comentarii

pentru tine dragostea mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lascar - de Cassandra la: 08/10/2005 21:32:19
(la: Cum va place sa cititi)
Pentru tine dragostea mea

Am fost la târgul de păsări
Si am adus păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Si am adus flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târg la fierărie
Si am adus lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi am fost la târgul de sclave
Si te-am căutat
Dar nu te-am aflat
dragostea mea.
--------------

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Stârnind mânia trecătorilor

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Stârnind mânia trecâtorilor,
Mânia şi dispreţul lor
Şi râsetele şi invidia

Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni;
Ei sunt în altă parte-
Dincolo de noapte,
Mult mai presus de stele
În orbitoarea strălucire
A primei lor iubiri.
--------------------

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
-------------

Dar e mai bine sa le citesti in franceza.



#77576 (raspuns la: #77485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mea, - de Areal la: 18/07/2008 10:04:26
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS

PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Pentru anonim - de Andrei B la: 07/04/2004 09:25:58
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
"Fratilor, va rog frumos, vorbesc serios, nu fac misto, sunt plecat de multi ani din Romania. Aproape ca am uitat de ea.
Cine imi poate explica si mie...ce sunt alea..."manele" fratilor?"
Manelele sunt o amestecatura ordinara de muzica lautareasca cu muzica orientala si indiana (uneori).
In general sunt copii fidele ale unor melodii arabesti dar carora le sunt "aplicate" o serie de versuri idioate si nu rareori agramate.
Ca sa intelegi mai bine citeste:
"Esti iubirea mea, esti dragostea mea,
Mor si fara tine, nu te pot uita"
Am incercat si sper ca am reusit sa te fac sa intelegi cam ce sunt manelele.:))))

#13432 (raspuns la: #13339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Birfa ? Nu. Atitudine civica? Da....:) - de Mary la: 28/06/2004 10:05:08
(la: Ozzy vs LMC)
Pentru Ozzy si toti .....,

´´There are no unlockable doors
There are no unwinable wars
There are no unrightable wrongs
Or unsignable songs

There are no unbeatable odds
There are no believable gods
There are no unnameable names
Shall I say it again, yeah

There are no impossible dreams
There are no invisible seams
Each night when the day is through
I don’t ask much

There are no uncriminal crimes
There are no unrhymable rhymes
There are no identical twins or
Forgivable sins

There are no incurable ills
There are no unkillable thrills
One thing and you know it’s true,
I don’t ask much

There are no unachievable goals
There are no unsaveable souls
No legitimate kings or queens, do
You know what I mean? yeah

There are no indisputable truths´´

Alice,cu toata dragostea mea pentru tine, trebuie sa te contrazic.
Ei nu ne sint numai vecini, ei fac parte din ´´familie´´, si de ar fi fost vecini, birfa ar fi fost numai daca aflind ce vorbesc intre ei PRIVAT ne-am fi amestecat....Dar din momentul in care cineva tipareste aici un mesaj, acesta devine un deschis subiect de discutie pentru toti, si cine are ceva de spus sa isi dea linistit cu parerea.
Ca nimic nu ar fi mai rau sa incepem sa ne ignoram unii pe altii..., nu?? Ca si asta dovedeste ca sintem intre ai nostri....Ignori pe cineva numai cind il desconsideri...
Cit despre limbaj, hai sa nu exageram, ..., ca daca sint anumite reguli de civilizatie, sa fie pentru toti aceleasi.El si-a cerut scuzele inmultit pentru cuvintele bombastice....si e bine asa....
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine e asa: - de mya la: 05/02/2005 19:12:59
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
La mine e asa:

Nu ma intereseaza daca ma iubesc barbatii sau nu, important e ca ma iubeste barbatul (meu). El a ales bine si e foarte multumit cu marfa :)))

Eu nu vreau sa-i fac copii si nici sarmale sau tocana ca sa-i arat dragostea mea, ma crede pe cuvant, nu vrea dovezi de nici un fel.

Pesonal, nu ma excita mirosul de transpiratie...da' gusturile nu se discuta, absolut. Stiu...aia a fost o figura de stil ;).

Am masina de spalat, nu gatesc des si fac ordine rar fiindca la noi se pastreaza bine curatenia.

Sotul meu nu e nicicand mitocan (ca altfel nu ma maritam cu el) iar eu nu sunt nicicand isterica (ca altfel nu ma lua de nevasta). Tipul nu e nici teribilist, e om mare :)))

Fiindca ii pasa de mine mereu, se bucura sa fiu independenta. Da' nu tin sa fiu, imi place viata in doi. Cu cat ma destept mai mult cu atat e mai incantat. Daca s-ar oftica ca sunt desteapta ar insemna ca e tampit. Cine vrea o nevasta proasta e tampit, o merita!

Poate sa traiasca fara mine asa cum si eu pot sa traiesc fara el. Numa' fara apa, aer si mancare nu poti sa traiesti, altfel...nu ai probleme, asta e adevarul, nu moare nimeni.

Sper ca nu te-ai suparat da' am vrut sa scriu ca sa vezi ca mai exista si altfel de barbati pe lume. Independenta inseamna sa iubesti sincer, fara orgoliu si fara drame de televovele. Si de regula nu vezi defectele jumatatii tale ci doar calitatile. Altel...viata poate sa fie trista si gri.

draga Marry - de cico la: 13/05/2005 18:03:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
M-ar bucura si pe mine ca ce scriu sa-ti poata oarecum fi de folos. Fara sa ma dau atoatestiutor, ca barbat sint convins c-ai pus punctul pe i, ca intr-adevar baietii\barbatii (nu doar romani) au multa vanitate si orgoliu cind e vorba de dragoste (si nu numai). Sfatul meu cel mai important catre tine, care-ti poate ajuta mult tot restul vietii, e : cauta sa cunosti cit mai multe despre firea barbatului in general, apoi aplic-o in particular la cel de linga tine (fiindca si barbatii sint mult diferiti de la unul la altul, dar citeva pattern-uri clare exista la toti). De pilda, la capitolul impacarii din dragoste : fetele sint mult mai flexibile la capitolul asta si nu ezita sa faci tu primul pas, fara a-i lasa insa impresia ca-i pici in brate. Cu alte cuvinte, fa primul pas dar continua sa joci (cu masura) "hard to get". Din ce scrii, eu cred ca te iubea. Stiu ca si barbatii sufera cumplit din dragoste, doar ca cei mai multi nu marturisesc asta nici prietenului apropiat. E si societatea care ne formeaza astfel, si asteptarea celor mai multe fete. Se-asteapta de la noi sa fim tari, ca stinca, si de la o virsta frageda ne exersam sa nu ne aratam slabiciunile. Eu stiu ca un barbat ce plinge sincer din dragoste poate induiosa enorm fata iubita. In acelasi timp insa si-ar arata si slabiciunea, si cealalta ar putea vedea in el un om mai moale decit il credea. Cum sa iesi deci din acest cerc vicios? Mai bine iti cladesti o masca, cu riscul de-a o face pe partenera sa aibe dubii asupra sentimentelor tale reale.

Mai e ceva interesant in cele scrise de tine. Prima mea dragoste, cea cu atitea suisuri si coborisuri, mi-a adus o instabilitate psihica teribila. Daca fetele\femeile se complac chiar uneori cu instabilitatea detaliilor, sau in orice caz o gestioneaza mai bine in viata, barbatul in general uraste situatiile de acest gen, se simte inconfortabil cu "ba la drapta"-"ba la stinga". Din cauza asta cred ca voi fetele\femeile stiti sa stapiniti mai bine ca noi fenomenul dragostei, care-i un sentiment foarte turbulent.

Ti-am raspuns in graba si nu stiu daca am atins punctele pe care le cautai. Nu ezita sa-mi scrii mai multe daca crezi ca am inteles cit de cit despre ce e vorba. Iti doresc din suflet sa reusesti sa reinnozi capetele. Nici o despartire nu-i finala, iar daca tu crezi ca merita, nu ezita niciodata sa faci tu pasul, daca celalalt nu-l face. In fond, o faci in primul rind pentru tine, asa gindeste-te!
#48611 (raspuns la: #48295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de gigi2005 la: 06/06/2005 13:21:40
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Ai trecut prin asta? Ai iubit in taina sub "masca" prieteniei? Cred ca in liceu, parca eram intr-a zecea, m-am indragostit in taina de un coleg cu care imparteam o tema. Aveam un prieten atunci pe care il iubeam, dar dragostea mea fata de colegul acela a venit asa, dintr-odata. Nu m-a tinut mult, dar tin minte pentru ca era o dragoste care ma durea, il visam noaptea si ma trezeam cu un nod in gat si inima batand cu putere... Sti ce a rupt vraja? Faptul ca el, dandu-si seama ca imi place de el, m-a invitat sa mergem impreuna la un chef. Si am zis nu! Si nici nu m-a mai interesat din acea zi.
#53421 (raspuns la: #53393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reply (glumesc cu tine...) - de Intruder la: 12/08/2005 14:02:02
(la: Ratacita in toamna ...)
dragostea mea, asa sunt eu...
vin neanuntat mereu.
uite ca m-ai gasit,
de dorul tau, nici n-am dormit!
ai incredere in iubirea mea curata
si nu mai fi derutata.
sa nu mai iesi noaptea afara
c-ai sa racesti si o sa ma doara...
lasa-le incolo de frunze!
mai bine saruta-ma pe buze...
stii ca te iubesc intotdeauna
asa cum soarele iubeste luna!

si sa vezi cata pasiune oarba zace-n mine
am sa te chem la Mircea Radu in emisiune!

te pup cu respect,
Apassionatu'.



Cartile, dragostea mea... - de sierva la: 03/10/2005 23:28:40
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...
dragostea nu dispare - de sharpchuter la: 09/10/2005 16:21:09
(la: Dragostea dispare odata cu trecerea timpului?)
depnde la ce intelegi prin dragoste...
daca pentru tine dragostea e acel sentiment adolescentin care iti da senzatia de fluturasi prin stomac, atunci intr-adevar, dragostea dispare odata cu trecerea timpului.
eu consider ca dragostea adevarata nu e doar un sentiment, e o deczie luata in deplina cunostinta de cauza a ceea ce implica si luata cu responsabilitate.
sentimentele trec, dragostea bazata pe sentimente trece.....
Am in repertoriu mai multe te - de sjofn la: 20/01/2006 00:18:33
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
Am in repertoriu mai multe template, adaptabile in functie de situatie:




- Tren express de noapte caut gara de provincie pentru schimbare de ulei si ciocanire de roti




- Ursuletz pofticios si îmbufnat caut scorbura calduroasa pentru hibernare.




- Ce amara este viata / Fara tine iubirea mea / Vino repede încoace / si nu vei regreta / Caci viata in doi e ca o floare / Asa cum infloreste un trandafir / Asa va fi si dragostea mea / Nu te uita in urma / Ci uitate la mine / care te va iubi / Sa fii a mea pe veci. Ginel din Craiova




- Mascul cu pedigree de rasa, caut maidaneza pentru monta




- Domn bine intentionat ofer spre ocupare urmatoarele locuri libere: suflet, pat, bucatarie, locul mortului, spalatorie. Ideal o singura persoana, dar nu obligatoriu



- Speolog experimentat, iubitor de pesteri neumblate si lacuri subterane fac excursii organizate de grup in Pestera Muierii (partea ne-turistica)





_________________________________________

Iubesc tradarea, dar îi urasc pe tradatori !
metaforic - de Guinevere la: 20/06/2006 07:20:06
(la: Nu cred în Coca Cola)
De data asta nu mi-a placut, nu m-a prins. Am remarcat insa muzicalitatea, cand ii prind ritmul aproape ca incepe sa-mi placa.
Nu conteaza insa prea mult caci "cred în dragostea mea pentru tine", metaforic, bineinteles. :o)
Ba nu, mi-a placut totusi "nu cred în zei vânduţi/ la bucată" si "libertăţi pe tavă/ rămăşiţe de slavă".
Fragment - Întâlnirea dintre peroane... - de Lady Allia la: 03/07/2007 13:33:10
(la: Întâlnirea dintre peroane...)
Umbre şi lumini, veniri şi plecări, aceeiaşi voce care ne anunţă cum sufletul ni se îmbracă în zâmbet sau în tristeţe.
Sunt din nou între peroane, dar sunt cu tine...încă. Trenul nostru nu a venit şi te pot privi. Sub sprâncenele tale frumoase întrezăresc întrebări şi tristeţe, dar ochii-ţi mă privesc cu căldură. Parcă ai vrea să învingi lacrima din colţul ochilor de dragul meu. Zâmbesc amărâtă şi mă ridic pe vârful picioarelor sărutând-o.
- Las-o aici îngerul meu! Las-o aici pe buzele mele. Promit să ţi-o înapoiez de fericire.
- Mi-e dor de tine elfule încă de pe acum! Mă dor braţele de dor şi ochii. Aş vrea să fiu mai tare! Fii tu bărbat pentru mine...eu nu mai pot se pare! şi un râset cristalin ne învăluie pe amândoi.
- O să fim bărbate tati, o să fim! Dar nu promitem nimic după ce nu mai îţi mai vedem mânuţa fluturând, iar trenul va fi deja departe!
- Atunci...să ţii cerul între palmele tale iubita mea. Aşa cum ai făcut mereu! Să ţii cerul nostru fără să-l strângi prea tare! Lasă printre degetele tale micuţe şi iubite să mai intre soarele...să scalde lăcrimuţele şi să apară curcubeul lor.
- Off, cum ştii tu să alungi norii...
- Iar tu să îi transformi în vată de zahăr!
- Daaa! şi râdem din nou. Ne bucurăm de clipele puţine care ne apropie şi mai mult de despărţire.
Te privesc şi aş vrea să am o radieră cu care să şterg timpul, liniile, aşteptările şi trenurile, să înlocuiesc şuieratul tăios cu o bătaie de inimă fericită. Nu pot şi simt cum mă sufoc. Simt cum îmi încremenesc trenurile între tâmple de atâta aşteptare şi neputinţă.
E ultima oară când mai îmbrac rochia aşteptării iubite!
E ultima oară când îmi mai pun flori de iasomie la fiecare capăt de gând şi îmi gătesc zâmbetul cu busuioc tămâiat de iubire...asemeni unei rugăciuni care să te păzească de toate.
Mi-au îmbătrânit până şi scoicile sărate din colţul privirilor, iar sufletul de abia îl ţin ţin legat la gură să nu strige. Uneori, cred că strigă singur, însângerat în ciulinii dorului şi umblă în vârfuri să nu îl auzi cum îşi afundă picioarele în pământuri grele.
Ţi-am prins la suflet o broşă de săruturi şi te-am gătit de drum dându-ţi biblie dragostea mea şi o floarea soarelui pe colţ de zâmbet...să ştii că acasă e mereu vreme bună şi cald, oricâte vânturi ar mai bate peste noi.
- Vine...trenul!
Vocea îţi tremură. A mea a murit demult, dar a rămas surâsul şi îmbrăţişarea.
- E ultimul care te duce singur şi mă lasă aşteptând! Altul nu va mai fi niciodată! Dar...
- Dar...?
- Mereu este cel care vine... şi nu mai este mult. Te iubesc! E tot ce pot să îţi dau sfânt să duci cu tine!
- Şi eu vă iubesc pe amândouă şi e tot ce vreau să simţiţi! Pe tine pentru cât de frumos ştii să ne iubeşti, iar pe ea care încă nu s-a născut...pentru cât de mult poate să fie de iubită! Să strângi cerul în palme iubito..., iar ploaia...
- Dacă va fi să vie...va fi toată a ta, dar va fi caldă şi senină... Mai am o bucăţică de ciocolată...dacă o mai vrei!
Timpul s-a oprit şi băieţelul de altădată era din nou cu mine. Zâmbea larg şi fâstâcit cu ochii mari şi licărind a fericire. Trenul a şuierat, dar nu mai doare nimic...acum. Va durea, dar atunci va fi prea târziu să îmi amintesc. Acum simt doar gustul dulce de ciocolată din privirea dragului meu.
*** - de Giordano Bruno la: 10/07/2007 12:21:26
(la: Rezonanta)
Si eu scriu pt mine , si-mi da o stare "interesanta" . Da , asta nu ma impiedica sa ma perfectionez . Parerea mea este ca trebuie sa ai in personalitate cat mai multe trasaturi. Asta scoate din tine raduri Marete . Bine ... Eminescu a scos randuri marete . Dar ma enerveaza la culme plafonarea lui , intr-o dragoste cam aiurea . Eu nu asi putea iubii o femeie atinsa , iubita de altul . Atingerea aceea ar insemna o balacire a tipei in mocirla , tragand dupa ea si dragostea mea evaporata . Am impresia ca Eminescu era copil , sau prea comercial . Nush ... tre sa-i analizez viata ... Gataaaaaaaa ca m-am apucat de romane politziste . Si numa cri cri ceteste dealea :)
#214234 (raspuns la: #214227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 13/02/2008 18:18:32
(la: Ia iubirea, neamule!...patru legături la leu! )
"Mai ţineţi minte când vă spuneam că Floriiniasi.ro organizează concursul “Cea mai frumoasa declaraţie de dragoste”? Ei, azi am primit mail cu declaraţia de dragoste câştigătoare. Here it is:


Tu ai nevoie de o zi speciala ca sa fii indragostita?
Oare nu am putea sarbatori in fiecare zi iubirea, iubirea noastra?
Nu cred ca un indragostit are nevoie de o zi speciala, o zi pe an pentru a spune te iubesc. Eu iti spun cat de mult te iubesc zilnic, chiar daca de multe ori o spun in gand.
Este nevoie de o zi declarata special?
Tanjesc pe indelete
Mi-e foame si sete
Pe langa bucate
Esti plina de toate
De rau si de bine
Mi-e foame si sete
De tine.
In fiecare zi, sufletul meu iti striga numele, pipaitul sufletului meu e plin de tine, gandul e vorba care ma indulceste pe mine iar gandul meu vine de la tine.
Oricat as incerca si oricum as incerca sa iti spun cat tin la tine si cat te iubesc, nu gasesc cuvinte potrivite, nu pot sa iti spun decat TE IUBESC MULT DE TOT si nu imi este rusine sa recunosc acest adevar.
Pentru sotia mea iubita cu toata dragostea mea….si cred ca am spus tot, mai potrivit nu se poate spune.
"

asta ii de p-un blog.
am vrut sa dau si linku, da am inchis din greseala dupa ce-am copiat.
szcusze.


Floricica, pui de dor... - de cosmacpan la: 14/04/2008 22:14:26
(la: Scrisoare pentru Spania )
Pupateash la subtzior, sa te tzin pa un chishor...unte duci fetitza mea? mancatiar neica fructa..aaa...guritza ta...cve catzi in Italia? Vrai si tu in cafenea?
Apai io fata zac sati bagi mintzili la capu ala ce sta sa se duca la orice adiere (stai fa fata ca n-am zis ca esti proasta fara glagorie la teasta, incercam sa fac si io asa ca o matafura daia dale poiatzilor) tu sti ca io numa pa tuine te iubesc si ma juruiesc cu mana pa ce vrei tu (spune numa unso pun) ca nu team fermecat si nici mata soacra no facuto, pa parol. ia pune de fa tu niste puisori daia parpaliti si tavaliti pa pat de mujdei si fro trei darabale de plashinte dalea poale sumecate si ada si un poloboc di jin dala bun de la mata si cheama popa sa ceteasca si sa faca o slujba daia cu di tati sai dea pa toti cornorati aia din casa si dragostea noastra ca auzisi ceo patzit maicutzale alea de vineau sara de la targ cu mashena si so lichit un bambir dala pa geamu da la mashena. si maicutza Serafica striga la maicutza Sofronia sa dea cu shomoiogu ala pa geam ca poate sa duce. sho facut maicutza sho dat cu shomoigu da nu so luat. shatunci Serafica io zas sa dea cu apa sfintzita co pus la bidion. si da maicutza cu apa aghezmuita da geaba ca boala ceea de bambir nu sa da dus. si atunci maicutza Serafica striga sancerce si cu crucea, iara maicutza Sofronia lasa voleanu ashea mai domol, scoate capu pa fireastra si striga de hauleste noaptia: duti ma bambirule tutzi crucea matii...asa o hi si cu casa si dragaleala noastra so bagat frun drac si sio tras tati neamurili co gasit casa noua, curata de muiere framantata, si daca e cheama si dascalu ala mai mosnegit sa toarne catiun chiculutz di apa dalui pa la toate cotloanele si sa nu teb uitzi la mata soacra ca ia ashai iuti di gura da daca ma iube pa mini tea iubi si pa tini...te pupalesc cu toata dragostea mea de capsunar shaf...hai ca iuo strang bani daia dei pui tu la privata siti fac chemare sa te vada si martzafoii astia cat imi ieshti tu da iute shi da apriga, ca dai taurii cu coarnilin pamant numa cand te uiti asa la ei.
hai pa Floricico, si huminica sa iesi fa la hora ca doar ii ziua ta sho satzi tremet neshte ioroi sa tentzolesti in ciuda aleia tu fa...
Costello
#302800 (raspuns la: #302750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de Areal la: 01/05/2008 15:35:59
(la: Patimile lui Iisus)
Nu comentez, dar am gasit pe Net o povestioara adecvata:

Draga mea,


Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Picatura si oceanul - de Areal la: 26/06/2008 10:18:37
(la: POVESTIRI CU TALC)

A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.
A doua poveste:
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!
A sasea poveste:
-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una! Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?
Tatal rase din toata inima si spuse:
O picatura nu poate deveni
atat de murdara
incat oceanul
sa nu o poata curata.
Esti pretios(2) - de Areal la: 30/06/2008 06:03:23
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.
„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.
Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:
„Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:
„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.
„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello.
„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”
Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.
„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare că ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”
„Chiar nu-ţi pasă?”
„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:
„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”
Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:
„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.
„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.
„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”
„Cum adică?”
„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”
„Păi, nu prea...”
Eli zâmbi.
„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.
În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:
„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”
Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:
„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”
Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...


de Max Lucado



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: