peisaj impresionant

Multumesc pentru raspunsuri...
Am citit intr-o prezentare de-a ta ca ai o preferinta pentru peisaj.
De ce peisajul?

Stii ce m-a impresionat pe mine cel mai mult in UK (pentru ca ai traiesc)?
1. Sinceritatea fiecaruia
2. Mindria personala
3. Modestia personala
4. Generozitatea in adevaratul sens al cuvintului
5. Dragostea de a te bucura ce ceea ce ai
6. Dragostea de viata
7. Politetea
8. Spiritul de conpetitie
9. Egalitatea in drepturi
10. Respectul pentru cei din jur
11. Libertatea
12. Posibilitatile pe care le ai
13. Respectul for 'privacy' (nu stiu cum se spune in romaneste)
14. Respectarea legii
15. Nu exista mita, spaga sau bacsis
...m-am plictisit sa mai insir...:)
Astea sint lucruri care ar trebui sa stea la baza unei societati sanatoase. Daca ai cele de mai sus, atunci tara este sau va devenii prospera.
Ce ai scris tu sint lucruri trecatoare. In caz de catastrofe naturale sau razboi, 'bunastatea' poate disparea momentan, dar o societate care are valorile de mai sus se redreseaza.

Din pacate nu am spus 'WOW' cind am observat cele de mai sus. Mi-au parut simplu de atins dar m-am intristat pentru ca acolo unde eu numeam 'acasa' acestea nu...n-are rost sa mai intru in polemica cu nimeni.
Romanii din tara nu au nevoie de retete, ei trebuie sa-si dea seama singuri, fara ajutor din afara, ce vor sa aiba si cum sa fie.

Oare te-ai gindit vreodata ce s-ar intimpla daca ai putea sa-i muti pe toti romanii, 23 milioane, intr-o tara goala, plina cu cele mai mari bogatii minerale din lume, case mari la fiecare, sa le dai ce masini vor. Sa le dai cele mai sofisticate arme din lume, sa le dai technologie sa zbore in spatiu etc.?

Cu respect
Florin si atat

P.S. Faptul ca am stat sau stau la o coada nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza de ce sau pentru ce as sta la coada si cum sint servit. Si m-ar deranja si daca n-as avea bani sa stau la coada.

Trebuie sa recunosc ca sunt foarte placut impresionat de demersul domnului Cosmin Bumbutz, care are un fel de a fi intr-adevar responsabil. Isi asuma riscuri care uneori nu sunt mici.
Este cunoscuta vorba : “Cine nu risca nu castiga.”
Pentru ca in acest peisaj exista cineva care ar fi la baza operator profesionist sub-acvatic, n-ar fi lipsit de interes o conversatie mai specializata. Cum se faceau filmarile pe vremea lu” Nea Caisa si cum se fac acum. Cat costa un house Ikelite, poate 5000 cu accesorii.
Si cum se face ca acel profesionist nici macar nu a incercat asa ceva.
Pe cand C.B. a incercat si a reusit sa castige un pariu greu.
Castigat prin indrazneala si responsabilitate, nu atat prin calitatea imaginilor, bune dar mai ales foarte speciale. Facute intr-un domeniu specilizat, pe care nu il stapaneste acum, dar in care in mod sigur va progresa foarte repede cu multe mii la %.
Sincere felicitari domnului Bumbutz.
In ce priveste asumarea riscurilor, intram intr-o zona in care romanii nu prea exceleaza. Majoritatea incerca trasee de minima rezistenta, cu castiguri mai mici dar mai sigure.
Toate bune, Andrei

Cine doreste sa vada fotografii extrordinare de peisaje, semnate de Ansel Adams si multi altii, opoate face la
www.anseladams.com

Marti la libraria Carturesti a avut loc lansarea cartii electronice “Pamant sucit” cu fotografii de Cosmin Bumbutz.
Cam 20 mariri impresionante 50x60, intr-un spatiu prea mic, de 6x9m, pentru cele 200 de persoane care au venit atrase de renumele lui Cosmin Bumbutz. Imaginile erau foarte interesante, pline de caldura. O caldura care provine din lumina.
“Ilumineaza subiectele cu o lumina ezoterica, care le face mai frumose decat sunt.” spune dl.Corin Toporas in Introducere.
Maririle color au toate (si) culori calde. Poate cele reci au fost trecute spre monocrom. Si toate imaginile sunt facute cu teleobiectiv mic, 85 PC (perspective control), initial destinat reproducerilor. Permite ruperea axei optice pentru a aduce intreg subiectul in planul clar.
Dar sistematic utilizat creativ de C.B, pentru a se obtine efectul invers.

O fasie ingusta din imagine este clara, iar restul este aruncat in neclaritate. Astfel pune in valoare parti ale imaginii, prin alocarea unei claritati dupa merit.
5-6 imagini sunt aproape senzationale. Poate 2-3 imagini nu sunt chiar atat de bune /citetze, mai ales din cauza luminii deficitare din sala ceainariei, care le stinge prea mult.
Subiectele sunt predominant decupaje din peisaje. Cateva din Maramuresul lui drag.
“Nu apare nici-o fiinta umana.” remarca Alina Andrei in “Pamanturile lui Bumbutz.

La iesire, vad un pusti calare pe o motocicleta.
Imposibil sa nu-l recunosti pe Bumbutz junior. 2 doamne tinere il inconjoara; mama cu grija si atentie.
Cealalta, grijulie sa zambeasca avantajos in lumina, Andreea Raicu.
Junele Bumbutz isi vede nestingherit de “treaba” si scutura vesel ghidonul.
Fotografia romana poate sa incapa pe maini bune… Cu placere, Andrei

Mdea, nici eu nu stiu ce sa fac. Normal, daca pune la calcul toate cele, nu merita scos capacul... vad eu ce o sa fac

Si intradevar peisajele sunt foarte frumoase. Remarcabile imagini ale lui Dipse, preferatele mele dintre toate fotografiile lui. Sper sa ne intalnim sa stam la o poveste cand mai dau prin capitala desi nu ne "cunoastem" decat de pe forumuri si alte galerii online.

Astept si eu cu nerabdare data de 20 decembrie cand e pregatit un tur prin Maramures cu 2-3 fotografi/prieteni, sper sa iasa ceva bun din toata treaba. Si sper sa nu sufere aparatul din cauza temperaturilor :)

Felicitari din nou pentru peisaje. Foarte frumoase.

Pe mine m-a impresionat faptul ca oamenii (din occident) sunt corecti. Marea majoritate sunt corecti CHIAR daca nu-i vede nimeni! Asta m-a impresionat cu adevarat. Daca scrie de exemplu in contractul de munca ca trebuie sa lucrezi de la ora 8 la 17 si ca ai voie sa faci pauza de masa o ora...oamenii nu incep sa stranga la ora 16,55...sau mai devreme. La ora 17 au pus pixul jos si NU mai devreme. Pe urma pana la 17 si 10 au strans tot, s-au imbracat, etc. WOW! Da' de regula cand le povestesc amicilor din Romania despre asta zic toti (99%) ca aici (adica in occident) am ajuns toti niste automate. Ce sa le mai explic atunci? Tac si inghit ca de regula incep sa ma contrez cu ei si nu prea imi arde (imi vine sa plang de oftica ...mai ales ca oamenii cu care vorbesc nu sunt d-aia de genul Apaca...ce pretentii sa mai am de la aia mai ghiogari atunci...va dati seama).

Si inca o chestie care mi-a placut...oamenii sunt mai discreti. Nu te intreaba de ce aia sau ailalta. Te lasa in durerea ta, nu tin sa stie tot ce ai mancat, baut, unde ti-ai facut concediu si de ce, cat ai leafa si daca iti place bluza lor roz cu volane. Daca ma-ta mare are varice sau fi-ta note bune la fizica...si altele. Sunt discreti!!! E o mare calitate, MARE de tot! Eu in Romania am lucrat intr-un institut de proiectari, unde predominau femeile (nu comentez ;-)). Mai frati romani...am auzit ani la rand toate aberatiile posibile si imposibile, despre tot ce vreti voi (cum au nascut in amanunt, despre copii lor - tot, despre sotii lor - tot, despre parintii lor - tot-, despre vedete si telenovele - tot!!!). Nu mai zic ca te intreaba lumea in orice birou una, alta...si insista cand tu vrei sa o dai cotita ca sa nu-ti povestesti viata acolo de fata cu zeci de oameni (straini de regula, care te lasa rece). Pana la urma trebuie sa le pui pumnul in gura ca nu ai ce face si pici de figurant. Poate nu am chef sa-mi povestesc amorurile si nici durerile de sale ca nu am chef si gata. Sariiiiiti! Vreau sa scaaaap!!! Eu am scapat :-).

D-aia imi place discretia! WOW din nou!

Auziti domnu' consultantu ;-)...sa stiti ca mi-a placut subiectul dvs. la culme, zau! E destept foc si iese si cu invataminte din el, serios vorbesc. Mai veniti la cafenea, poate mai aveti niste idei, nu?

"Autorii isi propun nu mai mult ori mai putin decit crearea
unei biblioteci virtuale la dispozitia tuturor, prin scanarea de
carti, inclusiv imagini din carti (ca sa fiu in topicul discutiei de
fata), si descarcarea lor gratuita de oricine."

In spatiul romanesc se poate orice si Romanul e cam hotz; de fapt asa am invins si am rezistat popoarelor migratoare, prin arme neconventionale si elasticitate cind e cazul, ca si prin dare de haraci, peshkesh, ciubuc, si hotie si jumuleala cit cuprinde in rest.

Eu primesc aproape zilnic de la intelectuali altfel bogati si linistiti la casa lor mailuri ca asta:

"Draga Dinu,

tocmai am primit acest mesaj de lauda Romaniei, impreuna cu 21 din pozele tale (iti atasez doar una spre exemplificare). Trebuie sa fii fericit si mandru ca iti aduci contributia la cunoasterea frumusetilor Romaniei ."

Acu` ce se intimpla, ca sa traduc cele de mai sus; niste unii au jmanglit de pe situl meu niste peisaje care le-a placut la mushchii lor si le trimit pe la cunoscuti pe mail, ca ce tzara frumoasa avem; si asa ma trezesc eu ca devin patriot, cu poze jmanglite de pe situl meu, pe care d`aia l-am si inchis - nu mai poate fi vazut decit cu aprobare de la shefu`.

Sau alt mail care m-a siderat si care confirma ca romanul obisnuit fura ca la balamuc si i se pare normal asta si umbla cu furaciuni crezind ca tot ce e pe Internet poate fi folosit gratis, ca d`aia e acolo, sa fure toata lumea si sa mishculeze si sa circule cu furaciunea:

"Am avut sansa - prin intermediul unei bune prietene - sa primesc pe adresa mea de e-mail cateva din fotografiile Dvs. Marturisesc ca m-au impresionat mult, m-au desprins, cumva, de cotidianul acesta atat de parasit de frumos si m-au purtat intr-o alta lume."

Si bomboana pe coliva; pozele mele care circula pe mailurile hotilor au ajuns si la cineva care face un sit pentru o firma de turism; si omu` nici mai mult nici mai putin, corect, imi propune sa imi foloseasca pozele, si in schimb sa spuna ca sunt facute de mine. Sa le plateasca nici nu i-a trecut prin minte:

"Inteleg ca aceste fotografi va apartin.
Va adresez urmatoarea intrebare: acceptati sa folosesc aceste fotografi in design-ul unui web site al unei firme de turism din Romania, specificand in mod clar ca sunt facute de dumneavoastra? (incluzand si un link catre site-ul dumneavoastra)."

Eu i spun ca e de tot risul treaba si ca nu e in regula folosirea comerciala a pozelor mele fara plata si omul explica:

"Vreau sa revin cu o lamurire. Este vorba de un site care nu aduce profit direct, nu se fac rezervari online. Este un site care va face reclama unei firme de turism din Romania. M-am gandit ca as putea folosi imaginile realizate de dumneavoastra pt. ca sunt superbe.
Sincer va spun ca firma care mi-a cerut realizarea acestui web site nu va fi deacord sa plateasca si pt aceste imagini.
In schimb, daca agreati ideea, pot include fotografiile dumneavoastra si pot specifica clar, cine e autorul, facandu-va reclama in mod direct."

Pentru ca sunt multi jmekeri care dau poze pe de-a moaca, uite ce a ajuns sa creada lumea... incredibil.
Adica valoarea unei imagini e un rahat si autorul sa fie multumit ca e prezentat ca autor si sa o ia la muie daca face galagie si vrea bani...

Pot povesti chestii d`astea pina miine la cafegii; dar la ce rost???
Asa ca daca aud de un sit care da carti gratis la tot poporu`, nu pot sa zic decit ca e in spiritul neamului; un fel de haiducie literara, ia de la bogati ( editurile) si da la saraci (cititorii care este); avem o mare si bogata traditie in ciordeala si, cum ziceam, hotia ne sta in singe.

sergiu m-a impresionat la maxim comentariul tau...cred ca esti in continuare nebun dupa sotia ta,acum corelez informatia si cu alte comentarii de la alte teme;te felicit,esti un barbat klumea:)

M-a impresionat "Mizerabilii" şi nu numai.

simplu si impresionant. si totusi de ce nu santiago????????

sa fie acest Emil Santiago-ul viziunii tale?

Sa incercam altfel: Un album de moda splendid si alb negru a fost lansat de Bogdan Petru, dar din pacate la un "search" pe motoarele de cautare cele mai cunoscute nu apare nimic ! Eu am vazut albumul la domnul Parvan de la "focus'94" si am ramas placut impresionat ! Daca tot nu se potriveste cu descrierea mai incercam sa aflam cate ceva si povestim tot la o cafea !

p.s. Superbe peisajele domnului Moise !

cu stima,
Narcis Virgiliu

www.narcisvirgiliu.ro
www.photoartgrup.ro (in constructie)

Sunt frumoase peisajele astea compozite.

E impresionant tot ce ai scris aici! Cred ca suferi... Mi-a venit sa plang cand am citit aceste randuri. Dar incearca sa fii optimista, dupa furtuna iese si soarele!

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

un film care m-a impresionat...(ca tot veni vorba de Fellini)
''La Strada'' cu Giulietta Massina si Anthony Quinn.

Foarte foarte interesant linkul domnului Dipse, cu multe fotografii grozave; sunt foarte curios ce or fi facut si ceilalti; am pus si eu ceva la http://www.lehrer.ro/fb/ - a fost o frumoasa zi de minunata toamna,
un loc cu multe peisaje generoase, unde la citeva minute te credeai ba in Canada, ba la munte, ba in tundra; si un grup grozav de amici
in ale fotografiei, care m-a invitat si pe mine sa dondanim; facuram peste 12 km intr-o mocirla incredibila care parea fara sfirsit si cind ajunseram la locul faptei s-au realizat pe nerasuflate
citeva mii de imagini ce urmeaza sa le editam in zilele lungi de iarna.
Incaltamintea ar avea multe de povestit, dar nu stiu daca a fotografiat-o cineva; cind ne intorceam, un copil se dadea jos din masina la manastire si ne-a privit speriat: mami, aia sunt plini de noloi.
Altfel eu sunt cel ce multumesc fotoclubului pentru dixtractie, transport si increderea ca labirintul nesfirsit de la inceput prin padurea fara
carari nu se va solda cu o ratacire in timp si spatii fara sfirsit - a fost grozav.

“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)

Ce sa zic... am citit cu sufletul la gura textul si am ramas profund impresionata. Ai reusit sa ma faci sa traiesc acele clipe pe care tu le evoci. Insa in mine s-a nascut un sentiment ciudat. Am 17 ani si ma intreb cu groaza cand o sa am 40 ce amintiri placute voi depana? Acum am cearcane pentru ca aseara am stat pe chat cu amicii... Ce o sa-mi mai aduc eu aminte peste 20 de ani?

Impresionant!

Focul face apa sa zboare