunci ma mantuiesc. Hristos ne indeamna sa facem ceva mai mult, ceva in plus: sa ne daruim din iubirea noastra celor ce au nevoie, adica sa ne aplecam peste cei bolnavi si vatamati cazuti intre talhari. Poti sa nu fi facut in viata asta nici un rau, dar daca n-ai faptuit binele n-ai un merit mai mare decat al pacatosilor de rand.

Aceste lucruri de care zici tu se numesc ispite si ni se atrage de multe ori atentia sa priveghem si sa umblam pe ziua ca sa nu ne cuprinda intunericul. Inteleg eu ce vrei sa zici, nu te contrazic. Numai ca nu stiu in ce masura un om bland care nu urmeaza Legea poate sa se mantuiasca inaintea unuia care a urmat-o. Mi se pare ca asta e o taina a lui Dumnezeu Insusi, mai exact a lui Hristos pt. ca Lui i s-a dat toata judecata. Nu putem vorbi aici de drepturi asupra altora... Faptul ca vorbesti cuiva si incerci sa-l faci sa inteleaga unele lucruri nu e totuna cu a face judecata.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25692 (raspuns la: #25682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
firicel - de proletaru la: 28/11/2010 20:55:56
(la: Inapoi in Romania?)
"[...] Cred ca tot ce am de facut e sa fac mai mult decat am facut anul trecut(nu totul trebuie sa-mi placa..o sa-mi placa mai tarziu)"

m-am lamurit... eu zic sa incepi sa inveti flamanda fara sa-ti para rau ca nu stapanesti romana.
din pacate nu am pile la farmacie si comentariul asta a fost si el fara anestezie.
#584624 (raspuns la: #584612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat de uniti sunt romanii in strainate? - de (anonim) la: 21/06/2004 04:04:54
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Am aproape un an de cand am plecat din Romania definitiv si de fiecare data cand am intalnit un roman l-am privit ca pe un frate.Am crezut ca atunci cand esti departe de tara, romanii sunt uniti, se ajuta unii pe altii, dar din pacate am constatat ca lucrurile nu sunt chiar asa cum am considerat eu.Realitatea este ca in strainatate, romanii se barfesc intre ei, se invidiaza si uneori este mai usor sa iti faci prieteni straini, decat romani.Pacat, cand te uiti la alte natii ce uniti sunt si cum au grija unii de altii...mare pacat!
destin, :) - de Alice la: 17/07/2004 08:39:24
(la: Pacatul)
eu nu m-am gandit sa inregimentez 'pacatul' in definitii universale.
mi-ar fi placut sa aflu ce inseamna el pentru fiecare dintre noi si ce-i pacat de moartea in viziunea noastra, cat de vinovati ne simtim si cat suntem capabili sa (ne) iertam.

dupa asta, as fi fost curioasa sa aflu daca un pacatos care se caieste si nu-si poate ierta faradelegea, chinuindu-se, e mai vinovat decat acela ce greseste in necunostinta de cauza.

altfel spus, ma intrebam ce 'valoare' are pacatul tau in ochii lumii, cand tu nu esti constient ca l-ai faptuit (meriti au ba pedeapsa?) si, de cealalta parte, ce valoare mai poatea avea pedeapsa oamenilor atunci cand iti aplici tu-insuti una, mult mai grea, constient ca nu meriti iertarea nimanui?

ps. ma tem ca acolo, in gradina raiului, s-a petrecut ceva ce pierdem adesea din vedere si care e mai important in viziunea-mi decat savarsirea 'pacatului'. O data in plus nu ni s-a luat mai mult decat ni s-a dat: CONSTIINTA!!!
#17993 (raspuns la: #17991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, "...CONSTIINTA" - de DESTIN la: 17/07/2004 09:36:13
(la: Pacatul)
Tu precizezi:
"ps. ma tem ca acolo, in gradina raiului, s-a petrecut ceva ce pierdem adesea din vedere si care e mai important in viziunea-mi decat savarsirea 'pacatului'. O data in plus nu ni s-a luat mai mult decat ni s-a dat: CONSTIINTA!!!"

Exact ce reiese si din comentariul meu anterior,"acolo in gradina raiului," Adam si Eva prin creatie aveau aceste "insusiri":posibilitatea de a pacatuii si posibilitatea de a nu pacatuii.

"Constiinta nu a fost niciodatã deplin definitã".
Pânã acum constiinta a fost definitã prin continutul abstract al mintii (care include fenomenele psihologice si fenomenele sensoriale) sau prin starea de "wakefulness" sau "awareness".
Deoarece nu a fost înteleasã natura constiintei nu s-a putut gãsi o definitie de lucru. De aceea utilizarea contemporanã a termenului constiintã oferã o descriere confuzã si neadecvatã.
Uneori constiinta este consideratã sinonimã cu mintea, ca totalitate a proceselor mentale. Principiul fundamental de la care sã înceapã formularea unei teorii a constiintei este starea de "awareness", dar acest lucru cere o fizicã nouã.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#17996 (raspuns la: #17993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce rau e cand pierzi acel "om" - de clody la: 11/01/2006 14:49:32
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Il vad ca pe un om in stare sa exprime ceea ce eu ascundeam undeva in mintea mea si nu eram in stare sau nu aveam curaj sa scot la lumina.
Si eu duc lipsa cuiva (o persoana anume, nu vorbesc generic) care ma putea face sa zambesc chiar si atunci cand credeam ca nu pot s-o fac. O persoana care mi se parea o completare perfecta a mea. Ne asemanam profund, dar fiecare exprima o alta parte a caracterului sau. Si chiar daca era asa, ceva ne-a indepartat, care n-a tinut de noi. A fost decizia mea de fapt, dar cauza era independenta de mine sau de acel "om".
______nu e corect ceea ce spu - de Scarlet la: 24/01/2006 20:01:17
(la: E vina noastra!)
______nu e corect ceea ce spui: de ce i-ar pasa acelui tanar de Romania cind aceasta tara nu da prea multe sanse celor tineri?,
dinozauri batrini in parlament nu fac altceva decat sa mai voteze inca o marire de salar (pt. ei of course!), nu se gindesc decat la cum sa-si sporeasca banii lor sau pe unde sa-i mai ascunda!
cultura generala? la ce sa-i foloseasca daca moare de foame?
la ce-o sa-i foloseasca faptul ca l-a citit pe Sartre (de ex.) cind nu poate sa-si gaseasca un servici nici macar necalificat?
tara noastra sa nu uitam e considerata ( pe buna dreptate)slab dezvoltata, ne ingropam in hartii daca vream sa facem ceva, piedici peste piedici..in state am vazut(la tv.) o infirma (nu putea sa-si foloseasca mainile) care scria cu picioarele pe tastura si-si deschisese firma de acasa prin internet?
facultati gasesti acum pe toate gardurile, diplome de vanzare..si atunci cum sa mai deosebesti care e mai bun?
ne miram ca nu suntem zambitori tot timpul si binedispusi ca americanii? cine mai poate zambi daca stie ca maine ar putea sa nu mai aiba loc de munca si nici posibilitatea de a gasi altul?
eu ma bucur ca tinerii inca au posibilitatea asta de a merge in strainate la lucru, macar acolo sa-si faca un viitor...dar e totusi trist ca vezi oameni care ar putea fi profesori universitari sau economisti, medici etc. lucrand in alta tara pt. o viata mai buna ca si chelneri ,taximestristi sau receptioneri....din pacate nu s-au nascut acolo!







__
"nu conteaza ceea ce vi se intampla,ci ceea ce faceti voi atunci cand vi se intampla"
*** - de 1brasovean la: 04/08/2009 20:36:44 - de om la: 04/08/2009 22:59:14
(la: masculinitate (ca n'am rabdare))
intotdeauna am admirat intelpciunea chinezilor. Super sondaj :))
Pai ce sa vrei mai mult de la viata decat iertarea pacatelor, papica si placerile carnale :))))

'conform unui studiu al cercetatorilor britanici...' = pun pariu ca ar fi: monarhia, barmanii, prietenii, politia si apoi est-europencele ;)
#469078 (raspuns la: #469069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de alex andra la: 28/11/2009 12:29:25
(la: china doll)
mie-mi plac tacerile graitoare mai mult decat vorbele. pacat ca nu exista poezii mute decat in noi, nu si inafara noastra...
#502853 (raspuns la: #502805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de donquijote la: 25/01/2011 10:41:34
(la: Intrebare)
:)
deci e mai rau decat credeam...
pacat ca nu avem cum sa semnalam familiei, poate mai sunt sanse sa fie ajutat.
#593613 (raspuns la: #593612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragilor - de alex andra la: 24/07/2006 21:05:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Ce frumos ne-am adunat
Pe Tranca la inserat:)
Ce pacat ca unii-s lipsa.
Ii ascunde vreo eclipsa ?
Altii s-or fi suparat
Si de aia au plecat?
Hai sa radem cati ne-am strans,
Sa-l dam incolo de plans !
Sa punem pe masa vinul
Si sa mai uitam veninul.
Sa punem muzici la boxe
Si sa mai scapam de noxe:))
Am in mana castaniete
Pentru fete cucuiete
Si baieti curtenitori,
Toti vestiti povestitori:)
Ole !

Lost without music in a world of noises
#135221 (raspuns la: #135217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex - de thebrightside la: 20/04/2007 08:56:48
(la: Vi s-a intamplat si voua ?)
Nu cre' ca-i vorba de a cunoaste, ci de a le recunoaste. Si de a avea puterea 'sa rupi pisica in doua'. De a nu face compromisuri in defavoarea ta. De a nu juca cu jumatati de masura. Stiu ca-i platitudine, insa timpul asta pe care-l avem e atat de pretios. Nu merita pierdut cu nimic altceva decat cu pasi inainte. Nu exista moment potrivit, asta-i umbrela sub care ne ascundem iresponsabilitatea. Trebuie sa faci ceea ce te multumeste, indiferent de riscuri. Altfel vei merge inainte cu un sir de cutii de conserve agatat de bracinar, zornaindu-ti linistea. Daca textul tau de mai sus e mai mult decat o 'confa' oarecare, nu te resemna pana ce nu mai exista absolut nici o sansa. Cand miza e linistea ta sufleteasca, pariaza tot ce ai.

Daca bat campii / n-ai priceput nimic, nu-i bai. Zisei si eu exact ce mi-a trecut prin cap... asa-mi place sa m-aud vorbind uneori...... :))))))))))))
#189310 (raspuns la: #189168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 11/11/2008 20:00:35
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Voi ce ati face?

noi am incerca sa traim in asa fel incat sa facem cat mai putin rau in jur.
asta ca sa nu palim vreodata sub privirea acuzatoare a omului din oglinda.
sub sintagma 'iubire imposibila' se ascunde, de fiecare data, capcana promiscuitatii, in care nici nu stii cand te trezesti, pana la sprancene.
#361403 (raspuns la: #361401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iisus, pacatele noastre si constiinta - de ninel la: 13/10/2003 11:18:34
(la: Sensul vietii pe Terra)
Chestia cu "Cu fiecare pacat mai batem un cui in mana lui Hristos" m-a dat gata. E mai puternic ca mod de control chiar decat pacatul initial. Daca eseul pe tema Iisus in credinta ortodoxa si catolica de la http://www.plasticsusa.com/ortho/contisus.html este cat de cat corect, atunci, dupa credinta ortodoxa, Iisus doar ne-aratat cum sa ne apropiem de Dumnezeu si nu constituie de fel vre-un "voodoo doll perpetuu" pentru toate pacatele noastre de zi cu zi. Tot din eseul mai sus numit, eu inteleg ca in credinta catolica, Iisus a avut un rol mult mai limitat, acela de a sterge pacatul stramosesc.

Deci, in care credinta crezi ca se aplica acest "eternal guilt trip" ce-l conjuri?

Pentru claritate, eu cred ca distinctia dintre bine si rau vine din launtrul nostru si fiecare poate sa decida singur-singurel ce-i drept si ce nu e, fara "indrumari" din partea altcuiva. Daca noi oamenii nu ne-am nascut cu o constiinta ci una ne trebuie indesata in dovleac prin manipulari psihologice, atunci omul nu are suflet ci o tabula rasa pe care trebuie scris pentru a-i da viata cu adevarat. Cei ce se bazeaza pe surse externe pentru a le indruma viata, nu se uita indeajuns de adanc in sufletul propriu, se autoamagesc sau ignora constiinta. Numai copiii si cei slabi la minte au nevoie de reguli externe pentru a le suplini lipsa sau lacunele de constiinta.

Acuzatii de genul "Cu fiecare pacat mai batem un cui in mana lui Hristos" nu fac altceva decat sa ne indeparteze de constiinta proprie prin scoaterea in relief a unui efect extern al deciziilor noastre, implicit deci, prin lipsa apelului direct la constiinta.


#1169 (raspuns la: #1124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

PACATUL HOMOSEXUALITATI - de (anonim) la: 24/05/2004 13:20:28
(la: Preoti homosexuali?)
Sfantul Ioan Gura de Aur
demasca si combate homosexualitatea
--------------------------------------------------------------------------------

de Protos. Nicodim Mandita


Inceputurile acestui pacat, ce nu s-ar cuveni nici sa fie numit pe buzele noastre, se pierde in negura istoriei. Daca autorul cel Sfant al celor cinci carti ale Sf. Scripturi, porunceste la Levitic cap. 18,22: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, caci aceasta-i spurcaciune", se intelege clar ca aceasta faradelege era deja raspandita printre neamurile idolatre, in mijlocul carora trebuia sa traiasca poporul ales. Se prea poate ca acest pacat (sodomia) si idolatria au fost cauza pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise sa decimeze popoarele canaanite care au ocupat pamantul Fagaduintei" pana la intoarcerea "Poporului ales din robia Egiptului". Cea mai dura interventie a lui Dumnezeu in istorie pentru reprimarea acestei faradelegi strigatoare la cer, a fost pe la anii 3500 de la facerea lumii, in cazul distrugerii cu foc si pucioasa a Sodomei si Gomorei. Cu toate acestea, omenirea si-a urmat cursul ei patimas si multi au primit si au transmis mai departe aceasta mostenire a rusinii si a blestemului. Atat de puternic a fost zguduita lumea veche in urma catastrofei de la Sodoma, incat acest pacat care a fost cauza si-a insusit numirea de "sodomie", iar in zilele noastre poarta numirea moderna de "homosexualitate", ce cuprinde in sine perversiunile ambelor sexe. Este regretabil ca nici femeile nu au ramas neispitite de aceste tentatii erotice si istoria atesta ca inceputul s-a facut in insula greceasca Lesbos, iar aceasta practica a capatat numirea de "lesbianism", dupa numirea insulei de unde si-a facut aparitia.
Pe vremea Sf. Apostoli era in actualitate acest pacat printre neamurile idolatre ce se converteau la crestinism, si de aceea ei l-au combatut prin cuvant si scris. Daca in unele scrieri ale Noului Testament gasim locuri unde numai se aminteste in treacat despre acest pacat, in Epistola catre Romani 1, 26-27, a Sfantului Apostol Pavel, gasim un text care face amintire de aceasta practica nefireasca, comuna atat barbatilor cat si femeilor.
In cele ce urmeaza va vom prezenta textul comentat al acestui pasaj (Rom. 1, 26 27), facut de cel mai ilustru exeget si orator al Bisericii, Sf. Ioan Gura de Aur. Cu toate ca au trecut peste 1500 de ani de cand a scris acest tratat, el reprezinta cel mai profund studiu a ceea ce este homosexualitatea si a efectului de dezintegrare si distrugere a nucleului familial, si a schimbarii ireversibile a raportului si relatiilor dintre membrii societatii.
"Pentru aceea i-a dat pe ei Dumnezeu intru patimi de ocara, ca si femeile lor si-au schimbat randuiala cea fireasca, intru ceea ce este impotriva firii. Asijderea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins intru pofta sa unul spre altul" (Rom. 1, 26,27).
Toate patimile omenesti sunt necinstite, dar mai cu seama nebunia dupa copii (sodomia), caci mai mult patimeste sufletul si se necinsteste in pacate, decat trupul in boli. Priveste cum ii lipseste si aici de orice iertare, dupa cum ii lipseste si in cele ale credintei. Femeilor le zice: "au schimbat randuiala firii" si prin urmare nu au ce raspunde, sau sa spuna "ca am fost impiedicate de impreunarea cea dupa lege" si nici ca nu au avut cu cine sa-si implineasca pofta si au fost silite de a se azvarli in aceasta turbare nebuna, caci expresia "au schimbat" se zice de cei ce au avut ce schimba, dupa cum atunci cand vorbea de credinta zicea "ca au schimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna". Barbatilor iarasi le spune: "Lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti" ceea ce invedereaza acelasi lucru. Din aceasta cauza si pe femei ca si pe barbati ii lipseste de orice iertare, invinovatandu-i deopotriva, pentru ca nu numai ca au avut prilejul de a-si face poftele, si ca lasand la o parte ceea ce aveau, au ajuns la asemenea absurditati, dar inca necinstind ceea ce este dupa natura, au alergat la ceea ce este contra naturii. Cele ce sunt contra naturii sunt si mai grele, in acelasi timp si mai dezgustatoare, asa ca nici nu le-ar putea numi cineva placere fiindca, adevarata placere este aceea dupa natura. Dar cand Dumnezeu paraseste pe cineva, totul se rastoarna pe dos! De aceea nu numai credinta lor era sataniceasca, dar si viata le era diabolica. Atunci cand le vorbea de credinta, le-a pus in mijloc lumea si cugetul omenesc, spunandu-le caci cu mintea cea data lor de Dumnezeu, ar fi putut prin cele ce se vad, ca sa se ridice la Creator, dar fiindca nu au voit, au ramas fara nici o justificare - aici insa in locul lumii le pune la mijloc placerea cea dupa natura, de care ar fi putut sa se multumeasca cu mai multa libertate si liniste, si ar fi scapat de rusine, dar n-au voit, drept care si sunt lipsiti de orice iertare, fiindca au defaimat natura. Si ceea ce este inca mai necinstit, ca si femeile umbla dupa asemenea impreunari contra naturii, in timp ce ar trebui ca sa se rusineze de barbatii lor.
Este demn de a admira si aici intelepciunea lui Pavel, cum el aruncandu-se cu vorba in doua lucruri contrare, pe amandoua le-a dezvoltat cu toata exactitatea. Voia a spune ceva si demn, in acelasi timp insa si muscator pentru auditor, dar acestea amandoua nu era cu putinta, fara ca una din ele sa se impiedice de cealalta. Daca vei spune ceva demn, nu vei putea atinge pe auditor, iar de voiesti a te atinge de el tare, apoi atunci este nevoie de a dezveli lamurit ceea ce spui. Dar iata ca inteleptul si sfantul suflet al lui Pavel le-a putut uni pe amandoua la un loc si le-a dezvoltat cu toata exactitatea, caci in numele naturii a marit invinovatirea lor, in acelasi timp - ca si de o perdea oarecare - el s-a servit cu multa intelepciune in demnitatea povestirii sale.
Dupa ce mai intai el se atinge de femei, de-ndata paseste mai departe atingand pe barbati, caci zice: "Asijderea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti", ceea ce este dovada celei mai de pe urma nebunii, caci, cand amandoua genurile sunt corupte si barbatul care este pus ca dascal al femeii, ca si femeia careia i s-a poruncit de a fi de ajutor barbatului, nu indeplinesc cu sfintenie datoriile lor, apoi atunci ei se gasesc intre dansii ca dusmani. Gandeste-te apoi si la cuvintele de care s-a servit, cat de reprezentative sunt, caci nu zice: "S-au amorezat si s-au poftit unul pe altul, ci s-au aprins in pofta sa unul spre altul". Vezi acum ca totul in pofta vine de la lacomie, care nu poate rabda ca sa stea in hotarele sale ?
Asadar tot ceea ce pofteste cineva, din acelea care covarsesc legile puse de Dumnezeu, este absurd, si prin urmare pofteste din cele absurde si din cele nelegiuite. Dupa cum de multe ori multi lasand la o parte pofta mancarurilor, se hranesc cu huma si cu pietre mici, iar altii stapaniti de o sete nebuna, doresc pana si apa din mocirla, tot asa si aceia s-au infierbantat de acel amor nelegiuit. Si de intrebi poate "de unde oare a venit intinderea bolii, sau mai bine zis, a poftei acesteia ?" - raspunsul este: de la parasirea lui Dumnezeu.
Dar parasirea lui Dumnezeu de unde vine ? De la nelegiuirea celor ce l-au parasit pe El. Zice mai departe. "Daca ai auzit spunand "ca s-au aprins" sa nu-ti inchipui, zice, ca boala aceasta provine numai din pofta, ci mai mult din trandavia lor, care a si aprins pofta". De aceea nici nu zice "fiind tarati, sau cazand", dupa cum zice aiurea (a se vedea cap. 6,1 din epistola catre galateni), ci "lucrand" adica lucrul lor il pusese in pacat si nu un lucru intamplator, ci studiat de dansii mai dinainte. Si nu zice "pofta", ci "rusinea lucrand", fiindca si natura au facut-o de ras, si legile ei le-au calcat. Priveste apoi si confuzia cea mare venita din amandoua partile, fiindca nu numai capul a cazut jos la pamant, ci si picioarele s-au ridicat sus si au devenit dusmani intre dansii, introducandu-se o lupta mai grozava decat razboiul civil, mai hada si mai variata. Caci lupta aceasta au impartit-o in patru feluri de lupte noi si nelegiuite; razboiul acesta nu era indoit si intreit, ci chiar si impatrit. Gandeste-te bine: trebuia ca cei doi, adica barbatul si femeia, sa fie unul dupa cum zice: "Si vor fi amandoi un trup", iar aceasta o face pofta de impreunare, care uneste amandoua genurile. Insa aceasta pofta nimicind-o diavolul si faurind un alt mijloc, a rupt genurile unul de altul in acest mod si a facut ca unul sa devina doi, adica unul si acelasi gen sa tina locul si al celuilalt, ceea ce este contra Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis: "Cei doi vor fi un trup", iar diavolul a impartit acel trup in doua. Si iata intaiul razboi. Apoi iarasi aceste doua parti s-au razboit fiecare si contra sa, ca si contra celeilalte, caci si femeile defaimau pe alte femei si nu numai pe barbati si barbatii la randul lor stateau unul contra altuia, ca si contra genului femeiesc, ca si intr-o lupta de noapte. Ai vazut al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea razboi ? Dar apoi mai este si un alt razboi, caci pe langa cele vorbite ei au facut nelegiuire si contra naturii. Fiindca diavolul stia bine ca ceea ce uneste amandoua genurile este mai ales aceasta pofta, s-a gandit ca sa rupa aceasta legatura, asa ca sa se dezbine nu numai in a nu mai face copii, ci chiar in a se razboi unul pe altul si a se razbuna unul contra altuia. "Si rasplatirea ce li se cadea ratacirii lor, intru sinesi luand-o". Priveste cum iarasi ajunge cu vorba tot la obarsia raului, adica la necucernicia lor, rezultata din credinta cea falsa, spunand ca plata aceasta se trage de la nelegiuirea necredintei dinainte.
Vorbind el de gheena si de pedeapsa si fiindca celor neevlaviosi si care preferau a trai in astfel de desfranari nu li se parea poate demn de credinta, ba chiar ridicol, de aceea apostolul arata ca chiar in insasi aceasta placere se gaseste osanda. Daca insa unii ca acestia nu simt pedeapsa, ba inca simt mare placere in asemenea fapte murdare, tu sa nu te minunezi, ca si nebunii si cei ce sunt stapaniti de vreo boala mintala, desi de multe ori se nedreptatesc singuri cauzandu-si rele, ei totusi nu simt; ci rad si se dezmiarda in fapte ca acelea, de care cei sanatosi plang. Insa prin asemenea exemplu nu voim a spune ca aceia scapa de osanda, ca si nebunii, ci tocmai in acest fapt murdar, pedeapsa le va fi mai grozava, fiindca nici macar nu vor a cunoaste prapastia relelor in care se gasesc.
De altfel nici nu trebuie a ne da parerea din faptele celor bolnavi, ci din a celor sanatosi. Iata ca faptul acesta li se parea a fi vechi, ca era chiar si o lege in fiinta, iata ca un legiuitor de al lor a poruncit prin lege ca slugile sa nu-si unga trupul cu untdelemn si nici sa faca pederastie, (sodomie) acordand prezidentia acestei murdarii numai celor liberi (stapanilor), sau mai bine zis nu prezidentia, ci schimonosirea naturii. Cu toate acestea, ei nu considerau faptul acesta drept schimonosire, ci inca foarte cinstit si oarecum un drept mai mare asupra slugilor, fiindca aceasta era legiuit de prea inteleptul popor atenian si de marele lor legislator Solon!
Dar apoi si alte multe carti de ale filosofilor lor, le va gasi cineva pline de aceasta boala molipsitoare. Insa de aici noi nu putem zice ca faptul acesta este legiuit, ci pe cei ce au primit o asemenea lege ii credem ca cei mai nenorociti si vrednici de multe lacrimi. Ceea ce patimesc femeile cele desfranate, aceeasi patimesc si acestia, ba inca mai grozav ca ele, fiindca, desi contra legii, cel putin ele doresc impreunarea naturala, pe cand pederastii, (homosexualii) doresc ceva contra legii si in acelasi timp si contra naturii. Chiar de nu ar fi gheena si nici nu ne-ar fi amenintat cu osanda, totusi acest fapt este mai grozav ca orice osanda.
Daca ei simt placere de aceasta, dupa cum zici, ei bine, atunci imi spui mai mult de ingreuierea pedepsei lor. Cand eu vad pe cineva alergand pe strada gol si cu tot trupul plin de noroi, si el in loc sa se acopere, inca se si mandreste, apoi nu numai ca nu-l laud pentru aceasta, ci chiar il plang, fiindca nu simte sarmanul, ca singur se face de ras. Dar pentru ca sa arat mai lamurit batjocura aceasta, sa-mi dati voie de a aduce si alt exemplu. Daca cineva ar pedepsi o fecioara care ar fi avut relatii cu animale necuvantatoare si ea in loc sa se rusineze, s-ar mandri de acea fapta, oare nu ar fi pentru aceasta vrednica de plans, fiindca desi ar fi putut sa scape de aceasta boala, daca ar fi voit, totusi ea nici macar nu simte ? Desigur ca ar fi vrednica de jelit. Daca faptul acela este uracios, apoi nici faptul pederastilor (homosexualilor) nu este mai prejos de acela, fiindca a fi cineva batjocorit de ai sai este cu mult mai de jelit decat daca este batjocorit de straini. Pe unii ca acestia eu ii consider mai rai decat pe omoratorii de oameni, fiindca e cu mult mai bine de a muri, decat a trai defaimat astfel de lume. Omoratorul de oameni a despartit sufletul de trup, iar acestia impreuna cu trupul au pierdut si sufletul. Ori si ce pacat mi-ai spune, nu poate fi egal cu aceasta grozava nelegiuire, si daca cei ce patimesc de aceasta boala ar simti grozavenia faptului ce savarsesc, desigur ca ar prefera o mie de morti, mai bine decat de a face asemenea fapte.
Nimic nu este atat de uracios ca aceasta batjocura. Daca Pavel vorbind de curvie zicea: "Tot pacatul pe care l-ar face omul, afara de trup este; iar cel ce curveste, pacatuieste in trupul sau" (I Cor. 6, 18), apoi ce am putea spune de aceasta nebunie, care este cu atat mai rea decat curvia, incat nici nu mai avem ce spune ? Nu zic numai ca prin acest pacat tu nu ai devenit femeie, dar inca ai pierdut si dreptul de a fi barbat, caci nici nu te-ai schimbat in natura femeii si nici nu ai pastrat natura barbateasca, ci amandurora te-ai facut deopotriva tradator, vrednic de a fi alungat si batut cu pietre si de femei, ca si de barbati, fiindca ai nedreptatit si necinstit amandoua genurile. Si ca sa afli cat de miselesc fapt e acesta, spune-mi te rog: daca venind la tine un om ti-ar spune in gura mare ca tu esti caine, oare nu ai fugi de el ca de un om obraznic ? Dar iata ca tu care faci parte intre oameni, nu numai caine te-ai facut pe sineti, ci chiar mai prejos si mai necinstit decat acest animal, caci cainele cel putin, este folositor omului, pe cand cel ce curveste nu este folositor la nimic. Dar ce? spune-mi: daca cineva amenintandu-te ti-ar porunci ca sa nasti copii si sa lehuzesti, oare nu te-ai umple de manie asupra lui ? Dar iata acum, ca cei ce turbeaza dupa astfel de pacate, singuri isi fauresc relele cele mai grozave, caci nu este acelasi lucru a te schimba in natura femeiasca si a ramane si barbat in acelasi timp, sau mai bine-zis, a nu fi nici femeie si nici barbat.
Si de voiesti ca si din alta parte sa afli de grozavenia acestui pacat, apoi intreaba de ce oare toti legiuitorii pedepsesc prin legile lor pe cei ce se scopesc singuri, si vei gasi ca de nimic altceva, decat pentru ca-si ciuntesc singuri natura lor omeneasca, desi acestia cu nimic nu nedreptatesc pe altii prin asemenea fapt, ba inca de multe ori, dupa scopire ei sunt folositori, pe cand curvarul si pederastul (homosexualul) nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci si trupul pederastului (homosexualului) este necinstit si vrednic de a fi alungat de pretutindeni. Si de cate gheeni sunt oare vrednici acestia ? Dar daca poate razi auzind de gheena si nu crezi in focul cel vesnic, atunci adu-ti aminte de Sodoma, fiindca prin acea nenorocire icoana gheenei ne sta de fata chiar in viata prezenta. Fiindca sunt multi care si astazi, ca si atunci, nu cred in invierea cea de apoi si in cele ce vor urma dupa Inviere si rad cand aud spunandu-li-se despre focul cel nestins, de aceea, Dumnezeu ne-a cumintit chiar prin intamplarile din viata prezenta. O astfel de intamplare este arderea Sodomei si focul de acolo. Cei ce au fost acolo stiu, caci singuri au vazut cu ochii lor acea rana provenita din bataia dumnezeiasca si urmarile fulgerelor si a trasnetelor de sus. Acum tu judeca singur cat de mare a fost pacatul lor, daca Dumnezeu a fost silit de a le arata gheena mai inainte de timp. Fiindca multi dispretuiau cuvintele si atunci ca si acum, de aceea Dumnezeu le-a aratat invederat icoana gheenei si inca intr-un mod unic in istoria omenirii. Intr-adevar, curios a fost norul acela care a plouat foc in loc de apa, dar si pacatul ce ei il savarsise, adica pederastia (sodomia), era afara din legile firii, era contra naturii; a ars pamantul acela, fiindca si sufletele lor erau arse de acea pofta spurcata. De aceea si ploaia aceea nu numai ca n-a deschis pantecele pamantului ca sa-l faca de a da nastere roadelor, ci inca l-a facut netrebnic, chiar pentru primirea semintelor ce s-ar fi aruncat in el. Astfel era si impreunarea barbatilor din Sodoma, caci si acea nelegiuire le facuse trupurile lor mai netrebnice decat pamantul cel ars al Sodomei.
Ce poate fi mai spurcat ca un barbat tavalindu-se in curvii ? Ce poate fi mai gretos ? O! Ce nebunie! O! Ce smintire! Dar de unde si cum a patruns in sufletul omului aceasta pofta nebuna, care a adus natura in halul celor ce se razboiesc, ba, inca cu atat mai rau decat ale acelora, cu cat si sufletul e mai inalt si mai bun decat trupul ? Vai noua, daca ajungem a fi mai fara de minte decat animalele necuvantatoare, si mai nerusinati decat cainii, caci nicaieri printre dansele nu vei gasi astfel de impreunare, ci natura-si cunoaste hotarele sale! Voi insa, care savarsiti acest pacat, ati facut neamul nostru omenesc mai necinstit decat necuvantatoarele, caci il batjocoriti prin asemenea fapte si va batjocoriti si insiva (Sf. Ioan Gura de Aur; coment. la ep c. rom. 1, 26-27).

homosexualitate si preotie - de carapiscum la: 25/08/2004 09:58:00
(la: Preoti homosexuali?)
Pt. mine, ca si pt. alte nu stiu cate zeci sau poate sute de milioane de pe planeta, homosexualitatea este o degenerare, un pacat ce stapaneste pe oamenii bolnavi sufleteste, oameni fara credinta si chiar fara convingeri religioase. Singura lor credinta este aceea a implinirii propriilor lor placeri, atat. Incercarea de a-i da o oarecare aura de nevinovatie si de martiraj este, nici mai mult nici mai putin, expresia recunoasterii ca sunt minoritate (cei care intretin astfel de relatii). Ori minoritatea nu poate avea dreptate inaintea majoritatii, dupa cum ma duce pe mine logica.

Am vazut ca s-au adus niste argumente si din regnul animal din care, chipurile, am face si noi parte. Insa, dragilor, noi suntem oameni si nu ne tragem din regnuri, nici animale si nici de alta natura. Nu suntem maimute ce zboara prin copaci. Dar chiar si asa, ca sa putem face totusi o distinctie si diferenta sa ne fie clara, din cate cunosc eu intre animale (de fapt intre pasari) se cunoaste un singur caz de homosexualitate. E vorba de ratoi, singurul homosexual... Si se mai stie dealtfel ca acesta este intre cele mai proaste animale! Plecand de la acest aspect putem trage o concluzie simpla si anume ca intre toate vietuitoarele pamantului numai omul s-a gasit sa fie mai "cu mot in frunte" si sa sfideze nu numai legile bunului simt, dar si legile firii.

Referitor la homosexualitatea din sanul "bisericii" Anglicane (am pus in ghilimele fiindca in opinia mea este de fapt o schisma si nu reprezinta in nici un fel spiritualitatea crestina, nici moderna si nici trecuta!) am sa aduc in atentia voastra intamplarea cu femeia ce a fost fugarita de evrei pt. ca a fost prinsa in adulter, femeie ce a stat pur si simplu la propria judecata in fata lui Hristos atunci cand parasii ei pusesera mana pe pietre sa o omoare. Raspunsul Lui a fost acesta: "cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra in ea". Si dupa catva timp ridicandu-si ochii n-a mai vazut pe nimeni dintre aceia, ci doar pe femeia plansa. Si atunci o intreaba: "femeie, unde sunt parasii tai?" Iar in final ii spune clar, dupa ce-i da iertarea: "ia seama, de acum SA NU MAI GRESESTI"! Si intr-un alt dialog biblic Acelasi Iisus ii spune altuia "de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie si mai rau"!!

Ce vreau eu sa spun e urmatorul lucru: orice pacat se va ierta oamenilor, inclusiv homosexualismul, cu conditia ca sa-si lepede calea gresita pe care au pornit si sa-si spele pacatele in cainta pt. vremea savarsita astfel. Pt. ca putem trata homsexualitatea ca si pe orice alt viciu. Amintiti-va ca nu bogatia este un rau in sine, ci reaua intrebuintare a lucrurilor, in scopuri gresite. Dar homosexualismul este un rau in sine fiindca se savarseste in firea umana interioara, pornind de la placerile trecatoare. Nu este precum fumatul unei tigari (desi, daca stam bine sa ne gandim, si fumatul este un fel de anomalie acceptata in mod constient- din "fite", din prostie, din relele "insotiri" s.a.).

Daca este important ca acest pacat se impune ca "necesar" in "biserica moderna"... Este important in sensul ca e bine sa luam aminte la ce se petrece si sa incercam sa ne ferim pe cat posibil sa cadem in plasa acestor "eliberatori din chingile traditionale". Biserica este mai moderna acum decat niciodata tocmai prin faptul ca nu accepta aceste aberatii in sanul ei. Stie ca exista dar nu le accepta ca normalitati. Cine zice ca un preot homosexual este un om cu totul normal care trebuie acceptat din varii motive, eu ii raspund asa: un homosexual NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA PREOT PT. MINE, chiar daca este imbracat si are acordul nu stiu carei instante omenesti. El poate fi doar cu titlul, cu denumirea, dar nu si cu lucrarea sa. Sincer, un astfel de om este de plans si nici nu vreau sa ma gandesc la ce-l asteapta. N-as vrea sa fiu in pielea lui si nici el intr-a mea.

Si ca la sfarsit, tin sa precizez ca pt. o asa zisa "biserica" ce a rupt legatura ei cu traditiile si canoanele insirate de-a lungul a zeci de veacuri faptul ca hirotoneste nu numai homosexuali, dar si femei, si caini, si pisici si maine vom auzi ca hirotonesc niste extrarestri, acest aspect aproape ca nu mai are relevanta. Fara continuitatea apostolica ea ramane exact ca acel bec instalat pe tavan dar caruia nu i s-au facut legaturile la curent. Asa ca ea nu mai poate sa lumineze pe nimeni, ci doar sa dea impresia in timpul zilei (si ziua se face din cauza ca rasare soarele, nu din cauza ca se aprinde un bec!) ca peste noapte se va aprinde. Iar asta e o cumplita inselare draceasca fiindca ramanem in bezna completa.

So far, so good.
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





A nu putea fi singur e o boala rusinoasa - de ondine la: 10/02/2005 14:05:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Citind anumite randuri mai jos imi aminteam cand am fost la un schit uitat in munti, unde traia un singur calugar, si cineva l-a intrebat cum de rezista singur, acolo, tot timpul. La care el a replicat : nu sunt singur, sunt cu Dumnezeu.

Pe de alta parte, singuratatea e ceva profund uman…Si Isus, pe cruce, a avut un moment de singuratate (Eli, Eli, lama sabahtani…) si poate acela a fost momentul cel mai trist, cel mai apasator. Si poate ca nu « s-ar fi facut om » indeajuns, daca nu ar fi existat si momentul acela.

Dar mai exista si singuratatea printre oameni, in raport cu ei. La acest capitol, singuratatea nevoita (si neacceptata), aceea care e rezutatul unor imprejurari, mi se pare putin semnificativa. Poate ca pe un om destept il poate face mai destept, dar in rest…cred ca nu face decat sa nasca frustrari. E un accident nefericit…si numai cine stie sa faca ceva bun din ceva nefericit, poate sa nu iasa mutilat dintr-un astfel de accident.

Singuratatea voita (cu tot dinadinsul), imi starneste si ea semne de intrebare. Nu stiu daca isi poate dori cineva cu adevarat sa fie singur, nelimitat. Ar trebui sa fii cumva in extrema cealalta, sa-ti urasti semenii, ca sa vrei sa te tii cat mai departe de ei (vorbesc in continuare de singuratatea in raport cu oamenii).

Cea care mi se pare cea mai interesanta e singuratatea ca stare de spirit, de fond. Acel tip de singuratate care, intr-un fel, e un dat. Care se naste in mod firesc din diferentele fata de ceilalti. Nu implica neaparat izolare, dar pe de alta parte orice apropiere devine mai devreme sau mai tarziu o tristete in plus, aceea de a resimti, de a-ti readuce aminte de aceste diferente. De a realiza ca nu poti fuziona decat pana la un anumit punct si de acolo…ei bine, da, de acolo poti incepi sa vorbesti cu adevarat de singuratate. Adica de a fi singur cu tine. Pana la urma, cred ca orice om o are (revin la ce spuneam, humanum est), dar proportiile difera foarte mult. Ca si gradul de constientizare, evident.

Orice am face si oricat nu ne-ar placea sa o credem, toti avem un prag dincolo de care suntem numai cu noi insine. De altfel, de asta vorbea si Beigdeber. Un prag dincolo de care nu ne mai putem minti, si n-avem ce face, trebuie sa ne privim in fata. Chiar daca asta inseamna vizualizarea unui mare gol…si poate aici e esenta problemei si ceea ce ne mâna sa fugim catre altii, ca sa ne ascundem mai bine de noi insine. Cred de fapt aceasta e adevarata boala. Si e atat de urâta, incat preferam sa improscam cu noroi tot ce ne aduce aminte de asta. Un om caruia nu ii este bine si singur este un om caruia nu ii e bine cu propria persoana… Din punctul meu de vedere e un handicapat. Si nu folosesc termenul la modul peiorativ, nici o jignire. E un om caruia ii lipseste ceva esential : propria sa persoana.

Raportat si mai precis la relatiile sentimentale (fiindca in functie de ele resimtim cel mai des si mai acut singuratatea), e mai degraba jalnic, si poate ca asta e cu adevarat rusinos, sa ai nevoie de altii mai mult pentru a uita de tine, evitand si amanand astfel sa te auto-educi, sa te cunosti, sa te stapanesti. Sa incerci sa-ti acoperi lipsurile cu ce pescuiesti de la altii...Nu ai cum sa fii un om liber si un om intreg. Si daca e asa, nici nu poti primi sau darui mare lucru. Doar asa, dramuit, ca un schimb intre inchisoare si lumea de afara.

A depinde de cineva anume nu are cu nimic de-a face cu iubirea, dimpotriva. Cred ca numai un om liber este capabil de o iubire adevarata. Iar acela stie la fel de bine sa isi asume si propria-i singuratate. Si asta nu-i usor deloc de asumat, dar cine a zis ca lucrurile bune sunt usoare ?

Contrariul pacatului nu e virtutea, ci libertatea.
coruptia exista de cand omul( - de popix la: 09/04/2005 16:34:22
(la: Coruptie)
coruptia exista de cand omul(ca fiinta a mamii-natura), a decis el singur insusi si cu mama si mintea proprie sa dea nastere gintilor, apoi triburilor si mai apoi imperiilor, regatelor si a lumii "moderne" si contemporane.
sa nu uitam ca mare Romà de acum 2000 ani era focar de coruptie fapt care pe urma a contribuit substantial la decaderea si disparitia unui vast imperiu asa zis "infloritor".
in ziua de azi coruptia este planetara fara dar si poate.este daunatoare la maxim oriunde se gaseste.cu diferenta ca intr-un stat puternic, influent si bogat (ex cum ar fi America de Nord, Euopa de Vest, Japonia, Australia...) aceasta are repercusiuni mai minore in nivelul de trai al popoarelor care il locuiesc.in Romania coruptia este nimicitoare pentru simplu fapt ca tara noastra e deja saraca si ramasa in urma in ceea ce priveste tehnologia si nivelul de trai.una e sa furi dintr-o mie de unitati si alta este sa furi dintr-o suta de unitati.
eu consider ca nu suntem nici mai hoti si nici mai cinstiti decat americanii, nemtii, italienii sau japonezii.suntem umani si noi ca si dansii.poate va aduceti aminte de marile jafuri - sa le zic asa -din America cu ENRON-ul de acum ceva ani, frauda de miliarde si miliarde de dolari, de scandalurile politico-economice in Germania lui KOHL, in Franta si in Italia cu CIRIO si PARMALAT.daune care ar fi putut ingenunchea economia unor tari sarace ca Romania.care daune au produs pagube, nu zic nu, dar care nu au influentat deosebit economia acestor tari.deci si ei sunt f. corupti ca si noi.
cred ca am raspuns in parte intrebarilor tale, asa cum am stiut eu, bineinteles.
nu cred ca la noi e "genetica" coruptia.face parte din modul de a fi si de a se comporta al rasei umane.suntem inca la prima pagina a evolutiei spirituale si avem drum lung de facut.nu putem decat spera intr-o accelerare a procesului de constientizare al umanitatii.din pacate n-am nici o speranta ca voi vedea si trai clipa aceea "live", dar macar sper ca de undeva din ceruri s-o pot trai vreodata...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...