pentru o minunata mama

"Un Liman

Cand eram foarte mica si mi-era frica,
obisnuiai sa aprinzi lumina si sa-mi arati
toate obiectele familiare din camera mea -
pe urma stingeai lumina si stateai cu mine
in intuneric pana cand ma convingeam
ca umbrele erau aceleasi.

Tata insista sa inchizi usa dupa tine,
dar tu lasai intotdeauna o dara de lumina
in intuneric - atat cat sa-mi dau seama ca
nu era nimeni la panda langa patul meu.

Intr-un fel nimic nu s-a schimbat. Temerile mele sunt mai mari acum, iar universul meu
e mai putin sigur - tu insa ai lasat
sa patrunda in el o lumina,
ca sa-mi pot evalua problemele
la justa lor valoare. Lucruri de care sa ma pot
ocupa - nu de care sa fug.

...

Mama este persoana care aude
cand scrasnesti din dinti pe
infundate
in perna." - Pentru o minunata MAMA, Helen Exley

cu multa prietenie si drag,
Ramona-Sandrina

frumos Mihai, frumoasa familie si minunata mama :).

nu te ingrijora (desi oricum ai sa te ingrijorezi :))) ) ci priveste-l si nu uita sa ramai o parte din tine, copilul care este el acum ;).

un copil fericit este semn de implinire!

Există printre noi indivizi, bărbaţi şi femei deopotrivă, care şi-au lipit pe chipuri măşti sociale extrem de convingătoare, jucând în public diferite roluri - Generosul Suprem, Credinciosul Absolut, Bunul Vecin, Excelentul Prieten, Soţul Perfect, Nevasta Minunată, Mama Desăvârşită etc, însă odată ajunşi în ascunzişul casei lor, cu măştile aşezate-n cuier, devin inversul personajelor jucate în colectivitate.


Ei bine, cei amintiţi ar putea avea o tulburare de personalitate, şi anume narcisismul, având nevoie să capteze atenţia tuturor, să fie-n lumina reflectoarelor mai mereu. Cu un astfel de soţ drăgălaş, care nu apreciază nimic, ci, dimpotrivă, consideră că i se cuvin toate onorurile din partea nevestei sale, aceasta n-ar face decât să-şi pericliteze şi mai mult atima de sine servindu-l pe acest individ, care ar lua orice gest afectuos drept slăbiciune.


În familiile sănătoase, bărbatul nu aşteaptă ca femeia să-i asigure confort psihic, ci dăruieşte la rându-i. Nu vrea cocoloşeli absurde, nu vrea stăpâniri şi nu duce lupte-de-putere cu propria lui soţie.


Fără reciprocitate, nu poate exista nimic autentic între doi oameni. Asta cred eu, acceptând, bineînţeles, că există multiple alte scenarii de viaţă.

Ma intreb cati si cate dintre cei si cele care au raspuns cu comentarii mai mult sau mai putin " elogioase" la adresa mamelor romance au citit si au retinut titlul subiectului ... acolo era vorba de unele mame si apoi ele erau si romance ...

Deci mai intai este vorba de unele mame... ele au fie fete fie baieti adica unul doi sau mai multi copii. Pe urma ele erau si romance ... problema cu nationalitatea poate fi neglijata la prima vedere .In fond o mama este sau nu este romanca in primul rand este MAMA sau "mama" si asta nu tine de nationalitate < parerea mea , ci de ceea ce vine din 'nauntrul fiintei umane ...ceva mostenit, ancestral, ceva care te face sa iti recunosti copilul dupa ce l-ai nascut, la maternitate, in patutul lui intre o suta de alti sugari care sunt la fel pentru orice ochi strain dar sunt atat de diferiti pentru ochiul MAMEI ( Apropos ca-mi adusei aminte de filmele alea stupide cu schimbatul copiilor prin materintati).
Deci daca esti MAMA cred ca poti gasi drumul spre sufletul copilului tau, poti gasi calea de a-l indruma, de ai spune ce e rau si ce e bine...
Greu este din prima zi de cand vi acasa cu EL de la maternitate pana ...
dar e un greu frumos, EL (COPILUL) te raspalateste in fiecare zi, e minunea vietii MAMEI ...
Asta daca stii sa fi mama si zau, dupa 17 ani de cand sunt mama pot sa va spun ca nu-i de loc usor sa fi zi de zi, ceas de ceas dar merita efortul...

Cat despre conditia MAMELOR din Romania , asta este alta discutie ...
Este insa bine cand irealizezi ca copilul pe care l-ai crescut intelege ce eforturi faci zi de zi pentru ca el sa aiba cat de cat ceea ce isi doreste (lucruri normale de altfel si pe care poate alti copii le au)...

De acord cu tine, sunt preoti care sunt oameni minunati dar mai sunt altii care nu fac parte din aceasta categorie (din nefericire). Desi nu cunosc pe anonimul care a scris mesajul anterior, pot spune ca este loc de mai bine in Biserica (fie ea Romana sau de alta nuanta). Cred ca Biserica a devenit prea mult o institutie (umana) si a ramas prea putin ceea ce Isus a avut in minte...
Si am sa'ti dau un exemplu, concret:
Tata a cumparat un teren de veci la cimitir (o mica comuna de munte din Romania) pt. el si mama. Cativa ani mai tarzau, tata a murit iar mama a trimis groparul la cimitir sa pregateasca groapa ce urma sa primeasca sicriul cu corpul tatei. Mare a fost mirarea mamei cand groparul a venit la mama si i'a spus ca nu a putut sapa groapa deoarece preotul nu l'a lasat. Atunci mama s'a dus la preot sa discute problema. Preotul, aparent vanduse terenul nostru altcuiva; noroc ca mama a pastrat recipisa. Neavand de ales, preotul i'a dat mamei un loc de veci tocmai la capatul cimiturului desi locul nostru de veci se afla in plin cimitir. Cam asta'i Destinule! Oh. Si'n plus preotul n'a vrut sa sfintzeasca crucea lui tata; motivul ca nu i'a placut tonul mamei si mai voia bani suplementari pt. asta.
Toata 'povestea' asta o stiu de la mama cu care am vorbit in toamna asta; eu fiind plecat din tara de mult timp si departe....

Draga fiule,

Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu
bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a ti-o mai timite o data.

Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.

Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru
de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai departe.

Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in
ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o.

Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3
zile, a doua oara 4 zile.

A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei,
o sa coste mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar.

In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu'; l-am gasit cand ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a castigat
la 'De-a v-ati ascunselea'.

Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine am 'zburat' din casa. Ce emotie!
a fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva.

A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu
vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.

Si daca tot vorbim de taica'tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste
aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in cimitir.

Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit, da' nu stim inca sexul copilului.
N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa.

Taica'tu intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni
de-acum; atunci taica'tu a intrebat-o daca era sigura ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata
sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata!

Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui. E fecioara!

Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul trecut...

Cel mai rau e fratetu' ala' mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile inauntru.

A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.

Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit
aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa.

Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic.

Mama ta care te adora,

Antoaneta

Intr-o minunata insula pustie au fost adunati mai
multi oameni:


2 italieni si o italianca

2 francezi si o frantuzoaica

2 nemti si o nemtoaica

2 englezi si o englezoaica

2 bulgari si o bulgaroaica

2 japonezi si o japoneza

2 chinezi si o chinezoaica

2 americani si o americanca

2 irlandezi si o irlandeza




O luna mai tarziu, pe aceasta minunata insula pustie
se intamplasera urmatoarele lucruri:



1. Un italian l-a omorit pe celalalt italian pentru
femeia italianca.


2. Cei doi barbati francezi traiesc impreuna cu
frantuzoaica intr-un fericit menaje-a-trois.


3. Cei doi nemti au o programare saptaminala foarte
stricta pentru vizitarea alternativa a nemtoaicei.


4. Cei doi englezi asteapta pe cineva care sa le-o
prezinte pe englezoaica.


5. Cei doi bulgari s-au uitat lung la oceanul fara
sfarsit iar unul din ei s-a uitat bine la bulgaroaica
si apoi a inceput sa inoate.


6. Cei doi japonezi au trimis un fax la Tokyo si
asteapta instructiunile.


7. Cei doi chinezi si-au deschis o farmacie/magazin de
bauturi/restaurant/spalatorie si au lasat-o gravida pe
chinezoaica ca sa le furnizeze angajati pentru
magazine.


8. Cei doi americani se gandesc serios la sinucidere,
pentru ca femeia americanca se tot plange de corpul
ei, de adevarata natura a feminismului, cum ar putea
si ea face tot ce fac ei, necesitatea
implinirii, diviziunea egala a treburilor in casa, cum
nisipul si palmierii o fac sa arate grasa, cum fostul
ei prieten ii respecta tot timpul parerile si a
tratat-o mult mai bine decat o trateaza ei si cum
relatia cu mama ei se imbunatateste si cum in sfarsit
taxele au scazut si nu mai ploua.


9. Cei doi irlandezi au impartit insula in Nord si Sud
si au facut o distilerie. Ei nu-si amintesc daca mai
era si o femeie pe acolo pentru ca totul devenea cam
cetos dupa primii litrii de whiskey de nuca de cocos.
In orice caz sunt satisfacuti pentru ca nici englezii
nu se distreaza deloc.



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu

In adolescenta visam ca voi fi sotie si mama, ca am sa gatesc pentru sotul meu dupa retetele savuroase pe care le gaseam in carti de bucate ramase din vremurile de altadata si ca am sa am copii. Numarul nu era precizat, dar organizam adevarate concursuri impreuna cu prietenele pentru cautarea celor mai grozave nume de botez.
Titlul conferintei mi-a amintit acele vremuri. Va intrebati ce s-a ales din vise? Nu merita comentariu. Anii care au urmat nu mi-au realizat visele de atunci, dar mi-au oferit alte satisfactii.
Ce nume caligrafiam pe toate bucatile de hartie, pe zapada, pe pamant?
Alexandra! Mona! Alexandra era de la Macedon si trebuia sa fie o femeie puternica, ceva din personajele lui Fadeev si Ostovski. Mona era pentru o fata neaparat frumoasa, care scrie poezii si picteaza, care se imbraca in rochii nemaipomenite neaparat albe ca un personaj feminin din Th.Mann.
De, imagini feerice pe care le avem cu toti despre rolul omului prin viata, atunci si numai atunci cand cunoastem viata numai din lecturi si poze de familie.
Maturitatea m-a facut sa indragesc cu adevar un nume de fata - Daria! Am botezat-o si am vazut-o crescand si devenind adult cu responsabilitati multiple. Daria! Ce nume minunat pentru o femeie! Femeia este daruire. Daruieste neincetat caldura sufletului ei pentru toti din familie, este ea insasi un dar pe pamamnt. O femeie ne daruieste zambet si mangaiere, ca mama, ca iubita, ca invatatoare, ca educatoare, ca sotie, ca bunica. Toate meseriile unde trebuie sa daruiesti din preaplinul tau de bunatate si intelegere sunt deservite apropate in exclusivitate de femei.
Deci, sa le cheme Daria, numele cel mai minunat!

Maria care ar fi bucuria ta atunci?
Ce ai invata tu de la un suflet de copil si ce i-ai da tu unui suflet de copil mai departe?
Copilul inseamna mult mai mult decat o jucarie simpatica... - inseamna responsabilitate, candoare, iubire, fericire...ROST...pentru tine, pentru el...

.........

eu am vrut in urma cu cativa ani sa infiez o fetita.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8089/ati-adopta-un-copil/2

am mai scris despre ea de multe ori... - este o fetita absolut minunata. am sa o iubesc mereu ca si cum ar fi fost a mea si cu mine. sper sa fie bine si fericita oriunde se afla ea. am fetita mea acum, dar ma rog si pentru Ioana in fiecare seara :).
din pacate mi-a fost refuzata aceasta fericire.
nu as fi lasat-o singura niciodata - nu mai mult decat o las pe Augusta mea (atat cat e nevoie pentru un spatiu de libertate al copilului si mamei...)

Maria draga...o mama e o mama inca din momentul in care a decis sa devina mama - indiferent sub ce aspect...

daca il infiezi draga mea...ia copilul cu tine catva timp si dupa cateva luni...rescrie la acest subiect, da? :)

Motive pt care ii suntem datori mamei:

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe scara si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"

5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA
"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"

Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.

Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.

Zici: "Multe tinere mame prefera sa-si creasca copilul singure"

Asta nu cred ca e prea valabila in Romania, ci mai degraba in Occident, unde standardul de viata permite femeii sa isi creasca singura copilul.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.

Nu pot sa spun decit ca dupa ce am citit "Primejdia marturisirii" l-am gasit pe Steinhardt, nu numai un crestin adevarat si un memorialist minunat, ci si un deosebit roman sau un roman adevarat si mare patriot.
Iar dupa ce am citi "Jurnalul fericirii" citeva luni nu am mai putut citi nimic, caci imi parea ca tot ceea ce as fi vrut sa se spuna si tot ceea ce as fi vrut se aud s-a spus acolo in paginile acelei carti!
Oricind ma reintorc cu mare placere la scrierile lui si de fiecare data le gasesc o "sursa de fericire".

Sunt foarte de acord cu ceea ce ai scris!
E minunat ca Dumnezeu a raspuns framintarilor tale, s-ar putea spune ca esti binecivintat!
Si mai sunt de acord ca pe Dumnezeu nu il poti cuprinde in discutii!
Pe Dumnezeu nu-l scoti la taraba nici ca "sa-l dezbati", dar si nici ca sa te lauzi!

Totusi, ce te faci cu miile de maini intinse catre cer care striga dupa ajutor zi de zi si...mor asteptind?
Uite, exista o forma de cancer ocular la copii pina la 10 ani care, cu scoaterea ochiului afectat nu mai evolueaza. Partea grea e nu numai ca trebuie scos un ochi, cu de regula ambii caci, in mod obisnuit va fi si celalat ochi afectat...Ei bine, imagineaza-ti ca privesti in ochi mama unui astfel de copil ai ii spui "teoriile manegariale" si "fuga tigrului pe cimp" ...Scuze, am vrut sa spun priveste-o in ochi si imagineaza-ti ca-i spui "Dumnezeu face ceea ce e mai bine pt.noi si e in control!" Copilul acela nici macar nu va putea sa citeasca Biblia...!!! Ce faci? Hai sa discutam in termeni f. realisti!
Si atunci, hai sa revenim la esenta discutiei...
Si uite pt. ca am invatat f. bine lectiile despre Dumnezeu, sustin cu tarie ca sub nici o farma nu avem voie sa fim egoisti. Departe de a vrea sa par ipocrita, totusi, il vreu pe Dumnezeu nu numai pt. mine ci si pt. suferinzii din jurul meu! Si nu-mi ajunge, repet, ca Dumnezeu doar sa existe, ci sa si ajute! Traim in termeni lucizi momentul prezent si nu in aspiratii transcedentale sau iluzorii...

Cind vorbeam de oameni nenorociti si nefericiti a caror singura nadejde e in Dumnezeu, nu ma refeream desigur la Sfinti, asa cum ai concluzionat tu, ci tocmai la acesti nefericiti, cum ar fi mama unui asemenea copil sai/si copilul insusi! Caci de Sfinti..cine ar indrazni sa comenteze, cind ei traiesc Lumina la modul prezent si dincolo de aparente?!
Deci, revin la ceea ce a generat discutia si te intreb precum Cioran, ti-e de ajuns Dumnezeu sau vrei mai mult caci stii ca poate mai mult?