comentarii

peisaj natura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Salonul de fotografie turistica - de Dinu Lazar la: 23/02/2005 10:25:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Revista "Vacante & calatorii" organizeaza in cadrul Targului National de Turism, care se va desfasura in perioada 7-10 aprilie 2005 la Romexpo, Salonul de fotografie turistica.

Concursul se adreseaza tuturor celor pasionati de arta fotografica, fie ca sunt fotografi amatori sau profesionisti, indiferent de varsta, ocupatie, statut social, sex sau nationalitate.

In acest an, concursul este structurat pe urmatoarele categorii:
• Peisaj - natura
• Obiective turistice
• Peisaj citadin
• Eseu fotografic


Fiecare zi a salonului va fi dedicata unei categorii iar specialistii vor sustine discursuri si work-shop-uri tematice.

Conditii de participare
• Inscrierile candidatilor la concurs se realizeaza prin completarea unui formular postat pe site-ul www.vacantesicalatorii.ro/expo;
• Participantii pot trimite maxim 12 fotografii pentru fiecare sectiune. Acestea pot fi alb/negru, monocrome sau policrome pe hartie fotografica format A4, sau in format digital (.jpg cu dimensiunea de minim 2000 de pixeli latura mare);

Jurizare
Cele mai bune fotografii vor fi selectate de catre un juriu si vor fi expuse in cadrul Salonului de fotografie turistica.

Calendarul salonului
Perioada de inscriere:
a) - plicurile sigilate vor fi primite, aduse personal sau trimise prin posta pana la data de 15 martie 2005, la adresa B-dul Nicolae Balcescu, nr. 23 A, Sector 1, Bucuresti, cu mentiunea Pentru concursul "Salonul de fotografie turistica";
b) - fotografiile in format digital pot fi trimise prin intermediul sitului www.vacantesicalatorii.ro/expo, din formularul de participare la concurs;

Jurizarea lucrarilor va avea loc pe data de 22 martie 2005.
Anuntarea rezultatelor se va face telefonic si/sau pe mail pana la data de 5 aprilie 2005.
Vernisajul va avea loc in data de 7 aprilie 2004, la ROMEXPO.

Reguli organizatorice:
Fotografiile trebuie sa fie originale, realizate de catre concurenti si sa nu mai fi aparut vreodata in mass-media.

Orice fotografie sau imagine insusita ilegal va fi respinsa din concurs, organizatorul neasumandu-si raspunderea pentru astfel de fotografii. De asemenea, organizatorii nu raspund pentru pierderea fotografiilor sau accidentele survenite in timpul transportului sau transmiterii lor.

Fotografiile inscrise in concurs vor fi retinute de catre organizatori, autorii raminind detinatorii dreptului de proprietate conform legilor in vigoare; participantii cedeaza organizatorilor numai dreptul de a le reproduce gratuit exclusiv in scopul promovarii concursului.

Organizatorii garanteaza mentionarea numelui fotografilor alaturi de lucrari.

Trimiterea lucrarilor presupune ca participantii au acceptat integral regulamentul concursului.

Premii:
Marele Premiu – o excursie pentru doua persoane in strainatate.

Fiecare sectiune din concurs beneficiaza de urmatoarele premii:
• Premiul I - o excursie in tara valabila pentru doua persoane
• Premiul II - un abonament pe un an la revista "Vacante & calatorii"
• Premiul III - un abonament pe 6 luni la revista "Vacante & calatorii"
• Mentiuni

Cei care trimit talonul de participare la salon din revista vor participa la tombola organizata in cadrul evenimentului si pot castiga suplimentar numeroase premii surpriza.

=========================================

Evenimentul va fi amplu mediatizat in presa centala.

Reviste: Vacante&calatorii, VIP, ANAT Media, Romania pitoreasca, Traveller Magazin.
Cotidiane: Libertatea, Romania Libera, Ziarul, Ziua, Gardianul, Adevarul, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Jurnalul National, National.
Radio: Radio 21, Europa FM, Kiss FM, Radio Romania Actualitati.
Tv: Prima Tv, Antena 1, TVR1, ProTv, B1TV, OTV.
#37314 (raspuns la: #37253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan Dancus si clonajul. - de sami_paris74 la: 19/12/2009 14:49:55 Modificat la: 19/12/2009 14:55:10
(la: Omul se vrea, din nou, Dumnezeu)
Exista in fiecare zi un idivid care este schimbat de un alt individ,biblia nu spune despre acest lucru nimic,insa eu cunosc adevarul despre clonaj.
Existenta clonajului exista de peste 50 000 de ani,exista o specie de coral si una de arbori care au atins virsta de 43 000 mii de ani,dar performanta cea mai mare o are o planta din Tasmania,care se numeste "lomatia tasmanica" (ficus tiganiatos mistocles)si semintele acestei plante se compara cu omul de Neaderthal!
aici este autoclonajul care opereaza,prin mecanisme de multiplicatie vegetativa,la nivel de sol,clone care se formeaza incepind chiar si cu un arbore care in aparenta pare imortalizat in peisajul naturii.Din aceasta cauza nu exista niciodata un tip de arbore de acest tip,care sa dispara definitiv!
Uite un tip de arbore care atince visrta de 3000 de ani,si care se numeste "pinus sempervirens" care traieste in California.
Avem doar impresia draga Dorule ca suntem muritori si suntem unici in felul nostru.
Faptul ca specia nostra este mereu perpetuata si nu dispare niciodata,este datorita clonajului invizibil,care are loc mereu la nivel de celula.
Eu am celula!
Da tu ai celula ca a mea?
Minca-ti-as talentul tau de scriitor.
Hailaviu.
cu drag Sami.






#508412 (raspuns la: #508383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MUNTII NOSTRI AUR POARTA,, NOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA - de Catalina Bader la: 08/11/2003 07:58:29
(la: ROMANIA)
CARPATII
lant format de univers pentru a ne proteja pe noi ca popor

noi nu am avut nevoie de marele zid chinezesc.
nici de zidul rusinii.
pavaza ne-a fost natura si intelepciunea strabunicilor nostri.

Fagaras - cetatea de rezistenta a romanilor dupa al doilea razboi mondial.
Locul in care s-au jertfit romani care au crezut in ideal.

Bucegi - unde crucea ne aminteste de mostenirea noastra spirituala pastrata cu atata greutate de stramosii nostri.
zamolxe, sa stii ca noi nu ne-am uitat credinta.

Ciucas - unic in peisajul romanesc

Raraul -fruntea moldovei

Apuseni - cetatea motilor - avram iancu -sa-ti dea dumnezeu odihna
atunci cand visul tau despre natiunea romana va prinde contur.

Retezat - minunea noastra, locul in care trebuie cu totii sa ajungem pentru a intelege maretia naturii, conservata intr-un parc national
locul in care ne putem regasi pe noi insine.
#3731 (raspuns la: #3730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce peisaje? - de Daniel Racovitan la: 14/11/2003 04:24:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multumesc pentru raspunsuri...
Am citit intr-o prezentare de-a ta ca ai o preferinta pentru peisaj.
De ce peisajul?
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contradictii in evolutia artistica - de Florin Firimita la: 29/12/2003 00:59:55
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Trecutul devine apasator cind ramine static. In primul meu an aici, tot ceea ce am putut face a fost sa ma re-apuc de pictura, si sa-mi platesc chiria. Supravietuirea nu face casa buna cu nostalgia, dar peisajul romanesc mi-a fost de ajutor. Ce aveam de pierdut? Natura pentru mine a fost intotdeauna mai de incredere decit natura umana, mai sigura. M-am concentrat in construirea unei legaturi cu arta. Oamenii ma dezamagisera prea mult. A fost un fel de mecanism de auto-aparare, lasitate, cine stie...
Evolutie? Bineinteles, pe plan estetic si totodata pe planul filozofiei artei. Prin 1991, peisajele mele romanesti au fost populare cu publicul american pentru ca emanau nostalgie ca o fintina arteziana. Nu erau grozave, dar acum ma uit la cele citeva cu care am ramas, si am fata de ele atitudinea unui parinte care-si mustruieste copiii, dar e destinat sa-i iubeasca fara discriminari. E adevarat, ma bucura sa-mi vad lucrarile, vechi sau noi, plecate in lume. Cred ca ceea ce fiecare artist spera este ca intr-o buna zi, va ajunge la lucrarea ideala. Bineinteles, e o iluzie, dar asta nu ne opreste sa continuam sa alergam dupa himera. Atelierul meu ideal ar fi o camera goala.

Lucrarile noi, sau mai bine zis, noul stil, a aparut cindva, dupa 1997, cind nu m-am mai impotrivit noilor idei pe care incepusem sa le am, si care erau in contradictie cu ceea ce peisajele reprezentau pina la acel punct. Simboluri, noi metode de a organiza suprafata, curajul de a folosi materiale noi, curajul de a accepta de unde am venit, etc. Plus, am mai spus-o, contactul cu vitalitatea artei americane mi-a dat curaj sa experimentez.
#7355 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kinkade/ Alma-Tadema - de Florin Firimita la: 03/01/2004 22:48:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie. Daca Alma-Tadema n-ar fi fost "descoperit" de un dealer belgian care i-a comandat zeci de picturi pentru piata engleza...daca n-ar fi inceput sa picteze pe banda rulanta....cine stie, poate ca Thomas Kinkade n-ar fi existat astazi.
In Statele Unite, felul in care arta lui clasicista a fost imbratisata si interpretata a avut o influenta enorma asupra felului in care Hollywood-ul a reprezentat antichitatea in productiile siropoase de la prima jumatate a secolului trecut pina in ziua de azi (“The Finding of Moses,” are toate ingredientele unei procesiuni tipice unor filme de genul “Quo Vadis”, produs de MGM in 1951, ”Ben-Hur,” sau chiar recentul film al lui Ridley Scott, “Gladiator.”)
Pictorii de tipul lui Alma-Tadema au fost generatori de pseudo-mitologii care au avut foarte putin de-a face cu adevarul istoric. Roma sau Grecia antica recreate in picturile lui, sint decoruri de teatru. Ambele s-au materializat in cele din urma intr-un peisaj care nu se sfieste sa incorporeze gladiatori care-ti parcheaza masina sport, chelnerite care-ti amintesc de regina Nefertiti, pirati si gondolieri, in Las Vegas, (la care Anglia Victoriana nu s-ar fi sfiit deloc sa se uite prin gaura cheii).

#7566 (raspuns la: #7564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vânezi naturalul, natura se razbuna... - de Jimmy_Cecilia la: 06/01/2004 13:57:36
(la: Clima si natura este complect dereglata)
este natural, dar trebuie distrus, schimbat..
vânezi naturalul, dar natura se razbuna sub o forma sau alta..

in Franta, inondatiile recente in Sud, totul a fost betonat, râuri deviate, ingustate, canalizate, drenate, barajuri construite..

A plouat si totul a fost inondat si distrus

"Vaca nebuna" din SUA si este doar inceputul..
Cand dai de mancare OGM si hormoni, faine de origine animala, in loc de fân si iarba...
Natura si naturalul isi iau drepturile..
#7687 (raspuns la: #4776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va este dor de frica? - de depresivul la: 25/02/2004 16:57:27
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
As vrea sa va ofer si o alta perspectiva asupra subiectului. Locuiesc in Timisoara si calatoresc destul de mult prin Europa cu treburi de genul "protectia naturii, schimburi interculturale, ecologie, turism, proiecte bi-nationale etc." La prima mea iesire din tara, in Belgia (1998), am avut un soc emotional extrem de puternic si am plins ca un copil mic: descoperisem o lume normala (umana), diversa si colorata. Descoperisem ca nu stiu sa-mi formez o opinie, sa emit o judecata proprie fata de o idee sau un lucru, independent de ceea ce credeau ceilalti. Descoperisem ca mi-era frica de mine si de ceilalti, sa ma cunosc si sa-mi ofer libertatea de a nu-mi fi frica. Descoperisem toleranta si intelegerea, sansa si considerarea, respectul si importanta. Am strigat dupa ajutor si ajutorul mi s-a oferit. Am cerut sa invat sa ma schimb si am fost invatat sa ma schimb. Am dorit sa fac ceva si am fost sprijinit sa fac ceea ce vreau. Am dorit sa fiu ascultat si am fost ascultat. Am propus si propunerea mea a fost luata in considerare. La TVR1 a rulat nu demult un serial ecranizat dupa "Adio Europa" a lui I. D. Sarbu. In ultimul episod, Tutila Unu, seful Securitatii din judet spune: "Ne-a luat 30 de ani ca sa formam oameni de tip nou, cu frica-n suflet, si ne va mai lua inca pe atit ca sa-i facem pe toti asa!" Comunismul este frica, post-comunismul sau tranzitia este tot frica! De cite ori ma intorc din Europa, ma deprim tot mai mult. Intrarea in Romania cu trenul pe la Curtici este cea mai deprimanta priveliste pe care poate sa o aiba vreo tara: garnituri de vagoane ruginite si vandalizate, ruine, mizerie peste tot, si asta fara ca sa luam in peisaj oamenii de care dai, cu stilul lor inconfundabil oriunde in Europa! O imagine de tara in razboi, parca recent bombardata. Si deodata corpul iti intra in alerta, nu te mai simti protejat, devi anxios, parca nu-i locul tau, parca nu de aici vii si parca ai vrea sa-ti faci cit mai urgent treburile si pleci din nou. Dar sti ca treburile aici se fac altfel, relatiile umane sint bazate pe alte principii. De un timp am renuntat la calatorii pentru ca nu-mi mai faceau bine. Deveneam depresiv si ma tinea si o luna. Acum am un tel: sa nu mai plec si sa ma intorc, ci sa plec definitiv ca sa nu ma mai intorc. Avertisment: daca iubiti libertatea, Romania nu face bine nimanui!
Si eu iubesc natura dar din p - de (anonim) la: 15/03/2004 08:03:51
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Si eu iubesc natura dar din pacate nu am timp sa lupt pentru protejarea ei. Si eu consider vanatoarea o mare tampenie. De fapt prezenta armelor pe strada e si usurinta cu care pot fi procurate e cea mai mare problema pentru mine.
Keep up the good work!
Lucian Babeanu Prin natura - de LUCIUS la: 16/03/2004 03:47:33
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Lucian Babeanu
Prin natura profesiei mele, am realizat reportaje pentru televiziune cu profil turistic, cred ca pot afirma ca o viata nu este suficienta pentru a vizita Romania. Desigur nu ar strica o iesire, doua, daca exista posibilitatea, asa, pentru comparatie. Pot sa spun ca tara noastra e la fel de frumoasa ca oricare alta. Cu exceptia, poate, a alteia aflata pe o planeta dintr-un alt sistem solar. O astfel de comparatie o vor face cei care vor urma, dar ei nu-si vor mai pune problema unde o sa poata cheltui atatia euro. Vor avea, poate, la dispozitie o planeta intreaga.
Sigur, daca voi avea o asemenea posibilitate financiara voi ramane acasa.
Natura si stiinta / Nasterea din fecioara posibila, demonstrata - de mikhayah la: 24/04/2004 15:54:51
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Si cui ii foloseste? Naturii, stiintei sau fecioarei?
...elementului masculin, ma indoiesc...

Oricum as aduna, mie 1+1 tot 2 imi da...iar tabla adunarii cu zero mi se pare o masturbatie intelectuala.


It's not that I'm afraid to die, I just don't want to be there when it happens.
"Si cui ii foloseste? Naturii - de Daniel Racovitan la: 24/04/2004 16:09:45
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Si cui ii foloseste? Naturii, stiintei sau fecioarei?"

Niste "habotnici" afirma de vreo doua mii de ani ca Isus s-a nascut dintr-o fecioara, iar ateii se distreaza copios pe seama unei asemenea absurditati stintifice. Sau pardon, absurditate pana acu' cateva zile. :)

..................................................................................
"Emmenez moi au bout de la Terre"

#14466 (raspuns la: #14464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mother Nature - de Little Eagle la: 26/05/2004 13:41:02
(la: Clima si natura este complect dereglata)
Draga si scumpa mea surioara,

Cu doua seri in urma am avut o lunga discutie cu fratele meu de sange,Vern.
E un om f. mistic si intelept,Navajo-Hopi,poporul meu adoptiv.
Stiu ca mereu vorbesc despre indienii-americani dar asa simt si asa fac si vorbesc.
Mi-a spus ca in curand pamantul asta al lor va reveni lor,este scris asa.Noi nu am stiut sa avem grija de el,l-am distrus de-a lungul anilor si omul alb niciodata nu a iubit natura cu adevarat,prea putini sunt cei care o fac.

Tot ce se petrece in lume este lipsa noastra de respect pt. Mother Nature,pt. ca nu o gandim asa.Stii ca in credinta Lakota-Sioux,Creatia a venit sub forma unei femei extrem de frumoasa,au numit-o Bufallo Cow Woman,cu par negru si lung si asa de frumoasa ca nu poti decat s-o iubesti si sa o venerezi si sa-i fii recunoscator ca exista si ca-ti daruie tot ce vrei,dar nu sa o acaparezi cu forta si s-o violezi,pt. ca asta am facut cu ea si acum sufera enorm de mult.
Plange zilnic,e ranita,sangereaza si nu ne pasa....este vina noastra ca anotimpurile s-au schimbat,dar se va reface si multi din noi vom pieri din pacate.

Vom reveni la trecut,nu va mai fi poluare ci o noua lume,mai buna si mai spirituala cu adevarat.Asa este scris si trebuie sa acceptam orice soarta,e vremea sa platim greselile.
Stiu ca suna pesimistic dar nu e in realitate.Este un ciclu,Mother Nature trebuie sa se refaca,sa-si spele ranile in lacrimile ei si totul va fi okay,crede-ma,ai incredere in mine.
..........................................................................................................................
"Bunicul nostru,Mare Spirit,Tu ai fost primul si esti mai batran ca noi toti,mai batran decat orice rugaciune din lume.Totul iti apartine-cei cu doua picioare,cu patru,cu aripi si tot ce este verde pe pamant.
Ti-ai pus sufletul si spiritul in cele patru colturi ale lumii,acolo unde se unesc este locul sfant unde existi.
Ajuta-ne sa te intelegem cu adevarat si sa ajungem la mijlocul crucii.
Aceste timpuri prin care trecem sunt grele dar sunt timpuri in care trebuie sa ne asumam mari responsabilitati.
Fiecare fiinta umana are datoria de a proteja si apara bunastarea si sanatatea Mamai Noastre Natura,din al carui pantec s-a nascut toata viata.
Pentru asta trebuie sa recunoastem in fata dusmanul-cel care exista in noi insine.Trebuie sa incepem mai intai cu noi insine...."

Chief Black Elk

Te sarut cu drag si te iubesc mult,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

































Mother Nature - de Little Eagle la: 26/05/2004 23:04:06
(la: A venit toamna...)
draga frate,

toate anotimpurile sunt frumoase,chiar si iarna grea sau caldura verii,noi mereu ne plangem ba ca-i prea frig ori cald.
In limba lakota,toamna se cheama"the moon of falling leaves"si este cea mai frumoasa,o iubesc cel mai mult,culorile Mother Nature sunt asa de curate,pure si frumoase.
Imagineaza-ti ca esti la o mare ceremonie si toti isi pun culorile pe chip si trupuri danseaza cu toate penele pe cap in a-si arata recunostinta pt. Creatia toata.este o multime de culori si ele mereu imi vor aminti de toamna,sunt culorile ei in noi toti,suntem unul cu ea.
frunzele iti vorbesc,pomii iti spun cantecul lor,vantul adie si freamata in parul Mother Nature,o saruta cu drag prin Marele Spirit.
Fii cat de mult poti in sanul mamei tale natura,o simti si o iubesti,esti parte din ea si ea e in tine mereu.

da,sa mergem in munti si sa ne bucuram de trupul ei sacru,sa ne culcam obositi la sanul ei care ne hraneste,dar nu sa vanam animale,fratii nostri cu 4 picioare,doar daca este necesar pt. hrana,si chiar si atunci sa ne cerem iertare daca o facem si sa cerem lor permisiunea de a o face.

Great Spirit Wakan Tanka intelege asta.

Buffalo Cow Woman,este atat de frumoasa incat desigur ca-ti dai seama de frumusetea ei,altfel nu ai admira-o si ai scrie vorbele tale,ele vin din sufletul tau care e unul cu al ei,esti si suntem copii ei.

I love you my brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)




















un mic motiv - de Dragos Bora la: 22/06/2004 09:27:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
[...] Astfel, optiunea pentru schita artistica se face simtita cel
putin in chip egal cu placerea parcurgerii unor instantanee obtinute pe
cale tehnica. Admiram adesea cele mai noi albume de fotografii con-
sacrate, de pilda, unor orase celebre si executate de specialisti
de prima marime in materie, care ne descopera colturi necunoscute
si unghiuri pina acum nerelevate asupra locurilor parcurse cu o-
biectivul.Sau ne delectam cu filme documentare in culori a caror
precizie si frumusete par de neintrecut. DUPA CE INSA LE PRIVIM
MAI MULTA VREME, ELE NU NE MAI SPUN NIMIC, INCETEAZA DE A MAI SEM-
NIFICA. DINCOLO DE CARTON, DINCOLO DE PELICULA, NICI O GEANA DE
LUMINA, NICI O VIBRATIE, NICI O INCARCATURA CONOTATIVA. OPRIREA
SE FACE PE OPACITATEA MATERIALA A HIRTIEI, A CELULOIDULUI.

In schimb, intr-un album in care un artist si-a strins impresiile
unei calatorii, cite noutati ne sint rezervate la fiecare rasfoire,
cite sugestii, cite invitatii la reverie pe marginea unor col-
turi din natura ori sin peisaje urbane... ... ... [...]
----------------------------------------------------------------------

Cam asa scria, in 1981, in prefata unui volum/carnet de schite,
cineva care intre timp a ajuns si-n Academie.
Un mic motiv in plus pentru ca sa nu ne mai miram ca pe la noi
fotografia este cum este.
CURS de TEHNICA FOTOGRAFICA organizat de UNIVERSITATEA POPULARA - de Dragos Bora la: 24/08/2004 18:30:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
CURS de TEHNICA FOTOGRAFICA organizat de
UNIVERSITATEA POPULARA I.DALLES - Bucuresti

Cursul se desfasoara in perioada 10 octombrie -
10 iunie abordand 27
de teme structurate pe trei sectiuni:
Temele 1 - 10 prezinta notiunile teoretice de baza
Temele 11 - 20 prezinta aplicatii practice in
fotografie
Temele 21 - 27 sunt teme de sinteza, conceptie,
stiluri si evaluare
artistica
Materialul pentru curs va fi prezentat in 27 -30
de sedinte
saptamanale.
Fiecare sedinta teoretica saptamanala (de 2 ore
) va fi urmata de una
practica ( tot 2 ore )
Fotografia clasica ( argentica ) si fotografia
digitala sunt prezentate in
paralel
Materialul bibliografic este asigurat prin manuale,
reviste, prospecte " up
to
date" - casete video si imagini ilustrative in format
digital
La absolvire, pentru obtinerea diplomei studentii vor
prezenta o mapa cu 24
lucrari personale tratand temele: portret, natura
statica, reportaj si
peisaj ( cei care lucreaza in regim digital vor
depune un CD cu aceleasi
lucrari )
Cursul se incheie cu o expozitie a celor mai reusite
lucrari realizate de
studenti, organizata in luna iunie 2005 la
Universitatea Ioan I Dalles
( participarea la expozitie este benevola )

Inscrieri la Universitatea I. Dalles incepand cu data de
20 septembrie 2004
Peisaje - de Eduard Popescu la: 17/09/2004 00:07:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cine doreste sa vada fotografii extrordinare de peisaje, semnate de Ansel Adams si multi altii, opoate face la
www.anseladams.com



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...