comentarii

pentru mine limba romina este


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La mine in casa au vorbit si - de Ly la: 05/11/2003 00:49:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
La mine in casa au vorbit si altceva decit romaneste. Nu m-au invatat asa ca acum trebuie sa invat singura. Asta peste limbile straine clasice - engleza si franceza !!!

Din experienta personala daca in casa e cel putin un parinte sau bunici ce vorbesc alta limba este bine pt. copii sa invete acea limba.

Asa ca in cazul meu - nu e discutie. Orice copil din casa va invata romaneste. Daca nu vrea aplicam programul ...submarin si il trimitem intr-o vacanta luuungaaa undeva unde nu are de ales decit de vorbit romaneste. Nu vorbeste, nu se intelege cu nimeni !!!

Adevarat ca in caz de copil decis putem gasi in loc, la sfirsitul exercitiului submarin, localnicii vorbim engleza sau franceza dar in principiu daca avem un numar suficient de localnici nevorbitori de alte limbi si copil rezonabil de mic ar trebui sa mearga !!!!

Programul submarin poate fi aplicat pentru mai multe limbi straine si diferite culturi.
Teutonii ??!!Ce anume mentalitate nu ti-a convenit? - de LMMagain la: 10/12/2003 03:50:23
(la: Viata in Germania)
Mi se pare subiectiv sa spui du-te intr-o anumita tara ca acolo o sa iti fie bine. Daca eu am reusit ceva intr-o anumita tara nu inseamna ca acolo vor reusi toti.
Pentru fiecare poate fi altfel oriunde.
Sigur ca germanii sint mai reci dar atita timp cit iti vezi de treaba esti apreciat.Si sigur ca sint un pic cam suspiciosi fata de straini. Este, am inteles, tara care a acceptat cei mai multi refugiati si emigranti politici sau nu de peste tot.Sint orase in care zone intregi sint ocupate de turci de exemplu si asta in crestere chiar in ultimii doi ani...
Si nu ca as fi rasista dar asta vara sa mor de frica cind plimbindu-ma pe dealurile cu vii am dat nas in nas cu un negru care rinjea la mine si ma intreba ce fac.....Cum sint in cautare de femei albe numai ca sa ramina pe aici, vezi femei de 60 de ani cu barbati de douazeci de ani pe strada. Dezgustator.
Dar hai sa vorbim de germani. Sint foarte saritori, cinstiti, corecti, ordonati. Eu, desi nu ma simt aici asa cum ma simt in Anglia sau America de parca imi zburda sufletul la el acasa...:), trebuie sa spun ca am reusit sa realizez cite ceva personal aici....

Desi ploaia caracterizeaza vremea in verile in Germania, asta incepe sa fie cam de trecut ca, de cind cu schimbarea climei pe tot globul sint si aici veri fierbinti si uscate.Exemplu vara trecuta.

De ce as fugi in moment departe de Germania..., este politica adoptata de doi ani incoace, si ce sa mai zic de euro care a inghitit DM cu valorile ei cu tot...Pacat, pacat !
Si cred ca nu te simti bine unde nu stii limba. Desi imi place foarte mult in Franta, nu ma simt bine ca nu vorbesc franceza. Rideti linistiti daca va spun ca fac si eu ca in Cragiale.Pun cite un articol la cuvinte din alte limbi sau rominesti sperind ca am ghicit....Am rugat o vinzatoare sa imi dea Le Poster pentru fata mea si ce imi raspunde ea mi-am muscat buzele ca nu am incercat cu ´´afisul´´ rominesc....

A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanian sau Roumanian - de (anonim) la: 02/04/2004 02:11:21
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Sa trecem la spelling ( in English ).
In limba Engleza, , Romani, Romania a fost scris ( spelled ), Roumanian, Roumania. Au venit destepti de Romani din SUA, de la diferite Organizatii Bisericesti Ortodoxe si au comentat tot timpul scrisul ( spelling-ul ) Romaniei in limba Engleza, la diferite forume, reviste si ziare in U.S.A.,
Romania sa fie scris cu "O " si nu cu "OU ", ca numele se trage din Roma si corect este Romania si Romanian. In British English scrisul ( spelling-ul )a ramas Roumanian si Roumania. In limba Franceza este scris tot cu "OU "
In anii 50 si 60, Romania se scria Rominia in Romania.
Tzigani se numesc " Roma " in toate limbile mai circulate ( Engleza, Germana, Franceza, etc. ), si nu " RRoma ", ( care pentru mine este un cuvint nou in limba Romana ), n-am auzit de acest cuvint cind locuiam in Romania.
Tu, ce vrei de la Americani?... Sa treaca napoi la Spelling-ul : Roumania, sau sa schimbe denumirea "TZIGANULUI" din "Roma" in "RRoma", cum folosesc in ultimul timp Romanii.

"Quo vadis Domine", tradus "Incotro Domnule" ( nu stiu daca ai studiat Latina ) de acea ti-am tradus.

Salutari de la un Refugiat Politic: Stettin Danziger von Bresslau.
#13165 (raspuns la: #12755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESPRE LIMBA ROMANA - de Ingrid la: 09/04/2004 13:01:15
(la: Cele mai frumoase poezii)
DESPRE LIMBA ROMANA

A vorbi despre limba romana in care gandesti, a gandi-gandirea nu se poate face decat numai intr-o limba - in cazul nostru a vorbi despre limba romana este ca o duminica. Frumusetea lucrurilor concrete nu poate fi exprimata decat in limba romana.Pentru mine iarba se numeste iarba, pentru mine arborele se numeste arbore, malul se numeste mal, iar norul se numeste nor.Ce patrie minunata este aceasta limba. Ce nuanta aparte, imi dau seama ca ea o are!
Aceasta observatie, aceasta revelatie am avut-o abia atunci cand am invatat o alta limba.Nu spun ca alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate si frumoase. Dar atat de proprie, atat de familiara, atat de intima imi este limba in care m-am nascut, incat aproape nu o pot considera altfel decat iarba. Noi, de fapt avem doua patrii coincidente; o data este patria de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra.. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea.De aceea, pentru mine muntele munte se zice,de aceea, pentru mine iarba iarba se spune, de aceea pentru mine izvorul izvoraste, de aceea pentru mine, viata se traieste.

Nichita Stanescu
enigmescu - de Andreas la: 01/07/2004 13:25:55
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Mai dragule, merci de corectare insa eu m-am referit la articolul de fond unde autorul plecind de la o intimplare cu indieni (americani bineinteles) a extrapolat ( pe undeva pe buna dreptate in sensul marginea societatii cred) la tigani si pt ca suntem intre noi rominii (click) la tiganii romini. in rest nu am mai facut aceasta greseala de vreo 40 de ani cred. acum m-ai pus in pic pe ginduri, in germana se face clar distinctia dar parca in limbile cunoscute de mine nu se face inclusiv in romineste. interesant. fascinating dupa cum ar spune Mr. Spock. oare a ramas asa de la descoperirea americii cind au crezut ca au dat de India? exclus nu este. Nu-ti place jazz_ul, django a fost insa o exceptie si de fapt in afara de Johnny Raducanu pe care il cunosc personal, dorea enorm sa faca un concert simfonic combinat cu jazz ( a la Gershwin, Lalo Shifrin sau , de ce nu Dumitru Capoianu care scria muzica de film si simfonica cu o tenta de jazz de un rafinament deosebit; si nu este/era, mai traeste sper tigan). in rest nu mai sunt cunoscuti jazz-men adevarati si tigani in acelasi timp. poate o gaura un cultura mea? posibil. numai bine
#17138 (raspuns la: #16877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce cred eu ca masoneria e masinaria care conduce Rominia - de (anonim) la: 22/07/2004 19:17:42
(la: Masonii, băieţii buni sau răi?)
1 La mina si a 2 ca nimeni nu are cohones sa se puna cu ei ,alte elemente de igradire al libertati ,dar sa nu uitam se contrazic singuri in unele comentari ,eu am un respect deosebit pt ei dar templul lui solomon nu este dedicac Divinitatii Supreme DUMNEZEU ci marelui arhitect si eu personal consider o badjocoro cum spun si "ei"intelesul cuvintelor e altul ,astfel pot sa spuna ce vor "ei"
nu ecam normal daca eu spun marele chiine galben pot sa spun dupa ai ca vorbesc de un chiine chinez sau mai mult asiatic Nu Stie cineva ce am vrut sa spun NU!asa ca nu tot ce zboara se maninca .Tara a ajuns asa pt ca prea se baga toate lojele sa o conduca ,tara nu are nevoie decit de oameni care o servesc nu prin functi mari ca sa isi bage bani in buzunar .Masoni spun ca nu sunt organizatii secrete ba da sunt ca nu ii stii ciiti masoni stiti public
eu stiu citit va dar nu pe toti de ce nu fac o lista cu nume si functiile lor in guvern daca nu sunt secrete numele lor
vedeti nu o sa o fac ,dar asta e baiu pe rominul de rind nu il intereseaza cine sunt nici nu trebuie sa stie atit timp cit are ce sa puna pe masa dar vedeti nu suntem in acesta situatie ......se pune un semn de intrebare apropo de ce ti intrebat dvs la inceputul scrierii .Atita am avut de comentat . Altius !Citius! Fortius! Fiat Lux.
dupa mine, precis ar fi fost - de Alice la: 15/09/2004 00:19:56
(la: sentimente!)
dupa mine, precis ar fi fost util (macar) un dictionar, fiindca eu insami am acum nevoie de explicatii.
- sentimentul pe care-l numesti ‘de drag’ nu are, in viziunea-ti, o ‘cauza palpabila’?
( io stiu clar de ce cutare mi-i drag, de ce icsulescu nu-mi exista si ….cam atat, fiindca pana azi, n-am reusit sa urasc pe nimeni. In mod cert, stiu si de ce iubesc pe cate unii, cam putini, dreptu-i!)
- cuvantul ‘aprehensiune’ (iata si rolul dictionarelor!), prin chiar existenta lui, sta marturie ca nu orice teama are-o cauza ‘palpabila’. Tocmai aceasta strangere de inima nelamurita imi pare cea mai interesanta, fiindca, daca ma-ntreaba careva de ce mi-e frica de gandaci, am imediat raspunsul.
- Daca mintea cuiva genereaza in mod constient scuturi impotriva disperarii, inseamna ca-i mult mai sus decat mine pe-o scara a evolutiei unde io-s la 1 si el la 9. Ar putea, usurel, sa confectioneze aparatori impotriva prostiei, contra fricii, sau vreo idee toxica pentru gandacii mei. Ce-i drept, tind si eu spre asa ceva- doar un vis indepartat, deocamdata.
Oh, la sfarsit, vreu musai a sublinia (ajutor, paianjenule!!! Cum se bolduieste un cuvant???) ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti.
Am un caine.
Am certitudinea ca n-are pentru mine decat ‘sentimente de drag’ si ca, orice as face, ma va iubi pana la sfarsit.
Iote insa ca, tocmai faptul ca-s constienta de asta, ma determina sa nu-i fac decat bine.
Tacit, ‘treaba’-i reciproca.
Ma tem ca la oameni nu functioneaza mereu asa.

respect, statornicie, adevar, dreptate, modestie, bun-simt …nu-s, vai, sentimente!
Ce misto, de-ar fi!




#22323 (raspuns la: #22135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Tradus"in limba muritorilor de rind," Paianjenul, - de DESTIN la: 26/09/2004 07:48:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23410 (raspuns la: #23409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe mine da! - de Cristall la: 06/11/2004 15:10:00
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Chiar am fost uimita de intrebare asta. In genere sunt atat de frecvente aceste greseli incat am crezut ca s-a facut un pact tacit intre toti utilizatorii netului sa fie acceptate ca pe ceva intrinsec unei comunicari scrise. Pe mine ma deranjeaza si o vreme am atras uneori atentia cand erorile erau mult prea indiscrete. Insa de obicei astfel de observatii sunt intampinate cu agresivitate, considerate atacuri personale. N-am nimic cu cei care gresesc, doar ca hoinarind mereu printre greseli ajung treptat sa le fac si eu. Anormalul devenit normal trebuie insusit:). Glumesc. Insa e adevarat ca uneori ma opresc cu degetul in aer cand tastez si ma intreb asupra formei gramaticale a unui verb sau asupra scrierii articolului posesiv. Si atunci mi-e ciuda ca incep sa uit. Si caut cum e corect daca nu-mi mai amintesc. Vreau doar sa scriu si sa vorbesc corect, mi se pare jenant sa stalcesc bunatate de limba romaneasca. Deci repet, da, ma deranjeaza mult, si ale altora si ale mele greseli si accept cu bratele deschise orice corectare si sfat cand mi-s la nevoie in ceea ce priveste gramatica noastra:)
O constatare - de (anonim) la: 28/12/2004 00:36:11
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi
Constat ca subiectul acesta s-a cam rasuflat si nu mai trezeste interesul de odinioara. Posibil, pentru ca a fost parasit de opozitie. Dupa cum se vede, nu-i deloc captivanta o discutie de genul:
- Sufletul este nemuritor!
- O da, ai perfecta dreptate!
- Minunat lucru! Asa zicea si Socrate!
- Era un mosneag de treaba, ce mai!
Etc,etc. De aceea propun sa ne mai relaxam un pic. Pentru inceput, sa ne amintim ca in curand vom pasi intr-un nou an. Va felicit din toata inima, dorindu-va multa sanatate, noroc si multi bani in punga, pentru toate sa v-ajunga! Si caca tot am trecut la un stil folcloric de exprimare, va propun sa va inveseliti, citind urmatoarea "Scrisoare la redactie".
Recunosc, ca nu e la tema, dar poate sa fie nostim, desi va trebui sa faceti un efort, ca sa intelegeti pronuntia basarabeana.

Dragi redactii!

Buna ziua sau buna sara dupa cum vo prins mica me scrisoari. Pi mini ma
chiami doamna Maria din drasliseni. Eu iaca di si va scriu. Daci era mai
nainti nu va scriem cini era rusini. Da amu cici limba moldovneasci ii iari
la modi. Cici este si un dictionari nou asa di unu Stati tari invatat. Eu
ascult sara cu plaseri radiu mai ales pi domnu Sergiu. Nu stiu daci lam
scris drept da am intrebato pi nepoata me. Credcii drept cii tari capoasi ba
chiar si tini cii rominci. Dumealui stii multi di tati dinspri si numa nu
graiesti. Da sfaturi intalepti ca un mosneag batrin. Eri lam auzit graind ci
fetili nu trebu si si boiasci cii mai frumos asa. Foarti drept. Da iaca si nam
intales ci pi fetili buni si intilijenti li lumineazi seva din fund. Nepoata me
zisi sa nu scriu cuvintu ista ci rominii zic fund la altseva. Ii drept? Num
vini si cred. Si mai la urma urmii noi graim moldovnesti nu rominesti. Si
inci va rog sii spunit lui Siroja cind a mai povisti dinspri inerjii si ni
lamureasci sii asta. Ci tot graesc da nimi nu stii si feli di mincari di pesti.
Daci nu stii nisi el poati ari Dumealui acasi vro encicomedii uni scrii tat.
Spunetii si seteasci si si ma luminezi si pi mini macar pi diasupra cum
poati. Pintru si am sii multumesc ancipipat. Da videt si nu-l spariet ca mai
credi nisti bazaconii. Baba no fost pin italii da tot prisepi seva.
Ei ajiunji cam obosit. Nus diprinsi si scriu pre mult da la vorbi nu ma
intresi nisi Siroja. Sii spunit si nu si superi cii spun Siroja ci nii mai
indamini. Eu tin minti din scoali ci trebu si pun punct unim pari ci trebu.
Da nu tin minti uni si pun virgulili. Punetili singuri ci nu ma supar. Si
daci sint gresali tot. Tat omu gresasti. Nu iam mai dat nepoatii so seteasci
cii pre hitri.
La rivideri. Doamna Maria Rotari a lui Vasili Rotari din
drasliseni. Scrit pi adresu ista ci ma cunoasti tati lumea. Tat pi adresu ista
putet sini trimetit si onoralu. Mersi. Iaca nu tin minti precis cum si scrii
sini or simi. Ser scuzari. Ei gata. Asta nui anonimci ci eu mam iscalit.
Incodati la rivideri cun pud di neri.

Scrisoarea a so aduci doamna Vasiloi ci iam vindut nisti brinzi la piati.
Daci no adusi, data viitoari am so amajesc la cintari.
Doar o parere - de carmen22 la: 19/02/2005 06:52:05
(la: Romanii vazuti de romani)
Putina dragoste afirmata e binevenita si chiar o sarbatoare mai alunga norii asa ca Valentine day o accept Holloween nu e pentru mine.
Cit despre drapel cred ca mai repede as ridica steagul american decit cel romanesc, America mia dat sansa sa incep o viata noua, in tara de nastere am avut probleme mari doar pentru ca nu am vrut sa inbratisez coruptia inalta.
Daca vecinii prefera engleza au dreptul sa vorbeasca limba pe care o prefera, poate daca ii rogi sa vorbeasca romaneste si le dai ceva motivese schimba situatia. cu vecinii mei care sint romini vorbim ceva in romineste apoi engleza iar daca vorbim mai mult poate se repeta faza de mai multe ori.
Cind e o relatie in ce limba se exprima lumea nu mai conteaza, uneari miar place sa stie germana sau italiana ... dece nu
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 15:15:48
(la: iubire? acum serios vorbind...)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

in loc sa faci comentariu la comentarii pe gratis, ca tot nu te-a rugat nimeni, mai bine scrie ceva si publica, dar nu filozofie si ia mai intai ceva lectii de scris ca sa nu imbirligi creierele celor care au rabdare sa te citeasca

cit despre iubire, daca nu poti iubi asa cum am descris eu (din biblie, de la Creatorul nostru care a inventat iubirea nu de la mine cetire) e ok, esti tinar si mai ai timp

fa-te critic literar daca te tine cureaua si poti, ca vad ca-ti place dupa ce inveti sa scrii romaneste bineinteles (limba literara)
#48267 (raspuns la: #47829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 19/06/2005 09:14:22
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

tot ceeace s-a scris despre canada e adevarat. nu oricine se poate adapta emigrarii si vietii de emigrant, am observat si eu in cei 24 de ani de cind am emigrat

cercetatorii romani si cei supra specializati nu trebuie sa paraseasca tara fara un contract de munca asigurat daca nu vor sa se aventureze in necunoscut

doctorii, inginerii si cei cu phd care spala pe jos sau lucreaza sub nivelul lor de calificare sunt sau delasatori sau nu vor sa mai dea examene sa invete si sa astepte prilejul, de aceea se multumesc sa faca orice si nu se mai straduiesc sa ajunga la pozitia la care au fost

cercetatorii in ale emigratiei spun ca unui emigrant ai trebuiesc intre 5-8 ani sa ajunga la acelasi standard de la care a plecat sau chiar la un standard mai bun

dar noi oameni suntem si unora nu le mai arde sa dea examene, sa invete si sa se lupte sa ajunga la standardul dorit

mai exista si efectul pendulului, pendulum effect, care se manifesta la unii emigranti si anume oscileaza dintr-o tara in alta si nu le mai place niciunde sau nu-si mai gasesc locul ptr ca atunci cind au emigrat si-au pierdut identitatea

eu cred ca daca pleci din tara trebuie sa pleci cu gindul ca te poti astepta la orice si ca trebuie sa nu dai inapoi de la nimic ca sa poti sa ajungi la o pozitie similara cu cea pe care ai avut-o sau mai buna

mai conteaza enorm si cu cine pleci si ce fel de caracter ai de felul tau

daca vezi numai nedreptate peste tot, te simti superior sau vrei neaparat sa fi acceptat in cercurile si cluburile bastinasilor sau crezi ca poti face ilegalitati ca sa faci bani fara consecinte, mai bine sa stai pe loc si sa nu pleci nicaieri

daca crezi ca viata inafara e la fel ca cea din romania, cu concedii lungi, prieteni pe care te poti baza, cercuri in care esti cineva si nu poti sa traiesti fara acestea atunci iarasi e mai bine sa stai pe loc

depinde cit de prietenos esti, cit de pregatit esti sa faci primul pas in relatiile cu oamenii, daca poti sa traiesti fara prejudecati, fara sa-i judeci pe altii, ce ai de oferit si daca esti multumit cu putin cind nu ai si cu mult cind ai si esti in general multumit

am citit comentariul unora care si-au facut afacerea lor, e ok, dar asta presupune talent la asa ceva, munca pe brinci, relatii pe care sa le cultivi, cunoasterea la perfectie a legilor a pietii etc. nu oricine poate sa faca afaceri profitabile sau sa treaca de la una la alta cu flexibilitate si s-o tot ia de la inceput

eu am vazut ca viata de emigrant este incomparabil mai grea si mai daunatoare decit cea a romanilor care stau in ro

nu vreau sa descurajez pe nimeni dar cred ca trebuie sa te analizezi bine inainte de a face acest pas iar daca l-ai facut sa nu te lasi si sa lupti cu viata oriunde te afli

dintre cei pe care i-am intilnit eu, si am intilnit foarte multi in 24 de ani, in 3 tari, numai barbatii crestini au ramas intregi la cap, femeile suporta emigratia mai bine decit barbatii si copii de emigranti de cele mai multe ori nu se mai considera romani si se identifica cu societatea in care traiesc

ps in australia s-a dat o lege in ianuarie 2005 in care esti primit cu rezidenta permanenta si toate drepturile daca stii limba engleza si ai o meserie cautata in australia (au ei o lista la ambasada)

odata venit, diplomele de profesori sunt recunoscute, ceilalti trebuiesc sa mai dea niste examene si posturi se gasesc, nu te pune nimeni la munca de jos

inalta societate si cluburile lor nu le-am frecventat dar nici nu le simt lipsa, nu m-au interesat

in toate orasele mari din australia exista comunitati romanesti mari cu care daca vi in contact poti afla multe lucruri de folos si care te pot ajuta la inceput daca esti om cinstit

in rest cu concediile si cu felul de viata trebuie sa te pregatesti sufleteste sa te adaptezi unui mod de viata complect diferit cu cel in care ai trait inainte de a emigra
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 30/06/2005 20:55:22
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

simona,

da frumos mai scrii, mi-a placut enorm

eu iti prezic ca peste citiva ani vei scrie superb carti in germana, ca tot nu se aude accentul, de o sa-i lasi pe nemti cu gurile cascate ptr ca ai talent cu carul, limba se invata, talentul ba

nu e numai superb si interesant cum scrii dar e si foarte adevarat si toti care am plecat simtim cu tine si ca tine dar nefiind scriitori nu ne putem exprima asa frumos

incaodata felicitari si da-ne si noua titlurile cartilor pe care le-ai scris si unde le gasim, daca se poate te rog
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 07/07/2005 11:58:36
(la: Credeti in Dumnezeu?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

swamy,

marea majoritate a oamenilor nu au convingeri bine stabilite si neschimbatoare tocmai ptr ca sunt oameni

cum spui tu >O persoana ori crede tot timpul ori nu crede> ar fi idealul, dar din pacate realitatea este alta

de exemplu un filozof care nu credea in existenta lui Dumnezeu se confrunta cu un crestin pe aceasta tema

crestinul l-a ascultat cu atentie un timp apoi deodata, fara nicio introducere, l-a privit drept in ochi si i-a spus linistit

si ce te faci daca totusi exista Dumnezeu

filozoful a fost mai tulburat de aceste cuvinte decit de toate dovezile pe care le auzise pina atunci, si-a dat seama ca este in primejdie si s-a intors la Dumnezeu, simtind ptr prima data cit este de dator fata de un Dumnezeu real

unii oameni cred in Dumnezeu, altii nu cred. unii spun altora sa creada, altii le spun sa nu creada. unii merg si mai departe, incearca sa sileasca pe altii sa creada iar altii ai silesc sa nu creada.

nu incerca sa gasesti un raspuns simplu cu privire la existenta lui Dumnezeu. daca ar exista un raspuns simplu, problema aceasta ar fi fost demult rezolvata.

exista limbi primitive in care nu se poate spune Dumnezeu este dragoste sau este sfint. aceste triburi nu au cuvintele dragoste si sfint. in limba aborigenilor din australia Duhul Sfint este tradus "'vrajitorul cel dragut din cer''. ca urmare a acestui fapt ei cred in Tatal, Fiul si Vrajitorul cel dragut.

Eschimosii nu inteleg ca Dumnezeu se afla in discordie(cearta) cu pacatosii. la ei nu exista cuvintul cearta, ei nu risca sa se certe sa nu faca pneumonie

pina nu demult, vocabularul chinezesc folosea acelasi semn ptr el si ptr ea. este Dumnezeu el sau ea? am auzit aceasta teorie si la o colega profesoara

doar cei cu o vedere clara pot distinge adevarul, insa majoritatea poarta ochelari fumurii, sunt legati la ochi si nu pot distinge nimic

chiar daca inlaturam ochelarii fumurii mai este nevoie de ceva, ca ochii sa fie vindecati. Isus a spus te sfatuiesc sa cumperi doctorie ptr ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. numai ochiul sanatos poate percepe realitatea

ptr a ajunge la adevar trebuie sa ne ferim de capcana unor simple opinii si de cursele gindirii rele.

vino cu argumente si exemple si roagate ptr cei care nu cred sau care acum cred si maine nu
#58435 (raspuns la: #58025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia si limba romana, strofa unu versul doi - de Dinu Lazar la: 02/08/2005 01:34:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un citat foarte interesant si definitoriu dintr-un text mai lung scris extraordinar de domnul Alexandru Bogdan Munteanu:

Limbajul scris folosit pe internet de catre majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte si sintagme englezesti mai mult sau mai putin adecvate, in locul unora românesti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Cuvintul dintr-o limba straina care este folosit in locul unui cuvint autohton, desi ambele au acelasi inteles, se numeste "barbarism". Denumirea are o nuanta peiorativa, aceasta fiind o mostenire a termenului folosit de cele doua mari civilizatii europene antice (greaca si romană) pentru a desemna persoanele care nu le apartineau. Un termen mai potrivit pentru cuvintele neautohtone ar fi "străinisme", care nu mai induce nuanta peiorativa, fiind deja incetatenita folosirea unor termeni care indica originea cuvintelor straine, de exemplu "englezisme", "frantuzisme", etc. Dar "barbarism" sugereaza cel mai bine comportamentul unui cuvint strain care nu se pliaza regulilor limbii in care este introdus, la fel cum "barbarii" de odinioara nu doreau sa respecte normele sociale ale marilor civilizatii antice.

Marele pericol al acceptarii "barbarismelor" in limba româna este potentialul lor distructiv asupra structurii de baza a limbii. Ceea ce diferentiaza barbarismele de neologismele "civilizate" este tocmai faptul ca nu se pot incadra in regulile gramaticale existente, pentru ele trebuind sa fie adoptate exceptii de la aceste reguli. Dar cu cit se accepta mai multe exceptii de la o regula gramaticala, cu atit regula respectiva devine mai insignifianta si intr-un sfirsit va fi desfiintata. Gramatica este schela pe care este cladit "edificiul" limbii, iar dezagregarea unei portiuni din aceasta schela poate avea consecinte dezastruoase pentru intregul edificiu. Persoanele care folosesc barbarisme in limbajul curent nu sint constiente probabil ca in acest fel incurajeaza introducerea unor "cai troieni" in limba româna, care in timp pot sa o distruga. La fel ca si un organism viu, limba unui popor a evoluat lent si a ajuns la o stare de echilibru. Barbarismele nu fac decit sa atace permanent acest echilibru, iar numarul lor in continua crestere le va usura mult sarcina. Cei care vor avea de suferit de pe urma acestui deznodamint vor fi tocmai cei care au contribuit la el, dar nu i-au prevazut consecintele sau nu le-a pasat de ele.

Insa poate ca barbare nu sint cuvintele, ci chiar oamenii care pentru a se simti "la moda", distrug (in mod inconstient sau cu buna stiinta) o limba cladita pe parcursul a sute de ani. Exista in momentul de fata din ce in ce mai multe persoane de toate virstele care se "remarca" prin folosirea barbarismelor, in special pe internet, dar din ce in ce mai frecvent si in limbajul de zi cu zi. Iar cei care indraznesc sa le atraga atentia asupra limbii "stricate" pe care o folosesc sint luati in ris sau insultati. Folosirea barbarismelor nu este nici pe departe un semn de cultura sau de modernitate, din contra este cel mai bun indiciu al superficialitatii in gindire si al respingerii unui minim efort intelectual care ar implica folosirea cuvintelor românesti, mult mai adecvate pentru a comunica si a face inteles orice tip de mesaj. Pentru persoanele care folosesc cu precadere barbarisme in limbajul curent (scris sau vorbit) voi folosi de acum incolo denumirea de "barbarişti".

...si ceva mai departe:

...este cel putin stranie atitudinea multor romani care isi considera limba materna ca fiind o limba de categoria a doua, inferioara celei engleze. Admiratia fara limite fata de limba engleza este probabil datorata necunoasterii caracteristicilor lingvistice ale acestei limbi. Oricine viziteaza forumurile romanesti este uimit de numarul mare de cuvinte englezesti din mesajele internautilor, ca si cum romanilor le-ar fi rusine sa-si vorbeasca propria limba si ori de cite ori au posibilitatea folosesc cuvinte englezesti in locul celor romanesti. Insa o privire mai atenta asupra continutului mesajelor postate pe forumuri arata ca de fapt "fanii" neinduplecati ai limbi engleze nu sint niciodata cunoscatori in profunzime ai acestei limbi, ci poseda doar o cunoastere de suprafata, care se limiteaza la cititul si scrisul unor cuvinte frecvent folosite, uneori fara a le intelege pe deplin sensul lexical. Cea mai mare parte dintre ei nu stiu sa se exprime coerent in scris in limba engleza, dovada fiind numeroasele greseli de exprimare atunci cind incearca sa scrie o fraza, nu numai cuvinte disparate. O alta dovada a superficialitatii cunoasterii englezei de catre cei mai mari "fani" ai ei este faptul ca sectiunile in limba engleza ale forumurilor romanesti (acolo unde ele exista) sint pustii, tocmai pentru ca aici s-ar vedea clar gradul redus de stapinire a limbii engleze de catre majoritatea internautilor si nimeni nu doreste sa-si expuna ignoranta in vazul tuturor. Reiese clar de aici ca "fanii" limbii englezei o dispretuiesc in interiorul lor la fel de mult ca si pe limba romana, din moment ce nu isi dau silinta de a o invata in mod corespunzator, lucru care nu ar necesita un efort prea mare. Cheia scrierii corecte in engleza este inainte de toate scrierea corecta in romana, pentru ca aceia care scriu gresit in romana vor face la fel si in engleza, deoarece ei nu inteleg necesitatea respectarii regulilor gramaticale proprii fiecarei limbi.


=================
Cine vrea sa citeasca tot textul - interesant text - la
http://www.muntealb.com/LimbaRomana-bn.htm
#62924 (raspuns la: #62871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copii si limba materna - de etienne la: 17/11/2005 13:04:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
JCC a spus :
de mici, am preferat sa invete engleza, mai tarziu sa adauge si germana sau spaniola?
de ce? m-am gandit ca sunt limbi care poate sa-i ajute in viata..



.
Uneori ,noi maturii gresim cand consideram potentialul copiilor de a invata mai multe limbi comparandu-l prin experienta noastra de oameni maturi ,cu obiceiuri ,tabieturi ,preferinte ,etc ,deja formate .
Copilul de la nastere pana in jurul varstei de zece-cinsprezece ani este ca o sugativa ,isi insuseste oricate limbi fara dificultati prea mari .
Nu cred ca traind intr-o tara straina , vorbind romaneste cu copiii ii impiedicam sa-si insuseasca satisfacator limba tarii in care traim .
Copii ,automat isi insusesc limba tarii prin intermediul prietenilor de joaca si mai apoi prin intermediul invatamantului si al colegilor de scoala .
Acesti copii vor vorbi mult mai bine limba tarii respective decat parintii imigranti chiar daca parintii se straduiesc sa-i determine sa vorbeasca si romaneste .
Deci riscul de a impiedica pe copii sa invete limba tarii daca in acelasi timp ii invatam si romaneste este minim .
Se pot invata in acelasi timp si alte limbi de circulatie internationala in paralel cu invatarea limbii romane ,fara ca sa fie afectate performantele invatarii in oricare limba aleasa pentru a fi invatata .
Cred ca neinvatarea copiilor a limbii materne de catre unii parinti romani, este o forma mai mult sau mai putin de snobism .
Am cunoscut romani maturi care ,veniti doar de cativa ani in strainatate ,care amestecau limba romana cu expresii din limba tarii in care se aflau , pretinzand ca deja au pierdut abilitatea de a vorbi fluent romaneste .
Mi se pare ridicol si imposibil ca un om de sa spunem 30 ani dupa cativa ani de trait intr-o tara straina sa uite limba romana .
Este pur si simplu snobism ,sau o anume jena de a recunoaste ca sunt romani .
Nu uitati ca oamenii capabili vorbesc in acelasi timp cu alte limbi straine si limba materna .
Uitati-va la sashii din Romania care vorbesc ungureste, nemteste si romaneste fara accent .
Uitati-va la evrei care vorbesc aproape toti cel putin doua limbi internationale plus idis sau ebraica (limbile materne ).
Asa ca romanasii care considera ca limba romana nu foloseste la prea mare lucru, fara sa-si dea seama, fac dovada de snobism .
Orice limba vorbita de cineva ,fie ea de uz international sau nu ,ne inbogateste valoarea ca oameni ,si ne asigura accesul la comunicare si cultura altor popoare ,iar prin aceasta cu fiecare limba in plus pe care o vorbim devenim mai educati si ne marim orizontul de intelegere al comportamentului altor oameni .
Faptul caci copilul dumneavoastra nu mai vorbeste limba materna este un handiCap si in nici un caz un motiv de mandrie .
ESTE O LIPSA .
cui i-a fost dor de mine, dou - de anisia la: 15/12/2005 23:56:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cui i-a fost dor de mine, doua degete-n sus!!!

doamne ce de ati mai trancanit in lipsa mea....:)))... tacuti mai sunteti, maica!! v-a mancat pisoiu limba??? sau mouse-ul?? :))
#95350 (raspuns la: #94872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...